Românii, refuzul de a munci și plăcerea furtului

Lucrul gratis, facut pomana, nu implica angajament, in timp ce ala platit implica. Oamenii pot decide ca au timp acum, o ora, o zi, o saptamana, sa faca o treaba pe care s-o uite a doua zi. Daca e platit mai sunt schimbari, e mentenanta, e o anumita responsabilitate pe care oameni cu un simt limitat al antreprenoriatului sau care nu au un proces sa-si urmareasca proiectele, nu vor sa si-o asume.
In alta ordine de idei, azi am aflat ca la nu stiu ce biserica exista o familie nevoiasa care are nevoie de ajutor. A fost descris cazul si in gazeta locala, iar oameni apropiati si dragi mie au decis sa ajute. Asa ca, mai mult pentru oamenii astia decat pentru caz, am dat niste bani, dar am pus si o intrebare: ce stiu oamenii aia sa faca si cat timp pe zi/saptamana pot sa munceasca? Da, stiu, sunt elevi de liceu, mama trebuie sa aiba grija de ala micu, dar se pot gasi joburi mici – tuns iarba, dat zapada, spalat geamuri, curatat curte – pentru care boierii satului ar fi pregatiti sa ofere bani in forma continuata, mai ales ca le gadili un pic si orgoliul ca o fac si ca ajutor pentru o familie saraca. Win – win. Sunt curios :).