Contul meu
Cu o zi înainte de Moș Nicolaie.
El și ea, soț și soție, în fața rafturilor cu jucării strălucitoare. Îmbrăcați modest, cu fâșuri ieftine, mâini muncite și înghețate, căutau o jucărie pentru copilul lor.
Cu cât treceau prin fața rafturilor, cu atât ochii le deveneau mai triști, privirile nesigure, cercetând prețuri care nu voiau să se modifice.
Uite căluțul ăsta, e 200 de mii! strigă el, fericit că a găsit ceva ce îi va bucura prichindelul. Ea vine, se uită mai atent și șoptește ..e 2 milioane, nu 200 de mii… El mormăie ceva printre dinții strânși, ea se înroșește și merg mai departe.
E trist, îmi vine să mă duc și să le cumpăr căluțul ăla nenorocit și să îi fac fericiți. Dar și eu îl vreau, pentru copilul meu. Dacă li-l iau lor, nu mai pot să i-l iau copilului meu. Nu pot face asemenea alegeri.
Mă uit în urma lor, pleacă spre raftul de dulciuri. Probabil vor cumpăra o ciocolată ieftină, pe care o vor pune în niște ghetuțe care poate așteptau un căluț cântăreț, cu roți și luminițe.
Jucăriile nu ar trebui să fie scumpe. Copiii nu ar trebui privați de dreptul de a se juca. Părinții nu ar trebui să simtă durerea de a nu-și putea face copiii fericiți.
Din păcate, jucăriile sunt foarte scumpe, iar magazinele sunt populate de părinți cu ochi triști, care nu fac decât să verifice prețuri și să spere că poate se va întâmpla o minune, o minune care nu va veni niciodată.
Sărbătorile de iarnă sunt triste.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Da, si ce e mai trist e ca nu se intrevede o imbunatatire a lor pentru anii ce vin, ci o inrautatire… Pacat!
NOU
2mil pt un calutz? enorm!
ala daca nu era magazin de fitze atunci vanzatorul sigur tragea clientii in piept. am vazut la Cora masini Ferari de 30 cm, un pic peste 50 lei. Iar pe Tara Jucariilor, de 150 lei cumperi masina sau elicopter dirijat prin telecomanda. Mai ca-mi venea sa-mi cumpar unu doar pentru sufletul meu: ma gandeam sa montez pe el o camera video.
NOU
Ce spuneam si eu acum ceva vreme… In timpul sarbatorilor de iarna au loc cele mai multe sinucideri. 🙂
NOU
bine ca razi k prostu
NOU
Jucăriile de azi sunt excesiv de complexe și mi se pare că îngrădesc imaginația copilului. Țin minte cum orice cracă era sabie, iar dacă era curbată era automat pistol. Când țineam o mașinuță de plastic ieftină în mână parcă și vedeam șoferul și vorbeam cu toți din trafic. Când am pus prima oară mâna pe Lego toți omuleții erau personaje bine determinate în cetate. Acum văd că păpușile vorbesc, te învață cântece, copiii au imitațiile alea de laptop cu care învață să scrie sau să citească. N-am nimic cu jucăriile educative, dar s-a diversificat așa mult gama încât parcă devine o obligație, nu bucuria copilului de a născoci.
De-asta sunt adeptul jucăriilor ieftine. Copilul nu se prinde, se joacă și se bucură de orice.
NOU
absolut corect.
va spun din experienta ca un copil nu are nevoie de jucarii scumpe.
dar are nevoie de jucarii, iar unii parinti nu si le permit nici pe alea ieftine…
din toate jucariile cumparate de noi sau primite cadou, copiii mei se joaca cel mai mult tot cu banalele cuburi de lemn, cu papusa care nu vorbeste, nu canta, nu nimic… iar faza cea mai tare a fost cand a primit fiica-mea de la niste neamuri ceva jucarie moderna cu muzici si beculete, iar ea a pus-o deoparte si a-nceput sa se joace cu cutia de carton in care fusese ambalata
NOU
E bine că mai vede careva şi latura asta a sărbătorilor..
Oamenii ăştia trişti sunt din ce în ce mai mulţi. Unii sunt trişti pe barba lor (că nu le-a plăcut şcoala, că n-au luat deciziile bune în viaţă), dar, cum bine zici şi tu, în spatele lor sunt copii privaţi de dreptul de a se juca.
NOU
daca nu i-a placut scoala asta nu inseamna ca nu munceste ca sa aiba o viata normala. Nu vb aici de excursii in cancun, schi in alpi sau vacanta la polul nord. e vb de matz si o tampenie de jucarie pe care oricine trebuie sa si-o permita. atat!
NOU
Comertul asta, al produselor pentru copii este unul dintre cele mai malefice lucruri existente. Ca om matur, mai intelegi de la o varsta incolo de ce nu poti sa ai Mercedes, Rolex, vile si alte chestii dar un copil, mai greu.
NOU
sunt scumpe si pentru ca speculeaza dragostea parinteasca. vorba aia, parintele isi rupe de la gura sa’i ofere copilului tot ce’i mai bun, mai frumos… pe asta se bazeaza. din pacate.
m’am intristat
NOU
Baiul este că de multe ori trebuie să se gândească să rupă și de la ura copilului și atunnci se întristează și merge și ia o ciocolată ieftină.
NOU
Primul articol scris de tine la care mi-au dat lacrimile… Dar… Ce să zic, măcar copilul ăla avea părinţi. Eu azi am fost la doi copilashi care aveau părinţi, dar mama era paralizată de la naşterea lor, iar tatăl lor îi ura pentru asta. Şi sunt crescuţi de bunică, din 500 de lei pe lună.
NOU
Iasmina » poate tatal ar trebui sa se urasca singur, ca nu a ramas insarcinata cu sfantul duh
NOU
S-au mai vazut cazuri de insarcinare a fecioarelor ! Totul depinde de doctori.
NOU
In Romania sunt scumpe. Nu vreau sa incep cu “la noi e naspa, la ailalti e aur”, dar stiu ce preturi sunt in alte tari pentru ca tot timpul scanez siteurile straine pentru deal-uri la papusile Barbie. Daca in Germania, in mijlocul Berlinului, o anumita Barbie Collector era la 29 euro discount, la noi, fix acea papusa, este 500 lei. Discount ciuciu! Ma depaseste felul in care multi dintre comercianti calculeaza aceste preturi. Ce pot sa adauge atat de mult incat sa justifice o diferenta de 375 lei?
NOU
Stiu ca Romania are o taxa speciala pentru jucarii!
NOU
Mos Niculaie, Mos Craciun, Mos Gerila, Ziua Indragostitilor, Paste, etc au devenit numai prilej de marketing/vanzari. Oare asta vrem ? Si daca nu vrem asta, ce facem ? Asta este intrebarea (in romaneste suna mai prozaic).
NOU
Nu doar sarbatorile sunt triste, viata e trista pentru prea multi oameni, iar scena descrisa de tine e universala, la fel se uita acei parinti si la imbracaminte, si la mancare sanatoasa..
NOU
blah, m-ai intristat si mi-ai adus aminte motivul principal pentru care iarna suge.
NOU
Arhi, eu văd altfel situația, deși pot să înțeleg și să resimt și eu mila ta față de respectivii oameni. Dar nu jucăriile ar trebui să fie ieftine, ci părinții să “tragă de ei” să performeze, să exceleze, să își ia un al treilea job și să cumpere căluțul… Sper că face sens ce am scris mai sus, am scris la repezeală…
NOU
Da’ de ce numai al treilea ? Al patrulea, al cincilea ce au ? Deci tot comersantul trebuie sa fie in castig. Parca comentez ca pe vremea gestionarilor sau a micilor cooperatisti de pe vremea comunistilor … Scuze, dar nu pot admite rapacitatea comersanrilor, care castiga de 2-3 ori mai mult ca si producatorii.
NOU
da, mai…nu mai are nimeni dreptul la o viata normala dupa ce spui tu! mai bine sa lasam totul balta sa mergem sclavi pe plantatii. nu? si asa poate avem o masa pe zi asigurata. la naiba cu logica voastra
NOU
sunt multi care trag destul si tot nu se vede..
NOU
oamenii si-ar lua si 10 joburi, dar ziua nu are decat 24h…aici e buba. Daca mai dormi si 4-5 ore/noapte, te-ai nenorocit… conform logicii tale
NOU
daca nu esti niciodata acasa, pentru ca trebuie sa muncesti ca sa-ti permiti o jucarie pentru copilul tau, esti un bou. copilul are nevoie in primul rand de parinti. prezenta parintilor este cel mai mare dar pentru copii…
NOU
da,trist,mereu parintii vor sa faca o bucurie copilului,in functie de buget,bucuria poate fi mai mare sau mai mica,invers proportionala cu bugetul(copiii care asteapta doar o bomoboana vor fi mult mai fericiti ca cei care asteapta o consola pentru ca dorinta primilor e plina de nesiguranta pana vine mosul)
NOU
E o poveste trista, care-mi aduce aminte de mama… Eu intotdeauna primeam jucarii, chiar multe, si dulciuri, si carti, si hainute, dar cand imi aduc aminte cat se chinuia mama ca sa aiba sa le stranga, imi dau lacrimile… Muncea la serviciu 8 ore, croseta, impletea, croia diverse, se ducea si la tara, cand era vremea recoltelor, ajuta pe cine apuca si la sfarsit, seara, era numai a mea si avea grija de mine. Parinti care fac tot posibilul sa le ofere copiiilor o viata usoara, chiar si cand nu reusesc, sunt mai iubiti si mai apreciati – copilul ala chiar invata ceva pentru viitor.
NOU
Jucariile sunt scumpe pt ca nu se mai fac jucarii ieftine. Toti vor ultimul racnet de jucarie care se misca, canta, vorbeste si nu se mai multumesc cu un plus amarat sau cu o papusa din plastic careia doar i se inchid ochi. Pretentiile au crescut insa banii nu.
NOU
Corect! Calutul ala de 2 milioane vechi precis face caca proaspat. E un sfert din pensia maica-mii. Si cred ca maica-mea are pensie mare fata de multi altii.
NOU
“Copiii nu ar trebui privați de dreptul de a se juca. Părinții nu ar trebui să simtă durerea de a nu-și putea face copiii fericiți.”
Copiii nu sunt privati de dreptul de a se juca, de unde ai scos-o? Doar copiii inchisi in custi sau tinuti in lanturi sunt privati de dreptul de a se juca.
Parintii chiar nu ar trebui sa simta durerea pe care o spui tu pentru ca nu e decat o durere cauzata de mentalitate de cacat. Parintii isi pot face copiii fericiti chiar daca nu au bani sa le cumpere jucarii de la mall. Dar parintii astia nu stiu ca nu moda,nu trendurile fac un copil fericit, nu jucariile x,y sau z.
Eu am copilarit jucandu-ma cu un caine real, mancand ceapa cu mamaliga, alergand pisicile, facand telefon cu fir real de ata, din doua sau mai multe cutii de chibrituri. Nu ne cumpara nici dracu jucarii, dar eram fericiti, ne jucam cu ce aveam la indemana. Imi amintesc cu cata incantare mi-am facut un fotoliu din pietre, sau cum faceam pipi din pom.
Omanei buni, fericirea copiilor NU se masoara in jucarii scumpe sau ieftine.
Arhi, te rog sa te mai gandesti la mesajul pe care il transmiti. Eu te vad pe tine ca un formator de opinie, schimbator de mentalitate romaneasca de kko (vezi articolul de mai devreme cu politistul s.a.) – articolul de fata face tocmai inversul.
NOU
alta marie » faptul ca tu mancai ceapa cu mamaliga nu inseamna ca nu mai evoluam. hai sa ne aruncam calculatoarele, ca pe vremea noastra era suficient un abac. cand vei avea copii, o sa remarci ca amaratul tau sarac va pofti la jucariile frumoase ale celorlalti. si atunci sa le explici ce fericita erai tu mancan mamaliga cu ceapa si ca nu are nevoie de asa ceva.
NOU
“faptul ca tu mancai ceapa cu mamaliga nu inseamna ca nu mai evoluam.”
si unde am zis eu ca nu mai evoluam? 😉
“hai sa ne aruncam calculatoarele, ca pe vremea noastra era suficient un abac. ”
Bai, ce dracu, am zis eu sa aruncam ceva?
Ce zic eu ca jucariile nu sunt necesare si nici suficiente pentru a face copiii fericiti.
“cand vei avea copii, o sa remarci ca amaratul tau sarac va pofti la jucariile frumoase ale celorlalti.”
am copii. doi. si se joaca mai mult cu o lingura de lemn sau cu plastilina decat orice jucarie din asta uni-tasker. pe care jucarii desigur ca le cer, le poftesc, dar cand le au/primesc nu le retin interesul decat 1-2 minute. este mult mai interesant sa se joace cu faina si apa, sa faca ‘placinte’ decat de orice uni-tasker.
mai gandeste-te
NOU
alta marie » nu am la ce, privim complet diferit viata. nu stiu daca neaparat gresit, dar opiniile sunt ireconciliabile:)
NOU
da..dar copiii percept altfel lucrurile..pre vremea aia toti ne jucam cu jucariile de care spui tu, dar acum copiii percep lucrurile asa: ca altii au si ei nu! si e trist…si se simt complexati
NOU
@Alice
“dar acum copiii percep lucrurile asa: ca altii au si ei nu! si e trist…si se simt complexati”
numai pentru ca parintii lor sunt tristi si complexati.
NOU
nu are pic de sens ce spui… ma rog. traieste in lumea ta plina de ura proletara
NOU
@Alice, ura? proletara? Eu, care sunt cea mai pasnica fiinta de pe planeta? LOL
zici ca nu are sens.
what children see, children do.
din parinti complexati ies copii complexati
din parinti tristi ies copii tristi
samd
NOU
lasa-ma pe mine Arhi sa-i raspund individei. Asemenea logica ca a dansei nu am observat de la Igas incoace, mars la cratita dobitoaco.
NOU
Povestile ca asta pe care ne-ai spus-o, Arhi, nu au cum sa nu te doara. Indiferent de ce spun unii sau altii, copiii isi doresc sa aiba lucrurile pe care le au colegii lor de gradinita sau de scoala. Eu imi amintesc si acum cat de mult imi placeau masinutele unuia dintre copiii cu care ma jucam in fata blocului. Si nu are nicio legatura cu parintii mei.
NOU
Catalin » conform mariei, esti frustrat, complexat si ar trebui sa te joci cu putina plamadeala:)
NOU
@alta marie
ce spui tu e foarte frumos, as vrea sa cred ca este si posibil. din pacate, chiar si cel mai fidel adept al acestei viziuni poate avea momente in care isi doreste sa poata cumpara copilului sau acel calut (or whatever). si dorinta asta doare.
am crescut ca tine, “cu ceapa si mamaliga” (more or less).
intelegeam ca desi parintii mei faceau tot ce le statea in putere, nu isi permiteau sa imi ofere jucariile pe care ceilalti copii le primeau.
sincer, nici macar nu imi doream acele jucarii. pe toata perioada copilariei, am avut o singura papusa pe care am pastrat-o cu sfintenie.
cadourile de aniversare nu erau destinate placerii, aveau mereu scop practic : haine, rechizite. nu spun ca nu imi faceau placere, dar si fi dat orice sa primesc un “curcubeu” pentru ca absolut toti ceilalti aveau si asta ma excludea din jocurile lor (mi l-am cumparat acum cateva luni, la 26 de ani -_-” da, stiu, nu sunt destul de puternica. inca las lipsurile copilariei sa-mi influenteze deciziile de adult).
eram fericita cu bradul impodobit, chiar daca niciodata nu am avut un cadou sub brad. cand eram intrebata “ce ti-a adus Mos Craciun ? ” raspundeam fericita “un brad impodobit!” eram privita cu mila si mi se aducea la cunostinta ca “un brad nu este un cadou. ce ai primit SUB brad ? ”
spuneam “nimic. bradul! nu-i asa ca e frumos ?” intelegeam perfect ce vroiau sa-mi transmita, dar nu vroiam sa ii fac de rusine pe ai mei parinti prezenti de fiecare data la acest interogatoriu clasic al sarbatorilor de iarna. citeam umbrele in ochii lor si adoram zambetul usurat adus de raspuns. ma durea pe mine, ii durea pe ei. dar fiecare se lupta contra presiunii sociale (pentru ca ea exista, chiar daca ne straduim sa nu o recunoastem).
desi nu se plangeau niciodata, le ghiceam tristetea si eforturile.
mi le-au marturisit dupa multi ani, cu lacrimi in ochi.
mi-au marturisit noptile de insomnie pentru ca nu stiau ce vor pune pe masa a doua zi, desi amandoi aveau un loc de munca si lucrau in plus pamantul bunicilor. dupa servici, tata muncea si la negru de cate ori avea ocazia (in frig,in ploaie, nu conta). mama cosea si tricota si ne facea haine noi din hainele ei vechi. si eram mandra pentru ca erau facute de mama.
mi-au dat acceasi educatie pe care tu o dai copiilor tai. ca nu conteaza valoarea materiala a unui cadou/jucarie, ci dragostea cu care este oferit.
cu toate astea, parintii mei au suferit neputinta si rusine fata de ei insisi pentru ca nu puteau oferi ceea ce si-ar fi dorit sa avem. si cand ma gandesc la durerea lor inteleg perfect familia despre care povesteste Arhi.
azi, acesti parinti nu pot oferi o jucarie scumpa copilului. asa e, nu e foarte grav. dar va fi grav cand, maine, nu vor putea oferi aceluiasi copil un calculator si acces la internet (lipsa accesului la informatie constituie un handicap sever in zilele noastre). cand nu vor putea oferi accesul la o scoala privata, accesul la o educatie in strainanate (da, am fost nevoita sa renunt la stagii de studiu pentru ca, desi acceptata, nu imi puteam permite cheltuielile). atunci va fi grav. pentru ca e destul de greu sa iesi din cercul strans si vicios al lipsei banilor. desi nu este imposibil (nah, treaca de la mine un gram de optimism)
Sarbatori Fericite! (gramul de ironie e bonus ^^)
NOU
mie mi se pare de bun simt comentariul altei marii, tocmai asta e ideea, sa aiba acei parinti capacitatea intelectuala de a realiza ca nu acea jucarie scumpa il face fericit pe copil ci ideea jocului in sine, care poate fi creat din orice (chiar faina si apa:) iar faptul ca vede la altii si vrea si el nu tine, asa si copii mai bogati vad la altii jucarii mai scumpe si vor si ei, nu ii iei copilului tot ce vrea, nu cred ca asta e scopul unui parinte ci de a oferi educatie, de a-l invata sa se joace, sa se bucure de ce are, sa imparta si cu altii, etc.
Normal ca e trist cand vezi acei parinti in fata raftului cu jucarii scumpe, e trist ca au o atitudine de roman tipica: vai ce saraci suntem noi si ce rau e ca nu ne permitem, daca am avea bani am fi fericiti. oare? din cate stiu consumerismul ofera o placere de moment, fericirea si echilibrul in viata provin din alte surse: sanatate, implinire spirituala etc.
NOU
+1 alta marie
-1.000.000 dmy
NOU
Alta marie are dreptate. Arhi, mergand pe logica asta, toti parintii si toti copii sunt condamnati sa fie tristi cand fac cadouri pentru ca intotdeauna se va gasi unul care sa aiba o jucarie mai scumpa si mai colorata. Hai sa fim tristi din cauza asta? Sau hai sa ne gandim la ce-i place copilului.
Paradoxal sau nu, copilul meu pana acum s-a bucurat mai mult la chinezariile de 5 lei decat la avionul de 200.Dar ii place si cartea FERMA de 90 lei pentru ca e ok scoate sunete 🙂
Asta nu inseamna ca jucariile scumpe nu sunt ok, dar pretul nu ne va spune ca-i va placea sau nu copilului jucaria respectiva.
Si da, copii sunt “monkey see, monkey do” o buna perioada de timp. Mai mult decat am crede noi.
NOU
Ma astept sa-mi iau multa carne in stare flasca de la faza asta dar: parintii nu ar tb. sa faca plozi daca n-au cu ce sa-i intretina. Parerea mea.
NOU
Suna a nazism ce spui. Trebuie sa faca copii numai arienii blonzi, cu ochi albastri, puri rasial, cu stare.
NOU
Sustin.Mai bine te abtii de la facut decat sa iti strige dupa copilu’ ca altii au si el nu.
NOU
@Alex – Spune-mi tu cati bani ar trebui sa fi pus deoparte, la 30 de ani (cand e normal sa te gandesti la plozi) si cand ar fi trebuit sa fac asta, ca sa fiu sigur ca am suficient pentru un copil? Pentru ca na, a naibii de viata, pot interveni tot felul de chestii – falimentul firmei unde lucrezi, accidente, criza economica etc, si sa nu mai poti sa-ti permiti nici 10% din ce-ti permiteai inainte. In fine, parerea ta, portia ta de carne flasca.
@Hitlerista – ia si tu, ca e superoferta.
NOU
@Jordan: nu poti sa prevezi totul, insa tine de maturitate sa nu faci un asemenea pas daca nu ti-ai facut anumite socoteli si n-ai iesit pe plus. Sunt destui care fac copii desi chiar si numai in doi abia se ajung de la un salariu la altul, pe principiul “ne-om descurca”.
NOU
In capitalism exista jucarii scumpe pe care nu si le permit toti. In comunism existau doar jucarii ieftine pe care si le permiteau toti. Care varianta e preferata?!
NOU
m-ai intristat rau cu asta…si, la fel ca tine, nu pot face nimic. stiu sentimentul ala oribil de a te uita fara sa poti sa cumperi
NOU
Nu credeam ca o sa dau share la un articol de pe blogul tau, desi te urmaresc de ceva timp. M-ai surprins in mod placut!
Despre subiect, e foarte complex. Nu poti sa spui cu certitudine cine e vinovat de situatia asta. Parintii ? Comerciantii ? Guvernantii ?
E greu, eu cred ca toata lumea e putin vinovata, sistemul e intretinut de noi toti. Si nu e un sistem corect …
NOU
10 lei cutia de prezervative – 2 le dau copilului să facă baloane sau să le umple cu apă sau să și le tragă pe cap sau.. practic, posibilitățile sunt nelimitate
+ una bucată care rămâne o folosesc pentru a preveni viitoare situații de tristețe parentală
Win-win situation!
NOU
Mai bine foloseau parintii tai un prezervativ cand te-au conceput! Era, cum spui tu, win-win…
NOU
You should put the fun between your shoulders, mate
NOU
When e about tine, nu mai e so fun…!
NOU
Mi-ai arătat tu mie! Mă duc în ale mele, că mă întristași peste măsură.
NOU
life sucks then you get hit by a bus
NOU
referitor strict la jucarii… exista Dragonul Rosu (Bucuresti) fost Europa. Acolo se aduc direct din China la preturi mici. Cumpara firme din toata tara sa le revanda pe la buticuri. Se gasesc absolut de toate. Bineinteles nu sunt de firma dar sunt calitative unele. Pentru “parintii tai” care nu aveau bani de calut le puteai vinde pontul. Transportul e gratis acolo… Recunosc ca am luat pt copiii mei de acolo, un elicopter. De ex un Bakugan e 30 de lei in carfur si 3-5 lei acolo. sunt indentice aproape. exista si caluti bineinteles. elicopterele cu telecomanda din carfur, alea la 200 de lei le gasesti la 120 in dragon. nu vreau sa fac reclama dar cand vin sarbatorile de acolo iau jucarii.
NOU
Crezi ca familia din articol, stie de ebay??
NOU
Cred că ăsta e cel mai crunt lucru pentru un părinte. Să nu îşi permită să îi cumpere copilului nici măcar cadoul de Moş Nicolae.
E adevărat că pe vremea noastră ne jucam cu te miri ce, dar acum sunt alte vremuri. Copii de fiţe vin cu iPhone-ul la şcoală încă din clasele primare iar cei mai ne-avuţi poate că nu au nici măcar coperţi la caiete, sau mai rău un sandwich în ghiozdan.
NOU
Pentru ca, nu-i asa?, un cadou e MUSAI sa fie cumparat 🙂 , altfel nu e cadou. cand ai ajuns in stadiul asta e sigur ca esti sclavul sistemului, oricat de inteligent te-ai considera 🙂
NOU
@ alta marie
Cand eram mica ma uitam cu jind la io vitrina in care era o jucarie . Nu mai stiu ce era, era probabil prin 92, 93 asta, abia aparusera importurile ( pe vremea aia un mixer/o cafertiera adus din turcia il luai cu jumate din salariul mediu pe economie). Nu am cerut, eram un copil destul de cuminte, dar imi aduc aminte cum mama a zis cu tristete, “si eu as vrea sa-l luam”. Crede-ma ca niciodata n-am facut scandal sau n-am zis parintilor de ce eu si nu altii. Dar sunt momente pe care mi le amintesc, eu ca si copil de pana in 14 ani . Cand n-aveau bani sa ma dea la orele de engleza suplimentar. Eram cea mai buna din clasa, si ceilalti colegi mai rasariti mergeau, si pe urma la ore stiau cuvinte noi. Sau la cursurile de calculatoare. citeam carti la biblioteca . Windows 3.1 pentru to(n)ti si cand prindeam la scoala unul , incercam sa nu par fraiera, sa deslusesc, sa invat. Am tras tare pentru ca ambitie am avut, si nu m-am impiedicat de asta, dar cum crezi ca se simte un parinte cand zice, da e o oportuntate sa inveti engleza / calculator, etc, dar nu ne permitem? Ce era sa-mi zica, hai sa facem niste prajituri ? Eu vroiam carti, dictionare, atlase . Au facut eforturi si mi-au luat, de toti banii pe care au putut. Dar multe craciunuri eu si fratele meu primeam cizme si sau haine groase de iarna. Pentru ca erau doar atati bani, si o papusa nu-ti tine de cald. Nu e vorba despre sclavii sistemului aici. Mi se pare ca iei multe lucruri drept gata si jignesti niste conditii aspre.
NOU
@alta marie
Ani de zile am primit cadou de Mos cizme/ghete pentru iarna si / sau fas. Pentru ca banii nu erau multi , si plusurile nu tin de caldura cand mergi la scoala.
Asa ca primeam sub pom dulciuri si ghete/geaca/pijamale. Nu era nimeni Sclavul sistemului, dar banii erau putini si se cereau dramuiti. Eu n-am suferit, dar in sufletul parintilor mei nu stiu ce va fi fost. Cand au putut in sfarsit sa-mi ia un fel de consola Nintendo ( fake se gaseau prin ’98 la piata) erau la fel de fericiti ca noi. Sau cand aparusera cartile cu Harry Potter si eu si fratele meu am vrut impreuna sa primim cadou un volum . ( Nu erau la biblioteca, n-aveam inca net, si astea erau carti noi, nu se gaseau la anticariat) Da, sunt o gramada de clasici, putea sa ne ia o carte clasica ( Alice in Wonderland sau altceva) dar a fost o bucurie pentru ei, sa ne rasfete o data pe an.
NOU
Pe mine ma intristeaza saracia din Romania, o tara asa-zis europeana. Salarii (venituri) varza de ani de zile + preturi mari = nivel de trai scazut. Daca esti cinstit esti luat de prost. In tara asta trebuie sa te “descurci”, alftel mori de foame.
NOU
da, dar in tara asta poti sa te descurci, in altele NU 🙂
deci… avantaj romani 😀
sa nu te mai intristeze. saraci si tristi sunt cei care cad prada consumerismului 😉
NOU
Da, jucariile sunt extrem de scumpe. Cand dai 13-14 lei pe un calut de 2 pe 2 cm si pe o pisicuta din nu stiu ce desene PocketVille la fel de mare 11-12 lei iti dau lacrimile. Si pe un Lego pe care de dincolo l-am luat cu 26 USD aici dai 140 de lei (da, este exact la fel)… Trist.
La fel cum si medicamentele pentru copii sunt cele mai scumpe. Un rahat de paracetamol sau Nurofen ajunge la aproape 20 de le.
NOU
Eu i-am cumparat copilului meu, din Kaufland, un set de pistoale, cu insigna de serif, gloante de plastic, suporturi pentru pistoale, curea, cu 6,4 lei. Un set cu elicopter, tanc, tun, soldati, barca, cu 12,5 lei. A fost foarte fericit. Si chiar nu m-am simtit nicicum ca nu i-am cumparat cadou de 200 de lei.
NOU
Caterinca voie buna aici la tine pe blog pana vine un post din asta la care nici trolii nu mai troleaza..
Trist. Pacat ca ala micu de acasa nu intelege de ce nu i-a cumparat mami o jucarie.
NOU
Am impreuna cu in prieten un magazin online de radiomodele. Chestiile astea sunt un pic mai scumpe ce-i drept. Intrucat le import (la noi nu se fabrica asa ceva) statul ma ajuta sa adaug taxe vamale. Pe langa astea statul ma ajuta sa bag si TVA. Tot statul ma ajuta sa imi ia impozit pe profit. Nu mai pun la socoteala taxele de transport. Si uite asa, pretul de vanzare devine aproape dublu fata de pretul de achizitie. Producatorul fabrica un amarat de radiomodel la pretul de 100 eur, il vinde cu 350, iar la end-user ajunge la 500. Oricata caritate am vrea sa facem, oricat de mult am da preturile in jos (ne permitem sa avem cam cele mai mici preturi de pe piata in conditiile in care nu platim chirie pentru magazin si pentru spatiu de depozitare), tot sunt un pic cam prea scumpe pentru buzunarul omului de rand.
Acum vobesc si din perspectiva rromanului afacerist de rand: crezi ca daca statul ar acorda niste facilitati fiscale (no TVA sau no impozit pe profit or smthg) s-ar reflecta asta in pretul final? Sincer sa fiu eu nu cred. Poate am reduce un pic pretul, dar in nici un caz in aceeasi masura in care imi este acordata facilitatea fiscala. Pentru ca, like it or not, oameni cu bani vor exista intotdeauna. Cum spuneam, caritate nu facem pentru ca nici noi nu ne permitem. Sper din tot sufletul sa ajung la clipa in care sa imi permit sa dau 10 radiomodele gratis unor oameni amarati. Eu iti promit solemn ca in momentul in care imi voi permite, daca si tu esti de acord, voi da 10 radiomodele gratis prin itermediul blogului tau. Dar pana atunci…
P.S. Orice hobby are costurile lui, iar radiomodelismul nu e tocmai ieftin. Chestiile pe care le vand se adreseaza mai mult pasionatilor de radiomodelism dar cred ca aceleasi lucruri se intampla si pe piata jucariilor mai ieftine.
P.P.S. Pls, nu publica comentariul. Voiam doar sa iti spun cum vede lucrurile si partea “adversa” 🙂 Daca tot e sa mi se umple frigiderul de carne, macar sa fie de calitate 😀
NOU
Alex » dude, una e un radiomodel si alta e un cacat de cal de lemn
NOU
Arhi, in numele universului! (ca in dumnezo nu cred) un aparat de cal de lemn se poate face in casa – bunavointa sa fie 😉
NOU
asa merg lucrurile , probabil copilul care nu a avut cand a fost mic o sa fie mai ambitios cand o sa creasca si va dori mai mult decat altii sa reuseasca in viata si sa treaca peste frustrarile copilariei…
NOU
emo
NOU
Corect articolul! Daca lasam de-o parte basismele cretinoide, e evident ca romanii o duc foarte foarte prost iar viitorul arata infiorator. Exista si victime colaterale, dar cei mai multi romani si-au vandut destinul la alegeri…pe o sticla de ulei si o punga de malai. Se pare ca nu a meritat…
NOU
Spunea cineva aici ca toata lumea cauta jucarii ultimul racnet si nu mai doreste nimeni un amarat de plus. Cred ca respectiva persoana nu a observat cat poate sa coste un amarat de plus.
Fii-mea, acum 2 zile, intr-un hypermarket, a vazut un animalus de plus. Ca si dimensiuni era in categoria normal, ca pentru un copil de statura ei. Pretul: 25 lei. I l-am luat pentru ca urma si Mos Nicolae a doua zi dimineata, pentru ca prefer sa o las pe ea sa isi aleaga jucaria si pentru ca o iubeste de numa-numa (pana la urmatoarea bineinteles).
Dar sunt extrem de constient ca 25 de lei pentru o jucarioara de plus este mai mult decat…mult (tinand cont si de dimensiuni si de faptul ca nu are vreo functie aparte). Si nici nu e vreo mare “firma” gen Disney sau Barbie sau whatever (nu ca nu s-ar fabrica toate-n China).
NOU
sunt atat de prost incat pute sub mine.
NOU
poate nu acceptau oameni …eu unul nu as accepta..
NOU
Eventual trebuia sa-i bage doamnei una de o suta in decolteu, dupa care sa-i faca cu ochiul asa🙂
NOU
deci arhi e vinovat! bun asa
NOU
lasa, ca l-am convins ca greseste, uite ce frumos a rectificat
NOU
Cand eram mica (in anii ’80) tatal celei mai bune prietene era pilot pe curse internationale. In ochii mei de copul asta insemna cele mai minunate dulciuri si cele mai extraordinare jucarii. Ai mei nu aveau aceleasi posibilitati. Imi aduc aminte ca intr-un an (cred ca aveam 5 ani) de mos Nicolae prietena mea a primit o papusa care canta, plingea, avea un trusou complet, etc. Cand am ajuns acasa am cerut acelasi lucru. Tata mi-a explicat ca nu se poate, ca nu are cum…l-am intrebat pe un ton certaret “dar tata lu’ … de ce poate si tu nu poti?”. Imi aduc aminte si acum ca mama a plans, iar tata nu a ridicat capul din pamant o saptamana. De Craciun am primit si eu o jucarie frumoasa
Nu am inteles decat mult mai tarziu ca intrebarea mea a fost o cruzime si o rautate fara seaman fata de parintii mei. A fost anul in care mi-am dat seama cat noroc am sa ii am…a fost de asemenea anul in care le-am facut eu prima data lor cadouri.
Anul trecut mi-am adus aminte de intamplare si l-am intrebat pe tata de unde a luat jucaria. Raspunsul: din Ungaria…”aa, cine ti-a adus-o”…”am fost eu si am cumparat-o”. Ca sa intelegeti, tata a trecut ilegal granita riscandu-si viata ca sa imi cumpere o jucarie si sa spele rusinea de a nu putea face mai mult pentru copilul lui.
Daca as avea vreodata sansa sa iau ceva inapoi ceva inapoi as alege fara ezitare acea intrebare.
NOU
Maria » dude…
NOU
….
NOU
🙁
NOU
Speechless…
NOU
nu exista NIMIC in viata mea de care sa-mi fie mai rusine decat de episodul asta, si asta de dinainte sa aflu cum de unde a luat jucaria aia…
NOU
Maria » erai copil, nimeni nu te poate condamna. doar ca e o poveste teribil de trista…
NOU
Maria, este greu de crezut povestea ta. Un tata responsabil, care-si iubeste familia, nu risca distrugerea ei, pentru o jucarie mai smechera.
Mai degraba cred ca l-a rugat pe nenea pilotul sa-i aduca ceva. Daca insa chiar a riscat sa treaca pe vremea lui Ceausescu peste granita de doua ori (dus si intors) si s-a si intors cu o jucarie in mana, a fost un imbecil. Pentru ca pe vremea respectiva riscul era imens. Stiu ce zic, am trait vremurile respective.
Ca si poveste insa a fost ok.
NOU
totul in ziua de azi are o singura tinta, banul. Iar daca s-a vazut ca pe taramul jucarilor afacerile functioneaza au ridicat preturile si o vor face atat timp cat se cumpara la greu.
Este adevarat, sunt foarte scumpe… si adevarat ar trebui sa fie ieftine, producerea unei jucari costa 1€ si se vinde cu 50€. Parerea mea ca ar trebui sa existe si o gama de jucarii low cost, cum exista diferite marci cum este “1” la Carrefour, Clever si asa mai departe.
NOU
Sa nu ne complicam: in Dragonul Rosu sau Europa se gasesc jucarii la preturi accesibile. Si sunt aceleasi chinezarii ca si in magazine.
NOU
@Maria – pe bune ca mai atins la suflet cu povestioara aia 😐
NOU
Voiam de mult sa scriu pe subiectul asta. Vazand articolul tau, l-am pus si eu pe al meu “pe hartie”: alunelu.posterous.com/preturile-nesimitite-ale-jucariilor
NOU
Ai perfecta dreptate, sunt al dracului de triste cand te gandesti cum unii copii ar da orice doar sa se joace cu jucarii frumoase, iar altii, cu bani, se caca pe o jucarie, fie ea cat de scumpa. E nasol sa fii parinte in perioada sarbatorilor de iarna cand copiii sunt BOMBARDATI cu reclame la jucarii, e si mai nasol sa fii un parinte cu salariul minim pe economie.
NOU
@Ada Barbie Collector sunt totusi niste papusi de colectie. Stiu ca in afara preturile acestora sunt mult mai bune, insa trebuie inteles ca la noi functioneaza un sistem defectos cand vine vorba de importul de jucarii. Din acei 500 de lei comerciantul nu are un adaos de mai mult 10-15%, din care trebuie acoperite costurile de logistica, salarii, impozite si taxe catre stat pt acel comerciant. Importatorul mai are si el o felie de 20%, plus TVA pt produse importate care e 24%. Importatorul nu vinde en-detail catre persoane fizice. In Germania, situatia sta altfel. Mattel, compania producatoare Barbie are fabrica pentru anumite produse, de unde preturile reduse ale produselor, intrucat nu se mai trece prin atatea maini pana ajunge la clientul final. Iti recomand si papusile Adele’s Puppenhaus sau Toffee daca iti plac papusiile de colectie 🙂
@Ionut P O gandire romaneasca clasica. Mers pe ideea ca, copiii sunt prosti si nu-si dau seama de diferentele dintre un produs fake si unul real. Problema o sa apara atunci cand copilul pune mana pe un produs original si isi va da seama ce chitros e tatal lui care i-a cumparat o jucarie fake si toti prietenii lui il iau peste picior. Ce doare mai tare, sa stii ca ti-ai dezamagit copilul si ca toti colegii lui rad de el, sau sa economisesti cativa banuti? Nu mai pun la socoteala faptul ca produsele in cauza din Dragonul Rosu NU au nici un certificat de conformitate si sunt comercializate datoirta spagiilor primite de inspectorii OPC… O lectie importanta ar fi invata daca i s-ar explica copilului ca intotdeauna calitatea conteaza mai mult decat cantitatea..
Comparatiile cu trecutul sunt inutile.. Nu stiu de ce are rost sa comparam cu un trecut in care cuvantul hypermarket nu exista in dictionar. Lumea evolueaza si odata cu ea si piata de jucarii. Hai sa privim in viitor si nu in trecut…
Preturile sunt mari pentru jucarii intrucat in primul rand nu exista productie autohtona. Pana si papusa Cleopatra Stratan era facuta in Spania…
Marii producatori de jucarii arunca un os importatoriilor mari din RRomania (2-3 la numar), importatorii se grabesc sa faca reclama la TV, reclama care costa bani buni, si care trebuie inclusa in pretul produsului. Practic, traseul este producator > importator > distribuitor > client final. Un traseu corect ar fi producator > distribuitor > client final. La mijloc e o diferenta de 20-30%, pret care se reflecta in buzunarul clientului. Acest lucru nu este posibil intrucat producatorul nu vinde distribuitoriilor mici, dar nici hypermarketurilor care vin cu conditii imposibile.
Preturi bune se gasesc la colectiile vechi. Spre ex. papusa Cleo Stratan era 49.99 lei in Auchan acum cateva saptamani, iar acum 2-3 ani era undeva in jur de 200 de lei.
@Arhi in mod cert calutul acela de lemn avea ceva functii daca costa 200 de lei. Stiu ca un calut de lemn, balansoar, model clasic este undeva pe la 100-130 de lei, si asta la o dimensiune pt un copil de 5-7 anisori. 200 de lei e un pret mare pt orice jucarie, dupa parerea mea. Un buget de sarbatori in ochii mei ar fi 50 de lei pentru Mos Niculae si 150 de lei pentru Craciun. Normal bugetul trebuie marit in functie de pretentii, pretentii ce cresc proportional cu mediul in care se afla copilul. Un copil care asteapta o jucarie de 20 de lei de la parinti se va bucura mult mai mult decat unul care nu primeste Xbox360 cu HDD mare, ci Xbox360 cu HDD mic…
NOU
Paul, crede-mă ca știu ce fel de papusi sunt, dar tot se reduce la același lucru. Înțeleg partea cu taxele foarte bine, dar permite-mi sa mă indoiesc ca importatorii plătesc 100 euro pt fiecare papusa! E absurd. Știu si cu cat le aduc in tara, așa ca nu le plâng de mila. Deloc. Oricum niciun colectionar adevărat din România nu mai cumpara Collector de la noi. eBay sau dealeri Mattel din alte tari. Cu shipping si nenorocita de taxa de la vama e mai ieftin! Exemplu: luat set Piratii din Caraibe, din US, cu 100 dolari. In România, O papusa din set este peste 400 lei. Paliz..
NOU
Ada, importatorii nu platesc 100 de euro pe papusa, ei pastreaza felia cea mai mare, dupa mult-iubitul stat roman 🙂 Daca papusa costa 50 de euro cand o importa, importatorul o scoate la vanzare cu 90 de euro minim. 40 de euro in care sunt inclusi taxe, adaos, tva. Mai pune si distribuitorul 10% si ai pretul de raft 100 de euro.
Repet, nu contest faptul ca in afara sunt mai ieftine jucariile, doar incerc sa-ti justific de ce preturile sunt atat de mari la noi. Colectiile de papusi rare se vand oricum si in Romania, poate nu catre colectionarii vechi, insa idea de exclusivitate vinde destul de bine 🙂
NOU
40 euro de papusa taxe? Permite-mi sa am retineri. Stiu cum sunt taxele la noi, dar totusi 40 euro/papusa mi se pare mult ca sa-ti pui peste. Nu e ca si cum statul iti ia 38 si tu ramai cu 2.
Nu contest ca a fost lume destul de cretina incat sa dea 500-600 lei pe Barbie Collector Holiday 2009, de exemplu. Cam atat era la Toyplex in Vitantis, dar sigur nu au zburat de pe raft si nici nu s-au vandut ca painea calda. De cumparat le-au cumparat doar niste parinti snobi sau altii care mergeau la peterecerea unui copil de bani gata si s-au gandit sa ia cea mai scumpa papusa din magazin. Asa ca atingerea targetului este fix 0. Prostia e ca in Romania sunt destui colectionari care ar lua fiecare papusa de colectie daca ar intelege comerciantii niste lucruri elementare.
Si, revenind la playline, Barbie Princess Charm School Princess Blair Transforming este 150 lei in magazine. Say what?!! Playline la pret de Collector? Vorba aia, bitch please! (si nu ma refer la tine aici 🙂 )
NOU
Ada » mhm…adica voi chiar dati 500 lei pe o amarata de papusa?
NOU
@Arhi: Tocmai aia e. Nu dam pentru ca nu merita. Pentru ca pretul real al acelei papusi este maxim 45$. Nici macar euro. Dar da, exista in lume papusi si mai scumpe de atat.
NOU
Aia 40 de euro contin TVA (24%), impozit pe profit(16%), un adaos de vreo 30%, sa acopere toate costurile de logistica, salarii, etc si uite asa ai ajuns la 100 de euro.. nu e fair, stiu, dar asa merge piata in tara asta…
NOU
…da’ va bucurati cand l-au omorat aia pe pingelica, nu?
E timpul sa aflati ca nu se poate si cu aia in fund si cu sufletu-n rai…
NOU
sa ceara azil in coreea de nord…dar, in mod ciudat, mai repede se duc in italia si spania. oare pt ca era totusi rau si pe vremea lui pingilica, cand aveai bani, dar era frig in casa si nici jucarii nu prea erau in magazine? a, si ce vremuri…ca si copil care vroia dulciuri, trebuia sa ma multumesc cu paine cu unt si zahar, frisca-nu exista, la ciocolata erau cozi.. cu toata inflatia din anii ’90, cu toate lunile in care banii se terminau inainte de urmatoare zi de salariu, tot am trait mai bine decat in anii’80. iar in anii 2000 viata a devenit pur si simplu dulce si e in continuare, bat in lemn. si…din munca, cu exceptia a vreo 2000 de dolari mosteniti in ’94. or fi destui care traiesc mai rau decat inainte de ’90, din motive macro-, dar e vina guvernelor ca nu au facut ca toata lumea sa traiasca mai bine dupa revolutie, nu ca l-au dat jos pe ceausescu. aia e de toata lauda si o sa fiu recunoscator toata viata cui a facut-o: poporul roman, kgb-ul, cia, iliescu, tokes, ungurii, rusii, americanii, whatever.
NOU
plus ca se gasesc usor prezervative, da-o-n pizda ma-sii de chestiune ignorata de toti care se dau ori cerebrali ori infometati , de parca fututul la liber ar fi o chestiune nesemnificativa atunci cand discuti de lipsurile de pe vremea lui ceausescu.
NOU
@M. Arhi o baga pe-aia cu fetita si chibriturile si tu te dai spiritual cu pasarica si prezervativu’?
NOU
janel » atat putem, atat spunem
NOU
Chiar m-ai emotionat… Really…
NOU
[fun break] Stam deunazi de vorba cu un amic care zicea “Ba, io il uram pe Mos Craciun. Pa bune! Pai la naiba, eu scriam frumos in scrisoare ca vreau masina de politie d-aia, cu girofar, telecomanda, luminite, sunete si cand colo ma aleg cu un cacat de pulovar!”. [fun break over]
Chestia asta despre care e vorba aci nu tine de “pe vremea noastra cainele avea covrigi” ci a fost dintotdeauna. Si eu imi doream marea cu sarea si primeam bomboane de pom. Si “pe vremea aia” erau jucarii frumoase (doar ca nah! la nivelul tehnologic de-atunci) dar de unde bani sa pentru ele. Si mie imi lacrimau ochii in catalogul de la Quelle, Neckermann etc, dar chiar daca s-ar fi gasit, depaseau bugetul familial. Asa a fost tot timpul – unii au, unii nu au. Motivele pentru care au sau n-au sunt absolut irelevante aici.
Copilul ala are doi parinti carora le pasa. Are un acoperis deasupra capului si ceva mancare pe masa. Este mult mai norocos decat alti copii, so cut the “fetita cu chibrituri” crap.
NOU
jollyca » daca ai citi cu atentie, ai vedea ca nu e vorba de copil
NOU
Am citit cu atentie, dar ultimul paragraf era destinat comentatorilor care tratau povestea ca pe o tragedie.
NOU
Da, ce sa zic, asta cu ce jucarii are si un alt substrat (parinte de fetita, 2,2 ani). Dorinta de a se juca mai mult sau a se dezvolta mai mult. Nevoia de a-i face cu orice pret pe plac copilului (greseala maxima). Spre ex fata noastra nu e prea innebunita dupa jucarii, desi nu i-am refuzat sau ascuns posibilitatea de a-i lua orice jucarie vrea. Dar voit am indrumat-o spre un anume tip de jucarii care sunt si educative si relativ rezonabile financiar, si mai ales adecvate varstei. Prefera sa se joace cu plusuri si cu lego-uri din lemn sau sa coloreze. Ceea ce e mai mult decat OK si pentru ea ca si creativitate cat si financiar. Cred ca problema asta cu “nu-mi permit sa ii ofer ce isi doreste” e si o problema a parintilor si a mentalitatii cu care a fost invatat copilul. Copilului trebuie sa ii oferi tot, nu sa ii faci orice pofta. Cred ca e o diferente de esenta.
Spor.
NOU
Eu nu tin minte sa fi primit cadouri de genu asta de Mos Nicolae.
Pe vremea mea eram bucuros sa gasesc dulciuri in ghete. Si daca le curatam gaseam dulciuri destul de faine. Inteleg ca s-a comercializat de tot Craciunul.. acum e si cu Mos Nicolae?
NOU
si eu primeam dulciuri, pijamale si portocale. evident, ma bucuram cel mai tare de dulciuri.
NOU
Sunt multe de spus, dar cel mai important in aceste cazuri este sa-ti faci timp sa-ti pregatesti psihic copii la ceea ce va urma. Sa le vorbesti pe limba lor, nu sa le spui ca nu sunt bani pt jucarii. Stiu este greu, dar cateodata cand vezi ca unii parinti isi permit pachetul de tigari …
NOU
asta-i marea problema in lumea de azi
NOU
Buey cand va aud ca-i vina fraierilor de parinti si cum stiti voi buna oranduiala pe lumea asta … stii ? de parca aia ar fi avut blat cu Arhi sa scrie despre ei … imi vine sa va dau uber mumu.
“Uite căluțul ăsta, e 200 de mii! strigă el, fericit că a găsit ceva ce îi va bucura prichindelul.” Voi credeti ca ei nu-si constientizau posibilitatile ? Ca la ei n-a ajuns inca vorba de-a te intinde cat te tine plapuma ? Aaaa … numai voi o stiti, nu ? Sau voi ce ati vrea, mai astia ? Copii doar daca-ti permite cardul ?
Sau voi credeti ca ei si povestitorul nu si-a dat seama ca este o situatie fara iesire ? Altfel mai aparea concluzia “Sărbătorile de iarnă sunt triste” ?
Deci va rog eu ! Faceti un testament de asa natura ca bunurile voastre sa revina unor orfelinate si dati-va glontul. Credeti-ma, e mai bine !
NOU
cam prea multe sunt triste pe la noi, si faza cu preturile ajunge deja aproape in ridicol, cam in orice domeniu….
NOU
Din ce am citi eu aici e vorba de doi parinti care doreau o jucarie.Credeau ca acel calut costa 20 lei , era de lemn, dar costa 200 lei…E vorba de durerea parintilor ca pretul era mare…de ceea ce simt ei cand nu pot oferi o jucarie.Nu de prezervative, deja copilul exista,iar ei ar fi vrut sa ii ofere o jucarie, numaic nu a fost posibil.Poate pana la urma i-au pus in ghetute ceva dulciuri…numai ca daca am vorbi cei care au copii stim bine ce simtim cand zi de zi trebuie sa renuntam la multe pentru a le oferi copiilor masa de zi cu zi…O data pe an e Mos Nicolae…apoi Mos Craciun…Pentru marea majoritate venitul este : acel salariu minim pe economie !Nu este posibil ca toti sa lucreze pentru multinationale, online, etc…sa aiba salarii mai bune …cineva trebuie sa lucreze si in functii platite la minimul pe economie.Durerea e ca pentru copii totul e scump: imbracaminte, medicamente, jucarii…Nu vorbim la general de cei care fac inconstient multi copii, despre cei care au unul…si nici acelui copil , o data pe an , nu pot sa ii ofere o bucurie, cat de mica! Sunt zone ale tarii unde nu sunt locuri de munca, e simplu sa dai sfaturi ca sa munceasca cu ziua…depinde de anotimp sa faca acest lucru…
Arhi ne-a aratat un aspect trist in Romania Europeana…Foarte dureros! Numai parinte de copii mici sa nu fii si sa nu le poti oferi ceva de sarbatori!
Copii mei sunt mari, dar pentru un parinte, orice varsta ar avea copilul ,tot ca pe copilul tau il percepi…incerci sa ii faci o bucurie fie de o sarbatoare de acest fel sau de ziua lui.
Pe cei mici nu ii intereseza taxele si legile stupide…doar magia lui Mos Nicolae si a lui Mos Craciun! De ce le este “furata”? Nu ceva de fitze , de ultima generatie…ceava mic, :UN CADOU! O bucurie!
NOU
Sunt triste sarbatorile si pentru cei care nu au destui bani de mancare, sau pentru cei care sunt singuri, dar parca cea mai trista situatie e sa iti vezi copilul dezamagit.
NOU
De vina e bineînțeles Rromania (sursa: Arhi). E diferenta prea mare intre clasele sociale. Un copil dintr-o familie modesta aspira aproape intotdeauna la ce vede in jurul lui, si de multe ori sunt copii cu jucarii BMW X6, mercedes etc, si el amaratu’ cu Dacie…
Eu cand am fost mic nu am avut toate jucariile, aveam 2-3 noi pe an dar pot sa zic ca am fost multumit, datorita anturajului dinafara casei care erau asemeni mie.
Conteaza mult la ce se raporteaza si parintii, cu ceva imaginatie zic eu se pot descurca.
E trist ce-i drept!
– Breaking news: cresterile vanzarilor sunt de 40%. 🙂
NOU
Postul acesta ti-as traduce in maghiara si as posta pe blogul meu, daca se poate. Precizez si sursa tot.
NOU
Soby » baga mare. ciokolom
NOU
Niciodata n-am inteles de ce parintii isi iau copiii la cumparat de jucarii daca nu isi permit jucarii scumpe! Copilul intotdeauna va alege o jucarie scumpa pentru ca ii va lua ochii! Bun; nu-ti permiti o jucarie scumpa du-te fara copil la cumparaturi si i-ai o jucarie ieftina! Nu mergi cu el si dupa aia te uiti la el cum plange sau urla pentru ca nu i-ai luat jucaria pe care a vrut-o! Parinti retardati FTW!
NOU
PlayActive » ATAAAAT!
NOU
@PlayActive: uite o posibila explicatie: Parintii n-au cu cine sa lase copilul. Iar ca doi buni soti ce sunt, vor sa se consulte la fata locului cand aleg cadoul.
Multi parinti ar fi uimiti sa afle cat de multe pot intelege copii daca le explica cu rabdare de 100 de ori.Incet, incet pot deveni intelegatori la chestii de genul “s-au terminat bomboanele, nu mai sunt” sau “jucaria aia nu e a noastra” etc.
NOU
d-asta te citesc, in pana mea.
NOU
E de bine sau nu? 🙂
NOU
e trist dar scuza`ma, 200 lei pentru o jucarie e mult. da, stiu, ideea conteaza, ca e trist ca parintii nu`si pot permite. stiu ca lumea evolueaza si nu inseamna ca daca noi ne jucam cu o sabie de lemn si 3 cuburi si astia mici trebuie sa se joace la fel dar totusi, pentru un copil imaginatia ar trebui sa fie cea mai faina jucarie. eu am fost un copil creativ, am cusut haine la papusi, faceam ulcele si scrumiere din lut, desenam cu creionul pe pietre netede de rau, desenam si coloram mult intr`un caiet, etc. jocurile mele se bazau pe ce puteam crea, nu aveam jucarii din astea mura-n gura.
NOU
Eu nu sunt de acord cu ce ai scris.
Ce inseamna scump? Conteaza in primul rand la ce te raportezi.
Fetita mea stie ce inseamna scump si stie sa inteleaga cand ii spun ca tati nu are bani. Poate ca asta ar fi solutia… chiar daca risti o maturizare precoce a copilului.
Se pot gasi si jucarii ieftine dpdv financiar, totul e sa stii ce isi doreste copilul. Nu pot fi totusi si ieftine si lucioase. Dar azi copiii isi doresc chestii care apar prin desene, de tot felul. Se joaca apoi cu te miri ce si tu ai dat banii pe ceva mare si lucios. Fetita mea e innebunita dupa webkinz, dar din toate pe care le are se joaca doar cu cateva periodic, si zilnic cu un breloc de 20 lei.
NOU
Jucăriile sunt scumpe pentru că lumea le cumpără, şi dacă este forţă de cumpărare, nu se vor ieftini.
Copiii nu se mai bucură de jucării, tot timpul apare ceva nou, ceva scump, ceva ce are copilul vecinilor şi trebuie să aibă şi el.
NOU
unde se duc jucariile dupa ce copiii cresc si nu le mai folosesc? sau cartile?
sau orice altceva au oamenii prin casa si nu mai folosesc?
e Romania o tara atat de bogata incat sa nu existe deloc asa ceva??
www.barnardos.org.uk/shop.htm
NOU
Arhi are dreptate, nu vreti sa stiti ce e in sufletul parintilor cand nu-si permit sa cumpere o jucarie. Acum cu scump/ieftin e relativ totul, dar sa traiasca Dragonul Rosu unde sunt jucarii si tot ce vrei pentru copii la preturi mult mai mici decat in toate hyper/super magazinele existente. Am cumparat o pereche de ghete romanesti de piele, imblanite cu 80 lei, iar la magazinele “specializate” si online si cum vreti ajung si pana la 250 lei ceea ce este bataie de joc. Dar atata timp cat exista cerere si multi, multi snobi in Romania vor exista si asemenea oferte.
NOU
Doi copii in parc. Primul: mie mi-a adus mosul o masina cu telecomanda. Al doilea: dar Mos Nicolae nu aduce jucarii, numai dulciuri 🙁
NOU
+1
So true. Eu aveam la scoala generala problema dupa vacante ca toti profesorii aveau o ora unde intrebau elevii “unde ai fost in vacanta” si eu nu stiam cum sa le zic ca desi am fost la calimanesti si nu in grecia, sau la mamaia nu la Paris, a fost ok, am avut o vara buna. Ma enervau discutiile alea, desi nu ma simteam prost cu vacanta in sine, ci doar ma deranja felul in care era facuta sa para amarata pe langa concediile altora.
NOU
Cand eu eram copil, de Mos Nicolae primeam jumatate de ciocolata si o portocala. Asa ca unii copii vor aprecia putinul pe care il vor primi.
NOU
De ce nu le-ai cumparat tu jucaria? Sunt sigur ca fiul tau are destule jucarii si va mai primi destule. Daca tot te-a induiosat asa, puteai sa faci o fapta buna de sarbatori. Probabil o sa zici ca de unde stiu eu ca tu nu ai activitati filantropice, dar eu ma rezum la povestea ta: intentionai sa cumperi o jucarie pentru copilul tau, iar alti amarati se uitau fix la aceeasi jucarie si nu si-o permiteau. Lumea ar trebui sa se simta bine cand face un gest frumos, nu sa spuna ca nu poate face asemenea alegeri. E tipic romanesc: vezi ceva, poti indrepta, dar treci mai departe si scrii un articol sa iti comenteze peste 100 de oameni, sa cresti traficul si sa-ti iei banii pe reclame, ca apoi sa mai cumperi o alta jucarie.
NOU
De unde stim noi ca nu le-a dat 100 lei si le-a zis “restul il puneti voi si il luati” ?
Sa nu mai judecam oamenii asa usor.Din acest articol pe care el l-a postat “sa iti comenteze peste 100 de oameni, sa cresti traficul si sa-ti iei banii pe reclame” noi sa reperam esentialul, atat.
NOU
Cred ca intru in spam. Sorry for the double comment
NOU
@CatalinS tu cand scrii, ce ai scris chiar gandesti? nu poti pur si simplu sa intelegi mesajul? Nu stiu daca ai sau nu copii, daca esti parinte sau nu…ca sa intelegi ce simte un parinte cand se simte neputincios in fata a “N” situatii…Ce iti pasa tie cate pareri s-au scris? era doar un sentiment expus, poti sa nu scrii. Poti sa iti faci un blog, sa scrii si sa castigi…nu asta este esentialul. Chiar poti sa intelegi ce a vrut Arhi sa exprime in ce a scris?
NOU
De ce sunt scumpe jucariile ? Pai adaosuri enorme ! Exemplificare: promotie la METRO acum inainte de Mos Nicolae – jucarii reduse cu 40% . Am luat si noi kinderilor ce-si doreau, ca altfel nu ne atingeam de ele. La casa, o doamna era in fata noastra cu cosul plin de jucarii (le lua pentru magazin) si din vorba-n vorba mi-a aratat ditamai cutia cu nushce papusa cu o gramada de toalete si accesorii: pret de baza 1100 lei (cu TVA), cu o reducere la raft de 20% . Mi-a zis ca a intrebat si ca primeste si aia 40%, eu n-am crezut-o, ma asteptam sa stam la casa sa se certe cu casiera. La casa i-a facut o data reducerea de 20% si apoi discount-ul de 40% . Un calcul sumar (1100-20%)-40% nu te face sa ii injuri pe astia cu preturile lor la jucarii ? Cam ce profit are METRO de obicei (ca e cazul de fata) cand ajunge sa vanda cu asemenea pret – si clar ca nu a vandut in pierdere produsul – a castigat si producatorul, mai era si TVA-ul, etc.
NOU
Unii copii se bucura la o papusa facuta din carpe, altii sunt nemultumiti ca au primit versiunea de anul trecut de Ferrari, in loc s-o primeasca pe cea de anul asta.
NOU
salut,citesc de multa vreme acest blog,insa nu am comentat niciodata.
azi insa nu ma pot abtine vazand atatia comentaci carora ar trebui sa l-i se puna taxa pe aer,poate vor muri dracului…
bun articol,Arhi
NOU
Sunt asa de fericit ca nu trebuie sa traiesc in Romania…nici nu va inchipuiti. 2 mil pentru o jucarie de copil? Asta-i aproape £40! Fookin’ell…cu banii astia iau un sac de jucarii la kid.
Da, e trist ca parinte sa nu ai posibilitatea de a face cadouri copiilor tai.
Vedeam zilele trecute la Tv o stire intitulata “romanilor le place luxul”. Cea mai scumpa vacanta de la nu stiu ce agentie de turism era 30’jde mii de euro undeva. Mda…romanii astia sunt o natie de luxosi.
NOU
Fratilor de ce va intristati asa de mult pe papusile scumpe si complicate. Hai ca va vin eu in ajutor, ma refer la faptul ca eu produc papusi din plus, sunt testate de laborator la Bucuresti, etichetate. Eu ma numesc Eugen, sunt PFA, infiintat de 3 luni, din Braila si pot sa spun ca produc in momentul de fata la un tiraj mai mic, ca la inceput. Marele mister e faptul ca sunt un producator roman. Asta parca imi da un impuls destul de mare ca sa insist, nu stiu citi isi dau seama de lucrul acesta, e ca un miraj. Cite ceva despre papusile mele: sunt specifice zonelor cu castele si sunt lilieci, fantome si vampiri. Au dimensiuni incepind de la 10 cm de tip breloc,15,20,25,30 cm. Detin 85 de modele cu catalog de prezentare. Modelele sunt impresionante, culorile diverse si nici nu cinta si nici nu topae. Am fost chiar si la castelu Bran cu ele dar din criza de timp nu am putut sta decit o zi. Oricum anul acesta o sa fiu f agresiv vizavi de promovare si reclama. Cine doreste le pot trimite si poze cu ele. Adresa de mes:doneeugen
NOU
OK. 200 de lei mi se pare exagerat pentru un nenorocit de calut. Oricum adevarul e ca mai nou copiii au diverse obsesii pe diverse jucarii sau gadgeturi in mare parte datorita televizorului. De la Ben si nu mai stiu cum ii zice, pana la tot felul de chestii japoneze. Cred totusi ca se poate cumpara o jucarie decenta la un pret OK.
Incet dar sigur o sa impartim jucariile intre fita si necesitate. Cu adevarat jucariile dezvolta imaginatia copilului si sunt necesare pentru o copilarie fericita fiind similari ale unei realitati viitoare. Totusi cred ca e o limita intre faptul ca o jucarie e excesiv de scumpa din cauza marcii sau a cererii excesive pe piata.
Sincer ii inteleg pe parintii respectivi si da e trist sa nu poti oferi copilului ce vrei sa ii oferi. Totusi cred ca putem sa ne educam copiii in timp sa aprecieze lucrurile cu adevarat valoroase (nu neaparat material) si astfel vom putea spera la un viitor bun.
Numai bine!
NOU
Greseala este a noastra si pentru tot acest rau suntem toti vinovati.Regretele sunt tardive si……….false .Plang….plang….si ….degeaba.
NOU
Zi-mi ca intr-un an ceva s-a schimbat.