Contul meu
Scris de Sabotor
Sistemul:
Tatal meu a inceput acum 7-8 luni sa se planga de dureri de spate. De atunci l-am tot trimis la medic. De familie, neurolog, reumatolog, samd; si la clinici de stat si la clinici particulare – deh, dai un ban si au mai multa grija de bolnav, nu? A fost peste tot pe unde l-au trimis medicii, de la un moment dat ne tot certa pentru ca insistam atat de mult sa mearga la medic cand nu-i descopera nimic si totul e in regula. Practic n-a fost luna in care sa nu mearga la cate un control, analize, investigatii, radiografii. De fiecare data, raspunsul era invariabil acelasi – e batran, are o vertebra tasata, e normal sa-l doara. Dar nici o problema, marim doza de analgezic. Facem si toate analizele de sange posibile, sa fim siguri. Totul era ok.
Si a fost ok pana acum o saptamana. Acum o saptamana s-au intamplat 2 lucruri:
– n-a mai putut sa stea in picioare
– a venit rezultatul de la un RMN unde a fost trimis intr-un final de un – culmea – hematolog unde a ajuns datorita unui cardiolog la care a ajuns pentru ca i se ridicase tensiunea (din cauza unor medicamente prescrise de doctorii dinainte).
Rezultatul de la RMN a fost crunt: tumoare de 7 cm / 5 cm la coloana care s-a infiltrat in canalul medular si apasa pe maduva, motiv pentru care in momentul de fata isi controleaza foarte greu picioarele si nu poate sta in picioare. A fost internat de urgenta la neurochirurgie, unde i-au mai facut o tomografie. Tomografia a confirmat tumoarea de la coloana, plus metastaze la plamani, ficat si inca 2 oase. Verdictul medicului neurochirurg a fost scurt si la obiect: n-avem ce sa mai facem. 0 sanse. C’est la vie.
Am discutat cu medicul, l-am intrebat daca au de gand sa-i faca ceva in afara de a-i administra calmante. Mi-a zis ca nu. L-am intrebat daca ne poate prescrie aceeasi medicatie care o primeste in spital si sa-l luam acasa, daca n-au de gand sa-i faca nimic. Mi-a zis ca-i ok si ca e mai bine – ca o paranteza: cu toate astea, pe foaia de externare scrie ca a fost externat pe proprie raspundere (de acord, noi am cerut), dar si ca a fost externat impotriva recomandarii medicului (cam gresit; nu ne-a zis ca ii va fi mai bine in spital); in fine, asa o fi vreo procedura de la ei. Mi-au mai recomandat ca dupa ce il externam sa mergem la spitalul de oncologie, sa fie inregistrat in regim ambulatoriu, pentru a-i putea fi prescrise calmante, ca ei ne dau medicatie doar pentru 10 zile. Asta a fost intr-o Duminica.
Cand i-am spus tatalui meu ca-l luam acasa s-a bucurat extrem de mult si inteleg de ce. In spital era extrem de cald, nu era absolut nimic de facut – n-aveau nici macar un parculet cat de mic in care sa poata iesi bolnavii; chestii dinastea sunt doar in filme. Exista un program de vizite, ca in orice spital, pentru ca bolnavii au nevoie de liniste, sa se poata odihni.
Dar asta nu impiedica asistentele sa vorbeasca tare, sa faca galagie, sa tranteasca usile si sa se planga ca familiile bolnavilor sunt dezinteresate si nu sta nici un membru al familiei tot timpul langa bolnav ca sa-i dea de mancare, sa-l duca la baie si asa mai departe.
Din punctul lor de vedere era mai putin important ca taman ala e rolul lor, al asistentelor; era mai putin important ca regulile spitalului interzic asta si culmea, tot asistentele trebuiau mituite ca sa stea cineva non-stop cu bolnavul. Tatal meu nici macar noaptea nu putea sa doarma – exact sub geamul salonului erau niste aparate de aer conditionat care mergeau non-stop si bazaiau suficient de tare incat sa nu-l lase sa doarma.
Ticalosii:
(lucruri povestite de taica-meu)
Pentru ca taica-meu nu mai putea sa stea in picioare, maica-mea a sunat intr-o dimineata la salvare. La 8 dimineata a venit salvarea si l-a dus la Salonta. Medicul din Salonta a cerut rezultatul de la RMN prin fax (l-a informat maica-mea ca s-a facut un RMN si ca taman in acea zi ar fi trebuit sa mearga la Oradea dupa rezultat) si cand a vazut cum sta treaba a zis ca intr-un spital mic dintr-un orasel nu prea are ce sa faca, asa ca il trimite la Oradea. Pana aici totul a fost ok, inca nu se lovise de ticalosi.
Dar a ajuns in Oradea, la urgente. L-au tinut acolo ceva timp, pe o targa, fara sa aiba pe cineva langa el, dupa care l-au trimis la “plamani”. Tot cu salvarea, ca e in alta parte a orasului. Acolo l-au mai tinut un pic, tot asa, pe targa, fara cineva langa el, dupa care l-au trimis inapoi la urgente. La urgente l-au mai tinut inca ceva timp, tot singur, tot pe targa. Iar in tot timpul asta nici un doctor si nici o asistenta nu-i ziceau nimic nici lui nici mamei mele, care astepta pe holurile spitalelor.
Pe la ora 14 intreaba taica-meu o asistenta ce se plimba p-acolo daca au de gand sa-l mai tina mult pe targa aia, iar asistenta a reactionat exact asa cum a invatat-o sistemul medical romanesc – s-a ratoit la el: “ce, te grabesti undeva?”. Taica-meu, cu bun simt, ii raspunde politicos ca nu se grabeste niciunde, da’ sunt totusi 6 ore de cand e tot pe targa, nu stie cat timp mai trebuie sa astepte pe targa aia si in curand ar avea nevoie sa mearga la baie, ca tot omu’.
Asistenta i-a dat scurt o plosca si i-a zis “Fa aici!”, insa taica-meu, fiind mai rusinos, i-a raspuns: “Doamna, nu vreau sa fac in plosca pentru ca mi-e rusine, in plus nu e chiar urgent asa ca pot sa mai astept daca mai dureaza doar o ora-doua. Si in fond am nevoie doar de putin sprijin pentru ca pot sa merg, daca am sprijin”. Din toata treaba asta, asistenta a inteles doar “nu vreau sa fac in plosca” asa ca a decretat scurt “Atunci sonda urinara!” si si-a chemat 2 asistente in ajutor ca sa-i puna sonda, in ciuda protestelor tatalui meu (cand mi-a povestit partea asta, avea lacrimi in ochi).
Pana la urma, pe la ora 16 a fost internat la neurochirurgie.
(chestii traite de mine)
Marti, la 2 zile dupa externare (Luni a fost zi libera), am ajuns si la spitalul de oncologie din Oradea. Frumos, nou, renovat, a scris in presa de el. Am intrebat la receptie daca pot sa vorbesc cu un anume medic oncolog (recomandat de medicul de familie al tatalui meu); mi s-a raspuns direct cu “Programare aveti?”. N-aveam, evident, asa ca am fost informat ca doar peste aproximativ o luna se poate face programare. Sau sa sun la cabinetul particular al medicului. Ok, atunci pot sa vorbesc cu un alt medic oncolog? Desigur, imi raspunde doamna de la receptie, maine la “domnul” doctor Corbu. Atunci imi faceti programare pentru o anumita ora? Nu, nu e nevoie. Mindfuck.
Sun si la cabinetul particular, dar aveau timp abia peste 2 zile. Am ales sa vin totusi a 2-a zi si la centrul de oncologie ultra modern al Oradiei, ca deh, poate rezolv cu spitalul de stat si nu mai ajung la privat. Nu pot sa zic decat ca am fost un mare Fraier. Fraier cu F mare.
Am revenit deci a 2-a zi la ora 10, la “domnul” doctor Silviu Corbu. La el stai si astepti pe culoar la cabinetul de ambulatoriu. Iese “domnul” doctor Corbu din cand in cand si invita oameni inauntru, dupa cum are chef. Nu e o asistenta, ceva, pe care sa o informezi ca ai nevoie sa vorbesti cu “domnul” doctor. Nu, stai pe culoar ca un tampit si astepti sa treaca pe acolo “domnul” doctor ca sa poti sa-l tragi de maneca sa te bage si pe tine-n seama. Si era acolo o multime de oameni, unii care voiau prelungire de concediu medical, altii care aveau nevoie de tratament si calmante si asa mai departe; toti acesti oameni asteptau sa fie bagati in seama de “domnul” doctor.
Plus eu si inca o doamna cu aceeasi problema (parinte cu problema grava, care avea/va avea nevoie de calmante). Se pare ca noi am tras paiul cel scurt, ca am stat acolo 3 ore si ceva sa-l auzim pe “domnul” doctor cum striga la pacienti. Efectiv striga la ei fara pic de jena, de aveai impresia ca esti intr-o inchisoare comunista, la ora de reeducare a detinutilor politici.
Vorbim de oameni cu cancer, sau care au un membru al familiei cu cancer, dar pentru care “domnul” doctor nu avea deloc de intelegere si nici vorbe blande. Doar strigate si umilinte. Il auzeam de pe coridor cum urla la cate un pacient. Sau cum ii recomanda unei femei care se plangea ca ii e rau “da’ ce sa-ti fac eu? daca ti-e rau, du-te la urgente, in pula mea”.
Dupa aproximativ 5 minute am vrut sa plec, imi era mie greu de suportat modul in care isi batea joc de sarmanii oameni, dar gandul ca tatal meu avea nevoie de calmante m-a facut sa raman. Cand nu urla la pacienti, “domnul” doctor Corbu se plimba ca un Dumnezeu printre niste oameni pentru care el reprezenta sansa la viata sau macar la o viata dar fara suferinte, cat o fi ea de scurta. Intr-un final am reusit sa-l abordez pe “domnul” “Dumnezeu” si dupa ce a expediat-o rapid pe o femeie cu “si ce sa-i fac eu, la ce analize are moare in 2 saptamani” am incercat sa-i explic problema mea.
Nu cred ca a inteles mare lucru, era foarte ocupat sa citeasca hartiile unui alt pacient (eram 3 oameni in cabinet la “domnul” doctor, cu 3 probleme diferite) in timp ce-mi explica mie ca el n-are ce sa faca, trebuie radioterapie. Nu are ce sa faca pentru ca, citez: “Tu vrei un tort, dar eu sunt brutar. Tie iti trebuie un cofetar”. I-am repetat ca inainte de a discuta despre tratament si alte chestii, ne trebuie calmante pentru ca se termina cele prescrise la iesirea din spital, dar degeaba, n-a avut urechi sa auda sau chef sa scrie o reteta. Radioterapie de urgenta, tot asta repeta. Pana la urma m-am gandit ca poate obtin reteta de la radioterapeut, ca tot cancer trateaza.
Imi arata asistenta “domnului” Corbu unde e receptia, ma duc acolo si le spun ca sunt trimis de “domnul” doctor; totul e ok, dar sa vezi facut – doamna radioterapeut care e la urgente e bolnava, asa ca incearca-ti norocul in alta parte. M-am dus cu tupeu inapoi la “domnul” doctor, care a fost destul de dragut sa ma trimita la o alta doamna radioterapeut, cu recomandarea “sa astept cu rabdare”. Asta cu rabdarea n-a fost mare problema, aveam destule rezerve de rabdare desi deja erau aproape 4 ore de cand asteptam. Ma rog.
Doamna radioterapeut – pe care am uitat cum o cheama – a fost mai omenoasa. N-am asteptat mult, doar 5 minute pana a iesit din cabinet si m-a remarcat imediat – in fond, eram o figura noua printre pacientii dansei. M-a intrebat ce e cu mine; i-am raspuns ca m-a trimis “domnul” Corbu. “Aaaaa”, a facut, “da, da, te rog asteapta cu rabdare pe culoar”.
Si a plecat, lasandu-ma sa astept cu rabdare timp de o ora si jumatate. I-o fi fost greu sa-mi zica “ba, tampitule, mergi si bea o cafea pe undeva, ca eu ma intorc peste o ora”. Sau poate o fi vrut sa vad indeaproape oameni care se lupta cu cancerul, cine stie. In fine, s-a intors intr-un final, au intrat niste pacienti si apoi a venit si randul meu. Aici am fost singur in cabinet, probabil doamna radioterapeut tine mai mult la confidentialitate decat “domnul” Corbu.
Dupa ce s-a uitat peste analize mi-a zis ca nici din punctul ei de vedere nu mai e nimic de facut, tot ce poate incerca e o sesiune de radioterapie, cu doza mai mare. Dar totodata mi-a spus ca aparatul de radioterapie ba merge, ba nu merge si, oricum, in situatia tatalui meu radioterapia nu face minuni – e o procedura localizata, iar tatal meu are metastaze. Ghinion de nesansa. Dar sa revin eu peste cateva zile (dupa ce se termina perioada pentru care aveam medicatia data de neurochirurgie), fara tatal meu, sa vedem, sa discutam cand poate fi programat la radioterapie.
Cand i-am reamintit ca ni se termina calmantele inainte de cele cateva zile peste care urma sa revin, a zis ca ea nu poate sa le prescrie, ci doctorul oncolog. Adica “domnul” Corbu. La care nu merita sa mai incerc astazi, ca a plecat acasa. Cred si eu ca a plecat acasa – era deja aproape ora 16, trecuse o zi de lucru.
Am plecat si eu acasa, trist, deprimat si jurandu-mi ca n-o sa ma mai intorc vreodata in Romania pentru ca n-as vrea sa fiu umilit de un ticalos care striga la pacienti si-i trateaza de parca ar fi niste detinuti intr-o puscarie. Si nu, nu e vorba ca a avut o zi proasta, asteptand 3 ore am avut timp sa aud lumea de acolo vorbind – intotdeauna s-a purtat asa gunoiul ala cu pacientii, multora le recomanda “rugaciuni, nu tratament”.
Si o mentiune, care ar trebui citita de cei care sunt impotriva UE:
Am fost la Debrecen, pentru o alta opinie. Ungurii aia rai care ne vor Ardealul au fost dispusi sa-l trateze pe tatal meu, GRATUIT, datorita nu stiu carui program de cooperare, dar din nefericire cazului lui e unul din putinele cazuri in care trebuie sa le dea dreptate colegilor romani. Sunt dispusi sa incerce, daca vrem, dar sa nu ne facem iluzii. 0 sanse.
Scris Vineri, 23 Iunie, ziua in care UK a votat Brexit; publicat cand tatal meu nu va mai putea sa-l citeasca.
NOU
DOamne Dumnezeule..si sunt atee,mi s-a furnicat pielea pe mine. Nu sunt cuvinte destule sa zic ce simt acuma, furie oarba si dorinta de a incepe un Jihad contra lăturilor ăstora de (ne)oameni, care trateaza bolnavii ca pe bucati de carne la macelarie.
NOU
Bun, situatiile de acest gen sunt cunoscute de toata lumea, nicio noutate; intebarea este : avem ce face in astfel de cazuri ? Nesimtirea acestor jigodii poate fi pedepsita cumva ? Sau ramanem la stadiul de articol pe blog, petitie online, lucruri ce nu schimba absoluti nimic in viata raela ?
NOU
nu, nu poate fi pedepsita, nu ai parghii legale. poti reclama, contra cost, la colegiul medicilor, iar ei, DACA il gasesc vinovat, pot sa il sanctioneze cu avertismente dure sau, cel mai grev, retinerea a 10% din salariu pe 3 luni.
NOU
Daca retinerea a 10% pe 3 luni e grav, inseamna ca “avertismentul dur” e ceva gen : fii si tu mai atent data viitoare.
NOU
De facut ceva s-ar putea: vii cu vreo 2-3 tovarasi si ii provoci domnului doctor o durere similara ca intensitate cu cele ale bolnavilor de cancer. Sa isi dezvolte putin empatia. Si il taxezi dupa aia pentru dezvoltare profesionala.
Prostovanul ala care isi zice si doctor si domn nu isi da seama ca nu e totusi chirurg, deci nu are nevoie de toate degetele ca sa isi practice meseria. Ca nici macar nu scrie cate retete ar trebui.
NOU
Eu recomand acelasi tratament ca la un articol precedent: intalnire discreta pe o strada slab luminata si aplicat corectie fizica pana face el rugaciuni.
NOU
Pe orice piata calitatea e data de existenta concurentei, nu de monopoluri. Ca atare trebuie sa cerem privatizarea sistemului medical de stat.
NOU
un sistem privatizat va duce cheltuielile cu spitalizarea la preturi astronomice, pe care le vom plati din asigurari uriase. nu vor beneficia de ele deca t un numar restrans de oameni, care isi vor permite, restul vor muri pe strazi, ca in state
NOU
Un sistem privat puternic reglementat de stat poate sa fie de calitate si (relativ) ieftin.
en.wikipedia.org/wiki/Healthcare_in_the_Netherlands
NOU
@Cominos:
Un sistem de sanatate “concurential” NU este o solutie.
Sa explic de ce: Daca imi place VW dar jegurile alea de la reprezentanta VW Romania (Porche) sunt niste jeguri apelez la solutia concurentiala: Imi iau Dacia, Opel sau Mazda.
Corpul meu e insa unul singur. Habar n-am cum e doctorul meu si aflu abia DUPA ce nu mai conteaza ce-am aflat. Drept urmare singurul lucru pe care vreau sa-l stiu sigur e ca nu este extrem de prost ( sau prost intentionat).
Eroarea medicala exista si va exista intotdeauna. Greresala face parte din viata. Ne putem dori sistem (medical) care sa minimalizeze efectele unei posibile greseli si care sa incerce sa evite repetareea greselilor.
In Suedia exista doar sistem medical de stat. Medicina privata pur si simplu nu exista. Sistemul functioneaza foarte bine.
In UK exta sistem national de sanatate (nu implica ideea de “asigurare” ca in Ro). Functioneaza foarte bine. Sistemele complementare private de asgurari nu fac decat sa micsoreze lista de asteptare. Gen: Pentru durere de coloana ajungi sa faci RMN cam dupa vreo 6-7 luni. E posibil ca RMN-ul facut dupa 7 luni sa diagnosticheze prea tarziu un cancer.
Din perspectiva asigurarii sanatatii cheltuielile pot fi infinite: “Domnul doctor: Am pofta de mancare prea mare! Faceti ceva sa nu ma ingras!” “O opeatie estetica la ureche intra in asigurare?” E o linie extrem de difuza intre moft si solicitare fundamentata. Si culmea, linia aia poate fi trasata numai de catre doctrori. Cineva pe luma asta trebuie sa fie “dumenzeul” concediilor medicale platite de stat. Eu ar numi persoana aceea “doctor”. Nu doctor cu practica privata ci pur si simplu… doctor.
Solutii: Protocoale terapeutice. Malpraxis. Mai multi oameni ca Vlad Voiculescu. Implicare personala.
NOU
Pot sa inteleg ce zice Sabotor. In momentele respective, doar presupun, n-am trait asa ceva si imi doresc din suflet sa nu traiesc vreodata, esti trist, disperat, probabil resemnat, nu iti vine sa mai faci nimic. Dar dupa ce intelegi ce se intampla si cum esti tratat, nu-mi explic cum de nu le rupi picioarele.
Daca cineva apropiat mie pateste chestii similare, se lasa cu sange, indiferent de consecintele legale…
In alta ordine de idei, Condoleante prietene comunitar!
NOU
@Cornel
Cat timp am asteptat pe hol ma intrebam cum de inca nu i-a infipt nimeni un topor in cap mizerabilului. Si apoi m-am gandit ca uite, si eu stau resemnat si astept sa ma bage in seama, in loc sa pun mana pe topor. Explicatia e simpla:
1. esti acolo pentru ca ai cancer, iar ticalosul ala reprezinta sansa ta la viata, asa ca accepti orice.
2. esti acolo pentru ca o persoana apropiata are cancer, asa ca inghiti orice de dragul persoanei apropiate.
NOU
@sabotor
pai tocmai, inteleg disperarea din acele momente, speranta care ti-o pui in orice, inclusiv in jigodia respectiva. Dar dupa ce realizezi ca nu se mai poate face nimic?
NOU
Imi pare rau, condoleante.
NOU
Puteti sa-l pupati in poola pe sfantul arafat. Ati sarit cu gura pe Base cu totii…
NOU
Care sfantul arafat? Parca il chema acarul paun.
NOU
Din nefericire ai mare dreptate. Base/BOC, cu toate bubele lor, au încercat sa facă o minuscula reforma in Sănătate, un infim pas spre privatizarea unei părți a Sănătății, Arafat a sărit sa apere monopolul statului, poporul roman (reprezentat de spectatorii de la Antene, dar si de ceva “tineri Frumoși”) au ieșit in strada in apărarea monopolului statului, Guvernul si-a rupt gâtul in acea criza.
End of story pana in 2020, deși e greu de crezut ca in următorii 8 ani vreun Guvern va permite direcționarea de către contribuabil a CAS către case private de asigurări.
What goes around comes around.
Multă putere, Draga Sabotor!
NOU
Îhî, ăla măcar a închis spitalele și stăteai liniștit acasă.
NOU
Da ma, și ce bine mergeau lucrurile în sistemul sanitar înainte de a veni Arafat asta.
NOU
Care Base?
Ala care impreuna cu Boc a impus spitalelor legea “la 7 plecati poti angaja 1”, lege care a lasat spitalele cu personal insuficient iar pe cei ramasi i-a transformat in zei?
Ala care a recomandat medicilor sa plece din tara pentru a avea o viata mai buna?
Ala care atunci cand a avut probleme medicale a plecat in strainatate sa se opereze?
Nasol de el. Daca era un om simplu putea avea sansa sa vada cum e sa iesi din operatie si sa fii dus intr-un salon cu 8 paturi iar asistenta sa urle la tine ca nu poti urina si sa-ti puna sonda. Culmea e ca probabil daca erai intr-un salon privat sau macar cu 3 paturi nu mai aveai probleme cu intimitatea si nu mai era nevoie de sonda. Dar atunci unde era economia? Trebuiau angajate alte cateva asistente si se ducea tara de rapa.
Eu zic ca inainte sa-l pupe in poola cei care-l sustin pe Arafat, sa-l pupi si tu in cur pe Base. Ca a facut economie pe sanatatea celorlalti. Asta in timp ce se cheltuiau zeci milioane de euro pe investitii gen terenuri de fotbal in varf de munte.
NOU
La Oradea aparatura de radioterapie e un dezastru… bunica era in stadiul I si a facut acolo tratament cam 1 saptamana, dupa care au trimis-o acasa si i-au tot zis la telefon ca “luna viitoare aparatul va functiona”, dar a trecut 3 luni si inca tot nu mergea, iar ea nu facea .
Am trimis-o si noi la Debrecen si a incheiat acolo tratamentul, iar ultimele rezultate dau semn ca a inceput sa se retraga cancerul. Sper ca totul e OK acum.
NOU
Iti dai seama ca aparatul functioneaza pe baza de spaga. D-aia m-a chemat dupa cateva zile, sa vin singur, fara tatal meu, sa discutam sa vedem cand poate fi programat.
NOU
@sabotor
Asa e peste tot cred, in Oradea cel putin.
cand am vrut sa o transfer pe mama de la judetean la pelican, din cauza jegului din spital si a nepasarii asistentelor si a doctorului, m-a chemat o asistenta deoparte si mi-a zis ca daca stia ca avem bani puteam sa facem cumva, sa vb cu dl doctor, sa o mutan intr-un salon mai bun si de-astea… gunoaie.
NOU
Cand a fost bunica, aparatul nu a functionat nici macar pe baza de spaga…
NOU
@sabotor stii ca zici tu ceva?
Ar trebui ca aparatele medicale din spitale sa functioneze direct cu bancnote, ca alea de vand apa in metrou sau eventual direct cu cititor de carduri.
Asa ar fi toata lumea multumita si s-ar grabi aplicarea procedurilor medicale.
NOU
Lipseste ceva din toata povestea de mai sus (sau poate am ratat eu). Nicaieri nu scrie ca s-a oferit spaga. Poate de-asta nu “functionau” aparatele.
Mai intreb, noi astia din sudul tarii, noi ce Debrecen avem aici in zona? Silistra sau Ruse?
NOU
Exista clinici private. Decat sa dau spaga la cate un muist dinala, mai bine ma duc la o clinica privata. Macar primesc factura.
In final, la o clinica privata am ajuns, iar aia m-au ajutat imediat. Le-am explicat problema, mi-au dat atunci pe loc o reteta pentru calmante, fara sa platesc un leu macar. Am platit doar cand am mers (a 2-a zi lucratoare) cu tatal meu pentru la un consult, sa decida ce tratament ar putea urma.
NOU
Am fost si eu in tavalugul asta. Norocul meu ca am avut un doctor mai ok. Si ca am stiut sa strig in 2 vorbe ce imi trebuia cand mi-a venit randul, si sa nu plec de-acolo pana primesc. Dezorganizare ca acu 200 de ani.
Doar un sfat:
Nu mai fumati, va rog.
NOU
ti-as mai da un vot de la mine pentru ultimele randuri!
NOU
Mi-a crescut tensiunea. De nervi si neputinta.
NOU
Dupa ani de lupte cu spitalele iar finalitatea a fost decesul, cunosc !
Condoleante si multa putere familiei !
NOU
Sabotor: Condoleante.
NOU
Mama unei prietene, operata de cancer acum doi ani, se simtea rau. Acum 5-6 saptamani s-a internat pentru o investigatie la spitalul judetean din Sibiu. A stat 3 saptamani in spital (i-au dat drumul acasa in weekend) fara sa ii faca investigatia, care se putea face doar martea si joia (!!!) fie pentru ca “domnul” doctor a uitat, fie ca era foarte aglomerat. Cand familia a zis ca vor s-o externeze si sa o duca altundeva, singura reactie a lui a fost “ok, asta e cel mai simplu”. Dusa la Cluj, investigatia facuta in aceeasi zi, s-a mai facut o tentativa de operatie nereusita, cancerul era deja prea raspandit.
Maine e inmormantarea.
NOU
Ambii parinti mi s-au prapadit din cauza “Marelui C”. Astfel, daca incep sa vorbesc despre cate mizerii am experimentat de-a lungul acestor “calatorii”, toate legate de sistemul sanitar…ei bine, nu cred ca as avea suficiente caractere, nici aici, nici oriunde altundeva. Oricum, un lucru e clar, inteleg perfect ceea ce se descrie in articol.
NOU
Sadly, welcome to the club.
Ac mizerii si umilinta de la ai nostri.
Bou am fost ca m am intors. Bine e ca plec in septembrie.definitiv.
Vrem decenta. Atat.
NOU
Eram la munca si mi-a sunat mobilul. Era taica-miu: iesi te rog pana afara, vino pana la mine la masina, mi-am taiat degetele.
Am ramas pentru o secunda paralizat, apoi am zburat pana la iesirea din cladire. Am urcat in masina lui, condusese pana la mine cu o singura mana, cealalta o avea bandajata/infasurata in ceva textila inrosita.
Nu am mai asteptat ambulanta, am plecat direct spre tine, eram pe aici prin apropiere dar nu am mai reusit sa conduc. Dau pedala, ajung la spitalul de urgenta din Micro 14, sat Buzau (Moldova pentru necunoscatori). Incerc sa intru in vorba cu orice persoana care purta halat alb. Nimic. Nici macar o singura reactie ceva.
Il vad pe tatal meu ca se lasa pe vine, imi spune ca incepe sa i fie frig si ca il doare foarte tare. Atunci imi dau seama ca nu il intrebasem cum s-a taiat la mana. Spre fericirea mea, care intelesesem altceva, discutam doar de buricul la doua degete si o unghie crapata/taiata. Deci nu era taiat degetul din falanga etc.
Am asteptat cred ca jumatate de ora/o ora pana am reusit sa il bag la un salon ceva si sa fie bandajat/ingrijit.
NOU
Tata si-a taiat o parte din degetul mare cu toporul cand tinea de un lemn. Taşnea sange ca la balamuc dar el era mega chill(cred ca arenalina a fost aia) si nici macar nu voia sa mearga la doctor. S-a bandajat si fuga la doctor pana la urma. Spre mirarea mea doctorul chiar si facut treaba rapid si profi(la un spital din ploiesti) iar acum tata are degetul la loc si functional pe deasupra
NOU
Dincolo de toate ororile unei drame personale nu pot sa nu observ ceva incompetenta – dupa 7-8 luni i s-a prescris un RMN?! What the fuck, mie mi-au prescris RMN cand m-am dus sa ma plang ca de o saptamana ma doare spatele. Deh, munca de birou etc…
NOU
I-am întrebat noi pe doctori dacă n-ar fi util un RMN, să ne dea trimitere. Răspunsurile au variat de la “Nu-i cazul” la “Da’ ce, vreți să descoperiți si altceva?”.
NOU
Glume de macelar… As prefera sa ma consulte un robot fara suflet, macar nu face glume de rahat si nici nu se comporta ca un jeg.
Am impresia ca in multe tari e problema cu RMNurile. Sunt si relativ scumpe aparatele( aprox 500k) si cred ca si putini oameni specializati sa foloseasca si sa interpreteze. Eu am vrut odata un RMN pt sotia mea urgent si ne-au dat in 2 luni cel mai repede daca il plateai tu, 4 luni cu trimitere. Am mers la urgenta la spital la recomandarea unui medic si am avut noroc de un doctor care a inteles ca poate fi o problema serioasa si a obtinut rapid RMN.
NOU
@George
Aceeasi problema am avut-o si eu. Adica daca te duci de capul tau, astepti, ca deh, prioritate au aia trimisi de doctori. Daca ai trimitere si esti si dispus sa platesti, se face a 2-a zi (asa am facut cand am primit trimiterea).
NOU
Orwell si Kafka se rasucesc de ciuda acolo unde se rasucesc ei.
NOU
Îmi pare rău să aud astfel de întâmplări Sabotor :(. Am avut și eu un unchi care a fost tratat cam 1 an tot în același spital, însă a avut noroc să nimerească la o altă doctorita care a fost mult mai umană și chiar la inclus pt niște tratamente mai noi … din păcate și el a pierdut lupta.
NOU
Dar va dati seama ca la clinicile astea private nu lucreaza extraterestii, ci in majoritatea cazurilor fix aceiasi medici de care ne lovim in spitalele de stat, doar ca aici brusc se comporta altfel. De aia nu ii mai gasesti in spitale dupa ora 14, ca sunt la clinica.
NOU
„Bine ne pot face numai unii oameni, rău ne pot face toţi.”
Baltasar Gracian
NOU
Imi pare rău pentru tatal tău. Aceeași atitudine am găsit-o și la Spitalul Universitar din București. Nu spun la ce sectie/departament pentru ca erau mai mulți doctori iar jegului in al carui cabinet intrasem (după ce am asteptat o zi intreaga iar el a plecat tot asa, acasa, fără să spuna nimic) nu i-am reținut numele. In ceea ce privește tratamentul in străinătate ești binevenit daca ești străin pentru că ei trimit facturile către reprezentanțele statului din acea țară (ambasade/consulate/etc.) -daca ești urgență și spui că nu ai bani sa te tratezi.
NOU
Oh da… La Universitar m-au lasat sa astept pe hol, in picioare (desi eu foloseam carjele ca sa ma pot deplasa) aproximativ 2 ore ca la final sa imi spuna ca ei nu au ce sa faca, sa ma duc la spitalul care mi-a pus gipsul. Iar la Militar mi s-a cerut, pe fata, fara nicio rusine, 5000eur pentru o operatie de ligamente.
Sabotor, condoleante..
NOU
culmea e ca eu in Bucuresti n-am avut problemele astea. Bine, am stat la oncolog, in primele luni, cateva ore bune, dar asta era pentru ca exista o problema cu numarul medicilor oncologi.
Nu stiu, efectiv, cum as reactiona. Iar, daca doctorul ar incepe sa ma injure…chiar nu stiu ce as face. Sper sa nu aflu
NOU
… Nu-ți zic condoleanțe, eu am urât să mi se spună asta. N-ajută la nimic.
Tot ce pot să spun e că citind textul, vedeam EXACT ce se întâmplă cu ochii minții, fiindcă se pare că experiențele tuturor celor cu rude bolnave de rahatu ăsta de cancer sunt trase la indigo. Am bocit citind textul ăsta, m-am regăsit în el mai mult decât mi-aș fi dorit.
Mult timp după ce mi s-a întâmplat și mie, am încercat să înțeleg doctorii. Am încercat să le găsesc scuza că e normal să fie așa, de piatră, că nu ar putea și nu ar avea cum să se implice în fiecare caz de pacient cu șanse minime de supraviețuire. Am găsit scuza că timpul i-a desensibilizat. Dar nu, de fiecare dată se mai întâmpla ceva care îmi zguduia, efectiv, orice speranță că oamenii ăștia pot fi numiți oameni, de fapt. Sunt niște javre ordinare, mare parte din ei. E adevărul. Chiar am încercat din toate puterile să n-arunc cu căcat în ei, dar chiar e imposibil.
Și nu, nu cere nimeni să fii mângâiat pe cap, să plângă medicul cot la cot cu tine când ți se spune că-s șanse minime de supraviețuire. Suntem conștienți că pentru ei asta e muncă. Dar, cum e și în cazul expus de Sabotor, e vorba de mârlănie. De bătaia de joc și de umilința cu care stai la coadă pentru morfină. De faptul că nu ți se dă o rețetă pentru că… pentru că pur și simplu. Nu ți se dă.
Îmi pare rău. Atât pot să zic.
NOU
Ultima propozitie mi a facut instant pielea de gaina
NOU
Concediu, soare, bine si eu plang ca proasta. Sabotor, te inteleg perfect.
Asteptatul in picioare pe hol la Oncologie se practica si la Baia Mare. Noroc cu scaunele cu rotile ratacite pe acolo.
Mama mea a fost norocoasa ca n-a strigat nimeni la ea.
NOU
Bă voi ce ziceți frate, ce dero e mai bun? Tide, Ariel, Persil, 3 in 1, care ?
NOU
persil gold
NOU
Uite beau și io un ness frumos, ronțăi niște alune. Îi dau drumu la o udătură de curte imediat. Practic, stau. Nu fac nimic.
NOU
Prind si tu niste pokemoni pana stai degeaba.
NOU
Știti care e parola mea de facebook? Bucea1050 :))))))))))))) serios. Cine știe numele de facebook poate să mi-o spargă. da asta e parola bucea1050 :))))))))))))))) ca să n-o uit, ce stau io să pun d-alea complicate :))))
NOU
Cum bre?!? Sa-ti sparga Bucea?
NOU
condoleante.
pentru cei care au nefericirea sa fie plimbati deampulea in caz de dureri de spate, mergeti direct la rmn. nu sunteti trimisi acolo pentru ca e(ra) o directiva sa nu se trimita oameni pentru ca e scump. cel putin asa mi-a zis medicul de familie. oricum, cam tot pe banii vostrii o sa il faceti, daca nu vreti programari repetate de 2 luni.
NOU
Condoleante.
Ai cumva un numar de telefon al doctorului Corbu pe care ni-l poti impartasi?
NOU
Imi pare rău pentru pierderea ta. În urma cu 6 ani am trecut și eu prin așa ceva, dar după ce mi-au ieșit peri albi de nervi la Iași și București, am ajuns la institutul oncologic din Cluj. Am crezut ca sunt in alta tara acolo. Medicii de acolo ne-au explicat foarte frumos cum sta treaba iar cu mama se purtau…cum trebuie sa te comporți cu un pacient. A, și în ziua externării, pentru ca nu mai avea nici un rost să mai rămână acolo, a venit medicul si mi-a dat înapoi toate plicurile cu bani pe care i le dădusem: ” pentru ce o să urmeze, o să aveți nevoie de fiecare ban și multa putere”.
NOU
Foarte urâtă povestea, ca multe altele de altfel. Altă soluţie nu este. Sistemul medical de stat nu merge, nu are rost să se mai investească în ceva în care doar o anumită parte din oameni beneficiază. Nici aşa nu e corect ca omul să stea la mila unui sistem care e plătit din banii lui, adică unii dacă au parte de medici umani au noroc, alţii dacă dau de şmenari au ghinion, ori e pentru toţi la fel ori pentru nimeni. Cu privatizarea ştii o treabă, plăteşi şi ai, eşti tratat ca un om. Asigurările uriaşe sunt oare mai mari decât costul unor vicii cum ar fi fumatul sau alcoolul? culmea e că nu vezi nici mulţi cu salariul minim să zică, bă io nu mai fumez până nu fac minim 2500 să-mi rămână 2000 pentru cele necesare, apoi viciul.
NOU
ca in sua, nu?
NOU
Cel mai frustrant aspect in toata treaba asta este ca decizia de a pleca din tara o poti lua doar pentru tine. Celorlalti apropiati poti doar sa le respecti deciziile si sa suferi daca raman in Romania .
NOU
Hai sa va povestesc si eu ultima mea intamplare de la urgente.
Ajung ca de obicei intr-un picior la urgente, iarasi calcat stramb/cazut/whatever. Stiam ca am de indurat un timp urias de asteptare, de aceea nici n-am vrut sa merg in prima faza. Dar la insistentele sotiei plus durerile aferente, am zis sa ma duc.
Ajung la poarta spitalului la urgente conducand masina personala (cutie automata, piciorul bolnav nu trebuia folosit), portarul nu ma lasa sa intru in curte. Zic ok, o las afara, dar sa vina sa ma ia cineva cu carucior. Zice ca nu se poate. Pana la urma dupa parlamentari ma lasa sa intru. Parchez masina pe unul dintre cele 20 de locuri de parcare libere (fara exagerare), merg chinuit vreo 30m spre primire urgente. Ma intampina unul de la paza si-mi zice sa scot masina afara. Ii zic aceeasi placa, sa-mi aduca un scaun cu rotile si duc masina unde vrea el. Se duce sa vorbeasca cu superiorul, sa astept. Si astept intr-un picior vreo 10min la jumatatea distantei intre masina si urgente, adica fix pe pista marcata cu H pentru elicopter. Vine intr-un final si-mi zice ca pot sa merg, dar sa nu se mai intample data viitoare.
Buun, am reusit sa ajung la urgente. Sunt preluat imediat, ma intreaba ce s-a intamplat si apoi ma poftesc afara. Unde astept vreo 2 ore. Nimic nou, ma asteptam la asta si vazand cum circulau altii pe targi ma gandeam totusi ca sunt altii mult mai gravi decat mine. Dupa 2 ore, sunt chemat inauntru cu inca 2 persoane, cam cu acelasi gen de problema. Inauntru e mult spus, de fapt trebuie sa mai astepti vreo juma de ora in fata altei usi. Rapid ne intreaba pe fiecare ce s-a intamplat. Inaintea mea o batrana zice ca parca o doare un picior. Doctorul o expediaza rapid acasa, zice ca nu-i urgenta, sa mearga la medicul de familie. Am ramas 2, ne trimite la radiografie. De data asta cu carucior, ma impinge un Voluntar pe holurile nesfarsite si alambicate ale spitalului. La radiografie merge totul repede, de acolo sunt condus pe alte holuri pana la medicul ortoped. Acolo alta usa, alta jumatate de ora. Mai povestesc cu Voluntarul, imi zice ca face asta benevol, in timpul liber si ca mai sunt ca el vreo 5 persoane la Urgente, care ajuta personalul medical mult subdimensionat. Se uita ortopedul peste radiografie, la picior deloc, sta la 3m de mine. Zice ca nu e fractura, este entorsa si ii da radiografia si mai ceva acte la Voluntar. Ne intoarcem la usa de la urgente. Aici ne paraseste Voluntarul, asteptam sa ne nici-noi-nu-stim-cine-si-ce.
Mai stau vreo ora la respectiva usa si prin fata se perinda tot felul de doctori si pacienti. La un moment dat, la cativa metri de mine prind din zbor o discutie intre un Medic si un apartinator. Medicul (femeie, tanara) ii explica apartinatorului (femeie, middle-age) ca bolnavul a fost preluat, i se fac investigatiile, dar ca i se termina tura si va trebui sa plece, va fi preluat de un alt doctor si n-am mai inteles detalii. Cert este ca la un moment dat femeia apartinator incepe sa planga, Medicul se uita la ea, initial mirata, apoi induiosata, ii pune calduros o mana pe obraz si apoi o ia in brate. A fost unul dintre cele mai curate si mai calde gesturi pe care le-am vazut vreodata.
In concluzie exista oameni, care se numesc Medic si Voluntar si pe care intentionat i-am scris cu majuscula si care merita respectul nostru. As vrea sa cred ca ei sunt majoritatea, ca ei sunt noul val alaturi de care vom trai noi si copiii nostri.
Iar faptul ca am asteptat in total vreo 5-6 ore nici n-a mai contat.
NOU
jumatatea mai buna a facut voluntariat la urgente. Din pacate sunt subdimensionati ca oameni si prost platiti. Adica, 24 de milioane/luna full time+garzi. Si pula spagi, la urgente.
Dar…faza cu portarii este atat de deasa. Au fost cazuri in care nu l-au lasat pe medic sa intre cu masina, dar lasau baietii care dadeau si ei de o cafea. Sistemul trebuie curatat. N-ai cu cine
NOU
Condoleante.
Trist.
Am trecut prin experiente asemanatoare cu.ai mei. Umilit de ai mei compatrioti.
Uita de Ro.
NOU
REVOLTATOR !!!
Din pacate, ptr ca cele de mai sus sa nu se ma repete, NU VA IESI NIMENI in strada.
Vom inghiti in continuare aceleasi pastile amare ale acestui sistem de sanatate pagubos si canceros.
NOU
Toţi vorbiţi de SUA ca şi cum ar muri oamenii pe străzi. Cred că din surse gen Russia Today şi altele.
SUA are şi va avea cel mai bun sistem medical din lume deocamdată. Şi da, azi e scump, şi devine din ce în ce mai scump şi mai prost. Şi ştiţi de ce? Nu pentru că e privat, ci pentru că devine din ce în ce mai mult monopol al câtorva giganţi de asigurări care şi-ai făcut nişte legi confortabile prin lobby, ce elimina practic concurenţa reală.
Zici că lumea asta e tâmpită. Noi avem sistem complet de stat, şi vedem că nu funcţionează…ei au avut sistem privat bun, care a funcţionat, şi încearcă disperaţi să-l facă de stat.
Un lucru adevărat, ignoranţa americanilor de rând, şi chiar şi cei ce se ţin educaţi, e imensă. Zici că în afară de SUA şi mexicani, nu mai există nimic în lumea asta. Mai au un pic şi vor urla că vor comunism, că au auzit ei că e mai bine, că spitalele sunt de stat, şi statul se va ocupa să fie bun, confortabil, şi gratis pentru toată lumea.
În românia în maxim 10 ani sistemul de sănătate se va prăbuşi oricum, din lipsa medicilor. Ori vor merge în străinătate, ori vor merge la privat. Generaţia nouă îi e ruşine cu şpaga, dar au şi mai mult curaj, şi cunosc limbi străine, deci vor pleca fără ezitare în privat sau în vest fără nici un regret (şi e perfect normal asta). Stau în spitalele de stat doar să facă experienţă şi atât.
NOU
Bainene, cunosc bine situatia de acolo. Daca lucrezi si esti asigurat, e parfum.
Sistemul acolo te ajuta sa iti ia problemele.de pe cap. Aici e invers.
Nu zic ca sistemul de acolo e perfect, dar merge. Ca e pe.bani.seriosi.
NOU
Voi mă credeți dacă va spun ca posibilitățile noastre medicale sunt sub nivelul la care era medicina tradițională chineză acum 2000 de ani!speranța de supraviețuire a unui slujitor la curtea unui imparat chinez din evul mediu era mai mare decit a unui romîn asigurat anul 2016.
NOU
Nu te credem.
NOU
In primul rand imi pare rău pentru tatăl tău și pentru tine și prin ce treci. Pot sa zic ca vâslim în aceeași barcă. M-am regăsit în cuvintele scrise de tine, doar că eu o am pe mama in situația tatălui tău. Și mie mi-a zis D-nul doctor Corbu Silviu ” Dacă aș fi in situația ta, aș lua-o acasă si aş astepta să moară”Să mori tu!!! Ce pot sa zic decât ca e un căcat de om si ca imi pare rău ca un spital care arată ca și in “filme” adică de la aparatură la mobilier, tv LCD, până la aer condiționat găsești de toate, mai puțin frigider in camere si nici pe hol. Dar sa revin la ceea ce am vrut sa zic..spitalul e fain domle dar persolanul si sistemul e la pământ( sunt câteva asistente de treabă si am mai dat peste două doctorițe care m-au ajutat și s-au implicat) Dar în rest doar un gust amar. Scuzați-mi greșelile dar am scris cu nervi și ură.
NOU
Este prima dată când comentez , de vreo 2 ani îl citesc pe Cetin.
De ce m-am hotărât să scriu acest comentariu? Nu stiu…..poate pt ca as vrea ca niciun om sa nu mai fie nevoit să treacă prin experiente gen cea povestita de Sabotor sau prin experiente pe care le-am trăit personal avand sotia diagnosticata cu un cancer de san, operată si in prezent urmând chimioterapie.
Cu ce să încep: – cu ginecologul care a făcut ecografia de san si i-a spus date cu unguentul asta doua luni și revino apoi la control la mine , e un simplu nodul, doar insistența sotiei care a întrebat bine di cum știm că e un nodul benign, la care doctorul ii spune că ar trebui făcută puncție pt asta. Îl duruse capul să îi spună dute si fa un rmn ca ala iti arată mai clar ce si cum, parcă pe banii lui îl făcea.
– ok, sotia și-a dat seama că ăla e cam limitat profesional si a mers mai departe. Ajuns la alt ginecolog , mai competent și cunoștință . Asta a făcut și el eco a zis că nu e lămurit si a cerut mamografie . Și rezultatul ei nu l a lămurit si a cerut rmn. Și aici medicul care a interpretat rmn ul a dat verdictul. După aspect pare o tumora maligna , cancer, dar sută la sută diagnosticul se pune in urma punctiei sau după extirpare chirurgicală si examen histopatologic al formațiunii.
Și așa dintr-o secundă simți la propriu cum îți fuge pământul de sub picioare oricât de iron Man te crezi. Te împaci cu ideea operației si te agăți cu dinții și unghiile de speranță că în urma operației si a examenului histopatologic al tumorii vei primi un verdict optimist de formațiune benigna, adică nu e cancer.
Plecat în București la IOB pe baza unei recomandări din familie la o dreaptă oncolog si la un chirurg oncolog. Doctorita palpează sânul si spune că nu ar fi de rău dar sa o vadă și chirurgul , care când palpează zice sec ….. ce nu au văzut ăștia pe eco mamografie rmn e clar un stadiu 2 minim. Tăiem. La care noi puțin inconștienți si neștiind inca despre ce e vorba spunem pai când se rezolva ca avem nunta într o lună , lună de miere intr o insula exotica la care el sec ca si chirurgul clasic , ce lună de miere ca tu nici la nunta poate nu scapi de borcane si tuburi de drenuri. Ne-a ca,ut fata.Zicem cât mai repede atunci realizând că nu e timp prea mult de pierdut. Deci Când ca era săptămână mare si apoi dupăPasti sunt f aglomerat, dar având în vedere că veniți cu recomandare o facem peste 2 zile. Ok . Asta e , bine ca a avut bunăvoință să o opereze peste 2 zile de când a văzut o si nu mai pierdem 2 săptămâni pana după Paști.
Cumva împăcați cu ideea că trebuie operația pentru a stabili exact diagnosticul exact dar cu urme de speranță în suflet ca poate ex hp postoperatorie contrazice rmn si chirurgul si e benigna.
Ziua operației , la ușă lab de hp în timp ce sotia era în sala de operație….. vine piesa de la sala de operație se studiază si aștepți….aștepți si aștepți……la sfârșitul programului când pleacă de acasă o asistenta mirată te întreabă dc nu ti a spus nimeni nimic despre rezultat , când aude că nu, rodește toată si îți spune că itiva spune doamna de când iese din lab si pleacă acasă. Ceea ce se si întâmplă, doamna de iese pe ușă să plece acasă și în drumul spre lift îți trântește da e cancer vedem luni rezultatul dacă a prins si ganglionii de la subraț ca azi e vineri si luni se va lucra proba de ganglioni.
Aici nu îți mai fuge pământul de sub picioare , aici îți cade si cerul în cap în același timp , aici tu bărbat tare, cu sânge rece, medic si tu, îți dau lacrimile vocea devine sugrumată de sughițuri si alergi pe coridoare să ajungi la ați gandindu-te ce îi vei spune persoanei iubite căreia i ai promis că o ti de mana când iese din operatie.
Nu o poți minți, este prea deșteaptă și simpla ei întrebare dc e tăiată si la subraț ii da răspunsul ca e cancer , știind că dacă era benign nu o mai opera si la subraț.
Clipele astea nu ar trebui traite nici de cel mai mare dușman.
Probabil în străinătate există proceduri care prevăd cum e gestionată o asemenea situație și de pacient si de rude . La noi nu. La noi se întâmplă cum am descris. Dc nu lesini si cazi pe jos, te tii de pereți, sau vreun medic cu vocație încearcă să te țină pe linia de plutire cum poate si el mai bine. Din fericire am intalnit si astfel de Doctori.
– după operație oncoloaga cea renumita si care spunea că nu crede ca e nasol , prima replică când află că de fapt e nasol, spune ……întoarce te la credința , parcă până atunci nu ai fi fost credincioasă si ea ar fi preot. Nu tu date despre ce va urma chimio radio tratament hormonal , cam ce se discuta in astfel de situații.
– în spital tot felul de asistente si medici. Unii cu atitudini de gunoaie care devin mai înțelegători în funcție de cât de tare des și consistent le umpli buzunarele dar și
Personal care refuză spaga spunandu ti cu o fata senină ca tocmai pentru a putea refuza spaga mai are un job pe lângă cel de acolo și îți oferă un zâmbet sincer te strânge de mana îți spune că nu asta e sfârșitul si te încurajează să nu abandonezi lupta cu această boală , lupta despre care tu in momentul ala nu ai mare habar. Jos pălăria în fața acestor Oameni si scârbă si ura viscerală pentru cei care își clădesc bunăstarea pe suferința unor pacienți de la oncologie.
– pasul următor te externezi, si afli că un examen ihc al probei operate , examen fără de care nu se știe ce tip de tratament vei urma ,trebuie sa il faci in afara spitalului , care degeaba e ion dc nu are aparatura de labotator pt acest ihc, după ce vei primi proba de la laboratorul spitalului, vei merge cu ea la lab privat unde dc nu mai sunt fonduri faci ex pe banii tăi, dar proba o vei primi pt a o duce tu la privat cam peste vreo lună jumate ca cică atât durează prepararea ei. O lună jumate în condițiile în care si ex ihc durează vreo săptămână si ajungi cam la 2 luni post operator până poți începe tratamentul chimio care culmea oriunde in lume se spune că se începe la maxim 6 săptămâni de la operație. Deci sistemul din spitalele românești tocmai îți răpește dreptul la a începe chimioterapia la timp si a avea șanse de a învinge această cumplită boala. De asta scriam mai devreme ca la aflarea veștii după operație nici nu știi cu adevărat ce înseamnă lupta cu cancerul.
Înseamnă la propriu lupta pe coridoare la ușile fiecărui doctor, al fiecărei secții, a laboratorului de anatomopatologie pentru a prelucra proba si a o obține la timp pentru a putea face în privat pe banii tăi ex ihc care îți va spune apoi care e verdictul complet si care sunt pașii terapeutici pe care trebuie să îi faci ca să poți să ai șanse în acest combat pe care nu l ai vrut si nu ti l dorești dar în care soarta ghinion tocmai te a înscris.
– cu rezultatul de la ihc începe etapa următoare……. în mâinile cărui oncolog îți incredintezi si îți investești speranțele….. aici iar oameni cu suflet di. Interiorul sistemului îți mai dau un sfat si te mai ghidează , în funcție de posibilitățile financiare poți să mergi pt un consult in afara la un spital oncologic care chiar poate face diferența intr o astfel de luptă crâncenă . Va las pe voi să alegeți…. Ungaria Austria Germania Italia, recomandarea a sunat ceva de genul : una din astea dar nu aici! Și când vezi cum arata un salon d e la oncologie în buc cu un pat pe care stăteau câte 2 paciente legate la perfuzie cu pereții scorojiti, mizeria din salon si tot tacamul clar ca e ultimul loc unde ai vrea să dai bătălia cu această boală.
Am consultat un medic german si unul italian, somitati în domeniul ăsta , care pentru niste sume decente ,pe chitanta,nu exagerat de mari în comparație cu șpăgile date la stat romanilor au avut o atitudine care ti a luat o mică parte din tona de greutate pe care o aveai pe inimă și spre deosebire de oncoloaga româncă care ti a spus doar sa te întorci i la credința ti au insuflat ideea că sunt persoanele care îți vor lumina calea pe această cărare a luptei cu boala asta cruntă. Cu calm , chiar dacă erau directori de spitale de renume din afara nu au catadicsit să iti asculte cu răbdare orice întrebare oricât de penibilă,puerila , inoportună ar părea ea , conștientizând ca e primul cancer pe care îl ai si ca pacient cu tot studiul si internetul din lume nu ai cum sa înțelegi în cel mai mic detaliu ce te a lovit si cum gestionezi asta.
Deci diferența e în atitudine , empatie , profesionalism . La noi dute acasă și te roagă , in tarile cu apa calda mai de demult îți spune de la tratamentul conservator pt ovare care te va ajuta in ideea ca rezolvi problema cancerului si vei avea urmași până la consultanta psihologica in vederea efectuării analizei genetice care te ajuta dc cumva ai o genă defecta care peste ani poate îți dă și un cancer de ovar sau uter după cel de san si pe care odata identificată gena îl poți evita prin niste operații deloc ușoare dar care te feresc de neplăcerea unui nou cancer .
Am revenit din afara după aceste consulturi cu speranțe mai mari dar cel mai important cu informații care valorează ani din viață , totodată cu recomandări de la medicii străini pentru medici oncologi români la care sa mergi cu încredere, pe care ei străinii ii apreciază deoarece îi întâlnesc la congresele la care merg în afara si care îți pot potenta șansele în lupta asta grea cu boala si nu îți spun resemnați ca ar trebui să te rogi si asta e.
– da , un așa diagnostic în România practic îți pune la propriu la încercare rezistenta fizica si psihica si te face să îți depășești limitele pe care le credeai bine trasate, te face la propriu să te lupți pentru viața ta sau a persoanei iubite, să găsești puterea de a sta la cozile infernale de pe coridoarele spitalelor de oncologie, să alergi de la o ușă la alta pentru a face ședință de chimioterapie care deși te dărâmă fizic otravindu ti corpul îți poate salva viața omorând celula care vrea să ți o scurteze.
Am scris acest comentariu lung pe baza experienței pe care o trăiesc alături de persoana iubita de aproximativ 3 luni de zile de la aflarea veștii care a făcut ca absolut totul în jurul nostru să se schimbe în afara de iubirea care ne leagă si care cred ca e principalul scut în lupta cu acest inamic teribil.
Cred că nici o persoană care se confruntă cu o boală , mai ales atât de cruntă nu ar trebui să treacă și prin alte experiente mai traumatizante decât cea a diagnosticului cauzate de spital sau personalul din spital , dar din păcate realitatea care o trăiesc prin prisma experienței personale m a contrazice si ma face sa ma gândesc cu inima sfâșiată la femeile simple întâlnite pe holurile oncologiei care nu își permit să consulte un doctor din străinătate , un psiholog care să le ajute să treacă peste trauma chimioterapiei care transformă aspectul fizic sau nu au bani de un medicament care sa te ajute să nu îți vomiti matele după același chimioterapie.
Am scris toate astea poate pentru a mi descarcă sufletul său pentru a prinde din nou puteri si a porni spre un nou asalt în lupta cu acest inamic , lupta in care ai nevoie de o grămadă de chestii , mai puțin de un sistem care în loc să te ajute , să devină aliatul bolii in încercarea acesteia de a te strivi.
NOU
M, voiam sa-ti zic ca pentru astfel de postari ar trebui sa apara un mare buton cu like. Succes in tratament si multa sanatate sotiei tale.
NOU
Mda. Sabotor man, condoleanțe. Imi pare foarte rău.
Acum 6 ani, constanta, mama a cazut de pe o scara, deh ștergea geamurile la casa, ligamente la stângul in 2, ajunsă la urgentă cu salvarea. Eu si tata nu era in Cța. Dupa 2 ore si cate 50 per asistenta a băgat-o cineva in seama, de garda pe chirurgie dl doctor vecin pe aceeași strada de 20 si de ani si buna ziua / buna ziua. A băgat-o in operație da era mov genunchiul, dupa ce a decartat 1000 lei …. da, pe urgentă, unde a facut o mântuială de toată sărăcia. Eu am ajuns a 3-a zi (multă muie Tarom) deja operata si externată. Am ajuns la dl. Iordache (tipul e de o omenie rară, mai ales pentru jegul de constanta) care dupa alte 2 operatii a rezolvat probleme făcute de măcelarul ala.
Nu a vrut șpagă, nimic.
A ajuns sa facă recuperare la Eforie si lunar o suna sa o întrebe cum e situația.
Vecinului idiot si macelar am auzit ca i s-au tăiat vreo 8-9 cauciucuri, si ca nu e colorat sub 15 ani care sa nu isi fi dat autograful cu șurubelnița pe cacatul lui de kia si cineva i-a pictat gardul de beton cu câțiva litrii de păcura de aia stătută in soare si îndoită cu un grund mai rezistent la ape sărate si vopsea epoxidica (dar din aia de nave care iese doar la baros) nu rapid, asa in timp, bătrânețea cam in vreo 3-4 ani dupa anotimpuri. Si-a pus camere, nu ca nu ar mai fii păcura … dar asa e cand stai in zona 0 si adie aroma cartierului piața chiliei.
NOU
Experientele mele cu Inst. Oncologic Cluj sunt din alta zona… Si din cauza lor nu pot sa injur vreodata sistemul medical romanesc.
Multi de la Oradea tot la Cluj vin…
Asta ca sfat de viitor, acum nu prea mai conteaza.
NOU
Hai sa-ti spun una si cu Institutul Oncologic Cluj: tatal unei prietene a fost diagnosticat cu cancer. L-au dus la Cluj, ca deh, e acolo-s medici oncologi campioni pe sate. Si l-au tratat 6 luni pentru cancer osos, cand el de fapt avea cancer la plamani (sau viceversa; vorbesc de cancerul primar, evident). Dupa 6 luni de tratament au zis ca nu mai au ce sa faca; sa-l ia acasa ca moare intr-o saptamana-doua. Atunci familia l-a dus la Debrecen, l-au consultat aia, si-au pus mainile in cap cand au vazut cat de idioti au fost aia de la Cluj si au inceput sa-l trateze ei. Asta a fost acum 3 ani. Inca traieste.
NOU
Îmi dau seama că cele cele voi scrie eu sunt în contradicție cu întâmplările descrise de cei dinaintea mea dar consider că am obligația s-o fac pentru doctorii de care am avut eu parte.
După o intervenție la prostată, am avut ghinionul să mă aleg cu o infecție urinară nosocomială cu germeni rezistenți. Medicul de familie a fost extrem de îngrijorat și mi-a dat trimitere la spitalul de boli infecțioase din Cluj recomandându-mi să discut cu o doctoriță specializată în astfel de afecțiuni. M-a primit imediat și după ce i-am relatat cazul meu m-a internat imediat în secția sa asigurându-mă că vor face tot ce pot ca să mă scape de belea. Menționez fără nici o șpagă sau intervenție de sus că nu aveam. Timp de șase săptămâni a urmat o bătălie cu nenumărate injecții. Condițiile din spital erau la nivel deosebit. Saloane de două paturi, asistente cu o comportare ireproșabilă și de un profesionalism de marcă. Cele două doctorițe, pe care nu le uit în rugăciunile mele au reușit să mă scape de infecție. Când am încercat și eu ca un bolnav din România, să dau plicuri a fost prima dată când mi s-a vorbit mai dur cu un refuz categoric. Singurul lucru acceptat a fost câte un buchet mare de flori. Medicul de familie care m-a trimis acolo s-a mirat foarte mult când mi-a văzut analizele de la ieșire, repetate după o săptămână. Nici urmă de germeni! Am avut marele noroc să nimeresc peste doi OAMENI, medici dedicați. Și despre medicul de familie nu am decât vorbe bune.
NOU
Salutare Sabotor. Am citit cu interes cazul tatalui tau preocupat mai mult de partea medicala si mai putin de cea emotionala – deh, defect profesional. Trecand peste aspectele legate de nesimtirea unor colegi si mizeria pe care o cunoastem in sistemul medical romanesc as puncta doar doua aspecte:
1. De ce a durat atata pana la diagnosticarea tumorii ? Am inteles ca este vorba despre 8 luni. De ce s-a asteptat pana la efectuarea examenului RMN coloana ? De regula orice neurolog recomanda aceasta examinare. Si nu pentru ca se asteapta sa gaseasca o tumora (mie personal mi-au trecut prin maini cateva zeci de tumori craniu / coloana si sunt foarte atent cu acest aspect), dar pentru ca trebuie sa stii unde te situezi cu tratamentul : in zona chirurgicala sau medicala/recuperare. Practic la orice durere coloana care nu cedeaza dupa o cura de antiinflamatorii trebuie sa recurgi la imagistica. Este elementar si orice medic de specialitate, inclusiv cei cu casul la gura trebuie sa faca asta.
2. Faptul ca s-a gasit o tumora + metastaze multiple nu inseamna ca se predau armele. Intr-adevar chirurgical este depasit, dar ramane in discutie partea oncologica. Stiu ca te-ai dus la oncolog, dar acesta fara sa stie exact ce tip de tumora nu poate sa administreze tratamentul adecvat. Unele tumori sunt sensibile la chimioterapie, altele la radioterapie, unele la combinatii chimio-radio. De asemenea fiecare tumora raspunde la un anumit tip de chimioterapie. Cea mai sigura metoda este: mergi la neurochirurg (de preferinta la cineva cu experienta pe coloana – la Cluj ti-l recomand pe Tibi Maior), insista sa se faca interventia chiar daca nu se poate extirpa in totalitate formatiunea si la final o sa ai un rezultat histopatologic. Cu rezultatul histopatologic poti sa mergi la oncolog pentru tratament adecvat. Cu un pic de noroc este posibil sa fie un cancer care raspunde la o baterie de chimioterapice. Am pacienti considerati fara speranta care au mai supravietuit 2-5 ani.
NOU
Pai la intrebarile astea eu n-am cum sa-ti raspund. La intrebarile astea ar fi interesant sa auzim ce au de spus medicii ce l-au consultat inainte pe taica-meu, c-as fi si eu tare curios. Ca noi i-am intrebat daca n-ar fi util un RMN (NOI, intelegi? nu doctorii), iar raspunsurile lor au variat de la “nu-i cazul” la “da’ ce mai vreti sa descoperiti”. Iar neurologul la care a fost nu l-a trimis la RMN ci la altceva – radiografii? tomografie? habar n-am, rezultatul e pe un CD. Ala n-a vazut nimic acolo (sau n-a stiut sa interpreteze imaginile) desi asta a fost cu o luna – o luna si jumatate inainte de a ajunge la urgente.
N-am predat armele. Eu m-am dus la oncologie in primul rand pentru calmante, pentru ca ni se terminau. Apoi, sa discutam sa vedem ce se poate face. La centrul oncologic din Oradea tot ce am obtinut a fost sa revin singur, fara tatal meu, DUPA ce ni se termina calmantele, sa discutam cand poate fi programat la radioterapie.
Si nu, n-am predat armele. Am mers si la Debrecen, sa vad ce parere au doctorii unguri, iar apoi am mers la un spital privat. Acolo la spitalul privat am dat de un doctor oncolog care s-a purtat exact cum m-am asteptat: a inteles ca ramanem fara medicamente, ne-a dat o reteta pentru calmante, si apoi am discutat ce ramane de facut. Drept urmare, a 2-a zi lucratoare l-a programat pe taica-meu pentru un consult, nu mi-a zis sa vin eu singur dupa o saptamana, sa discutam.
Pai nene… EU sa insist sa fie operat cand medicul spune ca nu poate fi operat? Pai stiu eu mai bine decat medicul ce trebuie facut? Pai in cazul asta, s-avem pardon, ma duc acasa si tratam cancerul cu mamaliga vartoasa.
Cat despre biopsie… pai a murit in ziua in care trebuia sa se faca biopsia. La particular, evident, ca la stat ne-au zis ca nu se poate face biopsie pentru ca chiar si biopsia e un fel de operatie si e extrem de riscanta, si sunt sanse foarte mari sa moara pe masa de operatie. Oricum, ca idee, a murit la 2 saptamani dupa ce am aflat ca are cancer. Rezultatul de la biopsie vine cam in 2 saptamani, nu? Ar fi fost la fel de util ca si apa sfintita.
NOU
Nu stiam ca a decedat. Condoleante.
NOU
cocktailantistress.wordpress.com/2016/07/18/spitalul-de-arsi-sau-fosta-maternitate-steaua-locul-unde-incepe-infernul/
NOU
De ce nu pleaca doctorii oncologi afara? Va fac un calcul simplu in urma unui fenomen patit la Spitalul Judetean Focsani. Aceeasi coada imensa la usa “doamnei” doctor, pentru obtinerea unei retete. Programul incepe intotdeauna doar joia la ora 9,00. Niciodata “doamna” doctor nu a coborat din Q7 mai devreme de ora 11,30. Pana la acea ora se strangeau un numar de cel putin 50 de “rabdatori” la coada. Dupa sosirea “doamnei” doctor, pana pe la ora 16.00 reuseai sa pleci acasa cu mult ravnita reteta doar daca marcai 50 lei la asistenta. Daca nu, veneai saptamana urmatoare cu lectia invatata. La un calcul simplu, doar din aceasta spaga, “doamna” doctor strangea 10.000 de lei pe luna. Sunt curios daca ar pleca la Drebetin sa lucreze fara aceste mici atentii.
NOU
De ce nu încerci și alte metode și alți medici cum ar fi Dr. Calin Mărginean ( îi poți găsi câteva cipuri în YouTube ) sau Dr. Doru Laza amândoi cu antecedente în tratarea bolnavilor de cancer !!! Chiar am cunoscut o doamna ce tocmai s-a vindecat de un cáncer la ficat (nu ciroza) de 13,5 pe 11,5 ,tensiune arteriala de peste 200 cu 180 , probleme cu hemoroizii , diabet zaharat tip 2 și un pre infarct și toate ăsta din octombrie 2015 când și apa o vomita iar medicii de la Oradea și Cluj au trimis-o acasă linistind-o că ăsta e tot și nu se mai poate face nimic !!! și după 5 luni de zile stăteau medicii dîn spitalul din Oradea încolonați cu pixuri și hârtii în mână și scriau tot ce a făcut femeia în aceste 5 luni !!! Eu sunt SIGUR ca șanse de vindecare sunt depinde de fiecare dentre noi . Baftă și multa sănătate !
NOU
e mort, e ok
NOU
Un pic de decenta, prietene. Hai sa nu facem reclama la tot felul de sarlatani pe spinarea suferintei omului ! M-am saturat sa vad cancere in stadii terminale pentru ca lumea prefera sa se trateze cu pietre magice, pase energetice, homeopatie, diete detoxifiante si alte bullsheet-uri. Din pacate cancerul il tratezi cu chimioterapie, radioterapie sau daca te tine buzunarul cu terapie genica in marile spitale din vest.
NOU
Imi pare rau pentru pierderea suferita. Vorbesc din perspectiva atat de apartinator cat si de cadru medical de la spitalul de oncologie din Oradea. Aparatul de RTE nu functioneaza cu bancnote, asa cum poate cred unii. Se strica foarte des. Dna doctor v-a rechemat pentru a va pune pe lista de asteptare pentru momentul in care aparatul va functiona (cunosc procedurile, intrucat si eu am trecut prin ele). In ceea ce il priveste pe dr. Corbu, in ciuda atitudinii lui, tin sa mentionez ca este printre putinii medici care vad pacienti fara programare, intrucat nu toti isi permit sa mearga la un spital privat. Este un medic si un om bun in ciuda atitudinii lui..
NOU
da, e un om minunat, am vazut. si nimeni nu ia spaga la voi. HIENELOR, SPER SA AVETI SOARTA CELOR DE CARE VA BATETI JOC ZI DE ZI.
NOU
Daca nu esti troll…..mergi acasa pana nu ti-o furi de aci! Sper sa aiba Corbul ala parte fix de atitudinea pe care o ofera acum
NOU
Misto treaba asta, da’ sunt 2 chestii:
1 – de ce nu ma putea pune pe lista de asteptare atunci, in momentul ala? Doar eram la ea in cabinet, se putea uita cand are programari si putea sa-mi spuna “adu-l pe tatal tau in data X, sa-i facem radioterapie”. De ce trebuia sa vin eu INCA O DATA ca sa ma programeze?
2 – nici doamna doctor si nici “domnul” doctor n-au inteles problema urgenta si anume ca ramanem fara calmante. I-a durut in cur, asa ca m-au chemat dupa ce mi se termina calmantele, singur, fara tatal meu, “sa discutam, sa vedem”.
NOU
Astai sistemu romanesc .. Lipsa personal ( doctori,asistenti med sh alte probleme )
NOU
Salutari…
tatal meu a murit in data de 22 iunie 2016 sub mana “domnului” Corbu in spitatlul TBC la ingrijiri paletive…a fost 5 zile la Corbu,saracul de el nu a rezitat mult,in primile 2 zile se simtea cat de cat bine miercuri mai mergea singur la baie,joi deja l-am gasit cu sonda nu mai umblase nu mai vorbea,dar miercuri a venit domnul doctir in vizita si i-a spus in felul urmator”vai vai ficatul tau s-a dus pe pula,inca un pic si popa iti canta la cap” mai erau si altii in salon nu doar eu si tata,care o data nu s-a plans ca il doare si nu accepta sa fie umilit in halul asta,dar de data asta nu mai zicea nimic,si din acea zi nu a mai mnacat si nu a mai baut…zicea ca nu mai are rost…i-am spus la Corbu…domnu doctor dar asa se vorbeste cu un pacient,el mi-a raspun dar ce crezi ca el nu stie?…sambata au venit asistentele la mine si m-au rugat sa semnez ca sunt de acord cu tratamentul pe care il primesti si in caz ca decedeaza nu trebuie resuscitat,el trebuia sa semneze dar cum el nu mai era in stare m-au pus pe mine,in fine am semnat.
LUNI era sarbatore mi-a sunat telefonul la 7:30 fix era asistenta si mi-a dat vestea ca tata a decedat in dimineata aceea…nu ma asteptat sa il tin de mana:(
asistenta imi spunea ca nu are rost sa ma duc la spital ca nu am ce sa fac acolo..e.u am urcat intr-un taxi si am plecat,cand am ajuns atunci il bagase pe tati in masina inca l-am vazut cateva minute 🙁
Am urcat sus asistenta a strigat la mine “v-am spus ca nu aveti de ce sa veniti pana aici”
lucrurile lui erau bagate deja intr-un sac negru de gunoi si infermiera spala patul,desi am ajuns mai repede de ora 8.Deci atat a fost pentru tati 5 zile sub mana lui Corbu….
Decat sa fi nevoit sa ajungi sub mana lui mai bine…
NOU
imi pare rau, condoleante…
NOU
Si eu, ca un naiv, ma gandeam ca am vazut maximul de ticalosie pe culoarele centrului oncologic…
Imi pare rau.