O țară de tineri debusolați

pai pe vremea aia acum 25 de ani,,nu imi aduc aminte pre binestiu doar ca am stricat alor mei planurile de emigrare in canada,,,si totusi cativa ani mai tarziu tot am plecatin italia, de mai aproape de strabuni

Oricat de sigura pe mine ma simteam eu la 20-25 si chiar daca imi amintesc destul de bine ca stiam clar ce vreau sa fac si care e treaba cu mine, cu siguranta pentru oamenii de 35+ aratam la fel de debusolata. Si sa generalizam si subestimam problemele unei generatii intregi e un act arogant si chiar prostesc, mai ales daca se bazeaza doar pe anul nasterii.

Nu stiu daca l-am mai spus pe aici…

Ion se intalneste cu Maria pe ulita.
– Marie, stii, eu as vrea.. asa… cum sa-ti spun eu… Sa.. Sa ne futem..
– Ma Ioane, stii, eu mi-s lesbiana..
– Ce-i aia?
– Cum sa-ti spun eu tie.. O vezi pe gagica aia de acolo?
– Da…
– E.. Io cu aia m-as fute..
– Ahaa…. Pai Marie, in cazul asta si eu mi-s lesbian..

E ca faza aia: acum sunt mai multe batai in scoli decat pe vremuri. Nu, nene, acum sunt mai multe smartphone-uri care sa filmeze actiunea in high quality.

Eu, la varsta de 17 ani eram prost. Nu ca as fi vreun destepr, acusi.
Cand imi era prezentata o fata, ziceam “Ma cheama Morom3t3, incantat de cunostintza” si ii sarutam mana. Asa vazusem eu in filme. Si alea chicoteau…

Pe urma cred ca i s-a facut mila unui var mai mare, rocker, Guns’s Rossist, si m-a luat subt aripele lui si mi-a aratat adevarata fatza a muierii.
Si de-atunci sunt mereu in garda, ba chiar actionez anticipat.

Eram pierdut in spatiu cand cautam bere la jumate in sticle verzi; cele maro erau de multe ori cu gust de ulei! Gee

televizorul,telefonul,alealalte ce emit video au un efect de futere a sinapselor pe termen lung.niste colegi faceau odata,in anul 1 de psiho,experimente pe tema asta.sigur,la un nivel insignifiant.da’ ramaneai perplex uneori de rezultate.in acelasi timp,daca n-ai,esti nul.generatia pana in 25 de ani,sa zic.intr-o discutie de complezenta,ne zicea o profesoara(austriaca,ea,de felul ei si de varsta a 3-a):”copii de azi au uitat sa isi foloseasca creierul in a-si proiecta viitorul,si mi se pare ca deseori confunda realitatea cu fantezia”.cred ca e cea mai concisa opinie a cuiva pe care am auzit-o pe tema asta.
a doua la mana:intotdeauna a existat o oarecare “lupta” intre generatii.probabil ca dintotdeauna.pentru ca omul se obisnuieste cu micile lui tabieturi(imi place cafeaua asa,cu atata zahar,ziarul sa stea acolo,imi mancarea aia,imi place sa fac sex asa,si tot asa…) iar tanar inseamna in general hormoni.actiune.impuls.nerv.ei se adapteaza usor la lumea asta,de fapt nici nu trebe sa se adapteze.cresc odata cu ea.pe cand mama mea,de exemplu,abia are mail de vreo cateva luni.da inca nu stie intra din prima “pe el”.
am intalnit cativa negri in ultimii ani.intotdeauna am cautat sa ajung sa-i cunosc putin(pe aia care nu is nascuti prin europa,ei fiind prima generatie de expati) incat sa-i pot intreba una-alta.toti,fara exceptie,apreciaza europa.cultural,nivel de trai,organizare statala si sociala.si nu toti vin din coliba si triburi.
Romania,ca de obicei,e in off-said.n-avem nimic.exemple:mergi in orice tara din ue(poate exagerez,nu le-am vazut pe toate indeaproape) si seful,in general,chiar de ar avea 3000 de angajati,uneori merge printre ei.da nu auzi pe nimeni “ba,scoala,in pula mea,vine seful”.si pe sef nu-l auzi urland.si inca ceva:zicea cineva mai sus de copilul ce voia fonduri europene,visa o ferma,ganduri de viitor.aialalti radeau de el.radeau de el nu pt ca ala visa firma,ci pot ca visa porcarie.sau cu vaci,sau ce animale erau.daca zicea ala ca vrea sa faca o firma de recuperare creante pentru zona cornului africii,nimeni nu radea.asa e la noi cu munca.de cate ori,chiar unii ce zic ca respect si plm si is relativ occidentalizati in gandire,nu scot cate una de genul:”da-l in mortii masii de muncitor in depozit!pai imi spune el mie nu-stiu-ce?in pula mea,am doctorat,is dentist,is o pula…sigur,o sa zica unii ca din cand in cand,mai injuri,mai scapi fraiele nervilor.insa pana atunci cand majoritatea “educatilor” nu se va mai considera superioara in niciun fel astora(printre care ma numar si eu),care muncesc pe salariul minim pe economie,nimic nu se va schimba.
uitati-va la generatia care acum are 50 de ani.alcoolism,bataie in familii,someri,daca nu pica,picura.cam asta e mentalitatea(sigur,nu la toti,da procentul e considerabil).pai…despre ce educatie a copiilor vorbim?copilul ala,ce repere isi poate lua in viata?ca daca nu intalneste persoana potrivita la mom potrivit,isi fute viata incet si sigur.

“nu exista libertate prea mare. ci educatie prea putina.” Arhi nici nu ştii câtă dreptate ai. printr-o conjunctură mai mult sau mai puţin favorabilă m-am ocupat în ultimile 2 luni de trei copii. de 7,8 şi 10 ani. părinţii divorţaţi iar copii martori la discuţiile de rahat ale părinţilor. de ce trebuiau copii să fie martori? ei, la asta nu ştiu să-ţi răspund, poate că lipsa de educaţie vine de la părinţi, oameni de peste 40 de ani crescuţi, cică, pe acele vremuri bune. şi da, cu facultate că de, facultatea îţi îmbogăţeşte anumite cunoştiinţe dar nu te educă. ce să spun? copilul cel mare trece clasa a patra dar nu ştie tabla înmulţirii, la 6*3 de exemplu, socoteşte pe degete, pentru că, nu-i aşa? şcoala e o prostie, engleza e grea şi la ce-ţi trebuie? etc… este adevărat că au posibilităţi financiare mari dar ce tineri vor deveni? nu-mi imaginam că există asemenea situaţii. sincer. dar hai să zicem că ăştia vor avea bani şi se vor descurca cumva. pe de altă parte mă uit la mine în bloc. tineri din familii super modeste. nimeni nu le vorbeşte despre importanţa învăţăturii, despre faptul că învăţând îşi pot crea un alt fel de viaţă. sau, dacă nu îi duce mintea pot face o meserie care să le asigure un trai decent. nu. majoritatea ajung de vând în piaţă, spală maşini la spălătorii auto, se fac alipinişti utilitari că sună spectaculos, etc … – dacă sunt băieţi, că fetele de la 16,17 sau 18 ani se mărită şi fac copii. şi nu sunt de altă etnie. mă uit la câteva fetite pe care le ştiu şi care au, deja, 2 copii la 21-22 de ani. un comentator de mai înainte spunea că nouă ne mai dădeau părinţii una după ceafă să ne revenim. acum, remarc că părinţii se împart în două, cei cu bani care spun că nu contează, cei fără bani care spun că lasă-l trebuie să înveţe să se descurce. iar tinerii ce să facă? fac şi ei ce pot. ambele categorii au însă ceva comun, telefoane super scumpe şi haine de firmă. cei cu bani mai au şi maşină. de parcă fără astea nu existi. şi-n lumea asta a lor, complet debusolată, chiar nu exişti. mă gândesc că vina ne aparţine, nouă, părinţilor, noi care am înotat prin ani tulburi imediat după revoluţie nu ştim să ne educăm copii. că totul ţine, nu-i aşa? de cei 7 ani de-acasă.

Acelasi lucru l-am remarcat si eu la acesti tineri. Teama din privire, neincrederea pe care o arata, isi cladesc o viata pe toate aceste lucruri “la moda”, in care increderea lor de sine creste odata cu numarul de like-uri primite. Nu e de mirare ca atunci cand balonul se sparge nu mai ramane nimic care sa le ofere siguranta si certitudine. Nu se cunosc pentru ca nu au invatat sa se cunoasca decat prin prisma celorlanti.

Terminați, măi tată, cu “pe vremea mea”. Eram niște aiuriți, tataie — cel pu’in io. Vă spui cu mâna pe inimă… Eram niște aiuriți fără cătare și fără genunchi. Nu doar apatici, dar și serios avariați din punct de vedere social. Habar n-am cum am reușit să supraviețuim ca generație, poate doar din instinct.