Când eram puști, mi-am descoperit o aplecare remarcabilă către desen. De fapt, nu desen, ci pictură. Îmi plăcea să acopăr hârtia cu culoare în moduri foarte plăcute ochiului. Inclusiv celor de la școală le plăcea, am avut și o mică expoziție de pictură. Care picturi mi-au fost furate, din școală și, de atunci, nu am mai pictat nimic.

Zilele trecute am remarcat că talentul meu la desen s-a dus pe apa sâmbetei, încercând să desenez o simplă caricatură pentru cineva. Nimic. Băi, dar știți cum, nimic, mi-a ieșit un desen ca al unuia căruia îi lipsește emisfera dreaptă, aia de ține de frumos. Am rămas, din vechiul meu talent, cu desenat țestoase ninja și ștrumfi.

Tipul ăsta știe să folosească un creion.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.