Contul meu
Una din marile probleme ale femeilor care au născut recent, în general la primul copil, dar nu e o regula, este că sunt extrem de fermecate de prezența noului născut în viața lor, li se pare că este cel mai miraculos miracol și orice bășină elimină mica pacoste venită pe lume devine, pe loc, cea mai extraordinară bășină ever.
Și, din păcate, ca orice mamifer gregar, doamnele astea simt nevoia de a împărtăși aceste miracole cu toți pe care îi prind în raza de acțiune a tremoloului vocal degajat. Bine, având în vedere că, în preajma casei, gregarele astea se adună una cu cealaltă, nu afectează pe nimeni, e o povestire continuă între ele despre creșteri, pamperși plini, mirosuri, recomandări de diete și alergii și tot restul de împliniri care vin odată cu noul plod.
Doar că respectivele mai ajung și pe la muncă, după epuizarea metodelor de obținere de bani de la stat. Și colegii sunt și ei politicoși și arată o curiozitate de circumstanță despre noul consumator de oxigen de pe Terra. Moment în care încep povestirile alea bune, despre cât de deștept e și cât de minunat și cum se cacă ca un campion mondial, cum merge în 4 labe cum nu a mers nimeni înaintea lui și tot așa.
Serios, dacă lași o tăntică de asta să vorbească 8 ore, cât ține un program decent de job, nu are nicio problemă în a vorbi toate cele 8 ore despre copil, experiența maternității, cât de mult a schimbat-o maternitate și cum toată lumea ar trebui să facă neapărat un copil, pentru că e o experiență care nu trebuie ratată, îți umple inima cu de toate.
Doamnelor. Lărguțelor, vă rugăm din suflet, încetați cu prostia asta. Pe nimeni nu interesează ce face viermușul vostru de acasă, nu suntem codificați genetic să ne intereseze progeniturile altor, orice întrebare primiți este pură politețe sau, eventual, sunteți șefă într-un birou și atunci e asskissing. Răspundeți și voi politicos că e bine și treceți mai departe, la viața de zi cu zi, cea normală, care ne interesează pe toți.
Și atunci când, din păcate, sunteți de părere că e neapărat necesar să vorbiți despre boțul de carne urlătoare, vă rugăm, vă implorăm, în numele colectivului, nu mai vorbiți la persoana 1 plural. Serios, este penibil, nu, nu vă căcați deodată sau împreună, nu mâncați deodată, nu mergeți de-a bușilea amândoi, efectiv este o tâmpenie care vă arată limitările strâmbe ce vi le-ați pus. Copilul este o ființă individuală, nu vă mai identificați cu el, că o să ajungeți ca influecerițele care alăpteaza până la 3 ani, pentru că simt ele că au o legătură indisolubilă cu pompița vie de la sfârcuri.
Mulțumesc frumos.
NOU
Amen, brother !
NOU
Amiiin!
Mereu am zis ca sper sa nu devin asa :))
Cand m-am intors la birou, discutiile au fost de genul “-bunaa, ce face bebe? – este bine, multumesc..creste, spor la treaba” :))
Doar daca ma intreb ei mai multe raspund sau le arat o poza doua.
Si cu mama prefer sa ies afara sa vb la tel.
Sunt asa tot din cauza unor fete de la birou care se intorceau si incepeau sa vb doooar de bebe sau a altor mamici din parc de pana sa am bebe :)) doar le auzeam cum se contrazic sau se lauda. Nu fac parte din grupuri de mamici nici pe forumuri/watap.
Le inteleg ca bucuria este mare, dar hai sa fim si un pic intimi.
Mama a crescut 2 copii, cred ca stie mai bine cum sta treaba sa ma indrume :)))
Si da, ai dreptate! Pe nimeni nu intereseaza ce face cacaciosu’. E doar o intrebare de politete. Cum de altfel intrebam si eu inainte pe alti parinti :))
NOU
Forumurile și grupurile de mămici sunt cancer intelectual.
Din curiozitate am intrat de pe telefonul unui tovarăș cu 2 copii pe un grup de grădiniță și unu cu mămici ce-și poștesc sfaturi de creștere boraci. Mă usturau ochii de ce scria acolo.
Ba chiar mi-am luat și priviri otrăvitoare când am zis că forumurile de mămici sunt ciroză.
Bineînțeles eu nu am copii, nu știu ce implică creșterea lor, afecțiunea de mamă.
Bineînțeles le-am replicat că mă pricep la crescut pisici și cunosc afecțiunea de sticlă.
Ficatul mare cu mult alcool se ține.
Am și eu 3 nepoate, au bunici nepoatele, dar elanul de bunica proprietară de nepoate cu lesă îl tai repede.
Toți copiii sunt frumoși mici, toți sunt la fel, fac aceleași chestii naturale unui copil mic.
Guru Arhi poate confirma, având 3 și experiența creșterii lor.
Amin
NOU
Eu sunt curios de când ai tu problema asta la muncă?
NOU
NOU
Ai vrut tu sa i-o dai cu manta…culmea ca platforme gen Facebuci si altele tin de locul lui de „munca”
Ghici unde se „elibereaza” cel mai mult tinerele mamici???
NOU
Amiiiin! Sunt mama de bebe de 6 luni si mindset-ul nu s-a modificat in ceea ce priveste copiii altora. Detest pluralul mamicesc, nu ma intereseaza grupurile de mamici si mamicute, destest diminutivele (mai nou, am aflat de la o cunostinta ca “am facut 6 lunite” – lunite, da?), poze trimit doar la cerere , si nu, nu ma intereseaza ce face boracul tau si de cate ori s-a cacat azi. In spera, evolutia unui bebelus e interesanta DOAR in ochii nostri, ai parintilor, pentru ca, ce crezi, bebelusii fac aceleasi chestii de cand lumea si pamantul, nu va iesi un geniu pentru ca a invatat sa nu scuipe mancarea, va fi in 95% din cazuri un mediocru. Mi se frange neuronul cand aud ca “am trait degeaba pana sa fac copil”, auzita de enspe ori de la diverse dudui care au procreat. Imi iubesc copilul enorm, fix de aceea nu ii etalez pozele pe grupuri dubioase de mamici si nu am nevoie de sfaturile nesolicitate ale nimanui. La fel, vreau sa fiu scutita de conversatii de complezenta in privinta boracilor care nu-mi apartin.
NOU
eu am o curiozitate în organism: de ce “lunițe” și nu “lunișoare”, “lunele”, “lunuțe”, “lunici” sau ce diminutiv s-ar mai putea inventa în limba română de maternitate?!
NOU
Nu consider a fi o problemă că femeile sunt ”extrem de fermecate de prezența noului născut în viața lor”. Din contră, mi se pare normal, pentru că nu am dat atenție nou-născuților altora, astfel că nu am văzut cum evoluează un copil.
Să vorbești despre asta prea mult, da, mi se pare plictisitor.
NOU
Deliric, membru CTC: iti dau bucati in gura ca unui bebelus
NOU
Daca nu alapteaza pana la 4-5 ani, tot degeaba. Nimic nu stiti, dom’le.
NOU
Las’ ca mai sunt si tatici posesori de puradei de 3-4 ani care numai despre asta vorbesc. Iar cand le atragi atentia ca mai sunt si alte chestii de discutat…. de genul lucrurilor care tin de job, tot ei se supara si au impresia ca sunt haituiti. Asta in conditiile in care femelele lor sunt si ele colege de munca cu noi. Oh, joy…
NOU
Faza cu pluralul n-am inteles-o niciodata si sper sa n-o inteleg vreodata. N-am ajuns in punctul in care sa ma zgarie la ridichi, dar nici nu-mi explic ce poate duce la asta si de ce i s-ar parea cuiva “dragalas” sa vorbeasca asa.
Pe o tema asemanatoare, cel mai tare ma enerveaza cand vad folositi in scris sau vorbit termeni gen pitic, strumf, buburuza sau alte animalute, mai rar prichindel, spiridus sau prunc, chiar daca a trecut de mult faza. Plin internetul matern de cuvintele astea. Bai, PLIN!
Imi plac copiii, n-am avut, dar nu-mi pot imagina nici in ruptul capului ce fel de iubire trebuie sa simti ca sa vorbesti asa despre ei, mai ales cand termenii de genul asta nu sunt folositi la misto sau cand nici macar nu sunt costumati ca atare. Zi-i cum vrei cand te joci cu el, printesica, zaharel, fluturas, etc., nu ma bag in relatia voastra si formule de adresare, dar cand vorbesti despre el, pastreaza-ti o farama de respect pentru el si pentru tine. Noi stim deja ca vorbesti despre un copil/ bebelus (care, cum zice si-n articol, pentru noi e fix un copil ca oricare altul, atata timp cat nu ne esti ca o sora sau pe-acolo), nu despre un ursulet din padure, de vreo buburuza care ti-a aterizat pe parbriz, de un om scund sau de vreun personaj mitic. Uite, ba, l-a nascut tantzica pe Frodo si eu nu stiam.
NOU
Vai, am uitat unul dintre cei mai scarbosi termeni: pui.
NOU
Eu acum pot sa inteleg cat de usor e sa o iei razna dupa ce nasti. Adica panta e foarte alunecoasa si vraiste emotional fiind dupa, daca nu te scutura nimeni sau nu esti tare de cap, te duci naibii si te transformi in mamika de facebook. Nevoia de a vorbi despre plodul tau exista, alinturile si toate alea sunt acolo in capul oricarei mame, dar teoretic, daca ai un barbat cu care sa faci asta, ar trebui sa nu mai reverse si in afara. Eu cred ca asta e problema, multi barbati o ard ca si cand copchilu e strict responsabilitatea mamei, isi vad de viata, aia simte nevoia sa împărtășească si nu are cu cine, asa ca isi expune copilu peste tot si cu oricine. Uneori, cand simt nevoia sa imi laud copila, pun mana pe telefon si o sun pe mama, profit ca e o bunica indragostita de copchil si asculta cu mare interes si despre cacuta si despre orice altceva, ba pune intrebari si cere si filmulete! :)))
NOU
Citisem mai demult un articol cum ca-ti scade iq-ul dupa nastere, dar nu cred ca-i adevarat, cel putin nu cat sa se simta din afara. Care femei erau ok si inainte de copil, au ramas ok si dupa.
NOU
nevasta-mea e unul din cei mai inteligenti oameni intalniti de mine si e in continuare inteligenta, sa stii:)))
NOU
Arhi, probabil a avut de unde sa scada.
Eu una inca imi astept neuronii inapoi. :)))) am prea multe sincope.
NOU
Eu stiam ca poate afecta vazul…nu IQ…dar na:)
NOU
Laura, same here :))
Inca n-au revenit
NOU
hai baaai, terminati, că rar găsești femei puternice si inteligente ca voi. iar Abi, cmon…
NOU
Nu o zic cu modestie, serios :)))
Prima zi la birou am gresit etajul. Am nimerit etajul, am gresit partea unde era biroul…. still counting.
Poate pana oboseste condusul de dimineata, fiind incepatoare…habar n-am :))
NOU
In primele zile dupa ce am revenit acasa a trebuit sa ma duc pana la salon. Parcasem peste drum. La plecare, m-am dus la masina, cand sa deschid mi-am dat seama ca am uitat cheia masinii si nu puteam sa o deschid. Traversez inapoi, iau cheile la masina, ma duc la masina, urc, ma uit pe geam si vad manunchiul de chei bagat in usa salonului, fluturand in vant. Ies, traversez inapoi, iau cheile din usa salonului, ma intorc la masina. Nu eram sigura daca incuiasem tura trecuta sau doar am bagat cheile si am plecat. Ma intorc iar ca sa ma asigur, vad ca usa era incuiata, revin la masina. Caut in geanta. Stupoare, lasasem telefonul in salon. In fine, am facut multe drumuri pe trecerea aia de pietoni, la ultimul eram asa frustrata ca mi-au dat si lacrimile. :))) ideea e ca la fiecare 2 drumuri ma vedeau cam aceleasi masini ca e o intersectie aglomerata, nici nu vreau sa stiu cum aratam, tinandu-ma de burta ca inca aveam dureri de la operatie, complet ametita si grabindu-ma sa nu se faca rosu pana ajung pe partea cealalta. :)))
NOU
Eu am inceput pe la 4-5 ani.. cand mai urla aiurea, ii dau doua bucati ca altfel nu facem treaba.
NOU
Wuat?
NOU
hehehe!
Am scris în cartea mea, despre mămicile întâlnite prin parcurile Bucureștiului anului 1988 și primul aliment „proteină” pe care mămicile l-au introdus în alimentația copiilor lor: ficățelul!
Toate se lăudau că au introdus ficățel, deși în comerțul acelor cumpliți ani ’80 se găseau doar tacâmuri de pui și pungi cu un amestec de inimi și pipote, evident, de pui!
Am și scris: Ficățel?! Poate fi – căcățel de pui!
NOU
Mi-ar placea sa citesc cartea ta 🙂
NOU
Urăsc când mi se adresează unele surate cu “mami”.
Aloooo?! Ma cheamă Carmen. :))
NOU
:))))))
NOU
Eu am nelamurire. De cand e rusine sa spui gravida? Ce are cuvantul asta? Ca deja norma a devenit “graviduta”. Nu exista altcea.
NOU
banuiesc ca sa diminutivizeze ideea ca s-a futut, nu stiu.
NOU
Boss,
s_a futicit…
te rog.