Discuția cea mai aprinsă din online este, zilele astea, dacă cozonacul reprezintă ceva sau nu și dacă e o prăjitură sau o mizerie. Simțeam că m-aș risipi dacă mi-aș spune părerea în social media, așa că profit de ocazie să o spun aici.

Cozonacul este un mare nimic, o prostie din cocă fărâmicioasă, făcută de gospodine ca să înlocuiască prăjituri. Mulți dintre voi nu știți, dar, pe vremea lui ceașcă, era o mândrie profundă printre ele realizarea unui cozonac cât mai aspectuos, cu ingrediente cât mai puține. Asta pentru că nu aveai de unde să iei ingrediente, prin urmare, făceai toate scamatoriile din lumea să pară ceva extraordinar. Cât mai puțin zahăr, ca să se umfle și să apară ca un zeu în cuptor, cât mai puține ouă, poate și niște colorant galben, uns puțin cu nucă sau mac pe interior și iată, cei mai buni cozonaci.

Nu, cozonacul nu e bun. Cozonacul nu e o prăjitură, e o chestie umilă, fărâmicioasă, care nu își are locul pe o masă umană și care ar trebui să dispară din alimentația românilor și din istoria lor. Da, știu, nu am mâncat cozonac făcut de mama/bunica/mătușa/insert orice persoană de la țară cu negru sub unghie. Sunt convins că e cel mai bun cozonac ever, păstrați-l pentru voi.

Și, dacă vreți să mâncați prăjitura din care s-a derivat cozonacul și s-a ajuns la fărâmiturile fără gust din zilele noastre, căutați rețeta de baigli pe net. O să îmi mulțumiți. Da, din păcate va costa mai mult să îl faceți, dar dacă explicați mătușii/bunicii/etc că nu mai suntem pe vremea răposatului și că se găsesc ouă la alimentara, poate vor înțelege că e irelevant cât crește porcăria aia, că nu o mănânci cu ochii, ci are nevoie de gust.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.