Oamenii religioși plâng la gândul că nu ar putea exista dumnezeirea. Toată viața lor nu ar mai avea sens, iar în momentele grele, nu ar avea pe cine să se sprijine decât pe ei însuși. Creierul nu poate concepe un asemenea antagonism patologic și ar ceda, umplând străzile de zombie ce murmură brain, brain, miere, brânză, viezure.

În acest fel sunt ținut eu în viață de ideea că există și alte tipuri de civilizații în univers pe care, poate chiar în timpul vieții mele, le vom întâlni.

Da, Stephen Hawking face o afirmație interesantă. Ciclurile de viață pe o planetă ce permite devoltarea vieții sunt mult mai scurte decât distanțele în ani străbătute de lumină. Prin urmare, o civilizație se poate naște și se poate stinge, iar lumina ce vine de la steaua lor încă să nu lovească telescoapele pământene decât peste alte câteva zeci de milioane de ani, când vom fi demult pulbere stelară.

Dar, într-un univers infinit, e posibil ca un număr infinit de civilizații să se dezvolte simultan cu noi și să îl bată pe Einstein la teoria relativității.
De ce să declarăm război nemților și să ne predăm, când putem face asta cu concetățenii noștri din nebuloasa Andromeda?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.