Contul meu
Portocalele nu sunt neapărat fructele mele preferate. Mi se strepezește gura la gândul lor, dar totuși le mănânc, cu plăcere maximă. Pentru că, în copilărie tânjeam după portocale. Era fructul oprit, cel pe care nu îl găseai nicăieri, decât arareori, în preajma sfârșitului de an, adus uneori de comunistul Moș Gerilă, schimbul roșu al lui Moș Crăciun. Ca idee, după revolție, mi-a fost teribil de greu să spun Moș Crăciun, în loc de Moș Gerilă. La fel cum îmi venea peste mânecă să spun poliție în loc de miliție. Între timp, prefer să spun miliție, în continuare.
Când primeai portocale, pe vremea aceea, era un miracol. Nu erau coapte ca acum, pentru că veneau, tot ca și acum, verzi și nu mai stătea nimeni să le coacă în hale, cu ajutorul chimicalelor. Dar nouă ne plăceau. Le înveleam pe fiecare în parte în foiță roz de hârtie creponată și le țineam lângă aragaz, locul cel mai călduros din casă. Nici măcar nu ne venea să le mâncăm, așa de frumos mirosea în casă a portocală și atât de frumos arătau. Multe zile țineam cojile împrăștiate prin casă, ca să ne îmbătăm cu mirosul. Alături de vreun brad adus de tata pe furiș, în cel mai bun caz sau de niște crengi rupte de prin parc, în cel mai rău caz, aveai un super crăciun.
Mi-am adus aminte de portocalele copilăriei când am văzut o mamă cu 2 băieței într-un magazin, mamă care le cumpărase o portocală ambilor copii, pentru că nu avea mai mulți bani. Și erau atât de fericiți și de mulțumiți, de parcă primiseră luna de pe cer. Nu voiau bomboane, nu ciocolate, voiau să guste o portocală.
Toți copii ar trebui să primească portocale. Automat. Ești copil, beneficiezi de rație obligatorie de portocale.
Poate portocale învelite în foiță roz, de hârtie creponată. Poate chiar verzi, mici și acre.
Dar toți copiii ar trebui să primească portocale.
NOU
si pana la urma, le-ai cumparat inca o portocala?
NOU
le-am luat o plasa de 2 kile jumate. pe care mama nu a vrut sa o primeasca.
NOU
Nu a trecut peste orgoliu, iar acum copiii ei tânjesc după alea două chile-jumate… păcat.
NOU
@sgt: nu neaparat.
poate n-aveau la casa sa-i dea rest la 1000.
NOU
@arhi… si pana la urma nu le-a luat deloc??? ca nu se intelege prea exact.
NOU
Nu, a plecat, rosie la faţa si plina de nervi.
NOU
Mai bine le luai cate o tableta!
NOU
Parcă ţi-am mai spus, cu un articol în genul ăsta m-ai făcut să te citesc până acum 🙂
NOU
Mai exista programul cornul cu lapte?
NOU
Da, cel putin anul scolar trecut copiii primeau ori lapte la punga de 200ml ori cate un iaurt de la danone.
NOU
Da.
…si copii, muscand din corn, zic: “Ba da’… e gol pe dinauntru”,”Cum, nu e dulce?!”, “Asta nu e kinder, nu?!” (povestita de un amic ce s-a inscris fetita in clasa 0 anu asta).
NOU
foarte frumos ai scris aici 🙂
NOU
Acum ceva timp am fost impreuna cu sotia mea si colegii ei de servici la o actiune organizata pentru copiii cu probleme.
Adica s-a cumparat echipament sportiv, treninguri, etc, pentru copii si s-a mers la o scoala care avea sala de sport si s-a organizat un campionat de volei.
Copiii au fost bucurosi, s-a jucat volei, s-au distrat, a fost frumos.
La final, dupa premierea castigatorilor, adica a tuturor copiilor :), s-a stat la o apa plata, suc si s-a comandat pizza pentru toti.
Mi-a ramas intiparita in minte expresia unui baietel care atunci cand a primit cutia de pizza, a facut ochii mari si a intrebat – E toata numai a mea ? si apoi a mai spus – Niciodata nu am avut o pizza intreaga doar pentru mine.
Eh, Arhi, ai mare dreptate – “Toți copiii ar trebui să primească portocale”
NOU
Portocale si Pepsi. Prima oara am baut Pepsi in clasa a 6-a, o sticla de 250 ml intreaga, numai pentru mine.
Portocale am vazut mai repede, le ascundea maica-mea in dulap sub haine sa nu le gasesc … credea ea 😀
NOU
In tot raul si un bine. Crezi ca erai mai sanatos daca primeai Pepsi de la 2 ani?
NOU
Vorba lui Revo, pentru articole d-astea te iubesc si te citesc de atata timp. Off, m-ai impresionat pana la alcrimi. Cata durere in sufletele amaratilor alora de copii. Imi pare rau ca mama nu a vrut sa primeasca.
NOU
Imi rasar in minute versurile alea de la Anda Calugareanu :
“Eram mici si tu mi-ai dat o portocala!”
Cantecul aici www.youtube.com/watch?v=KqTx3_mUfig
NOU
Las’ ca are grija maretzu’ stat sa primeasca taxe si impozite 🙂
NOU
Mie nu-mi placeau portocalele in copilarie, insa imi plac acum. Oricum, e greu sa nu fii fascinat de o bila mare si portocalie. E combinatia ideala dintre o jucarie tembela si ceva “sanatos”.
NOU
Ciudat cum cu articolul asta mi s-a facut un dor de vremurile alea… dar imi trece repede cu un fresh de portocale:D
NOU
uite unul din motivele pt care viata in alta parte are un alt sens…ai dreptate “Toți copiii ar trebui să primească portocale” at trebui sa fie deviza mai marilor …ce or fi ei…conducatori, politicieni….
NOU
si cica a fost bun comunismul… al dracului de bun. de aruncat la gunoi
NOU
Mi-aduc aminte cum am dat atacul la pusculita in care reusisem sa strang niste banuti si mi-am luat portocale de 100 de lei undeva prin noiembrie-decembrie 1983 si nu m-au certat ai mei ca sparsesem atatia bani pe portocale. Era 18 lei kilu’ pe-atunci, deci am luat ca disperata, ca nu stiam cand mai am eu norocu’ asta.
NOU
Io ma pish pa portocalele astea de pa piata. Ultimele trei dati cand am cumparat (din surse diferite) erau maaari si frumoase si cand le desfaceau erau seeeci si fara gust. Portocalele copilariei mele (pe care le primeam numai de sarbatori, deci automat in capul meu portocala=craciun) erau mai bune.
NOU
Word!
Pentru mine, portocale=iarna
NOU
Cand impodobesc bradul este musai sa desfac 2-3 portocale pentru ca altfel nu miroase a Craciun. Ce vremuri!
NOU
Intre timp corn si lapte in scolile romanesti. Dupa care ne miram de obezitatea infantila.
Nu stiu cum de nu avea tanti bani de mai multe portocale, cred ca sunt mai ieftine decat merele.
Cand eram mic, eu eram obsedat cu bananele, veneau verzi si asteptam sa se coaca si aveam ciorchini din aceia mari mari. Cred ca pe atunci, acum 25 de ani, erau mult mai sanatoase decat cele de acum, care-s chimizate in toate felurile.