Contul meu
Mă uitam ieri, la articolul cu schimbatul abecedarelor, la opiniile celor ce au o problemă cu faptul că în actualele abecedare, mamele sunt prezentate ca fiind cele ce au grijă de copii.
E incredibil cât de devalorizată este, în rromânia, în cadrul rețelelor de hipsteri pseudo intelectuali, ideea de mamă, ideea de casnică, ideea de educație oferită copiilor.
Maxim 2 ani acasă, după care marș la muncă, copiii stau cu bone, părinți, educația și-o primesc de la grădiniță, școală, băieții din fața blocului sau peștii ce se vor ocupa ulterior de cariera lor.
Poate ar fi timpul să vă reconsiderați puțin viziunile. Pentru că, dragii mei uituci, după ce ați făcut un copil, trăiți prin și pentru el. Viața voastră se va roti în jurul său și toate realizările voastre vor avea ca gând final o facem pentru copilul nostru.
Iar când faceți asta, gândiție-vă că acel copil nu are nevoie doar de supraveghere la grădiniță, unde să învețe să se șteargă corespunzător la fund după un căcuț. Copilul acela are nevoie și de ghidaj în viața, are nevoie să i se explice ce a asimilat în timp ce era într-un grup de copii, are nevoie să i se arate ce e bine și ce e rău, are nevoie de oameni în care are încredere, cărora să le poată spune toate aceste lucruri.
Altfel, veți ajunge ca o cunoștință de-a mea, care e foarte nervoasă că și-a trimis fetița la grădiniță și, după vreo câteva zile i-a trântit un pizda ma-tii când s-a enervat. Că asta a învățat de la copii. Și cine să îi explice ce înseamnă și de ce nu e bine, când mă-sa e femeie de carieră?
NOU
Aproape ca trebe sa ai scoala pt a creste un copil.
Daca in ziua de azi nu stai zilnic cu copilul de vorba dupa ce vine de la gradinita sau de la scoala, sau cel putin seara inainte de culcare, s avezi ce s-a discutat pe unde a umblat el, l-ai pierdut.
NOU
Probabil că la articolul precedent s-a înţeles din comentariile mele că sunt împotriva ideii de femei care au grijă de copii. Adevărul e că de foarte multe ori am fost nevoită să explic oamenilor că mamele ştiu să facă acest lucru mai bine decât taţii, astfel încât nu mă simt confortabil cu această părere preconcepută că dacă doresc ca viaţa unei familii să fie prezentată realist înseamnă că sunt împotriva femeilor care au grijă de copii.
Unele lucruri ar trebui să rămână private, dar mă simt datoare să spun că bunica mea din partea tatălui a trăit doar din banii pe care îi aducea bunicul, ea având grijă de copii, copii şi soţ care n-au fost în stare să-i facă un ceai când ea de-abia putea să se târască până la budă. Deh, aşa e când ai cancer de col uterin în ultima fază şi nu mai eşti util. Pe vremea ei nu avea altă alternativă, iar problema e că încă avem în jurul nostru oameni cu mentalităţi de acum 40 de ani, copii care au pus în practică ce au văzut la părinţii lor şi care nu s-au gândit că se poate şi altfel. Eu zic că poţi avea grijă de copii, casnică sau nu, atâta vreme cât copiii învaţă ori de la tine ori de la şcoală ori din anturaj că se poate şi altfel, iar unii copii chiar nu primesc această informaţie nici de la părinţi şi nici de la anturaj.
E datoria noastră, a celor care am evoluat o picătură, să-i tragem după noi pe restul. Cam asta e, mai logic de atât nu ştiu să explic.
NOU
Eu cred ca vrei sa spui educatia de familie, nimic mai mult. Aici intervin multe obiceiuri proaste care intradevar trebuie schimbate. Dar cine sa le schimbe, vecinul, vecina, parintii ? Pai vezi, tot familia. Nu are cine s-ti faca ordine in familie, daca ai ales o putoare de barbat care prefera sa stea in fotoliu cu telecomanda in mana dupa ce vine de la serviciu decat sa faca ceva prin casa. Acelasi lucru este valabil si pt voi femeile care credeti ca aveti aceleasi drepturi cu barbatii dar le doriti exact cand nu trebuie. Io zic ca nu ai cum sa fii egal peste tot. Daca pornim de la un moment care iti schimba total viata (aparitia unui copil) apoi tu esti cea care ai un rol cel mai important, Io nu zic ca nu trebuie sa te ajut ca si si femeie si mama, sa-ti ofer minim 4 ore de somn legate si sa ma duc sa-i dau laptele praf la ala mic, ca doar este si al meu, iar femeia este si a mea, ca m-am insurat sa am gije de ea nu sa-mi bat joc de familie. Deci pana la minim 2 ani, femeile care pleaca la munca, pt slujba aia bine platita, de langa copiii lor, eu cred ca nu sunt normale. Gradinitele nu mai sunt ceea ce au fost candva, acum majoritatea gradinitelor sunt inlocuite cu FEMEIA PAZNIC, nu se mai gasesc EDUCATOARE. Nu le intereseaza decat sa-ti iei copilul acasa intreg (cateodata si asa prea mult le ceri) de la gradinita. Educatia este in fata televizorului, pana vine parintele. Deci daca noi parintii lasam educatia copiilor pe mana unor educatoare si invatatori prost platiti, suntem naivi.
Iar daca mamica sau taticul crede ca prin banii adusi acasa dupa 12-14 ore de munca rezolva totul cu o gradinita si dadaca … atunci ii grav. Mai grav este ca avem tendinta sa lasam cateodata educatia copiilor de la un parinte la altul.
Atributiile trebuie impartite, dar locul femeii nu trebuie uitat. Nu ma refer la femeia de la cratita, ma refer la mama. La cratita se poate inlocui, dar ca si mama NU.
Sigur m-ai inteles TNH ?
NOU
“am fost nevoită să explic oamenilor că mamele ştiu să facă acest lucru mai bine decât taţii” nu trebuie sa explici nimic draga.. educatia oferita de tine e oricum irelevanta cand vii cu argumente de acest gen.
ia si invata de la albinuta veninoasa, antidot pentru prostie.
NOU
Daca faci copii ca sa aiba cine sa-ti aduca o cana de ceai la batranete degeaba ii faci! Eu nu vreau la 90 de ani sa vina copiii mei sa ma stearga la cur! Prefer sa mor cu demnitate! Au viata lor, copiii lor! Eu mi-am trait viata! Cel mai aiurea mi se par oamenii care toarna 5 copii, nu lucreaza nici unul dar traiesc din alocatia copiilor si isi cumpara tigari si bautura decat sa cumpere ceva la copii!
P.S. Cand o sa am copii prefer sa lucram amandoi, nu de alta dar exista crese si gradinite private! Si eu cand eram mic stateam la cresa pentru ca maica-mea lucra si cand iesea de la lucru ma lua acasa si n-am murit! Important e sa te ocupi de el dupa ce il iei de la gradinita asa ca daca stai cu el 24 din 24 si nu-l bagi in seama o ora pe zi degeaba mai esti casnica!
NOU
Total de acord…
Părinţii sunt oglinda copiilor…ce faci,Cum esti , ce vorbeşti ,etc astea se vor reflectă în Viata copilului….să nu uităm ca şi părinţi că a avea copii e RESPONSABILITATE şi nu înseamnă numai să îi creşti şi să le pui pâine pe masă ci e mult mai complex ,dacă nu cea mai complexă însărcinare pentru un om….fie că-i mama fie ca-i tată ,implicarea trebuie să fie aceeaşi în ambele cazuri.
NOU
@ flytudor, sa stii ca nu este asa usor sa fii oglinda copiilor tai in ziua de azi. Nu mai ramanem langa copii decat maxim 4 ore pe zi. Trebuie sa fi mai atenti, ei copiaza enorm de mult din mediul lor (gradinita si scoala), iar daca nu coboram la nivelul lor de copii, cand discutam cu ei, ne ascund foarte multe lucruri care nu reusim sa le aflam prin intrebari simple “ce-ai facut la scoala, ce nota ai luat, cu cine te-ai batut, unde te-ai murdarit in halul asta, ti-ai facut lectiile ?”
Sunt foarte secretosi si nu spun multe amanunte, iar traim degeaba cu speranta ca ii oferim educatie nu numai in cei 6 ani de acasa, dar si dupa, daca nu suntem atenti in cercurile lor de prieteni si cunoscuti, unde invata multe lucruri noi. Degeaba nu aude si nu face prostii acasa, in cercul lor este altfel. Dar hai sa nu mergem mai departe si sa privim copilaria noastra, fiecare ne credeam mai isteti decat parintii nostri cand reuseama sa ascundem de ei unele fapte mai putin bune.
Totusi sa nu uitam, acum avem mari sanse sa-i pierdem de sub asa zisul control, mult mai repede, iar motivele le stim cu totii.
NOU
Oare vor pune in abecedar primele litere “A” si “T”?
Noi aveam “A” si “M” si scriam prima data MAMA.
Daca e sa intram in discutia asta, barbatii ies mai prost decat femeile din carti.
Chiar daca au meserii “interesante” ei sunt mentionati mai rar.
Citat din presa:
„Tatăl este profund discriminat faţă de mamă prin apariţiile mult mai reduse din abecedare. În cele patru manuale permise la clasa 1, cuvântul mama apare de 108 ori, în timp ce tata doar de 40 de ori. Abecedarele le spun copiilor că mama e părintele care contează, care trebuie sărbătorit”, s-au plâns reprezentanţii Asociaţiei T.A.T.A la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
NOU
Aşa Ergo, fă-mă praf. În România, că despre România e vorba acum, numărul femeilor care se implică în educaţia copiilor, care ştiu ce e aia alimentaţie echilibrată pentru un copil, care spală şi calcă hainele copiilor e mai mare decât numărul bărbaţilor care fac acest lucru. Cred că va trebui să trăieşti cu acest adevăr până ajungem ca suedezii.
NOU
nu prea iti inteleg argumentul, si sincer logica ta desi e adaptata la realitate nu e logica… daca incepem cu discriminari si chestii de-astea nu o mai terminam. da, e mai mare decat numarul tatilor dar oarecum e si logic sa fie asa.. mama in cel putin ultimele 2 luni inainte de a naste nu face nimic altceva cand tatal cel mai probabil merge la servici.. si hai spune-mi cum tatii sunt mai prosti la capitolul nutritie.. de asta vad pe strada baieti/barbati care merg la sala si o gramada de fete care au colacei.. da foarte realist……
pana ajungem ca suedezii?! valeu..daca ajungem ca ei sper sa nu ma mai aflu in tara
NOU
eu zic doar atat: e un moft, da.idioti. `nuff said
fa, societate romaneasca, gura lumii? vreti copii? iaca, amintrat si eu in randul lumii, doar 2, da mai merge, ca sunt inca verde. nah, stavar in gat, crestetii voi, caeu na-m timp.
NOU
Perfect de acord. Doar că nu poţi să ţintuieşti toate mamele acasă, mai ales dacă bărbatul nu câştigă cât trebuie 🙂
NOU
aici e o discutie lunga, nush daca interminabila dar in mod sigur fara finalitate. Educatia in rromania e sublima dar lipseste cu desavarsire; in general rromanii fac copii pentru ca e la moda, sunt un soi de accesorii sau pur si simplu pentru ca asa da bine, doar asta este mersul lucrurilor, nu? Putini sunt cei care iau in calcul cele spuse de tine si care se dedica intru totul pentru educatia copilului. Este o responsabilitate uriasa si rromanii nu prea le au cu d’astea fiind preocupati cu berea, micu, manelele si emisiunile cu marutza si capatos iar rezultalele nu intarzie sa apara.
NOU
Ambii parinti ar trebui sa stie sa ii explice copilului ce este bine si ce nu, nu doar mama. Este posibil ca mama sa vorbeasca mai pe intelesul copilului dar asta nu inseamna ca tatal trebuie doar sa aduca bani in casa.
Ce nu inteleg eu este unii parinti afla cat de greu este sa ai grija de un copil doar dupa ce il fac. Ca gradinita e scumpa, ca la cresa nu sunt conditii, ca gasirea unei bone de incredere si care sa nu ii bage in cap prostii copilului este si mai grea. Daca nu ai suficienta rabdare, daca nu ai timp sau bani poate nu e momentul sa faci acel copil. Pentru ca il chinui si pe el si te chinui si pe tine.
Nu mai zic de cei care nu au nici dupa ce bea apa si toarna 5,6 copii si se asteapta sa ii creasca cu dragoste si din mila satului/societatii. Sau ca apartin nu stiu carei religii si nu au voie sa faca avort sau sa foloseasca contraceptie. Si uite asa raman unii marcati pe viata, indiferent de ce citesc in manuale.
NOU
ingrid….ai dreptate…eu am cautat un copil de imprumut pe net…ca sa ma familiarizez complet….dar din pacate nu am gasit decat in Pakistan…si ma costa prea mult transportul…si nici nu mi-l lua dupa 18 ani…cat vroiam eu sa-l tin……
terminam si noi cu ideea asta de “vai…cum de nu ai calculat totul cu n ani mai devreme” ?!
NOU
Ingrid,
tot mai multa lume ofteaza: ce usor este sa faci copii, ce greu este sa-i cresti. bullshit.
copiii nu au nevoie decat de atentia si prezenta parintilor. atat.
cand o sa am muza o sa-ti explic de ce copilul nu se preteaza la a fi un proiect special al parintilor…
NOU
Eu l-am trimis pe al meu inapoi in Pakistan. M-am saturat de el si de responsabilitatea pe care o implica…. Acum pe bune, chiar te astepti sa fie totul flori si roz? Chiar nu ai niciun prieten/ruda/cunostinta/bloguri citite in care sa nu auzi de responsabilitatea pe care o implica un copil?
Sa raspund pe acelaasi ton: Terminam si noi cu ideea de “Nu am avut nici cea mai mica idee cat de greu este sa cresti un copil in Romania si acum am avut o revelatie dupa?”.
NOU
@hary, unii oameni care sunt in prezent si parinti, nu sunt capabili sa le acorde atentia si prezenta cuvenita. Unii parinti degeaba sunt prezenti pentru ca atenti nu sunt sau nu se pricep. Nu trebuie sa facem toti copii.
Fara sa fiu prea rea, mi se pare la moda sa faci acum un copil. Si apoi eventual ce greu este sa il cresti in Romania.
NOU
Ingrid, nu exista parinti care nu se pricep. exista numai parinti care sint mult prea preocupati cu ei insisi incat nu mai au timpul necesar pentru copiii lor.
tu nu ai copii inca, nui asa?
NOU
hary » ii poti simti atat de usor pe cei ce nu fac parte din gasca… :))
NOU
Nu am copii inca dar mi-as dori. Imi plac foarte mult si am experienta de la cele 2 nepoate ale sorei mele. Sunt de acord cu tine ca unii au falsa impresie ca nu au timp de copii si ca atunci cand ii fac isi dau seama ca pot face fata.
Dar sunt inconjurata de atatea exemple negative incat imi este frica sa fac unul si sa ajung in aceasi situatie. Un copil mi se pare responsabilitate foarte mare plus ca am probleme cu perfectiunea. Iar exemplele astea negative ma fac sa cred ca a face si a creste un copil nu este pentru toata lumea.
NOU
Ingrid,
“Un copil mi se pare responsabilitate foarte mare plus ca am probleme cu perfectiunea.”
asta este propozitia cheie din postul tau.
se pare ca ai asteptari mari de la tine si ti-e teama ca o sa dai gres…
nu stiu cati ani ai, Ingrid, dar iti spun cum vad eu treaba la tine: cu cat trece timpul mai mult, cu atat vor creste si asteptarile tale!
cu varsta vei gasi si mai multe motive tot mai bine argumentate rational, pentru a nu face un copil…
paradoxal insa dorinta ta de a avea un copil va creste.
dezbaterea aceasta rational-emotionala pro si contra copil, nu este foarte constructiva si poate duce si la frustrari si depresii.
Ingrid, daca iti doresti un copil, fa-l. mai devreme decat mai tarziu.
asa, pur si simplu.
ca si mama in devenire vei avea 9 luni timp sa te obisnuiesti cu idea.
in tot acest timp organismul tau se va pregati pentru aceasta sarcina.
dpdv al trupului dar si din punct de vedere emotional, dupa 9 luni vei fi pregatita pentru a fi mama…
ah da, mai era ceva. era sa uit cel mai important lucru pentru un copil: relatia dintre parintii lui.
uita-te la persoana de langa tine cum este acum, in momentul in care se presupune ca relatia dintre voi este inca una controlata hormonal (bazata in special pe atractie fizica).
este sotul tau acum asa cum iti doresti sa fie si in 10 ani?
daca da, pleaca de la idea ca nu va mai fi asa dupa ce se va naste copilul.
ai putea suporta asta?
daca raspunsul este nu, ai putea renunta la speranta ca va fi mai bine in timp si ca-l vei putea modela tu pe sotul tau ca sa fie mai aproape de cum iti doresti tu sa fie?
prin urmare: crezi ca vei putea trai alaturi de el, chiar daca nu o sa fie nici pe departe asa cum iti doresti tu acum sa fie?
cu cat self esteemul tau este mai mare, cu atat mai “toleranta” vei fi cu sotul tau si cu atat mai “pregatita” vei fi pentru un copil!
ce vreau sa zic este ca a fi pregatit pentru un copil nu depinde de factori externi (mediul inconjurator, societate, bunastare materiala, pozitie sociala) ci mai degraba de factori interni (auto aprecierea + relatia ta cu sotul tau).
good luck!
NOU
@hary: Stii cum m-ai prins la faza cu frustrari si depresii, off!! Sotul meu nu e inca sotul meu. Se comporta ca un sot dar nu e legal. Sunt sigura ca as fi pregatita pana la urma si ca m-as descurca, chiar exemplar. Am si niste experienta de la nepoate plus sfaturile care mi-au ramas de la mama, ar trebui sa iasa ok. Imi e frica sa nu fac un copil din motive egoiste.
Este mult mai complicata situatia, cel putin in mintea mea decat vreau sa ma exprim, cel putin aici pe blog, in niste comentarii.
Apreciez insa incurajarile tale!
NOU
Daca situatia materiala iti permite, stai acasa cu copilul non stop! Daca nu, te duci la munca si-l lasi la gradinita sau la bunici, ca nu ai de ales.
NOU
lora » corect, sunt perfect de acord, eu nu inteleg dispretul fata de mamele care stau acasa pentru copii. ah, niste putori intretinute.
NOU
Toate mamele ar trebui sa aiba posibilitatea sa stea acasa cu copii. Dar bineinteles, aici vorbim despre parinti responsabili, nu despre cei care toarna ‘spe mii de copii, ca aia oricum nu au ce educatie sa le ofere. Desigur asta e un alt subiect si am putea sa vb pana maine despre asta.
NOU
Iora, pana incep sa mearga copii la gradinita, chiar le-as obliga pe mame sa ramana langa copii, dar dupa … vreo 3 ani de stat cu copilul sunt sigur ca ii ajunge functia de mama si sotie, doreste sa mai faca si altceva. Binenteles fara sa uite de educatia copilului.
NOU
Citez:
“Pentru că, dragii mei uituci, după ce ați făcut un copil, trăiți prin și pentru el. Viața voastră se va roti în jurul său și toate realizările voastre vor avea ca gând final o facem pentru copilul nostru.”
Hai să încercăm să găsim un relativ echilibru … nu este bine să-ți neglijezi copilul dar nici să-l pui pe piedestal și să i te închini.
Extremele nu sunt bune.
NOU
@hary >> word, so true
NOU
Abecedarul ala e chiar o problema, pt ca in societate ramane ideea ca mama trebuie sa se ocuoe de copil, si barbatul e barbat si gata!
De curand, vorbeam o prietena care nastea si i-am cerut sa-l ia si pe tata la nastere ca sa vada si sa stie despre ce evorba si cata durere implica. Raspunsul ei Vai, nu, nu o sa ma mai vada niciodata frumoasa sau iubita dup-aia. Il traumatizez daca il pun sa vada asa aceva.
Si femeile rabda si tac… barbatii isi vad de viata lor.
NOU
Emi
“i-am cerut sa-l ia si pe tata la nastere ca sa vada si sa stie despre ce evorba si cata durere implica.”
ceva ai inteles tu gresit.
tata merge sa asiste ca sa participe la cel mai important eveniment din viata lui de parinte: la nasterea propriului copil… nu ca sa vada cum sufera sotia lui la nastere…!
sa vezi cum se naste copilul tau si sa fi alaturi de sotia ta in acele momente este poate cel mai puternic sentiment pe care poti sa-l experimentezi vreodata….
eu am avut acest privilegiu, de doua ori. odata mi s-a rupt sufletul si a doua oara am renascut. la propriu…
NOU
Emi,
de fapt ce vroiam sa zic este ca un barbat NU trebuie convins sa asiste la nasterea copilului lui, el va INSISTA sa fie de fatza…
prietena ta din pacate se pare ca isi confunda barbatul cu propriul copil…
si acum sa vedem cati barbati sint pe aici:-))
NOU
hary » la cezariana nu ai voie sa asisti:))
NOU
degeaba razi de abecedar – dar sa stii ca asa incepe. nu uita ca cea mai usoara metoda sa speli creierul unui popor e scoala. si de cate ori nu s-a facut asta prin lectiile de istorie!?
NOU
arhi,
am asistat si la cezariana.
din pacate, asa cum am zis, este un privilegiu, pe care multi nu si-l pot permite…:((
NOU
hary » nu m-am gandit niciodata ca ar trebui sa dau bani pentru asta:))))
NOU
@Arhi – asta cu asistatul la cezariana nu e decat o scuza din partea doctorilor comozi care nu vor sa aiba parte de intrebari aiurea in timpul operatiilor. Si totusi se poate. Stiu oameni [da, plural] din RO care au reusit. 😉 Si eu am asistat, dar nu in RO.
NOU
ai voie sa asisti si la cezariana…….dar recunosc ca eu nu am avut sange-n OO sa o fac….ascultam la usa..
NOU
Emi, sunt barbati si barbati, cum spunea si Hary, dar la fel gasesti si femeile.
Am vazut familii care se minteau unul pe celalat cat de greu le este la serviciu, in deplasare, acasa, …
Nu stiu cum sunt altii, dar eu am cautat in toata tara un spital unde sa-mi ofere posibilitatea sa asist la nasterea copiilor mei si am fost refuzat la Satu Mare si la Cluj. Am gasit intelegere tocmai la 450 km, in Victoria (BV) unde baiatul s-a nascut in apa (Martie 2003) si am asistat la nasterea lui, iar dr. Baiulescu, mi-a oferit toate amanuntele pe timpul si dupa nastere.
Cu fetita am avut mai mare noroc ca era deja un spital privat in Baia Mare (MM) si timpul nu era favorabil (Februarie 2007) pt o nastere in apa.
Deci daca vrei cu adevarat poti sa-ti sustii familia.
In ceea ce priveste IUBIREA de dupa nastere, cine s-a casatorit numai dupa aspectul fizic al sotiei, minte sau este un mare prost.
Daca te-a iubit cu adevarat te iubeste si dupa o nastere si dupa un accident de masina.
NOU
Hary, nu ai intrebat bine. Cati soti adevarati sunt pe aici, ca barbati se considera toti.
NOU
albinuta, am intrebat corect.
este vorba despre a fi barbat si nu sot.
consider ca poti fi tata si daca nu esti casatorit. dar nu poti fi tata daca nu esti barbat…
NOU
Wow, dragilor, tot respectul pentru voi. Sotul prietenei mele de care vorbeam nu a vrut de la ea decat copilul – aveam niste motive pentru care ii spuneam sa fie si el de fata la nastere.
Plus ca, dupa parerea mea, nasterea este un mare efort fizic pentru femeie, si ma astept ca sotul sa tina cont de asta. Si consider ca am dreptul la mai mult decat recunostinta.
Eu cand va fi sa fie, ii voi cere sa fie de fata la nastere. Iar daca va refuza, cred ca voi refuza si eu relatia pe viitor.
NOU
arhi,
intotdeauna cand ceva nu se poate in Romania, inseamna ca costa bani :-)))
NOU
Arhi, nu stiu cum sunt spitalele pe unde a nascut sotia ta, dar la Satu Mare (in 2003) nici sa ma plateasca nu-mi lasam sotia sa nasca in conditiile de acolo.
NOU
Alte chestii idioate gandite de niste minti marete, cum sunt ale actualilor (dar si fostilor) guvernanti…
Trendul asta de a gasi discriminare in tot ce se intampla, preluat de la idiotii de americani, e infiorator!
NOU
mai, dupa ce am vazut filmuletul cu bananele si comentariile……in fine….comentariile de mai sus sunt facute de oameni cu copiii mici, paremi-se …pentru copil e importanta prezenta parintilor si dupa ce implinesc cei 2 ani – nu inteleg cum a aparut acest prag psihologic de 2 ani – doar ca are concediu platit ???? barbatul care tine asa mult cresterea armonioasa a odraslelor ar trebui sa le ofere conditii mamelor sa stea acasa muult mai mult …dar aici intervine ideea ca “toaca bani ” sau ca ” nu se uita decat la portofel ” si cea mai cea a lui arhi ca ” toate femeile sunt curve”…… deci sa stea acasa cand plateste statul ca daca se duce mai devreme este mama rea ….hmmmm
NOU
Perfect de acord, numai ca n-ar trebui neglijat tatal si scos (aproape) complet din tabloul asta cu cresterea si educarea copiilor pentru ca: in (probabil) cele mai multe cazuri tatal e implicat in asta iar in cazurile in care nu este un pic de incurajare nu vad cum ar strica.
Asta e si problema, imaginea, si cei care stau mai prost la capitolul self esteem au nevoie sa inteleaga ca macho e desuet si neanderthal in societatea noastra si sa te implici ca tata in relatia cu copiii e absolut firesc si asteptat, deci Arhi, atata timp cat partial reflecta realitatea si partial ar putea influenta cate ceva in bine, nu inteleg de ce sa nu fie promovata ( in abecedar, carti pt copii) si ideea de tata ca prezenta activa in viata copiilor care hmm gateste sau spala. Pe bune, care barbat nu face si asa ceva, deci realist chiar este. Nu vad nici o legatura cu political corectness ci doar o reflexie a realitatii de toate zilele.
NOU
Eu nu sunt de acord nici cu gandirea “am facut un copil, traiesc pentru el”, nici cu femeia care sta acasa de curu copilului pana se marita. Ba dimpotriva. Cred ca in calitate de parinte trebuie sa fii cat mai relaxat, fara sa fii nepasator, Doamne fereste. Sa vorbesti cu copilul, sa stii ce i se intampla, ce note ia la scoala, cu cine se imprieteneste sau unde iese, dar nu sa stai in cap dupa el. Parintii ultraprotectori pot distruge un copil, si nu exagerez.
Mi se pare foarte exagerat sa stai 2 ani acasa cu copilul, mi se pare exagerat ca statul sa dea atatia bani degeaba, mi se pare exagerat sa nu iti dai copilul la gradinita ca poate se imbolnaveste sau injura.
Faptul ca un om a facut un copil nu inseamna ca scopul lui in viata a devenit numai cresterea copilului. Vrei ce e mai bun pt el, e normal. Il educi cat poti de bine, vorbesti cat mai mult cu el, dar nu faci doar asta. Copilul TREBUIE sa mai si greseasca, trebuie sa se mai dea si cu capul de pragul de sus, sa mai faca cate o gafa (nu de genul gravida la 15 ani sau SIDA la 18, dar s-a inteles ideea). Iar tu ca parinte, sa mai si traiesti pentru tine si cel de langa, nu doar pt copil/copii.
In fine, cel putin in Ardeal gandirea e cam asa, stiu ca in sud lumea cam pica in cur cum apare ala micu. Naspa.
NOU
Jalane » momentan ai niste pareri ferme. desigur, nu ai copii, dar asa e in ardeal, mamele nasc copiii si a doua zi sunt la prasila.
NOU
Copii ai ? Prea esti relaxat..
NOU
Jalane,
tot ce spui tu este corect, dar nu in contextul asta: “Mi se pare foarte exagerat sa stai 2 ani acasa cu copilul”.
tocmai in primii 2 ani este necesar sa-i dedici copilului tau foarte mult din timpul tau. pentru ca in acesti primi 2 ani, copilul are NEVOIE de parintii lui, pentru ca la ei se raporteaza cel mai bine si cel mai firesc. de la parinti primeste in mod nativ afectiunea de care are nevoie ca sa se poata dezvolta intr-un mod echilibrat. si de la ei poate sa invete cel mai bine.
in acea perioada se dezvolta si se fixeaza atasamentul fata de parinte, foarte hotarator pentru echilibrul emotional al copilului.
ai vrea ca copilul tau sa se raporteze mai bine la bona lui si sa nu rezoneze cu tine ca si parinte asa de bine?
in rest ai dreptate, copilul nu trebuie hiperprotejat, nu este nevoie sa-i traiesti tu viata lui, are nevoie de experientele proprii.
parintele trebuie sa-i ofere doar un cadru echilibrat in care sa poata creste si dezvolta…
NOU
Pe undeva Jalane are dreptate….2 ani e cam mult. Eu am copil si chiar nu prea am avut cu cine sa-l las si ma tot chinuiam sa invat sa nu mai fiu protectiva. Primul an (avea 2 ani) cand l-am trimis in Romania numai cu mama si am ramas singura 2 luni numai cu sotul mi-au zis ai mei ca inrosesc telefonul si o sa-mi vina factura de telefon mai mult decat toate celelalte facturi la un loc. Acum la 6 ani deja se descurca aproape singur in avion, aeroport, tren, automobil. Nu are nevoie sa i se duca bagajul de mana pentru ca e pe rotile, intreaba stewardezele de toate alea, isi programeaza singur desenele animate, isi pune singur centura de siguranta, stie unde sunt vestele de salvare sau de unde trebuie sa cada masca de oxigen. Chiar daca e cu mine, cu sotul sau alt adult el stie ce trebuie sa faca. Fiecare vacanta de vara o are in Romania si cand vine acum cu mama mea el e pe post de translator, mama nestiind vreo limba straina. Deja mama se simte mai confortabil de la o vreme incoace.
Acum privind in urma imi dau seama ca influentam foarte mult sentimentele celor mici, ca toate energiile noastre pozitive sau negative au un raspuns in corpul micutilor, ca ne simt foarte bine in tot ce facem pentru ei si trebuie sa le transmitem ca totul va fi bine indiferent de faptul ca suntem la 2m sau la 10.000km de ei.