Sistemul medical romanesc si ticalosii lui: Domnul doctor Corbu

Puteti sa-l pupati in poola pe sfantul arafat. Ati sarit cu gura pe Base cu totii…

Foarte urâtă povestea, ca multe altele de altfel. Altă soluţie nu este. Sistemul medical de stat nu merge, nu are rost să se mai investească în ceva în care doar o anumită parte din oameni beneficiază. Nici aşa nu e corect ca omul să stea la mila unui sistem care e plătit din banii lui, adică unii dacă au parte de medici umani au noroc, alţii dacă dau de şmenari au ghinion, ori e pentru toţi la fel ori pentru nimeni. Cu privatizarea ştii o treabă, plăteşi şi ai, eşti tratat ca un om. Asigurările uriaşe sunt oare mai mari decât costul unor vicii cum ar fi fumatul sau alcoolul? culmea e că nu vezi nici mulţi cu salariul minim să zică, bă io nu mai fumez până nu fac minim 2500 să-mi rămână 2000 pentru cele necesare, apoi viciul.

Este prima dată când comentez , de vreo 2 ani îl citesc pe Cetin.
De ce m-am hotărât să scriu acest comentariu? Nu stiu…..poate pt ca as vrea ca niciun om sa nu mai fie nevoit să treacă prin experiente gen cea povestita de Sabotor sau prin experiente pe care le-am trăit personal avand sotia diagnosticata cu un cancer de san, operată si in prezent urmând chimioterapie.
Cu ce să încep: – cu ginecologul care a făcut ecografia de san si i-a spus date cu unguentul asta doua luni și revino apoi la control la mine , e un simplu nodul, doar insistența sotiei care a întrebat bine di cum știm că e un nodul benign, la care doctorul ii spune că ar trebui făcută puncție pt asta. Îl duruse capul să îi spună dute si fa un rmn ca ala iti arată mai clar ce si cum, parcă pe banii lui îl făcea.
– ok, sotia și-a dat seama că ăla e cam limitat profesional si a mers mai departe. Ajuns la alt ginecolog , mai competent și cunoștință . Asta a făcut și el eco a zis că nu e lămurit si a cerut mamografie . Și rezultatul ei nu l a lămurit si a cerut rmn. Și aici medicul care a interpretat rmn ul a dat verdictul. După aspect pare o tumora maligna , cancer, dar sută la sută diagnosticul se pune in urma punctiei sau după extirpare chirurgicală si examen histopatologic al formațiunii.
Și așa dintr-o secundă simți la propriu cum îți fuge pământul de sub picioare oricât de iron Man te crezi. Te împaci cu ideea operației si te agăți cu dinții și unghiile de speranță că în urma operației si a examenului histopatologic al tumorii vei primi un verdict optimist de formațiune benigna, adică nu e cancer.
Plecat în București la IOB pe baza unei recomandări din familie la o dreaptă oncolog si la un chirurg oncolog. Doctorita palpează sânul si spune că nu ar fi de rău dar sa o vadă și chirurgul , care când palpează zice sec ….. ce nu au văzut ăștia pe eco mamografie rmn e clar un stadiu 2 minim. Tăiem. La care noi puțin inconștienți si neștiind inca despre ce e vorba spunem pai când se rezolva ca avem nunta într o lună , lună de miere intr o insula exotica la care el sec ca si chirurgul clasic , ce lună de miere ca tu nici la nunta poate nu scapi de borcane si tuburi de drenuri. Ne-a ca,ut fata.Zicem cât mai repede atunci realizând că nu e timp prea mult de pierdut. Deci Când ca era săptămână mare si apoi dupăPasti sunt f aglomerat, dar având în vedere că veniți cu recomandare o facem peste 2 zile. Ok . Asta e , bine ca a avut bunăvoință să o opereze peste 2 zile de când a văzut o si nu mai pierdem 2 săptămâni pana după Paști.
Cumva împăcați cu ideea că trebuie operația pentru a stabili exact diagnosticul exact dar cu urme de speranță în suflet ca poate ex hp postoperatorie contrazice rmn si chirurgul si e benigna.
Ziua operației , la ușă lab de hp în timp ce sotia era în sala de operație….. vine piesa de la sala de operație se studiază si aștepți….aștepți si aștepți……la sfârșitul programului când pleacă de acasă o asistenta mirată te întreabă dc nu ti a spus nimeni nimic despre rezultat , când aude că nu, rodește toată si îți spune că itiva spune doamna de când iese din lab si pleacă acasă. Ceea ce se si întâmplă, doamna de iese pe ușă să plece acasă și în drumul spre lift îți trântește da e cancer vedem luni rezultatul dacă a prins si ganglionii de la subraț ca azi e vineri si luni se va lucra proba de ganglioni.
Aici nu îți mai fuge pământul de sub picioare , aici îți cade si cerul în cap în același timp , aici tu bărbat tare, cu sânge rece, medic si tu, îți dau lacrimile vocea devine sugrumată de sughițuri si alergi pe coridoare să ajungi la ați gandindu-te ce îi vei spune persoanei iubite căreia i ai promis că o ti de mana când iese din operatie.
Nu o poți minți, este prea deșteaptă și simpla ei întrebare dc e tăiată si la subraț ii da răspunsul ca e cancer , știind că dacă era benign nu o mai opera si la subraț.
Clipele astea nu ar trebui traite nici de cel mai mare dușman.
Probabil în străinătate există proceduri care prevăd cum e gestionată o asemenea situație și de pacient si de rude . La noi nu. La noi se întâmplă cum am descris. Dc nu lesini si cazi pe jos, te tii de pereți, sau vreun medic cu vocație încearcă să te țină pe linia de plutire cum poate si el mai bine. Din fericire am intalnit si astfel de Doctori.
– după operație oncoloaga cea renumita si care spunea că nu crede ca e nasol , prima replică când află că de fapt e nasol, spune ……întoarce te la credința , parcă până atunci nu ai fi fost credincioasă si ea ar fi preot. Nu tu date despre ce va urma chimio radio tratament hormonal , cam ce se discuta in astfel de situații.
– în spital tot felul de asistente si medici. Unii cu atitudini de gunoaie care devin mai înțelegători în funcție de cât de tare des și consistent le umpli buzunarele dar și
Personal care refuză spaga spunandu ti cu o fata senină ca tocmai pentru a putea refuza spaga mai are un job pe lângă cel de acolo și îți oferă un zâmbet sincer te strânge de mana îți spune că nu asta e sfârșitul si te încurajează să nu abandonezi lupta cu această boală , lupta despre care tu in momentul ala nu ai mare habar. Jos pălăria în fața acestor Oameni si scârbă si ura viscerală pentru cei care își clădesc bunăstarea pe suferința unor pacienți de la oncologie.
– pasul următor te externezi, si afli că un examen ihc al probei operate , examen fără de care nu se știe ce tip de tratament vei urma ,trebuie sa il faci in afara spitalului , care degeaba e ion dc nu are aparatura de labotator pt acest ihc, după ce vei primi proba de la laboratorul spitalului, vei merge cu ea la lab privat unde dc nu mai sunt fonduri faci ex pe banii tăi, dar proba o vei primi pt a o duce tu la privat cam peste vreo lună jumate ca cică atât durează prepararea ei. O lună jumate în condițiile în care si ex ihc durează vreo săptămână si ajungi cam la 2 luni post operator până poți începe tratamentul chimio care culmea oriunde in lume se spune că se începe la maxim 6 săptămâni de la operație. Deci sistemul din spitalele românești tocmai îți răpește dreptul la a începe chimioterapia la timp si a avea șanse de a învinge această cumplită boala. De asta scriam mai devreme ca la aflarea veștii după operație nici nu știi cu adevărat ce înseamnă lupta cu cancerul.
Înseamnă la propriu lupta pe coridoare la ușile fiecărui doctor, al fiecărei secții, a laboratorului de anatomopatologie pentru a prelucra proba si a o obține la timp pentru a putea face în privat pe banii tăi ex ihc care îți va spune apoi care e verdictul complet si care sunt pașii terapeutici pe care trebuie să îi faci ca să poți să ai șanse în acest combat pe care nu l ai vrut si nu ti l dorești dar în care soarta ghinion tocmai te a înscris.
– cu rezultatul de la ihc începe etapa următoare……. în mâinile cărui oncolog îți incredintezi si îți investești speranțele….. aici iar oameni cu suflet di. Interiorul sistemului îți mai dau un sfat si te mai ghidează , în funcție de posibilitățile financiare poți să mergi pt un consult in afara la un spital oncologic care chiar poate face diferența intr o astfel de luptă crâncenă . Va las pe voi să alegeți…. Ungaria Austria Germania Italia, recomandarea a sunat ceva de genul : una din astea dar nu aici! Și când vezi cum arata un salon d e la oncologie în buc cu un pat pe care stăteau câte 2 paciente legate la perfuzie cu pereții scorojiti, mizeria din salon si tot tacamul clar ca e ultimul loc unde ai vrea să dai bătălia cu această boală.
Am consultat un medic german si unul italian, somitati în domeniul ăsta , care pentru niste sume decente ,pe chitanta,nu exagerat de mari în comparație cu șpăgile date la stat romanilor au avut o atitudine care ti a luat o mică parte din tona de greutate pe care o aveai pe inimă și spre deosebire de oncoloaga româncă care ti a spus doar sa te întorci i la credința ti au insuflat ideea că sunt persoanele care îți vor lumina calea pe această cărare a luptei cu boala asta cruntă. Cu calm , chiar dacă erau directori de spitale de renume din afara nu au catadicsit să iti asculte cu răbdare orice întrebare oricât de penibilă,puerila , inoportună ar părea ea , conștientizând ca e primul cancer pe care îl ai si ca pacient cu tot studiul si internetul din lume nu ai cum sa înțelegi în cel mai mic detaliu ce te a lovit si cum gestionezi asta.
Deci diferența e în atitudine , empatie , profesionalism . La noi dute acasă și te roagă , in tarile cu apa calda mai de demult îți spune de la tratamentul conservator pt ovare care te va ajuta in ideea ca rezolvi problema cancerului si vei avea urmași până la consultanta psihologica in vederea efectuării analizei genetice care te ajuta dc cumva ai o genă defecta care peste ani poate îți dă și un cancer de ovar sau uter după cel de san si pe care odata identificată gena îl poți evita prin niste operații deloc ușoare dar care te feresc de neplăcerea unui nou cancer .
Am revenit din afara după aceste consulturi cu speranțe mai mari dar cel mai important cu informații care valorează ani din viață , totodată cu recomandări de la medicii străini pentru medici oncologi români la care sa mergi cu încredere, pe care ei străinii ii apreciază deoarece îi întâlnesc la congresele la care merg în afara si care îți pot potenta șansele în lupta asta grea cu boala si nu îți spun resemnați ca ar trebui să te rogi si asta e.
– da , un așa diagnostic în România practic îți pune la propriu la încercare rezistenta fizica si psihica si te face să îți depășești limitele pe care le credeai bine trasate, te face la propriu să te lupți pentru viața ta sau a persoanei iubite, să găsești puterea de a sta la cozile infernale de pe coridoarele spitalelor de oncologie, să alergi de la o ușă la alta pentru a face ședință de chimioterapie care deși te dărâmă fizic otravindu ti corpul îți poate salva viața omorând celula care vrea să ți o scurteze.
Am scris acest comentariu lung pe baza experienței pe care o trăiesc alături de persoana iubita de aproximativ 3 luni de zile de la aflarea veștii care a făcut ca absolut totul în jurul nostru să se schimbe în afara de iubirea care ne leagă si care cred ca e principalul scut în lupta cu acest inamic teribil.
Cred că nici o persoană care se confruntă cu o boală , mai ales atât de cruntă nu ar trebui să treacă și prin alte experiente mai traumatizante decât cea a diagnosticului cauzate de spital sau personalul din spital , dar din păcate realitatea care o trăiesc prin prisma experienței personale m a contrazice si ma face sa ma gândesc cu inima sfâșiată la femeile simple întâlnite pe holurile oncologiei care nu își permit să consulte un doctor din străinătate , un psiholog care să le ajute să treacă peste trauma chimioterapiei care transformă aspectul fizic sau nu au bani de un medicament care sa te ajute să nu îți vomiti matele după același chimioterapie.
Am scris toate astea poate pentru a mi descarcă sufletul său pentru a prinde din nou puteri si a porni spre un nou asalt în lupta cu acest inamic , lupta in care ai nevoie de o grămadă de chestii , mai puțin de un sistem care în loc să te ajute , să devină aliatul bolii in încercarea acesteia de a te strivi.

Salutare Sabotor. Am citit cu interes cazul tatalui tau preocupat mai mult de partea medicala si mai putin de cea emotionala – deh, defect profesional. Trecand peste aspectele legate de nesimtirea unor colegi si mizeria pe care o cunoastem in sistemul medical romanesc as puncta doar doua aspecte:
1. De ce a durat atata pana la diagnosticarea tumorii ? Am inteles ca este vorba despre 8 luni. De ce s-a asteptat pana la efectuarea examenului RMN coloana ? De regula orice neurolog recomanda aceasta examinare. Si nu pentru ca se asteapta sa gaseasca o tumora (mie personal mi-au trecut prin maini cateva zeci de tumori craniu / coloana si sunt foarte atent cu acest aspect), dar pentru ca trebuie sa stii unde te situezi cu tratamentul : in zona chirurgicala sau medicala/recuperare. Practic la orice durere coloana care nu cedeaza dupa o cura de antiinflamatorii trebuie sa recurgi la imagistica. Este elementar si orice medic de specialitate, inclusiv cei cu casul la gura trebuie sa faca asta.
2. Faptul ca s-a gasit o tumora + metastaze multiple nu inseamna ca se predau armele. Intr-adevar chirurgical este depasit, dar ramane in discutie partea oncologica. Stiu ca te-ai dus la oncolog, dar acesta fara sa stie exact ce tip de tumora nu poate sa administreze tratamentul adecvat. Unele tumori sunt sensibile la chimioterapie, altele la radioterapie, unele la combinatii chimio-radio. De asemenea fiecare tumora raspunde la un anumit tip de chimioterapie. Cea mai sigura metoda este: mergi la neurochirurg (de preferinta la cineva cu experienta pe coloana – la Cluj ti-l recomand pe Tibi Maior), insista sa se faca interventia chiar daca nu se poate extirpa in totalitate formatiunea si la final o sa ai un rezultat histopatologic. Cu rezultatul histopatologic poti sa mergi la oncolog pentru tratament adecvat. Cu un pic de noroc este posibil sa fie un cancer care raspunde la o baterie de chimioterapice. Am pacienti considerati fara speranta care au mai supravietuit 2-5 ani.

Imi pare rau pentru pierderea suferita. Vorbesc din perspectiva atat de apartinator cat si de cadru medical de la spitalul de oncologie din Oradea. Aparatul de RTE nu functioneaza cu bancnote, asa cum poate cred unii. Se strica foarte des. Dna doctor v-a rechemat pentru a va pune pe lista de asteptare pentru momentul in care aparatul va functiona (cunosc procedurile, intrucat si eu am trecut prin ele). In ceea ce il priveste pe dr. Corbu, in ciuda atitudinii lui, tin sa mentionez ca este printre putinii medici care vad pacienti fara programare, intrucat nu toti isi permit sa mearga la un spital privat. Este un medic si un om bun in ciuda atitudinii lui..