Anul trecut, când mi-am pus Continentalurile și s-au ofuscat Șumahării de mahala, care nu înțeleg cum pot eu să fiu atât de criminal încât să merg cu cauciucuri de iarnă, vara, când știe orice n00b că îmi crește distanța de frânare cu 5%, a rămas că revin cu info despre cauciucuri, dacă, cumva, supraviețuiesc verii ce a trecut.

Well, au trecut peste 10 luni, e din nou perioada în care trebuie să vă puneți anvelopele de iarnă și iată, am supraviețuit fără nicio zgârietură.

Între timp, mașina a băgat 2 drumuri de grecia și prin grecia, vreo 10 de bulgaria, un tur al româniei, în căutarea locurilor pe unde mi-am mai rupt rădăcinile, plus nuștiu câte drumuri pe calea Brăilei, să îmi duc moldoveanca să își vadă părinții și copiii să își vadă bunicii. Adică vreo 25 000 de kilometri, dacă nu mai mult.

Știți cum arată Continetalurile mele? Noi. Impecabile. Nici nu se cunoaște că au un an. Cum s-au comportat la drum? Impecabil. Zgomot minimal, siguranță pe șosea, chiar mă simt în siguranță la curbe, cu combinația Volvo+Continental. Nu, nu s-au mâncat de la frânare și căldură, nu am fost în pericol de moarte pentru că, nu-i așa, crește distanța de frânare cu 5%, totul a decurs smooth și relaxat.

Dar, a se reține, eu conduc întotdeauna în limitele mele de siguranță. Pe autostradă, după ce trec de 140, niciodată nu stau la aspirație în spatele cuiva, întotdeauna am grijă să am spațiu de frână și manevră, întotdeauna îi respect pe ceilalți participanți la trafic și am grijă de ei, conform dictonului latin Ce ție nu îți place, altuia nu face.

În rest, rămâne cum am stabilit.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.