confused

Una din pasiunile mele recente este să mă uit, câteva minute pe zi, la poze cu oameni, pe instagram sau tinder. Sunt atât de sătul de apusuri de soare, ploi, pisici, curcubee sau fulgere, încât pur și simplu simt nevoia să îmi clătesc ochii cu frumusețea umană drept tablou.

Știți ce am remarcat?
Privirile tinerilor. Copii, oameni de 20 și, 25, 26 de ani, toți cu priviri debusolate, nesigure, forțându-se să zâmbească sau să arate că știu ce sunt, știu ce vor sau știu ce fac.

Nu, încă nu am ajuns la vârsta la care să o dau pe aia cu Pe vremea mea noi nu eram așa. Pentru că, pe vremea mea, când eu aveam anii ăștia, erau alte vremuri, ne luptam cu alte lucruri, cu alți câini și atunci supraviețuirea era unul din factorii esențiali, nu problemele gen Am iphone 5S și merge prost, dar nu pot să îl schimb că râd prietenii de mine.

Prin urmare, bătrânilor, oamenilor de 35+, pe vremea nostră eram la fel de aiuriți și pierduți în spațiu?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.