Contul meu
Din tot grupul meu de prieteni, mai sunt 2 căsătoriți, unul dintre ei nemeritând fericirea primului divorț. În rest, toți sunt în concubinaje lungi de mulți ani, unuia i se naște un copil anul acesta, tot relație de prietenie, alții tocmai și-au reînnoit jurămintele de iubire, ei având 3 copii și relație de prietenie. Și asta nu doar în cercul meu de prieteni, ci cam peste tot văd oameni cu relații lungi, oameni deja trecuți de prima tinerețe, care aleg relația de prietenie vs căsătorie.
La o primă vedere, aș fi tentat să judec simplist și să spun că fac o alegere simplă, pentru a putea ca atunci când scârțâie ceva, să-și ia ghiozdănelul în spate și să plece unde vor. Dar nu e deloc așa. Oamenii aleg să aibă responsabilități multiple împreună, au afaceri, copii, obligații, tot ce decurge dintr-o relație pe termen lung.
Ba chiar sunt de lăudat, dacă te gândești ce oameni de rahat are românia și cum sunt priviți cei ce nu sunt în rând cu lumea, ce dezgust este aruncat în școli, de către angajați, ah, familie dezorganizată, de aia mama nu are același nume cu copiii, trist, și tot restul de mizerii caracteristice acestui minunat spațu carpato-danubiano-pontic balcanic. Adică chiar curaj de a te lua cu lumea de gât, la o adică.
Și totuși, ideea de căsnicie vă mai spune ceva?
PS: Dacă sunteți curioși de cum plătește Rusia crearea unui anumit climat în românia, vedeți aici
.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Lăsând la o parte preconcepțiile, dpmdv cand ai o relație stabila, căsătoria este o formalitate, unde într-un climat ca România, necesara pentru a evita anumite probleme ulterioare.
Eu personal nu înțeleg motivul de a nu oficializa o relație atunci când crezi în ea. Sotiii legal, au alte drepturi și îndatoriri fata de concubinaj ex ( dacă mor vreau ca nevasta-mea sa dicteze incinerarea mea și nu să-mi cânte popa la mormânt cu o. Cruce ca asa vrea maica-mea).
NOU
Nu ai cum sa il intelegi decat in momentul in care, indiferent de motiv, va fi nevoie de ruperea acelei relatii oficializate, vei vedea cat de complicat e daca nu mai sunteti de acord, vei vedea cat de complicat va fi in cazul in care exista cel putin un copil, vei vedea ca practic esti legat prin acel copil de acea persoana pana la 18 ani, practic pentru tot restul vietii, vei vedea ca din cauza inegalitatii salariale va trebui sa continui sa contribui la nivelul de viata al fostei partenere, pentru ca deh nivelul de trai va scadea in urma divortului etc. etc. etc.
NOU
Mihai, înțeleg ce spui pentru ca părinții mei sunt divorțați și recăsătoriti. Dar sa fii într-o relație și sa nu o oficializeze datorita “drobului de sare”, inclin sa cred ca este un act de egoism, în primul rand fata de copil.
Pentru amândoi participanții este o dovada de devotament și încredere. De ce mi-aș petrece viata și face un copil cu cineva căruia ii este frica?
Bineînțeles ca nu vorbim aici de dragoste la prima vedere și căsătorit după 3-6 luni. Eu consider ca întâi trebuie sa locuiești cu persoana în cauza, sa o vezi zi de zi și sa descoperi ce te deranjează la ea. Apoi, dacă poți trai și o iubești asa cum este, de ce nu ai face pasul următor?
Poate sunt de moda veche, dar bărbatul e stâlpul și femeia casa.
NOU
Problema e ca nu intelegem de ce nu fac altii ce am facut noi (sau ce am face noi) in loc sa intelegem ca diferentierea statutului juridic in functie de un act, respectiv lipsa lui, este o discriminare jegoasa.
NOU
Eu încă consider o idee buna oficializarea în acte a prieteniei/relației, întrucât atunci când apare o problema, încerci mai mult sa repari.
NOU
Actul ala semnat te scuteste de unele obligatii birocratice, inclusiv in caz de faze nasoale, cum ar fi prin spitale. Daca esti sotul/sotia poti vorbi cu medicii in numele partenerului, poti intra sa-l vezi mai usor, poti lua decizii etc. Daca nu ai gradul asta de rudenie, sot/sotie, s-ar putea sa fie mai complicat.
Daca ai copii, proprietati si afaceri in comun, despartirea tot ca un divort va fi, cel mai probabil cu avocati si judecatori, pt ca ai o gramada de chestii de impartit.
Ideea de casnicie (daca casnicia aia implica, actul semnat la primarie) e ca probabil iti face viata ceva mai usoara in anumite situatii. Relatia dintre doi oameni, in schimb, nu are legatura cu asta.
Daca nu merge, nu merge nici cu semnatura, nici fara. Daca relatia e buna, nu e conteaza semnatura decat in cazuri particulare si nasoale, cum e aia cu spitalul. Deci, cred eu, mai bine sa o ai acolo, ca nu se stie niciodata.
NOU
@Vladimir-Mihai, obligatiile alea fata de copil le ai si daca nu esti casatorit.
Intradevar, scapi de obligatia de a plati pensie alimentara sotiei/sotului (in cazul in care ii scade nivelul salarial). Dar si aici daca aveti o afacere impreuna va trebui sa o impartiti.
@naim, la ce discriminare te referi?
Daca se accepta sa ai prin concubinaj aceleasi drepturi ca persoanele casatorite, atunci normal ar fi sa ai si aceleasi obligatii fata de concubin/concubina.
NOU
@Andrei G: d-aia e bine sa nu ai afaceri impreuna cu partenera de viata 😀 am mai vazut ideea asta repetata si-n alte parti, si chiar ma intreb, ce procentaj de romani (sau de cupluri in general, casatorite sau nu, pe planeta) isi fac afaceri impreuna. Ah stai ca nu toti suntem Jeff Bezos, si chiar si el casatorit din fericire a reusit sa negocieze suficient de bine, adica fosta nevasta nu i-a luat juma’ din avere.
NOU
Asta cu discriminarea am resimtit-o din plin. De la oameni cu care nu prea tin legatura, ca rudele si prietenii apropiati ne considera, ne trateaza si ne respecta ca pe o familie. Nu am copii, dar ma mai intalnesc cu diversi, eventual, diverse rude super indepartate, de-ale lui sau de-ale mele. Si faza vine asa “ahh, de 11 ani impreuna? bravo! da’ cand ati facut nunta? ca noi nu stiam!”. “Pai n-am facut nunta”…
Si tonul se schimba din clipa aia. Daca sunt rude de-ale mele, el e tratat drept “gagica-miu” nu omul cu care am facut o casa, omul cu care sunt de atata timp impreuna. Daca sunt rude de-ale lui, deja se uita de sus la mine, sunt doar o “fatuca, care e cu el/ sigur e ceva nasol cu ea, daca pana acum nu a luat-o de nevasta, uite, nici copii n-au”. Practic, eu sunt un accesoriu fara putere de decizie, pentru unii, trebuie sa AM NOROCUL de a ma lua el pe mine, de nevasta :)) Bine ca el nu tolereaza mizerii si le inchide gura, de i s-a dus vorba printre neamuri ca “baiatu’ lu Xuleasca e nesimtit si vorbeste urat cu noi” :))).
Apoi, diverse situatii, cand ma mai duc sa iau chestii pe numele lui si daca nu sunt sotia, oficial, nu sunt bagata in seama.
El trage de mult timp de mine, sa facem si noi nunta. Poate incep sa ma mai gandesc, nu de alta, dar comentariile de mai jos m-au facut sa ma gandesc la niste situatii (aia cu spitalul, de exemplu. Ar fi tragic sa ma tina la poarta, doar pentru ca sunt “gagica-sa”, nu ii pasa nimanui de cat timp suntem impreuna, daca nu suntem casatoriti, suntem pe acelasi palier si luati in serios ca unii care s-au cunoscut de 1 luna).
Plus ca eu nu sunt intr-o relatie excelenta cu taica-miu, inca port numele lui, ca maica-mea s-a recasatorit, asadar, daca eu as pati ceva, o buna parte din ce am acumulat, ar ajunge la el, daca nu-s casatorita, sau ar avea putere de decizie peste partener in caz de situatii medicale. No, thanks.
Vroiam sa fac nunta dupa ce vin copiii, dar… nu stiu ce sa zic, poate ar trebui sa o fac mai devreme.
Bun postul, mi-a dat de gandit chestii.
Adica, eu ma gandeam asa, ca unii fac nunta de disperare, sa le ramana si lor ceva daca se despart, ceea ce pentru mine e un mare nu. Dar nu m-am gandit la situatii tragice, unde, daca eu patesc ceva si taica-miu (sau fratele vitreg, din partea lui) are dreptul legal, sa vina de nicaieri si sa aiba dreptul la banii economisiti, la masini, chiar si la casa, mi-a tras o palma si m-a trezit dintr-un somn al prostiei.
NOU
Sunt deja aproape de 30s si nici eu nu vreau sa ma gandesc la casatorie. E posibil sa o fac la un moment dat, dar momentan mi se pare ca e mult mai misto viata de celibatar!
NOU
Super! Si esti inca la liceu?
NOU
As vrea eu…
NOU
Este! Mike se oftica 🙂
NOU
Cred ca intrebarea era legata de diferenta dintre casatorie si concubinaj pe termen lung. Nu dintre casatorie si burlacie/aventuri de o noapte.
NOU
Căsătoria a fost si este o chestiune tehnică. Reprezintă o protecție juridică a bunurilor, dar si pentru copii. Ar fi subtilități juridice pe care mulți nu au chef sa le înțeleagă, dar căsătoria este utilă.
Este ca si cum ai încheia un contract. Unii vor cu contrat, alții preferă fără… Cert este ca uneori dai de cineva care iti strică planul… cu sau fara contract.
Separat, ar fi o discutie despre sentimente, relații, respect, si toate chestiile faine dintr-un parteneriat care din punctul meu de vedere nu au nicio legătură cu căsătoria.
NOU
Da dar nu, mai nou este intr-o extrem de mare masura o protectie pentru partea feminina din casatorie. Partea masculina e la si altele, el oricum poate lucra si deci sa continue sa decarteze banul, nu doar pentru copil ci si pentru fosta sotie, care va obtine in 99,99% din cazuri custodia.
NOU
@Vladimir-Mihai, ce spui tu eu interpretez ca “societatea” asa vede protectia copilului – custodie pentru mama in majoritatea situatiilor.
Nu stiu daca este bine sau rau, asa interpretez eu faptul descris de tine, dar nu cunosc mai multe detalii…
NOU
@Vladimir-Mihai știu că sunt mulți pe internet cu părerea asta, dar custodia nu e chiar 99,9% din cazuri acordată femeii.
Eu, de exemplu, am rămas cu impresia că la noi e pe principiul: ăla care dă mai multă șpagă.
Da, în multe cazuri mamele primesc custodia, pentru că tradiție, pentru că de obicei ele petrec oricum cel mai mult timp cu copiii.
Dar când soțul e doldora de bani sau relații (nu neapărat PSD, dar ceva care să fie în relații bune cu toată lumea) soția pleacă cu hainele de pe ea și fără copii. Irinel Columbeanu e primul exemplu care îmi vine în minte, dar am și exemple de persoane ne-publice care au trecut prin situații similare.
NOU
Ideea de casatorie imi spune ca in cazul in care eu mor, partenerul primeste parte din ce am strans impreuna (testamentul poate fi foarte usor contestat, casatoriti fiind, macar primeste 50%). Daca ajung la spital, ma poate vizita. Si nu in ultimul rand, stigma care se poate pune pe copil cand apar in acte nume diferite de familie la parinti.
Multumiti statului, “societatii” si legilor tampite de la noi.
NOU
Mda doar ca daca intr-o buna zi descoperi ca “partenera” numai asta n-a fost, se duc naibii toate ideile astea pe care le-am avut si eu acu 20 de ani.
Aia cu stigma pentru copii, gandeste-te doar ca exista din ce in ce mai multe state unde copii nu mai au mama si tata, ci parinte 1 si parinte 2, acestia putand fi de acelasi sex, sau transgender sau non-binari sau uatevar.
NOU
nu si in romania. in romania, copiii din familii dezorganizate (asta e termenul legal folosit) poarta un stigmat.
NOU
Exact de-asta am vrut musai s-o inmatriculez pe numele meu. In cazul in care inghit gutuia, sa se aleaga si ea cu ceva de pe urma mea. Reiau, nu a fost ideea ei, nu si-a dorit-o ea, eu am vrut. Pen`ca-s convins ca ea e si ea o sa ma ingroape. In rest, cuvantul sau actiunea respectiva nu inseamna nimic din sensul clasic pentru niciunul din noi doi.
NOU
Cum ar veni e inca chestia aia cu copii “din flori”? Altfel, din ce inteleg, si stiam, si confirmi si tu cu articolul asta, a divorta in Romania nu mai este asa un tabu (cunosc si eu foarte multi din generatia mea care-au facut-o deja sau care se chinuie in casatorie), iar cei care au divortat deja o data, ezita mult in a se casatori si prefera relatia de concubinaj (care in romana are o conotatie peiorativa, dar in Franta de exemplu nu are).
NOU
Ai descris fix situatia mea. Singurul motiv pentru care am facut actele este sa dau cat mai putine explicatii cand am cate ceva de rezolvat cu statul. 14 ani de locuit impreuna, primii 10 fara acte 🙂 Nici macar nu sarbatorim, sarbatorim de ziua mea cand s-a mutat la mine
NOU
Sotia are ea 50% din bunurile realizate in timpul casatoriei. Mosteneste de la tine:
a) un sfert din moștenire, dacă vine în concurs cu descendenții defunctului;
b) o treime din moștenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenți privilegiați, cât și cu colaterali privilegiați ai defunctului;
c) o jumătate din moștenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenți privilegiați, fie numai cu colaterali privilegiați ai defunctului;
d) trei sferturi din moștenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenți ordinari, fie cu colaterali ordinari ai defunctului.
(2) Cota soțului supraviețuitor în concurs cu moștenitori legali aparținând unor clase diferite se stabilește ca și când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele.
NOU
Un singur lucru vreau sa spun. Parintii mei au divortat cand eu aveam aproape 1 an.
La fiecare inceput de an scolar (dintr-a intaia si pana in a doispea) am fost intrebata de fiecare invatator/profesor de ce eu am alt nume decat mama mea si de ce au divortat parintii mei.
Ganditi-va ce raspuns poate avea un copil de 6 ani, ridicat in picioare in vazul intregii clase.
NOU
Asta din pacate este mentalitatea stupida a fetelor batrane care-ajung invatatoare / profesoare.
NOU
Si eu am numele diferit de al mamei, iar in 35 de ani pe cuvant daca cineva m-a intrebat despre asta. Nici macar la scoala, poate doar copii curiosi cum vine asta sa nu ai tata. Mai am prieteni in situatia asta, la fel nici urma de stigmat. Poate sunt cazuri izolate, dar in ziua de azi chiar cred ca nimanui nu ii pasa.
NOU
Personal, hârtia aia mi-a adus două deservicii. Așa că de-atunci (2017) îi las pe alții.
NOU
Nu ai inteles din prima si ai facut reconstituirea?
NOU
@MariusCC: Am crezut că am nimerit o stricată ș-am zis să-mi mai dau o șansă.
No, măcar am rămas cu experiența.
NOU
Dar acum ca ti-ai facut si rapelul, dupa vaccin, e totul ok da? Nici o sansa sa mai contractezi maladia! 😀
NOU
@Vladimir-Mihai: am înțeles că am anticorpi, dar nu știe nimeni ce durată de viață au. Am prieteni care au recăzut de 3 sau 4 ori.
Bat în lemn, scuip în sân ș-alte alea, doar, doar… 😀
NOU
Singura explicatie pe care-am gasit-o eu la aia cu 3 4 ori sunt la aia de o alta religie / de o anumite religie (si-anume musulmani); la aia nu se poate decat casatorit, si da am intalnit care erau la a 3-a casatorie…
NOU
Ma duce cu gandul la termenul “casnica” (stiu ca au aceeasi radacina, apreciati si voi nuanta).
In rest, am impresia ca hartia poate aduce unele avantaje, gen drept de vizita in spital sau inchisoare. Posibil sa ajute si in cazul in care unul da coltzu’, desi normal zic ca ar fi sa i se ia in considerare parteneriatul real, indiferent de hartii (ca asa, poate fi “pe hartie” cu una, dar sa nu mai aiba nicio treaba impreuna si sa locuiasca de ani buni cu alta). Numai la situatii fericite ma gandesc in dimineata asta…
NOU
E foarte interesanta chestia asta, ca s-a ajuns ca argument al casatoriei ca partenera te poate vizita la spital si / sau inchisoare. Adica pe bune, s-ajungi sa pui asta in balanta, ca daca nu esti casatorit, n-are cine sa te viziteze la spital / inchisoare? Adica n-ai familie (frati, surori?), parinti, prieteni?!? Hai s-o luam altfel, stiti ce e aceea o vaduva? Raspuns: este o femeie care stie in fiecare secunda unde se afla sotul ei.
NOU
Nu mi se pare deloc normal ca tu sa NU pui astfel de lucruri in balanta. Nu sunt situatii placute, dar nu poti merge pe “nu mi se poate intampla tocmai mie” sau “hai ca n-o fi chiar maine” (ca si testamentul, partajul, etc.).
Iti doresc sa nu ajungi in situatia in care persoana iubita e tinuta la poarta cand tu abia (mai) sufli. Poate nu ai alti apropiati, poate stau departe, poate nu-ti sunt la fel de apropiati si chiar daca sunt, se presupune ca iti iubesti partenerul si ca ti-e drag sa-l vezi, sa vezi ca ii pasa de tine, sa te sustina macar cu prezenta cand te simti pierdut sau te urci pe pereti de durere… dar daca tu vezi altfel lucrurile, multa sanatate iti doresc.
NOU
Ca idee, faptul că părinții nu aprobă alegerea copilului în ceea ce privește partenerul de viață nu e ceva nemaivăzut în România. Dimpotrivă. Dacă din nefericire are loc un accident și partenerul ajunge la spital în stare gravă și în comă, părinții vor lua deciziile grele. Tot ei îți pot restricționa accesul, tot ei pot refuza tratamente din diverse motive și tot ei decid ce se întâmplă cu partenerul dacă acesta moare. Chiar nu e un subiect pe care să-l tratezi la mișto.
NOU
iar la puscarie, vizite conjugale nu faci cu mama:)))
NOU
Mai știi…
NOU
oh wait nu m-am gandit ca primul si primul lucru care-ti trece prin cap cand esti la puscarica este vizita conjugala, hai poate facem un micut, ca tot avem din ce sa-l ingrijim.
Asa DeeDee iti doresc si eu tie sa nu ajungi in situatia in care te trezesti intr-o buna zi (ok, simplific) si sa descoperi ca omul de langa tine este cu totul si cu totul altcineva. Iti garantez ca-n situatia respectiva preferi sa te afli cat mai departe si sa nu vina nici la puscarie, nici la spital, sa nu vina deloc.
NOU
Oo, da… ca vizitele cu femeia nu pot fi decat conjugale, altfel irosesti bunatate de vizita pe ea, cand putea mai bine sa vina vecinu’ de la trei, sa discutati meciul de aseara. Pe logica zisa de tine, ne intalnim cu partenerul doar in scopul inmultirii, nu de dor sau alte balarii pentru pustani.
Eu am dat cateva exemple; daca tu alegi sa le citesti cu picioarele doar ca sa te enervezi aiurea, decizia te priveste exclusiv.
Legat de urarea lasata, multumesc, la fel (sper ca n-ai trecut deja prin asa ceva). In general, sunt de parere ca partenerul/a ar trebui sa se dovedeasca de incredere inainte sa ajungem in situatii extreme, cum sunt cele date de mine. Nu ajungi parte din familie cu una, cu doua. Daca partenerul isi da arama pe fata abia cand se ajunge acolo, e cam tarziu.
NOU
DeeDee, ba tocmai c-am trecut 😀 vorbeam ca Stan Patitu 🙂
NOU
Vladimire mirosi a ceestinopat.
Mai lasa-ma cu abordatile astea “hai sa ne intalnim sa facem un micut”.
Da prietene cand esti la bulau si ai nevasta poate ai vrea sa dai si tu o buca. Valabil di in sens invers pentru femei casatorite.
Ia baga nasu in Sfanta Scriptura sa vezi ca si Hristoselu a zis “Cercetati pe cei in temnita!”
Da nu e problema ca vine verisoara si o cercetezi pe ea la partile rusinoase.
NOU
Ovidiu, cine zice ala e 🙂 vad ca e plin de cunoscatori de mititica 😀
NOU
Si daca cunoastem despre puscarie care e problema?
Nu esti amuzant cu glumite din astea cu mititica.
NOU
Vladimir-Mihai, ca omul de langa tine nu e cine credeai poti afla si daca esti casatorit, si daca traiesti in concubinaj de 15 ani. Si va fi la fel de greu sa treci peste in ambele situatii. Dar actul poate sa iti simplifice viata, in special in momente grele, so why not?
Nu zice nimeni sa te insori cu o tipa cu care iesi de 3 luni, pentru cazul in care ai un accident si vrei sa-ti aduca cineva compot la spital. Dar, daca ai decis ca vrei sa traiesti cu cineva pe termen lung, nu-i asa greu sa-ti rupi 2 ore din viata ca sa semnezi certificatul de casatorie.
NOU
@Ovidiu: cu toata dragostea, tu ai inceput cu glumite de rahat. Dar ca sa intelegi la ce ma refeream, iata: daca din tot ce s-a facut bun in rromanica ultimilor 30 de ani (not!) singurul lucru au fost incaperi de vizita conjugala la puscarii, atunci bine. Pentru mine si d-aia am zis-o p-aia cu micutii a fost c-aveam in cap imaginea lui Borcea vizitat de Pelinel (am citit ceva articol recent in care zicea ca problema nu s-a rezolvat in incaperea dedicata, sau ceva de genul). Dar sa zicem ca nu-i asa si dintr-un motiv sau altul te regasesti la puscarica pentru o perioada mai scurta sau mai lunga:
– inainte de te-a gandi la a baga dansa in transa, mai bine ti-ai pazi bine de tot rozeta de colegii de camera
– nu stiu cum se intampla in cazul tau, dar chiar ai vrea ca la data de, intre orele de si de sa stii c-atunci ai nu stiu 30 de minute / 1 ora maximum ca sa ce?
– cum crezi ca se simte partenera ta sa vina intr-un loc in care duhneste de testosteron si probabil ca si gardienii fac misto (mai finut sau mau taranesc, as zice mai degraba mai marlan).
All in all, daca in viata asta m-as regasi intr-o celula, apoi asta cu vizita conjugala ar fi chiar ultima grija.
@deea: crede-ma ca pe cat de simplu se face actu’ ala la starea civila, vine primaru’ / primarita’ / ofiteru de stare civila si citeste cateva aspecte din lege, ii intreaba pe amandoi daca de buna voie si nesiliti de nimeni iau in casatorie pe celalt cetatean, zic amandoi da, prin puterea cu care-am fost investit va declar sot si sotie. Dar ia sa vezi cat de greu se desface in cazurile in care exista cel mai mic diferend (si deja cand sunt 2 oameni, oricare ar fi ei, sunt extrem de diferiti, deci foarte greu de pus de acord, pe un lucru, dar sunt zeci daca nu sute de lucruri care trebuie stabilite).
NOU
Da, sunt un fan al căsătoriei. Dar nu din motive amoroase, ci din cauza taxelor/impozitelor. Copilul avea deja 2 ani atunci când ne-am hotărât să ne căsătorim.
NOU
nu stai in romania, nu?
NOU
Nope, in Germania. Si aici sunt 6 clase de impozitare. Daca esti single/necasatorit, intri in clasa 1, adica platesti mai mult impozit decat in clasa 4 (casatorit). Plus alte facilități fiscale…
NOU
stiam eu:)) in romania nu exista diferenta
NOU
Sincer, mie nu-mi place ideea de casatorie pe motive financiare. Si noi locuim in strainatate, dar nu ne-a trecut niciodata prin minte sa privim partea financiara a casatoriei.
Adica ori esti indragostit, ori inchei un contract. Ceea ce ai tu, von St., este doar un contract, si ea sigur te va parasi daca nu veti mai avea “facilitati fiscale”.
NOU
Din moment ce formau deja o familie, mi se pare absolut normal să ia în considerare și varianta căsătoriei, fie și doar pentru a beneficia de anumite avantaje. Dacă s-ar fi căsătorit din motive financiare, copilul venea după căsătorie, nu înaintea ei.
NOU
@viki – hai, baga si numerele de la 6 / 49, daca tot citesti viitorul. Una e sa iubesti dar sa ti se rupa de casatorie ca idee, si alta e sa iubesti si sa spui ‘e mai bine daca ne casatorim si dpdv fiscal, let’s do it’. Nu jnseamna ca e de convenienta.
NOU
Viki, daca n-ai contract descoperi un lucru extrem de fascinant, ce-anume ce-i al meu e si al tau (eventual cu corolarul ce-i al meu e numai al ei). Descoperi de exemplu (NB nu stiu cum e in Romania) ca nu poti face plangere impotriva partenerului pentru furt DECAT daca e vorba de actee de identitate si / sau mijloacele de plata (in rest nimic), sau la fel pentru distrugere, pentru ca partenerul are voie sa se imbete la el acasa, si sa distruga dupa bunul plac etc. etc.
NOU
Salut! Parteneriatul civil nu ar trebui să rezolve multe din argumentele invocate mai sus? (drept de vizită la spital, moștenire, venituri comune pentru credit, etc.?)
NOU
la mosteniri devine irelevant
NOU
“Parteneriatul civil” e o lege ipotetica care cu voia parlamentului romaniei nu s-a facut din motive de gay si alte vanitati de basinosi.
Ca orice lege care nu exista inca, legea aia ar fi rezolvat exact problemele pe care si-ar fi propus a le rezolve.
Avem insa in lege notiunea sublima de logodna, nu?
NOU
Viki, a fi indragostit si a avea avantaje fiscale nu sunt chestii care se exclud reciproc. Nu intri intr-o relatie pe termen lung ca sa ai avantaje fiscale, de acord. Dar, daca oricum ai decis sa faci pasul asta, de a-ti imparti viata cu cineva, pentru ca il/o iubesti, ma gandesc ca nu au cu ce sa-ti strice niste reduceri de impozite. 😀
NOU
Deci practic nu ti-a pasat de cea cu care traiai, de copil, ti se parea normal sa nu fi casatorit. Dar cand a fost vorba de bani……
Din pacate valorile in ziua de azi s-au schimbat. Sau poate nu mai sunt valori.
NOU
@Viki: presupui ca doar von Stierlitz beneficiaza de facilitati fiscale pt ca s-a insurat, dar ma gindesc ca si sotia lui beneficiaza de aceleasi facilitati, deci e casatoria e benefica amidoura din punct de vedere fiscal
NOU
@Nile – da, doar asta m-a interesat. Nu mi-a păsat de ea. De aia nu am abandonat copilul, de asta suntem de 15 ani împreună…
@Viki – Mulțumesc pentru cititul în cafea! Atunci când mă va părăsi, te voi căuta să te iau de soție.
NOU
Voiam sa mai scriu si altele, dar as fi rautacios.
Va doresc sincer multa fericire si ma bucur ca ati facut pasul.
NOU
:)):)) Von, sa ti traiasca frantuzoaica :))!
ps: babaiatule!
ps: de vis comentariile.
NOU
Trăiesc în altă bulă. Absolut toți prietenii mei sunt căsătoriți si cand e vorba de o decizie importantă primul lucru e să sune soția.
NOU
”Decizie importanta” incepe de la intrebarea ”mai bem o bere?”
NOU
Eu am fost anul trecut intr-o delegatie de la job, si unul dintre colegi tinea o anumita dieta. Si o suna pe nevasta-sa de fiecare data cand luam masa, ii insira la aia ce mancare are la dispozitie, si nevasta-sa ii spunea ce are voie sa manace, conform dietei. Trei zile la rand, dimineata, pranz, cina, aceeasi poveste, nu mi-a venit sa cred. 😀
NOU
deea, esti naiva: O verifica sa vada daca nu cumva e cu vreunu. Gandeste-te ca nu putea fi in sula vreunuia si incepea la telefon sa dicteze caloriile legumelor din farfuria aluia.
NOU
Hai, lasa, ca mai sunt si unii tinuti sub papuc.
Plus aia care folosesc “nu ma lasa nevasta” ca scuza pentru cand nu vor EI sa faca ceva.
NOU
@Somebody : Uite unde stătea Iago. Nu cunoaste persoanele, dar trebuie sa picure veninul bănuielii de infidelitate. De vreme ce te dai anonim, înseamnă că știi că împrăștii căcat toxic…
@DeeDee: inițial am gândit ” altul care și-a luat nevasta pe post de mamă, să îl dădăcească” apoi m-am întrebat dacă nu cumva nevasta ar fi putut lucra în ceva domeniu legat de nutriție sau pur și simplu avea încredere în parerea ei…
NOU
Casatorit de 8 ani, fara mers la biserica (doar cununia civila, cu familiile), doar la doamna cu tricolorul de la consulat.
Sotia si-a pastrat numele de fata.
Wouldn’t have had it any other way.
Ce mi se pare amuzant tot timpul sunt feluritii amici si prieteni care se proclama atei inversunati, dar au scuipat de 3 ori in sus, s-au lepadat de satana, au dansat cu coroana, zic doamne ajuta cand se intalnesc cu altii pe strada, tot tacamul.
Daca le zici ceva “da boss, dar stii cum e, peer pressure, familia…”.
FMM de guvid.
NOU
pai, asa ii amuza si pe altii ca te-ai casatorit tu.
NOU
Hai ca iti raspunde un ateu de ce face asta: din respect pentru ceilalti participanti la ceremonie. Mie mi se rupe de moașe, icoane, cruci dar cata vreme inseamna ceva pentru cei dragi mie, ma lepăd si de satana.
NOU
Vezi ca ai un typo la “sunt un ipocrit imputit si fara cojones”.
NOU
ai dreptate, dar doar pe jumătate. Adica era într-adevăr un typo, dar la : imi bag pula in mă-ta
NOU
Besi ma, userist sarantoc 🙂 “sunt ateu dar ma duc la biserica sa nu se supere mama, iar apoi postez pe Facebook cat imi pute BOR, ora de religie, si asa si pe dincolo”.
Jegos milog.
NOU
ionut: ai un typo. “ne bagam”
mersi si sa nu se mai intample
Ia zi asa Dragos mancatzas ochisorii tai. Ce trebuia sa mai fac la nunta mea? Ca mi-e teama ca s-ar putea sa nu fi facut lucruri care sa iti placa si imi cer scuze
NOU
Nu ma priveste ce ai facut sau ar fi trebuit sa faci tu la nunta ta, dar daca esti ca prostalaul celalalt, ramai un subiect de amuzament, un mic gurist penibil pe internet care in realitate face ce-i zice ma-sa, nevasta-sa, alti imbecili, si care va produce plozi la fel de prostani ca el.
“De dragul lor” lol. Ce fetite…
De dragul meu, sugeti pula, amandoi. Haaaai va rooog.
NOU
Lectia nr 1: compromisul. Casatoria/relatiile in general is despre compromis.
Io ma amuz cand vad papagalii de pe net. Toti sunteti puternici, epici, verticali. Si sugeti puli, ba de la dragnea, ba de la prima muiere cu coaie.
NOU
@Animaloo: am făcut compromisuri până m-am compromis.
Nu, mersi. Cine vrea să-mi fie alături trebuie să mă accepte așa cum sunt. Sunt sătul de compromisuri. Niciodată nu i-am cerut femeii de lângă mine nimic altceva decât RESPECT.
Atunci când am considerat că-mi bat gura degeaba le-am invitat la notar. Divorț, ura și la gară.
Problema e că o femeie care se compromite, nu se respectă, deci nu știe nici să ofere respect.
“Happy wife, happy life” nu e pentru mine.
NOU
Cred ca si tu intelegi gresit concepte.
“compromis” nu insemana numa A sa inteleaga pe B.
In cazul casatoriei religioase nici macar nu e un compromis a pt b ci mai mult pentru parinti.
Ei s-au simtit bine, toata lumea s-a simtit bine, nu cred ca se pune “casatoria” aia religioasa ca am incalcat cam toate canoanele vechi si actuale: nefacut in biserica (nu stiu de ce boru a zis ca nu se mai face unde vrei tu), in post, nasii necasatoriti. Teatru cu popi. Moaca popei cand m-a vazut coborand cu nasu spre el, eu fiind in kilt, a facut toti banii. Ala intrase in “bah, io nu fac d-astea”
NOU
@animaloo: io nu am nimic împotriva alegerii tale, e treaba ta.
Eu am zis c-am făcut compromisuri de mi-au ieșit pe nas și tot n-a fost bine, pentru că… șapcă albastră.
Dacă-i prea lungă de ce-i prea groasă, dacă-s prea mulți bani, parcă nu-s destui ș-alte plângeri asemenea.
NOU
pai, ideea casatoriei e sa faca amundoi compromisuri. Altfel esti doar futut 😀
NOU
Familia romaneasca nu a fost, de fapt, sustinuta niciodata, doar sapata, lovita din toate directiile! Romanii nu au o educatie a ceea ce inseamna familie, adica responsabilitati si implicare suta la suta in relatie, mai ales cand apar copiii. Le lipsesc bazele morale si sociale in sensul ca barbatii sunt educati sa dea cu pumnul si cu pixu’n populatie de cate ori au ocazia iar femeile au invatat si ele sa fenteze in fel si chip ! Infidelitatea si violenta sunt cele care provoaca cele mai multe divorturi la noi. Egoismul parintilor romani este unul feroce, ei sunt mereu pe primul loc in familie, copiii sunt pe doi. Parintii trebuie sa fie FERICITI, si fericirea multor parinti, este de foarte multe ori, o gaura noua sau un .. pix nou!
Haosul moral si social impus de comunisto-securisti dupa Revolutie, cu prostitutie si hotie pe fata, aproape ne-a distrus ca popor si indivizi. Fara educatie si dragoste in familie, nu ne mai revenim niciodata.
NOU
@ daria
La ultimul referendum cum ai votat ?
NOU
Ah, ce concept idiot, parinti fericiti cu nevoi satisfacute. Cat de idot, doar toata lumea stie, dupa ce se nasc copiii, tu nu mai ai nevoi, unica ta nevoie e sa ii vezi pe ei bine, si pentru asta tu te poti distruge linistit. E plin de oameni nefericiti care sunt parinti buni, care nu isi scot veninul fata de copii etc. Plin. Vdplm, sacrificiul asta total pentru copii e o tampenie cat casa, care ii loveste si pe ei, dar cine sa o vada.
NOU
@ali Nu stiu despre ce referendum e vorba, prin urmare NU am votat! Intrebarea asta, a ta, malitioasa, vine din prea multele prejudecati ce probabil te caracterizeaza, asa cum caracterizeaza, din pacate, o mare parte din romani in sensul ca omul nu se poate declara ca iubind sau simpatizand ceva fara sa fie acuzat de radicalisme si extremisme!
Iubesc familia, sunt pentru familie, din tot sufletul, cu conditia sa fie genuina, adica iubitoare si protectiva, nu plina de mizerii violente si de minciuni. Atunci e mai bine fara. Dar nu pot sa aprob si sa sustin destramarea ei din motive de p… si de p….!
NOU
Daria: ce?
asta ca sa nu zic ca ai scris o gramada te prostii absolut senzationale. Care nu au nici legatura cu dilema lu cetin
NOU
@daria
De unde știi matale că întrebarea e malițioasă ? Te întreb mai ales că te declari neștiutoare și inocentă față de referendum. Și de unde știi matale că am prejudecăți ? Poate îmi faci o listă cu prejudecăți-le mele – că io sărman plăvan nu le știu. Nu știam nici măcar că ele mă caracterizează. Hai, spune, învață-mă, desfășoară-te, cât mai tare, ca să rămân bouche bee .
NOU
@ali Eu cred totusi ca nu ma insel cand te banuiesc de intrebari malitioase. :)))) si chiar nu am habar la ce referendum te referi.
NOU
Un loc aparte în inima mea e ocupat de șirul de bărbați însurați care mi-au trecut, de-a lungul vremii, hmmm, pragul, că să zic așa.
NOU
so, you a hoe?
NOU
Nu cred, pur și simplu sunt volubil și prietenos. :))
NOU
Plot twist – @Maithun are un bar in centrul vechi :))
NOU
@Jordan Ziceam mai sus de educatie si ca lipseste cu desavarsire unui numar destul de mare de romani si ca din cauza asta foarte multi se lanseaza in viata de familie superficial si tot din motive superficiale se despart usor.
Descopera ca nu sunt compatibili la una alta si isi zic adio in loc sa incerce sa depaseasca niste chestii ce pot fi depasite cu putin efort! Si da, in ce ma priveste, copilul meu e dupa Dumnezeu, adica nici un muritor nu sta deasupra lui si nici un sacrificiu nu e prea mare ca sa nu-l fac pentru el! Il iubesc fara limite!
NOU
@Daria: cunoști conceptul de „bait & switch”?
90% femei aplică această tactică, unele conștient, altele nu.
În ambele căsnicii am avut parte de așa ceva, cu toate că am locuit împreună înainte de căsătorie, în ambele cazuri.
„Switch”-ul s-a produs subtil și treptat până efectiv am ajuns să mă întreb: dar asta cine dracu’ e?
NOU
Si eu imi iubesc copiii, Daria, dar un sfat: nu uita de tine. Daca tu nu esti bine, nici ei nu vor fi bine.
NOU
@Jordan Stiu ca ai dreptate pentru ca unii din noi ne pierdem pe drum, in viata, ca renuntam la niste lucruri, ca renuntam la noi, ca uitam sa fim noi insine, dar eu nu uit de mine, Jordan, nu renunt la mine, pe nici un plan, dar cu el, cu puiul meu de om, e totul altfel, totul are in rost. Stiu ca nu-ti spun o noutate, stiu ca tu cunosti si simti tot ce zic acum si stiu ca esti bine intentionata si-ti multumesc. 🙂
NOU
@John Temple Ziceam mai sus ca si femeile fenteaza in relatii in fel si chip… Imi pare rau ca ti s-a intamplat sa fii fentat in felul asta! La marea indragosteala suntem orbi si surzi si refuzam sa ascultam semnalele de alarma si toate atentionarile ni se par rau intentionate! Si ne costa, nu mai credem in oameni si in viitoarele relatii nu mai dam suta la suta. Nu stiu daca 90% din femei aplica tactica bait@switch, cred ca are mult de a face cu societatea si mediul din care provin. Mie, oamenii de aici, imi par mai sinceri in relatii decat suntem noi, romanii, relatiile celor de aici sunt bazate pe iubire si incredere.
NOU
“dar cu el, cu puiul meu de om, e totul altfel, totul are in rost”
jizaz. Sarmanu copil
NOU
@animaloo Ti-am vorbit frumos si tu raspunzi ca un prost. Prin urmare, sasugipulaanimaloo!
NOU
Asta e singuru raspuns uman pe care l-ai dat.
NOU
As face trimitere la articolul lui Radu pe tema propagandei rusesti:
www.nwradu.ro/2020/05/scopul-propagandei-rusesti/
NOU
Am cautat cuvantul casatorie in articolul respectiv si nu l-am gasit, mai concret, care-ar fi legatura?
NOU
Nicky
N-ai luat purificatorul care trebuie să elimine coronavirusul din aer.
NOU
@Vladimir, mai citeste o data articolul. Pe tot.
NOU
lectie de suedeza. Cum isi denumesc astia relatiile
casatorie – gift. Stiu, in engleza ii cado. Da in suedeza gift ii ori casatorie ori otrava
concubinaj – sambo. Fix ca stilu de cafteala
Aici sunt destul de multi care stau in sambo. Cred ca ajuta faptul ca daca stai impreuna deja e aproape ca si cand ati fi casatoriti
Bine, pe vremuri au avut niste probleme la despartire pentru ca mamele cu copii veneau cu mana in cur si ramaneau cu casa, desi copilul nu era al tipului. Deh, caca patesti
NOU
Probabil in Suedia e ca si in Danemarca, unde la divort TOATE bunurile se impart, nu doar cele dobandite in timpul casatoriei.
NOU
asa era pe vremuri. Acum vad ca s-au mai schimbat, tocmai pentru fazele astea nasoale.
NOU
Culmea e alta: in Uniunea Sovietica – si, pe cale de consecinta, si in Federatie, familia a fost bulita crancen si sistematic de bolsevici, razboi si vodca, nu neaparat in ordinea asta.
Pana la razboi, sute de mii de femei au ramas vaduve pentru ca gulag. In general, orasence si educate. De la tara deportau familiile cu totul.
La razboi, armata rosie a avut vreo 11 milioane de morti in lupta si prizonierat. Barbati. Vadane potop.
Dupa razboi, hai sa civilizam Siberia, de exemplu. Pe BAM – Magistrala Baikal Amur – trimiteau zeci de mii de barbati si femei cu taraita.
Nu puteai sa te muti la oras daca nu iti dadea voie partidul sau nu te casatoreai cu un orasean.
De unde si casatoriile de forma, cu copii sau nu.
Linie si socotim:
casatoria la sovietici – mumu pupu. Divorturi potop.
Nu mai caut statistici dar cred ca undeva la 2/3 din casatoriile din Rusia incep cu vodca si se termina cu divort.
Asa ca propaganda ruseasca: scuti ca ne plicti
NOU
Casnicia a fost dintotdeauna un fel de polita de asigurare. Altii spun ca ar fi vb de un fel de “dogma” a societatii, iar odata stabilita aceasta “normalitate” putini sunt cei care nu vor sa fie normali, nu? Cine spune ca nu conteaza asa mult intrucat si casniciile se pot desface foarte repede are dreptate.
Ar fi frumos sa se intample si in Romania cum se intampla in tarile civilizate. Daca tot nu se mai casatoresc cetatenii macar sa se faca parteneri. Sa poti alege intre casatorie, parteneriat si “nimic”. Cred ca multi dintre cei care au acum “nimic” ar vrea sa aiba parteneriat.
NOU
Sigur, dar vezi tu ca-n tarisoara asta ortodoxa sa se “legalizeze” concubinajul?!?
NOU
mama frate, din cand in cand vii cu niste chestii de-mi sta mintea-n loc
cine plm scrie pe eushtiu com? :))) are adepti mizeria aia?
DOAMNE FERESTE!!
NOU
culmea, ca gay-ii isi doreau mortis sa se casatoareasca, si acum cuplurile hetero nu vor sa auda de casatorie
NOU
Dacă ești bărbat și divorțezi, niciun judecător (darămite judecătoare) nu-ți va face dreptate, justiție. Și dacă ea distruge familia cu aventurism, tot ea cu acoperișul rămâne iar tu pe drumuri.
NOU
Ai pus punctul pe i, exact asta-i problema. In lumea de azi cu #metoo si feminizm, cuvantul feminin are o greutate mult mai mare decat cel masculin.
Funfact: in legislatia unei tari europene, chiar in cazul in care divortul se pronunta din culpa distinsei, aceasta poate sa aiba pretentie la o suma de bani (tocmai in ideea ca nivelul de trai ii scade dupa).
NOU
@animaloo
“Evenimentul A (cauza) este pricina pentru un eveniment ulterior, evenimentul B (efectul).”
Arhi vorbeste despre evenimentul B eu despre A pentru ca eu am o gandire putin.. paralela cu a altora :)))))
NOU
Daca ai intalnit pe cine trebuie, clar, pentru casatorie… Daca vrei sa traiesti cu cineva si nu esti in stare sa-ti asumi nici macar semnarea unei prapadite de hartii, atunci ce rost mai are sa stai cu persoana respectiva ? Indiferent ce spun femeile, chiar si cele cu texte de genul “a, pe mine nu ma intereseaza o bucata de hartie”, toate viseaza la casatorie… si cele care spun ca nu viseaza…. undeva exista si pentru ele o pisica… Hartia aia da siguranta ca – cel putin la inceput – amandoi sunt dispusi sa-si asume responsabilitati… Problema e ca nu prea mai sunt barbati in stare sa-si asume responsabilitati – nici femei de altfel… Acum toti vor sa copilareasca pana la 30 – 40 de ani sau mai mult… Cu tot felul de istericale, au, eu nu semnez hartia aia, au eu nu calc in biserica, mai bine anulez casatoria desi sunt singurul cu piticii astia din tot neamu, etc… Daca esti barbat iti asumi , vorba aia, sa -ti faci o familie, sa construiesti/ sa-ti iei o casa, sa cresti un copil… ca nu le poti face pe toate din diverse motive, aia e… dar daca nici macar nu vrei sa incerci… la ce dracu mai traiesti ? sa bei sa mananci si sa te plimbi ? asta o face si un catel si o pisica…
NOU
Ce gândire discriminatorie
comunistăpuritanistă au unii…Bine că lotul unora au avansat de stadiul arderii pe rug da’ tot mai au de dezvoltat stadiul de depășire a tabuurilor închistate care n-au legătură cu viața personală și uniformizarea
nazistoidăcomunistoidătalibanistă a societății.Urâtă mai e bătrânețea, fie ea și congenitală…
NOU
@Incomod Da, da, da. De acord cu fiecare cuvintel. Nu vad de ce casatoria e bau-baul din viata noastra de adulti! Gasesc ca e minunat sa ne gasim perechea, sa scriem impreuna o istorie numai a noastra, despre noi, despre copiii nostri, despre oamenii cu care ne intersectam, despre zile bune, despre zile rele. E minunat sa poti trai alaturi de cineva drag, e un privilegiu de care tot mai putini au parte. Unii pentru ca-i dau cu piciorul, altii pentru ca nu au norocul asta!
NOU
@Incomod:Hârtia-ți oferă siguranța relației sau despre ce fel de siguranță vorbim aici? Aia de la tabloul electric?
Dacă ai nevoie de hârtie pentru siguranță, atunci e clar că te afli-n relația nepotrivită.
După tine viața se rezumă la turnat plozi? Și după ce-ți pleacă plozii la casele lor, tu ce scop mai ai?
O să-mi zici de nepoți.
Ah, OK.
Scopul vieții mele e să mă bucur de ea cât de mult pot.
NOU
Chestia asta este unul dintre motivele pentru care Romania nu e poreclita degeaba Absurdistan:
“In situatia in care parintii copilului nu sunt casatoriti, dar copilul a fost recunoscut, indeplinirea conditiilor pentru acordarea indemnizatiei pentru cresterea copilului se demonstreaza prin efectuarea anchetei sociale (document ce va fi inclus in dosarul pentru acordarea dreptului impreuna cu celelalte acte doveditoare), numai in situatia in care drepturile sunt solicitate direct de catre tatal copilului.”
NOU
Eu sunt casatorit de 16 ani, am doi copii, sunt multumit de statut. M-am casatorit la 2 ani dupa facultate. Imi place, recomand.
NOU
congrats
NOU
Mai vorbim peste inca 16.
NOU
Poti sta in concubinaj cit vrea pula ta, atit timp cit nu sint si copii la mijloc. Cind insa testul de sarcina iese pozitiv, e cazul sa iei doi martori si sa semnezi hirtia. Arata ca ai si coaie, nu doar pula.
NOU
Si uite cum rezolvi in 3 propozitii toate dilemele legate se subiect, de la dreptul roman incoace.
Brava bre!
NOU
Daca stiam sa epun o idee simpla pe multe pagini ma faceam avocat. Asa insa, doar cu o privire inteligenta si cu capacitate limitata de exprimare m-am facut injiner…
NOU
Mircea, nu am înțeles faza cu coaiele și probabil cei care te-au aprobat cu thumbs up au făcut banalul lucru de a-și oficializa relația. Atâta timp bărbatul stă cu femeia după ce au făcut copii ce dovadă de cojones mai dorești? în condițiile în care se știe că e mult mai greu în românia să stai în concubinaj cu copii proprii. Totuși, după 36 de ani de viață și observând mai mult cuplurile din jur, de aproape sau de departe, nu cred că există o “strategie” perfectă pentru fiecare individ, unora li se potrivește mariajul, altora nu, cel mai bine e să ai o chimie bună cu partenerul și să știți că vreți aceleași chestii fiindcă compromisurile multe duc la un dezechilibru.
NOU
@Andrei: a fugi de certificatul de casatorie este o dovada de lasitate si/sau imaturitate. Ai futut-o, ai lasat-o gravida, ia-o de nevasta! Nu ca “las- ca stau cu ea, crestem copiii, da- fara acte”. Bullshit! Sa te vad pe tine cind iti vine fiica cu burta la gura si futalaul ti-o serveste scurt: coae, e mainstream casatoria, ne ride lumea, asa cum ma pis pe el de vot, asa ma pis si pe Starea Civila!
NOU
@Mircea, ce spui tu e fix temelia greșită pe care s-au format majoritatea căsniciilor comuniste. Pornești de la prezumția că femeia e proastă și nu poate gândi singură, că ea nu știe ce e bine pentru ea, că nu se gândește la urmările unei sarcini, etc. După cum am spus, să lăsăm și să încurajăm oamenii să ia decizii potrivite pentru ei, nu să le dăm sfaturi ce s-ar putea să-i încurce mai mult.
ps. nu există ai futut-o și ai lăsat-o gravidă decât dacă e un viol. S-au futut eventual.
NOU
@Andrei: sa mori tu ca in viata ta n-ai zis “am futut-o pe x” si ai dat-o doar cu politic corectul }m-am futut cu x” …
Rectific: sa te vad pe tine cind vine fiica-ta cu burta la gura si iti zice” tata, m-am futut cu y dar nu vreau sa ma marit cu el, casatoria e mainstream, ma pis pe conceptiile voastre invechite despre familie”.
Suna mai bine acum, nu-i asa?
NOU
nu înțeleg ce vrei să demonstrezi, ce ar putea să facă un părinte în astfel de situații rare? Dar știu ce poți face înainte, să-i dai o educație bună ca să ia ea singură deciziile bune sau să fie capabilă să ia decizii mai bune după ce o dă în bară. Și dacă divorțează la scurt timp după nuntă cu copil te vei simți mai împlinit?
NOU
e bosorog, nu ai cum sa il scoti din ale lui:)))
NOU
Io macar stiu ce vorbesc. M-am combinat cu nevasta-mea in 2002. In 2013 am hotarit sa facem un copil. A ramas gravida imediat cum a oprit pilulele. Nu discutasem de casatorie. Ba chiar faceam misto de gura lumii care “dar voi pe cind”… Inainte de a se vedea sarcina eram deja casatoriti. Aveam 46 ani. Trust me, la 36 ani, fara copil, iti raspundeam si eu ca ma sterg la cur cu certificatul de casatorie. Te mai schimbi cu virsta…
NOU
N-as fi crezut ca o discuție despre subiectul (banal) al căsătoriei ar fi putut degenera în insulte intre necunoscuți …
S-a terminat politica, s-a stabilit eficacitatea purtării măștilor, cu fotbalul rămâne cum au stabilit alții (cei care contează) și acum toți vor să aibă un cuvânt de spus într-o materie la care se pricep, ca doar au făcut cândva o alegere și musai trebuie sa fi fost cea mai buna. Experienta personala a adversarilor de discuție, bagajul lor cultural, mediul de origine, adică exact factorii care îndrumă procesul decizional a sunt reduse la “eu știu mai bine, o sa vezi tu!
De unde atâta furie și îndârjire?
NOU
Cam ca orice subiect despre care minimum 2 romani au pareri pro si contra.
NOU
– Cum se numește a doua căsătorie?
– Triumful speranței asupra experienței.
Mi se pare depășită ideea de căsnicie, în sensul că n-ar trebui să-mi afecteze sentimentele o bucată de hârtie. E o simplă chestie socială, cam arhaică, dar încă destul de puternică în societatea noastră, drept urmare va mai dura ceva timp până la adoptarea unei legislații moderne.
NOU
Divortat la 36 de ani dupa 10 ani de casnicie, fara copil.Recasatorit la 39 de ani , in prezent ( am 45 de ani)foarte fericit si cu un copil.Si prima casatorie si a doua au fost doar la starea civila , fara biserici, popi, ritualuri.
Poate nu realizati dar orice relatie indiferent ca este legala sau nu, devine subtil o loterie.Poti trage lozul castigator din prima sau poti trage lozul necastigator tot timpul dar cred ca spun lucruri banale si evidente.
Legalizarea relatiei are avantaje si dezavantaje.Fiecare calculeaza cum este mai bine pentru el , nu exista sablon ideal.
NOU
Cred ca depinde f. mult de backgroundul fiecaruia. E o preferinta personala. Eu in principiu nu prea am incredere in nimeni, decat in mine. In cazul meu de exemplu, cand nu aveam copil, n-as fi avut incredere sa faca sotia un credit pentru apartament pe numele ei la care sa platim amandoi 30 de ani. Adica pur si simplu n-as incepe creditul fie ca as pierde sa zic doar banii pe 1 an. Deci trebuia sa fim casatoriti cand l-am facut. Daca deja apare un copil in poveste, nu conteaza daca suntem casatoriti sau nu, apartamentul respectiv oricum ar ramane sotiei la fel din moment ce copil va sta cu ea. Asa mi se pare normal, in caz de divort in marea majoritate a cazurilor copilul ramane cu mama, chiar daca tatal are o situatie financiara mai buna. Desigur sunt si exceptii care confirma regula. Deci pentru mine actul casatoriei este unul mai degraba de securizare al unor riscuri financiare din partea amandorura. Cununia civila n-ar trebui sarbatorita in niciun fel dpmdv.
NOU
Pentru cei care aplica la Loteria Vizelor si sint doar in relatie de concubinaj am o veste proasta: In caz ca partenerul cistiga loteria, tu nu te califici pentru viza impreuna cu el/ea decit daca sinteti casatoriti cu cel putin un an inaintea datei aplicarii. Da, US of A, tara cu divorturi multe, cu indivizi indecisi din ce sex fac parte, cu pride parade, sint greu de convins sa iti dea viza doar fiindca esti “combinat”.
NOU
Oricât ar vrea unii sa simplifice, căsnicia nu e simpla bucata de hârtie.
Majoritatea v-ați fixat ca punct de reper apărarea în caz de divorț sau beneficiile în cazul în care se întâmplă ceva rău. De ce e atât de important sa calculati întâi riscurile? Nu afirm că nu trebuie făcut, însă chiar din prima, așa ?
Nu vad pe nimeni care să spună: am vrut să îmi iau angajamentul că ii voi fi alături, de față cu toți cunoscuții noștri. Să o/il asigur ca eu cred cu adevărat că suntem pe aceeași lungime de unda, ca avem aceleași valori, vise (nu doar sa facă ce spun eu), ca fericirea ei/lui e mai importantă decât teama mea de a da greș în fața celorlalți.
Nimeni nu spune cât s-a frământat până s-a hotărât: o să-i suport defectele? o să îi ascult opiniile? Ma poate tenta altcineva? Îmi pasă dacă ea/el ar suferi? E mai important să îmi fac o mica placere vinovata? Sunt dispus sa fac eu “sarcinile” celuilalt când se va întâmpla să nu aibă dispoziție/timp/ orice impediment?
Nu, căsnicia nu e o simpla bucată de hârtie. Printre multe clauze se află, scris cu font mic, ca te pui la dispoziția celuilalt. Însă ești capabil să faci diferența între anularea de sine și sprijinirea necondiționată a celuilalt?
Desigur, trecerea timpului își spune cuvântul. Jumătățile mărului se ofilesc și marginile nu mai corespund. Ai calculat și asta? Nu se schimba doar unul dintre parteneri. O să reușiți să vă modelați unul după celălalt?
Pentru mine misterul îl constituie cuplurile care după ani de conviețuire ( uneori în ciuda familiilor potrivnice) se hotărăsc să se căsătorească iar în 2-3 ani relația intre ei se distruge, ajungând la divorț.
NOU
Pe care dintre toate întrebările astea nu ți le pui în cazul unei relații oneste (adică mutat împreună, cheltuieli împreună, câine/pisică/purcel etc)?
Dacă iei hotărârile astea doar „obligat” de căsnicie, fie nu ești în stare să-ți asumi toate cele și ai nevoie de un stimul extern relației, fie te sperie că perechea nu și le va asuma față de tine decât dacă îl/o treci pe la starea civilă.
Excluzând persoanele care se căsătoresc din motive religioase, restul cred că ar trebui deja să fi luat hotărârile de mai sus dinainte de căsătorie, dacă e să fie cinstiți cu ei înșiși.