În primul rând, în halul ăsta a ajuns să arate orașul Năvodari. Nu a arătat el niciodată extrem de strălucit, dar parcă a ajuns un fel de bătaie de joc a litoralului, ficatul de la scoică.

În al doilea rând, era plin de hoarde de cățeluși triști și cu nevoie de mângâiere, multă mângâiere. Veneau din toate părțile și nu se mai opreau, dacă nu eram în mașină, nu știu pe unde scoteam capătul problemei.

Acum, să nu se înțeleagă că aș recomanda chiftele cu 5-6 pastile de xylitol, să se scape de ei, dar dacă tot ai construit o faleză după ureche, parcă ai vrea, cetățene năvodarian, să se și plimbe oameni pe acolo, nu doar câini în căutare de sfâșiat necunoscuți, nu?

Zic și eu…

[fbvideo link=”https://www.facebook.com/zearhi/videos/976442949140295/” width=”640″ height=”400″ onlyvideo=”1″]

Link direct

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.