Contul meu
Ieri, într-un comentariu, Beleaua îşi manifesta dezaprobarea legată de afirmaţia mea că la NetCamp mă voi întâlni cu prietenii mei, considerând că un prieten adevărat nu ţi-l faci pe internet, ci alergând cu el în spatele blocului.
Cred că se face o confuzie între internet şi mIRC. Aici noi nu vorbim de relaţii bazate pe hy, asl pls, 16 f Dolhasca, urmate de o întânire la colţul blocului, întâlnire din care realizezi că de fapt 16 F este 35 m şi doritor de băieţei simpatici.
Noi vorbim de relaţii bazate pe afinităţi şi interese comune, în acest caz internetul şi bloggingul.
Dar să nu sar prea repede la explicaţie.
Deci prietenii tăi cei mai buni sunt cei cu care alergi de copil prin spatele blogului, da? Nu este adevărat.
Eram în armată, aveam 2 luni de când eram înrolat, sufeream ca un câine. Eu făceam armata la Gara Obor, de loc fiind din Vitan-Bobocica. Şi pe jos dacă veneai ajungeai la mine în maxim o oră.
Prietenii mei cei mai buni, marea gaşcă de pe stadionul Olimpia, oamenii cu care împărţisem aceeaşi vodkă, aceeaşi iarbă sau aceeaşi femeie, au venit în primul weekend după încorporare. După aceea nu au mai venit.
Într-o seară mă trezesc cu unul din ei la poartă.
– Hai frate, că şi-am adus haine civile, să fugi, că diseară e ziua lui cutare pizdă şi trebuie neapărat să vii şi tu, că îi eşti prieten.
– Mă, nu am cum să plec, aici e iad, mă bagă ăştia la BD dacă fug din unitate şi restul armatei o să şterg căcaţii cu lama de pe veceuri.
Iar prietenul meu s-a supărat şi a plecat. S-au supărat şi ceilalţi prieteni, inclusiv sărbătorita. Cum, nu am fugit eu din armată ca să dau noroc cu ea şi să îi urez la mulţi ani?
Nu i-am mai văzut pe oamenii aceia niciodată, decât fugitiv, pe stradă. Ei mă salută, eu mă prefac că nu îi cunosc.
În schimb, de exemplu pe micuTZU, l-am cunoscut pe un forum. Am văzut că e singurul care nu avea caracteristicile clasice de forumist, nu se dădea rotund, nu era atoateştiutor şi în general, era mai normal decât restul. Ne-am întâlnit, ne-am cunoscut, s-au cunoscut şi nevestele între ele, cu copii şi alte chestii. De 4 ani suntem prieteni, este cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodată, singurul om care când mi-a fost greu, nu m-a întrebat dar de ce nu ai făcut altfel, ci m-a întrebat cu ce pot să te ajut.
Exact la fel a fost şi Blegoo. El este prietenul meu de departe. Nu ne-am văzut niciodată decât virtual şi totuşi, atunci când eu nu puteam să mai respir din cauza atacurilor de panică şi a greutăţilor, a fost lângă mine ca un prieten vechi de zeci de ani. Sper să rămânem prieteni zeci de ani, deşi suntem cam boşorogi amândoi.
Şi pe lângă el am cunoscut, prin internet, mulţi alţi oameni de excepţie, cu care mă laud chiar că sunt prieten sau amic.
Andrei, Bobby, Cristina, Valentin, Dan, Sebastian, Laurenţiu, Sorin, Cristian, Marius, Iulian, Catalin, Victor şi lista ar mai putea continua.
Concluzia?
Oameni sunt peste tot. Trebuie să ai norocul de a-i găsi sau de a te găsi.
Simplu.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Nimic mai adevărat. Poţi dezvolta pe internet nişte relaţii puternice dacă vrei, poate chiar mai mişto decât ălea din spatele blocului. Oricum vremea jucatului cu maşinuţe şi soldăţei de la scara blocului a dispărut.
NOU
uite, de Napster uitasem:)
NOU
Pe vremea când fugeam cu copii în spatele bocului, mă jucam cu ţevile cu cornete sau prinsa, nu era internet. Aşa că legam altfel de prietenii. Se bazau pe altceva şi se consolidau într-un fel. Acum, cu internetul, prieteniile se leagă altfel şi se consolidează în alte moduri (forum, chat, blog, apoi face to face).
Cred că şi în primul caz, şi în al doilea, poţi să îţi faci prieteni adevăraţi. Cu noroc.
NOU
si mie imi place blegoo, Arhi vrei sa fii prietena mea ?
PS
tu chiar aveai prietena o “cutare pizdă” in armata si nu fugeai la ea? ce caracter putenic, io fugeam si pentru alea necunoscute 🙂
NOU
Subscriu 101% la ce a scris Arhi. In ultimele zile am avut placuta surpriza sa-l descopar pe omul din spatele acestuui blog. Nu ne-am vazut dar ma insel foarte rar : e un prieten pe care te poti baza. Multumiri man.
NOU
Perfect de acord, unele dintre cele mai tari persoane le-am cunoscut online! Tu, Bobby, Florin, Zoso, Anca Nelersa….mi-am gasit joburi online, am cunoscut artisti online (da, si artistii au timp sa stea pe bloguri, pe forumuri, pe mail) si tot asa mai departe. Mai ales ca acum ai atatea oportunitati de socializare pe net, ai cum sa iti faci o imagine cat se poate de reala a celui cu care stai de vorba
NOU
Mi-a declansat o stare foarte ciudata postul tau. M-am intrebat daca e asa si e… Dincolo de taste si de un editor sufletele se simt mai libere si mai impacate. Si chiar ajung sa se cunoasca mai bine.
NOU
Termenul de “prietenie” comporta sensuri si interpretari multiple. Ceea ce tu consideri drept prieten, poate fi pentru altcineva o simpla cunostinta.
Ceea e adevrat in toate relatiile de prietenie este ca e nevoie de mult timp pentru ca ele sa se “inchege”. Adica e nevoie sa cunosti bine un om inainte sa-l numesti Prieten, sa vezi daca va potriviti ca si gandire si principii de viata, sa treci si prin perioade mai grele ca sa ii cunosti recatiile si capacitatea de a-ti sta alaturi. Si vicerversa desigur ! 🙂
Internetul este un loc ca oricare altul in care cunosti oameni si acestia iti pot placea sau nu. E chestie de gusturi si compatibilitate.
De exemplu, mie mi-ar fi placut sa ramanem prieteni:) De aia te si citesc mereu… Ca-mi placi ca om. Desi nu iesim toata ziua in oras, nu avem alte activitati comune decat conexiunea realizata prin intermediul blogului.
NOU
uite, laura ar fi putut fi printre cei de mai sus…
NOU
Prietenii mei foarte buni sunt cei cu care ma jucam in spatele blocului. Nu cu toti, ca nu toti sunt facuti pentru a fi prieteni buni.
Dar in acelasi timp sunt prieten extraordinar de buni cu oameni ce i-am cunoscut pe net, chiar si incepand cu “hy. asl pls”. Astia sunt extraordinar de putini, mai exact unul 🙂 dar conteaza ca este si ala!
NOU
Nu trebuie sa-ti faci prieteni decat dintre oamenii care muncesc. Omul lenes este periculos pentru prietenii sai, caci el, neavand ce face, vorbeste despre ce fac si ce nu fac prietenii sai, se amesteca in treburile altora si devine inoportun: iata pentru ce trebuie sa fim destul de intelepti ca sa nu ne legam decat de oamenii care muncesc.
NOU
Ai pus bine problema.
Treaba cu amicii facutzi pe net, care nu sunt de fapt amici e doar o prejudecata afumata.
Si fiecare il judeca pe celalalt prin prisma sa!
Insa, think more inainte de a judeca sau trage concluzii pripite!
Oamenii de pe net sunt aceeasi de care ne ciocnim pe strada in fiecare zi, cu bune, rele, dar cu CU FOARTE BUNE! 😉
NOU
Uite o idee, fiindca tot ai pomenit de armata. Ce se intampla atunci cand mananci, dormi, muncesti si te duci la buda luni de zile impreuna cu aceiasi oameni? Se leaga un soi de camaraderie. Asta e o chestie la care nu poti ajunge pe net.
Daca m-as intalni acum cu un fost coleg de armata am merge automat in acelasi pas pe strada, ne-am ghici unul altuia tot felul de gesturi si sigur ne-am descurca perfect intr-o bataie. 🙂
Dar “camarazi” nu inseamna “prieteni”. N-am tinut legatura cu nimeni din armata. Nu gandim la fel, nu prea avem despre ce sa discutam, nu ne intereseaza aceleasi chestii s.a.m.d.
p.s.: Poate dai si tu un semn de viata cand ajungi la Buc! 🙂
NOU
ca-i pe strada, ca-i prin fibra optica sau modem, tot oameni gasesti! tot fel si fel de caractere, tot potentiali prieteni buni sau tradatori si profitori. asa ca iti poti crea relatii serioase de prietenie si in mediul online, nu-i nimic ciudat sau bizar in asta. iar la cat s-a dezvoltat acest mediu in ultimii ani, nu-i de mirare ca se formeaza legaturi de acest fel din ce in ce mai des. eu zic mai curand sa ne bucuram de chestia asta…
NOU
ai perfecta dreptate. cu oamenii aceia am mers in foc, la prorpiu. ne-am pus viata in maini, dar dupa terminare…nu ne-am mai vazut niciodata. ptr ca singurul lucru care ne lega era pericolul si viata de militar.
desigur ca dau semn. uite semn. pe data de 2 decembrie pana pe 4 voi fi la hotel Howard Johnson, pentru netcamp
NOU
Referitor la amicii din armata, se aplica vechiul proverb: “prietenul” la nevoie NU te cunoaste.
Subscriu la articolul tau, cu mentiunea ca chiar si prietenia cu acei oamenii adevarati se poate strica intr-o buna zi (de cele mai multe ori de la bani sau femei). Un prieten adevarat e foarte greu de gasit!
NOU
Adica de ziua ta nu esti acasa ? 😀
NOU
sa zic si de mine si dugy?:-” ca noi tot virtual ne-am cunoscut si toate’s bune si frumoase acum
persoanele care nu au legaturi directe cu netul nu considera o chat-uiala de vreo 3 ani ca facand parte din categoria prieteniilor- un fel de : nu sunteti prieteni/ amici daca nu va vedeti face2 face…ceea ce mi se pare uneori o aiureala
NOU
io nu sunt în listă 🙁
NOU
@ staicu ionut: hai gata nu mai plange ca spune lumea dupa aia ca ai devenit emo :))
NOU
:))
ascundeti lamele de ionut:))
NOU
Poate intr-o zi, voi fi si eu in lista aia.
NOU
Postul asta m-a uns la suflet. Credeam ca sunt singurul cu probleme de prieteni. Nu o sa te plictisesc cu povestea mea: am avut si eu candva un cel mai bun prieten (singurul pe care l-am invitat la cununia mea civila – a fost singurul din motive organizatorice, si am zis ca daca nici pe el nu-l chem atunci pe cine?! – )
De cand ne-am nascut am fost prieteni, am mers la aceeasi gradinta, colegi de scoala primara, scoala generala, liceu.
Stii ce mi-a zis in ziua cununiei? “Ca n-a gasit locatia” (fiind la tara o stiau si cainii) Iar cand a gasit-o, s-a prezentat in panataloni scurti si mi-a zis ca nu poate ramane ca trebuie sa mearga la un gratar! I-am multumit si cam asta a fost!
Prietenii…
NOU
Esti din Vitan? Ce faci vecine? Pe Baia Mare imi pierd timpul!
apropos, poate nu ai aflat de sintagma: “i’m sorry i don’t speak romanian, i’m from Vitan”
NOU
Arhi, in ceea ce ma priveste si reciproca este valabila!
NOU
eu cu RDragos(co-autor al blogului pe care imi scriu prostiile care-mi trec prin cap) l-am cunoscut pe dc++ si nu oricum ci imi daduse un ban 3 zile pe un hub de dc++ unde era admin. De acolo insa s-a ajuns la alte chestii, ne-am cunoscut mai bine si suntem ca fratii acum dupa aproape 4 ani. Sunt perfect de acord cu tine.
NOU
Dar cu Jeg, cu Jeg nu eşti preken?
NOU
post scris la sentiment 🙂
NOU
si eu sunt om!:)))
NOU
ma cam lasi fara cuvinte cand esti atat de senti; si e placut sa-ti vad si latura asta 🙂
NOU
thats how I get my women :))
NOU
Pot sa confirm ca prietenii din online nu m-au lasat la greu, cand a fost sa fie vreo problema. Conteaza in ce conjunctura ii cunosti, oricum. Avand in vedere ca pe net suntem doar niste suflete fara vreun ambalaj sa ne duca in eroare, suntem mai predispusi a ajuta pe cineva. Cand cineva de la 5000 km iti zice o vorba buna, o vorba care n-o auzi in veci de la cineva care ti-e (presupus) prieten de cativa ani …chiar te simti bine. Cum zicea cineva mai sus, un prieten adevarat este greu de gasit 🙂
NOU
Arhi, tu esti din noua “generatie”.
NOU
Dap. Am trait si eu o chestie de genul asta (ca faza din armata).
NOU
Eu am cunoscut iubirea vieţii pe net .. îmi scria pentru o emisiune de a mea de acum vreo 9 ani. Am corespondat pe email 3 ani şi ne-am cunoscut doar de curiozitate, fără nicio altă intenţie.
Am împlinit în octombrie 7 ani de când ne-am dat seama că ne iubim. Şi nu exagerez când spun că este iubirea vieţii.
Clar unii nu înţeleg cu ce se mănâncă internetul. Şi partea tristă este că unii dintre neinformaţii în cauză nu sunt chiar proşti în general sau lipsiţi de ceva cultură.
NOU
misto scris si zis. asta vine in completarea chestiei pe care o scriam eu mai demult, pe vremea cind iti cautai casa? 🙂
NOU
da sefu, este 🙂
NOU
stiam io. acum pot sa ma duc sa culc minoru’ 🙂
NOU
esti un lingau !
NOU
Onorat, voinice 🙂
NOU
Salutare Arhi,
Am trecut si eu prin experiente similare( prieteni si..atacuri de panica). Ma bucur ca ai trecut cu bine peste atacurile de panica. Pe mine m-au haituit aproape un an de zile de credeam ca in fiecare moment fac infarct. A fost o perioada foarte grea si am avut , ca si tine, norocul de a da peste oameni adevarati care m-au ajutat.
NOU
Dap …. Blegoo … mai rar om asa ca el. Om cu O mare. Specie pe cale de disparitie … Specie diparuta fara urma in Bucuresti …
NOU
Aproape ca sunt atins 😛
NOU
pai si ce te asteptai sa te pupe
NOU
Clar ăsta e post plătit.
…
de mine!!!!
bwahahahahahahaha
reciproce dude, evident
şi apropo, pune şi mie o pilă ca acu` , când merem la capitală, să bem o bere cu V. Ciutacu.
Am io o simpatie pentru domnu`.
NOU
nu beau bere cu ciutacu, ca e un vandut:)))))))
NOU
bine
tu stai si te uiti
beau eu
NOU
Ideea este ca in viata de zi cu zi sunt destule persoane care, intr-un fel sau altul, iti devin simpatici.
Dintre toti acestia, foarte putini sunt cei care sunt oameni in adevaratul sens al cuvantului si mai ales care iti pot deveni prieteni.
Nu vreau sa par pesimist dar perversitatea oamenilor atinge cote inimaginabile. De aceea este indicat sa iti alegi prietenii cu grija.
Arhi este, probabil, un om in adevaratul sens al cuvantului. O vad in declaratiile multora.
Totusi, nu pot fi de acord cu cei multi pana nu descopar eu ce fel de persoana este. Reciproca este intotdeauna valabila.
Si eu am intalnit foarte multi oameni pe net ( forumuri, ym etc. ) care mi-au devenit buni prieteni.
NOU
am avut o aventura cu cineva cam 3 ani de ziile am crezut ca tine la mine ca ma iubeste dar m a dezamagit profund el nu se gandeste decat la cainele lui nevasta sa si la el mai sta si vis a vis de mine nu stiu cum sa fac ca sa l uit nu stiu ce sa fac
NOU
imi caut o prietena de 13 ani .eu sunt un baiat brunet am ochii albastrii si imi place culoarea albastrasi nu imi place sa fumez