Contul meu
Demult, un țânc blond și ciufulit, stătea iarna urcat pe soba bunicilor și se uita cum făcea mâncare bunica. În fundal se auzea încet un difuzor de radio de acela sătesc, alb. Se auzea Ricchi e Poveri, Al Bano și Romina Power, știri despre recolta la hectar și cotele apelor dunării. Și acum țâncul aude, cu urechile de copil, ce spunea doamna de la cote. ` Urădni vordunaia, sasosason santimeter. Baziaș ieri, 322 centimetri`.
Peste câțiva ani, țâncul, acum puști, asculta în bucătăria părinților, în timp ce mama îi trebăluia prin bucătărie. Soba bunicilor nu mai era, bunicii inșiși nu mai erau, de mult timp. Rămăsese radioul din bucătărie, mergând în surdină. Nu mai era Ricchi e Poveri, nu mai era nici Al Bano, dar era CC Catch, era Sabrina și, câteodată cotele apelor Dunării. Și era dorul de bunicii săi și de difuzorul lor mic și hodorogit.
Acum, în bucătăria țâncului blond și curios, care nu mai e demult țânc, iar părului blond i-a lăsat locul o chelie brunetă, stă o țâncă mică, blondă și ciufulită, într-un fotoliu mic și comod, ascultând radioul din bucătărie. Nu ascultă cotele apelor Dunării, nu ascultă Al Bano și nu va ști niciodată cine îi sunt străbunicii. Ascultă în schimb Guess Who și Israel Kamakawiwo`ole. Râde și gângurește ovărembo.
Foto Idefix
NOU
Frumos arc peste timp.
NOU
faina piesa 🙂
NOU
Mi-e dor de cotele apelor râurilor … ce mă mai enervau, ţin minte ca voiam să schimb canalul, dar nu prindeam decât programul 1 🙂
NOU
..aveai idee despre posibilitatea existenţei altor canale?
NOU
Din ciclul: esti prea batran daca iti amintesti asta.
Amintiri din copilarie, la mamaia, la tara, cand ne trezeam in dimineatile de vara iar in radioul de pe prispa, suit pe o masa verde din lemn se auzea vocea: “@#$%^… sasosason santimeter”
Cotele apei Dunarii – priceless.
Cred ca este singurul lucru care ar rezista unui razboi nuclear.
NOU
@totme: Auzisem că mai existau și altele, alții prindeau (nu neapărat românești), dar acolo unde eram eu nu prindeam decât programul 1. Mai prindeam câteodată vocea americii, dar nu prea înțelegeam eu pe vremea aia ce e ăla comunism, dictator etc 🙂
NOU
fain.
NOU
Foarte frumos, Arhi!
Deși nu fac pipi de la fel de mulți ani ca tine, am prins și eu cotele apelor dunării. De-asemenea, îmi amintesc cu drag de radioul din mașina tatei de fiecare dată când plecat la țară și cum de fiecare dată se nimerea piesa „The final countdown” cântată de cei de la Europe. Chiar și-acum, când o aud, am impresia că e 5 dimineața și că urmează un drum de 500 de km într-o Dacie!
Priceless!
NOU
misto, misto. dar radioul tot ala e? 😀
NOU
Hai ca Iz Kamakawiwo`ole e ok. Desi bomba astia de la radio nu stiu de ce l-au pus alaturi de “Guess Who”. They just don’t fit man … Btw. stii ca l-au ars pe Iz, i-au aruncat cenusa in ocean (Hawaii tradition) in care inotau o groaza de fani ai lui? (e o paralela, noi iti suntem fani. Pregatiti tortele …)
NOU
www.youtube.com/watch?v=n6DbubWF6EQ :))
NOU
Hehe, sweet! 🙂
NOU
Am dat reply aiurea, scuze 🙂 răspunsul era pentru @totme
NOU
Sheesh…chiar aseară am văzut pe la Selgros nişte radiouri hi-tech în carcase old-fashion (şi mi-am amintit cu nostalgie de trebi din astea). Oricum, n-ar mai avea acelaşi farmec… 😛
NOU
exact ca îngheţata Polar care acum se (re)găseşte la Kaufland (cel puţin cel din Bacău) şi care mie mi se pare ordinară (super, nu extra)
NOU
Si eu imi amintesc de radioul acela alb cu o fata de panza gri ce acoperea difuzorul… Avea un singur potentiometru lateral, de unde il dadeai mai incet sau mai tare, si un stecheras micut care se conecta la o priza micuta ( nu cred ca era de curent).Cotele erau la 11, 50, si inca nu am chelie…
NOU
Arhi, ai deschis “cutiuta” amintirilor…Ne faci sa ne amintim si de bunatatile pe care le facea bunicuta, fara E-uri,mancarica gustoasa,povestile de la gura sobei…Joaca de copil in aer liber, iarna…omul de zapada…si toate pe langa radioul vechi, cu melodii line…
NOU
tare povestea;) , radioul tot ala e?:D si piesa e buna;)
NOU
eu cred ca mai curand o sa asculte dubstep
NOU
Ce se intampla? nu apare ce scriu…
NOU
Din pacate, traim in timp. Iar timpul nu iarta. Cum (inca) nu s-a descoperit intoarcerea in timp, ramanem cu amintirile. Asa cum sunt si atatea cate sunt. Emotionanta postarea.
NOU
daaa,cotele apelor dunarii.o tanti care tot zicea sengsengsentimetr ,auzeam mereu,si mi se facea somn ca era in jurul amiezii :))
ai daa,omul asta canta atat de bine ca sicopii pot intelege bucuria lui 🙂
NOU
piesa aceasta mi-a recomandat-o un prieten la o beție, ca mai apoi dimineața să-l telefonez insistent pentru a-mi aduce aminte cine o cântă 🙂
NOU
Imi amintesc, copil fiind in vacanta la bunica, cum ne obliga ea sa dormim dupa-amiaza (eu si fratele meu), ascultand teatru radiofonic la un radio pe lampi. Nu stiu daca ati prins radiourile acelea care iti aratau si capitalele tarilor de pe glob… Ne trezeam in miros de clatite cu dulceata de mure negre sau afine… Frumoase timpuri,lipsite de griji. Multumesc Arhi pt. ca m-ai ajutat sa-mi aduc aminte.
NOU
Shi bunicii mei au avut radio cu lampi. O cutie mare, foarte faina, cu capitalele tzarilor din lume, inclusiv Luxemburg. Duminica la amiaza ascultau “Jo ebedhez szol a nota” (melodii populare ungureshti), in timp ce bunica gatea cea mai buna supa de pui ever shi imi pastra mie pipota, era o delicatesa rezervata exclusiv nepotului.
NOU
Radioul din bucataria bunicilor…pe care l-am dereglat incercand sa ii potrivesc ceasul chiar din prima zi. Ce sa stie un copil de 5 ani? Radioul inca exista, din fericire si bunicii traiesc. Mereu i-am iubit, mereu spun ca ii vizitez mai des si de fiecare data cand trebuie sa plec la tara gasesc altceva de facut.
NOU
Remember? :))
www.youtube.com/watch?v=KcMewwNTV3M
NOU
Acel radio era de fapt un difuzor care prindea un singur post, inainte de 89 pe la sate se gasea o retea de radioficare, cam cum sunt azi retelele de cablu, pe care se transmitea de regula pr 1 la radio precum si stirile de la primaria locala….
NOU
frumos spus Arhi!
NOU
Da, are dreptate marius vl: la sate era o retea de radioficare si se transmitea un singur post, de regula de la Primarie sau de la Caminul cultural. Bunicii mei aveau difuzorul agatat pe peretele prispei pentru a-l auzi si cand trebaluiau prin curte! Chiar si uitasem de existenta “tehnicii” de atunci! Si totusi, pe vremurile alea, oamenii parca aveau mai putine griji si erau mai bine dispusi si sanatosi!
NOU
si eu imi amintesc de difuzorul bunicilor agatat in coltul geamului unde tin minte ca ii ascultam pe Mihai Constantinescu si Olimpia Panciu in timp ce ma jucam prin curte. mai tirziu aveam un radio gloria la care ma chiunuiam sa prind vara de vara programul muzical de la Vacanta Mare de la ora 1 parca pentra ca numai acolo mai puteai sa asculti muzica straina buna.
NOU
Eu nu ascultam radio cand eram mic-ma uitam la televizorul Diamant alb-negru pe lampi la Cartoon Network!
P.S. Aveam radio dar nu ascultam radio-ascultam casete: Abba, Albano si Romina Power etc! Si mai inregistram melodii de la radio pe caseta care imi placeau! Mai am radio ala si in ziua de azi si tot mai merge!
NOU
Vin sarbatorile si odata cu ele primim in dar un buchet mare de amintiri , care nu uita nicioadata sa trezeasca copilul din noi. Ai scris cateva randuri de o mare sensibilitate. Frumos!
NOU
Si bunica mea asculta radio in Bucatarie. Am crescut cu “O melodie pentru ficare”,”Studio deschis”, “Antena satelor”…
Radio in bucatarie am si acuma, pus pe Romania Actualitati binenteles – stiri misto dimineata; partide, armata, teatru radiofonic – seara. Imi pare rau ca nu mai sunt cotele apelor Dunarii 🙁
NOU
Bunica-mea asculta Radio Antena Satelor la un radio vechi de cand timpul. Acum cateva luni am aflat ca inca mai exista postul.
NOU
Imi place piesa si videoclipul este super
NOU
TV Diamant alb-negru, filme cu “Vandam” si “Jvartenegger”, Stirile de pe TVR1, Hidrolojikii Skivilitin, uradni vordunaia… Teatru radiofonic… la un aparat Gloria 3 la bunici si-un Albatros [parca] acasa, ambele produse prin 1900 toamna… in bucatarie amandoua, mama facand gogosi, bunica ciorba 🙂
AAAAHHHHHH m-ai facut sa-mi dea lacrimile :))) si nu-s decat un dorel la 2j de ani 😀
NOU
Ce amintiri frumoase, si eu am crescut astfel, ascultand muzica de la radioul din bucatarie. Nu pot sa nu remarc felul cum ai povestit, intr-adevar emotionant.
NOU
O sa moara televiziunea clasica inaintea radioului, dupa parerea mea.
NOU
Time flies when you’re having fun!