La fiecare patru ani, se petrece un lucru, fără excepție. UDMR lansează câte un proiect de lege despre autonomie, maghiara obligatorie, tâmpenii de astea despre care ei știu singuri că nu au nicio șansă, pentru că sunt anticonstituționale și nu ar trece de barierele astea, indiferent câți politicieni ar păcăli, gen prostălăi precum Ciolacu.

UDMR face asta, întotdeauna, în an electoral. Pentru că ei nu fac, la propriu, nimic, în a fară de a-și ajuta sponsorii să fure pădurile din Transilvania și de a mai încerca să prindă bani de la Viktoraș Orban, gen să mai deschidem un liceu maghiar. UDMR este singurul partid pe criterii etnice din europa care NU FACE NIMIC pentru cei ce îi aleg.

Și atunci, calculul este simplu. An electoral, lansăm marota cu autonomia, proștii de români se inflamează, se iese în piață, se strigă anti unguri și gata, fraierii noștri de votanți se vor coaliza și ne vor vota, ca să îi apărăm de răul românesc, ca și până acum.

Mă uit din exterior la prostia asta, mă uit cum oameni sănătoși la cap se ambalează la maxim pe un asemenea non subiect, rostogolindu-l mai departe, printre alți oameni și nu găsesc o rezolvare, pur și simplu suntem prinși într-o capcană de naționalism stupid, exploatat masiv de niște băieți care au găsit metoda cea mai mișto de a face extrem de mulți bani: iau bani pentru că vorbesc o limbă străină.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.