Contul meu
O prietenă, angajată la corporație, are parte de una din clasicele hasheriste din organizațiile unde sunt fonduri alocate de la început de an și trebuie cheltuite oricum. Femeia simte nevoia de a întreține spiritul echipei prin tot felul de emailuri și acțiuni.
Gen email la toată compania Azi e ziua în care sărbătorim sărutul! Lăsați deoparte orice faceți, pentru un minut, închideți ochii și gândiți-vă la primul sărut. Nu trișaaaați, închideți ochii. Hai, nu e greu. Nu-i așa că acum ne simțim mai minunat, mai tonici?
Și în fiecare zi, de câteva ori pe zi poate, mizerii de astea. Uneori cere să îi se răspundă cu poquizzuuri sau polluri cu diverse prostii. Asta în timp ce ăia nu își mai văd capul de treabă, sunt, desigur, suprasolicitați cu munca și taskurile, dar trebuie să îi răspundă femeii la întrebarea Care e culoarea care ar trebui să caracterizeze birourile noastre de Crăciun?
O altă dudă este că, de fiecare zi de naștere, trimite mailuri în care cere să se facă chetă pentru cadou și tort, deoarece colegul X împlinește vârsta de y ani sau colega Z împlinește hihihihi nu se spune. Fiind o corporație cu vreo 200 de angajați, nu există săptămână în care să nu fie minim câte un amărât de ăsta sărbătorit. Faza e că, la final de lună, scazi o sumă frumușică din salariu, pe cadouri date unor neica nimeni de care nici nu știi, nici nu prea îți pasă. Tu te-ai dus la muncă să muncești și să câștigi un salariu, pe care ai vrea să îl duci acasă, la copii, nu să îl dai pe cadouri tâmpițele. A, da, pentru că acele cadouri sunt și chestii de astea cu meaning și semnificație. Un set de pietre colorate manual, dreamcatchere polineziene, înțelegeți tipicul.
Partea funny e că, atunci când s-a făcut anualul sondaj anonim despre cmpanie, conducere și nevoile salariaților, majoritatea au zis că vor să plece hasherița și că vor salarii mai mari, pentru un loc de muncă mai fericit. Raportul din ședință a fost că, citez, Angajații au fost glumeți și au trollat eforturile doamnei Xuleanu. Serios, au fost glumeți ahahaha, vreți salarii mari? We dont do that here.
Stau și mă întreb, o să vină o vreme când angajatorii vor lăsa căcaturile astea stupide la o parte și vor înțelege că angajații sunt acolo ca să câștige salarii, nu ca să fraternizeze cu necunoscuți? Că familia angajatului e acasă, nu la muncă și că i se rupe de teambuildinguri unde toți se duc sperând că vor face sex cu Oana de la contabilitate? Că voluntariatele unde se bagă firma nu sunt și voluntariatele angajaților și că, atunci când iei de acasă un angajat pentru CSR-ul firmei tale, angajatul ăla trebuie plătit, nu trebuie să simuleze fericirea pentru că tu îți deduci banii ăia după EBITDA?
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Eu vad partea asta cu angajatul, ca un contract intre doua entitati pentru prestari servicii. Platesti pe X sa faca treaba Y.
NOU
Nu ma mira asta .
Am lucrat in locuri cu mega hipsteri si nu am stiut cum sa fug. Vb de startups. Nene, munca era o prelungire a fb, Instagram de acasa.
Cand strangeai suruburile sa bage fratii, cum se smiorcaiau.
Dar erau primii la toate cacaturile hipsteresti.. m am carat. N am putut manca din ac troaca.
Plm, hasherista plii sa lase cacaturile astea la nivel de echipa.
Mdea…
NOU
Probabil niciodata.
NOU
Un număr de telefon al Oanei de la contabilitate, se poate?
NOU
Vreau și eu, dar să nu afle nevasta, că mă asomează.
NOU
La una din firmele pentru care lucram exista o Oana la contabilitate. Buna, ochi frumosi, piept sanatos, moldoveanca. S a maritat cu colegul Gelu, seful din depozit.
NOU
acea oana tinea contabilitatea gestiunii depozitului?!
NOU
Da’ vreo poză cu Oana ai?
NOU
Are cineva telefonul Oanei? Ca nu-l gasesc pe Intranet 🙂
NOU
voluntariat în weekend! hai toată firma! hai că putem!
NOU
Haidem sa haidem! Bag pla, nu uit cum m-a chemat o pizdulice la nu stiu ce cros intr-o duminica, io care aveam patru blocuri in constructie, de urcam la etaje zilnic de parca ma antrenam pentru cursa de urcat in Empire State pe scari. Am refuzat-o elegant si peste citeva zile m-a cautat pe santier cu niste hirtii la semnat. Si am pus-o sa ma caute … Unde esti? In blocul 2 la etajul 6. Cinci minute mai tirziu: nu ala ma, in ala de vizavi. Dupa alte 10 minute, plm, am plecat, acuma is in blocul trei. Dupa un sfert de ora: unde esti, sus pe blocul 1? Mi s-a facut mila de ea, ca era si cam grasuta si ne-am intilnit la baraca. A inteles sa nu ma mai cheme pe la crosuri.
NOU
Departamentul meu e destul de solicitat si mereu understaffed, dar tot noi suntem aia naspa ca nu venim la poze de grup si nu cumparam cacaturi la pret triplu la vinerile tematice.
Ah, duamna hașerita tocmai a fost promovata team leader intr un departament in care e singura angajata.
Yeey
NOU
Uite, fix asta nu pricep nici eu de când a dat molima cu CSRu’ vieții. De ce naiba te apuci să: salvezi pădurile, antipoluare, donezi sânge, maraton, run / jog / fuck for life etc odată ce la tine în ogradă ai o fluctuație de personal de nu apucă același angajat și prima de Paște și aia de Crăciun, oamenii te vorbesc pe toate forumurile că dai salarii numa’ că tre’ să le dai și apoi ieși cu profit, 13090340% creștere, „OBIDA” etc și toate astea doar pentru imaginea brandului în public. Fleșniuz: publicul e format și din familiile angajaților care vin acasă și discută… apoi se mai duce vestea, la un coafor, la un pescuit, la un grătar, mai o iarbă verde și apoi auzi că nu găsesc oameni că ei sunt responsabili și că uite ce imagine de brand au clădit cu mari eforturi, că ei au făcut o cușcă pentru porumbei pe acoperiș…
Nu ar fi primul pas spre CSR să ai acolo un procent de 75- 85-90% dintre angajați mulțumiți și chiar să stai să îi asculți și să ții cont de nemulțumirile lor? Să le dai niște soluții / speranțe pe termen scurt, mediu și niște planuri pe termen lung?
NOU
Toti angajatorii platesc ciobanii, nu oile. Nu le pasa de oi.
Ciobanii au procent din profit, cu cat economisesc cu salariile, cu calculatoarele, etc cu atat isi iau mai mult la sfarsit de an.
NOU
Acuma si oamenii sunt carcotasi: au si prima de Paste, si de Craciun, si CSR, ba chiar si salarii, si tot nemultumiti sunt.
NOU
Oana de la conta…brings back memories. Numa’ ca era Anca si nu era de la conta. Si tot nu i-am pus-o. 🙁
NOU
deci memories of sad paw?
NOU
la “sad paw” m-am inecat, au trecut 2 minute sa-mi revin, 10 randuri de lacrimi de la ras si tuse – cam asa…
Aste e vara primara cu “damage in mushrooms” nu?
NOU
@corcodusul si @Dragos Mii de multumiri, chiar nu aveam variantele astea!
NOU
Mush ce?
NOU
Pe mine ma enerveaza anunturile de angajare de genul: ‘Cautam unicorn roz expert in arta programarii, vino in echipa noastră care zboara peste norisori’.
NOU
ewwwww… how cute! Un departament unde se trage pe nas toata ziua de toti vad cai verzi pe pereti! Unde trimit cv-ul?
NOU
Mai e și cîte o șefă din asta fără obligații de familie, adică ori nefutută ori nebătută…
NOU
mai usor cu violenta domestica, ca femeile nu zic despre Fat-Frumosi ca tine ca ar trebui batuti!
NOU
ține de om, eu eram singură, fără obligații de familie, nefutută, nebătută, uram timbildingurile și orice alte bălării de genul ăsta. stau destul la birou, n-oi avea eu familie, dar am destule chestii de făcut acasă și-mi place să le fac. nu eram șef.
pe de altă parte erau oameni, șefi sau neșefi, cu familii, copii, chestii, care erau primii înscriși la aiureli d-astea.
NOU
Eu sunt socat de faptul ca oamenii par sa raspunda la toate prostiile astea de joculete si activitati de gradinita. Cultura corporatista s-a inradacinat atat de mult in psihicul oamenilor incat pentru multi a inceput sa se confunde familia, timpul personal cu timpul petrecut cu Firma. E trist, dar pentru cei care au inceput de foarte tineri intr-un astfel de mediu, care sa fim sinceri, iti ocupa marea majoritate a timpului, nu prea exista altceva pentru ca pur si simplu nu au avut timp de altceva.
NOU
oamenii nu au prieteni. Își fac la muncă.
NOU
Odata ce te-ai inhamat intr-o corporatie, ia-ti adio de la prieteni. Si aia pe care ii ai, ii vei pierde cu timpul.
NOU
vasi, nu stiu tu dar eu la corporatii am avut cel mai normal program, la firmele mici era cum zici tu, unde patronul era implicat si mereu stresat ca erau banii lui. La corpo nimeni nu si-a permis sa ma sune in concediu (luna de miere chiar) sa vin urgent ca e nasol si arde.
Sunt niste industrii unde e nasol, e adevarat, gamedev de exemplu, dar tot asa, la alea mici care chiar depind de proiectul curent e mai nasol.
NOU
prietenii ca prietenii, dar pe mine personal mă sperie altceva. cum o grămadă de oamenii nu (mai) sunt capabili să petreacă timp cu ei înșiși.
”e soțul/soția/iubi în delegație/plecat creanga/tură de noapte, mă duc la mama/la prietena (eventual cu ăla micu’) că mi-e urât singură/singur”. ți-e frică sau ceva, ai un vecin dubios. nope, doar îi era urât/se plictisea.
sau, către mine: ”nu ți-e urât/nu te plicitești. tu n-ai nici tv, nu ți-e urât fără tv, ce faci dacă nu te uiți la tv, cum poți să trăiești singură, eu nu pot să stai nici măcar o noapte”.
frate, să nu poți sta în compania propriei persoane, fără tv și alte alea, mi se pare nasol/ciudat/ceva în neregulă.
NOU
Din experienţa de peste 20 de ani cu multinaţionale pot spune că în stadiile de început, când sunt veniţi cei de la HQ, totul se petrece mult mai profesional, mai clar, mai contractual. După aceea vine momentul la care oamenii din eşalonul mediu încep să plece înapoi acasă, rămânănd doar cei din Top Management. Şi aşa apar diverşi manageruţi români, care încep uşor-uşor să angajeze oameni mai slabi decât ei (o procedură comună) şi se duce naibii profesionalismul. Nu la modul general, dar în majoritatea cazurilor aşa se întâmplă. La firmele 100% .ro care se autoproclamă “corporaţii” e jaleeeee….
Dar nu despre asta era vorba, e un alt subiect vast, ci despre haser. Am vazut departamente intregi terorizate de cacaturi si bulsituri de quiz-uri si sondaje rapide la care trebuia sa raspunzi in timp limitat, in caz contrar erai pus acolo, pe o lista “nu se integreaza in coectiv” si asta in timp ce erau logati la aplicatii de CS sau CRM, cu timpi auditabili. Am vazut departament tinut in sedinte “dupa ora 6”, ca sa nu perturbe sarcinile din timpul programului. Cate doua ore, vinerea, in care managerul direct si seful lui, care era cam pe acelasi nivel dar platit mult mai bine (seful sefului) puneau intrebari tampite subalternilor, inclusiv de cultura generala. Obicei perpetuat pana in prezent, desi seful-sefului a plecat de mult. Am vazut departament incarcat saptamanal cu sarcini noi, adaugate la cele existente, numai pentru ca sefa vroia sa intre in gratiile directorului la care raporta direct. Ani, asa ca ceea ce ajungeau sa aiba de facut suplimentar, irelevant si total inutil depasea de cateva ori ce aveau de facut conform fisei postului. Am vazut departament tinut saptamanal in sedinta, unde managerul tinea o prezentare cu realizarile din ultima saptamana si sarcinile pentru urmatoarea. Asta in timpul programului, iar cea mai tare intrebare dupa sedinta era – ai terminat cutare chestie, care trebuie predata la ora x ? pai nu, ca mi-ai zis inainte de sedinta cu 30 de minute si dureaza cel putin 2 ore ca sa poata fi finalizat procesul. Am vazut departament de hr in care se promovau intre ei pe motive de coţăiala, ajungand la intervievari fătuci care nu aveau habar de ceva, aveau ceva fise cu intrebari din carti. Am vazut departament de hr care insista sa cumpere cadouri angajatilor, de Craciun de exemplu – cate o cana cu sigla firmei sau ceva esarfa, asta numai ca sa isi consume bugetul. Jucarii pentru copiii angajatilor, luate din carfur sau alt hipermarket, luate dupa gustul persoanei care se ocupa, nu dupa nevoile sau asteptarile reale ale unui copil. Am vazut departament unde se mareau salariile odata pe an cu echivalentul a cate 5-7 dolari. Am vazut multe.
Am vazut si departamente in care lucrurile decurg absolut normal, cu inevitabilele miscari de personal (avansari pe alte pozitii, mutari in alt departament, etc) au aceeiasi angajati de peste 15-20 de ani, sefii sunt aceeiasi si randamentul lor este la un adevarat nivel profesional. Am vazut departament in care directorul se lupta cu top managementul pentru oamenii din subordine.
Ce vreau sa spun, tragand linie, este ca “omul face locul” – acolo unde exista profesionisti care angajeaza profesionisti totul este asa cum ar trebui sa fie, cand exista oameni slab pregatiti profesional care angajeaza oameni mai slabi decat ei, de frica sa nu fie unul mai “rasarit” cara sa le ia locul, atunci e jale. Românism pur.
NOU
Ție-ți prindea bine o hașeriță care să te oblige să scrii răspunsurile la quiz-uri cu paragraf.
NOU
Completare: toti cei care accepta comportamentul deviat si abaterile teamleader-ilor, managerilor si a sefilor la modul general o fac de frica pierderii job-ului. Nu respecti ierarhia interna daca ai ceva de reclamat sau de sesizat, esti pe o lista. reclami ceva la hr, ajungi pe o lista. Sondaj anonim intern ? De pe calculatorul propriu ? Pai….IP, asa ca -> lista. Vrei o marire de salariu, nu au cu cine sa te inlocuiasca ? Ti-l maresc, dar….lista. Ameninti ca pleci din companie, poate iti maresc salariul dar tot pe o lista ajungi. Motive se gasesc, sau se creeaza premisele unei concedieri. Pana in Octombrie 2008, cand a inceput in mod oficial criza, existau alte oportunitati de job. Acum e ceva mai greu, cu exceptia catorva specializari sau nise unde numai sa nu vrei nu iti gasesti. Si daca angajatul are si familie, copil/ copii, datorii, etc, tine capul plecat si nu ridica obiectii.
In tarile civilizate exista sindicate, care se lupta cu patronatul sau cu actionarii pentru drepturile angajatilor. La noi in tara nu exista domeniu 100% privat unde sa existe cu adevarat sindicat. Acolo unde statul este actionar nu se pune. Acolo unde exista un grup desemnat politic de Top management, nu se pune. Tocmai de aceea au ales multe companii sa vina la noi, nu exista oponenta reala din partea unei organizatii a angajatilor. Orice tentativa de asociere sau de organizare a angajatilor a fost inabusita inca din stadii incipiente – promovarea unora din initiatori, mutarea in alte sedii a altora, concedieri, desfiintari de posturi. Doar puneti-va intrebarea – multinationala X, subsidiara unei corporatii in .ro, in tara mama si in alte tari din “top5” au sindicate puternice, in .ro la cateva mii de angajati, NU au. De ce oare ?
NOU
Nu sunt de acord cu “romanism pur”, am vazut asta si la firme din UK. Nume mari, personal de cacat.
NOU
I’m with you on this one. Am inceput acum multi ani sa lucrez intr-o multinationala germana, printre primii angajati. Dupa cele 6 luni de inceput, in care angajatii au stat intr-un fel de tabara prin tarile straine, o modalitate de a baga banii in turismul tarii respective si de a obtine deducere din impozit, corporatia a gasit sediu in ro si l-a mobilat. Primii manageri au fost straini, oameni cu cultura muncii and shit. Dupa 3 ani a cam sosit momentul sa plece acasa, unii au prelungit cu un an, ca era bine prin romanica, mergea sa bei la restaurant si sa ajungi acasa la volan, ca pulitia romana nu avea ce sa-ti faca. Ba unii si-au tras firme de consultanta si au bagat smenuri cu angajat oameni ca externali prin firma lor, ban gramada. Apoi au plecat cam toti strainii, de pe toate nivelurile, a ramas doar managerul general strain, ca na, trebuie totusi unul de-al lor.
Ce s-a intamplat a fost macel total, s-au certat managerutii romanasi ca chiorii pe posturi, cu injuraturi si muie. Bai si erau niste parliti fara idee de management, facusera niste cursuri de-ampulea platite de companie si erau manageri de cariera acuma taticu, nu niste impostori incompetenti pe meserie. Ca la management s-au bagat fix aia care nu se pricepeau la meserie, dar aveau tupeu si scoala vietii. Restul e doar istorie, de succes as spune. Sunt 15 ani acuma. Am inteles ca urmeaza ultima faza din tranzitie: manager general roman. Se lasa cu sange.
NOU
Prima persoană care oferă o imagine echilibrată a mediului privat din România. Mă refer atît la primul cît şi la cel de al doilea comentariu.
NOU
Sondaj intern anonim. Hahahaha!
Că să nu te ia după IP, căci poate lucrezi remote, e mai simplu să-ți trimită un link individual, la care să-ți spună “do not share”. (Pentru juniori și neofiți, nu e mare filosofie să-ți ia numele și cnp-ul, le trece printr-o funcție sha, iar valoarea rezultată ajunge inclusă în link.)
Partea haioasă e când trimiți un căcat din asta unui grup de zeci/sute de web developers, care fumează tehnica asta din fragedă pruncie, deși nu trebuie sa fii prea tech savvy ca să realizezi că anonimitatea e la mishteaux. Nici Scufița Loli nu mai pune botul…
Și atunci apele se despart in trei vine, nu neapărat distincte: haiducii, limbiștii și fricoșii.
NOU
plm, la aia cu pietrele colorate manual am ras – ce reactie trebuie sa ai cand primesti asa ceva? : “multumesc, fumoase pietre, o sa le pun in biblioteca”.
NOU
Si in gandul tau “futu-va-n gura, imi iau prastie si va vanez prin briou”
NOU
Io am rîs la comentariile voastre.
NOU
Aici nu angajatorii sunt de vina ci angajatii pentru ca inghit asa ceva, uneori mai stau si capra daca e nevoie.
NOU
BRAVO! Un mare smiley de la mine pentru remarca asa.
Daca, atunci cand un angajat iese in fata si o zice pe bune, ar sari 85-90% dintre ceilalti sa sustina punctul de vedere, s-ar schimba ceva.
Doar ca NU, in majoritatea cazurilor este exact ca si la stat, o mare parte din aia care au job-uri bine platite pe la Multinationale au ajuns acolo pe criterii care nu tin de CV si capacitate profesionala. Si atunci au de ales – ori “ciocul mic si joc de glezna” ca e mai sanatos asa ori se transforma si ei in niste dictatori mai mici ca sa dea bine in fata sefilor.
Iar inconstientul care a deschis gura, de obicei si-o ia grav.
NOU
Fazele imi amintesc de o proasta pe care am vazut-o zilele trecute la un Mc. Era o petrecere de copii, probabil era ziua unuia si toata grupa de la gradinita fusese invitata la junk. Copiii stateau grupati la cateva masute, isi vedeau de mancare, in timp ce o idioata (nu mi-am dat seama cine era, educatoarea, mama sarbatoritului, a vreunuia dintre plozi sau vreo angajata de la Mc) se tot zbuciuma, incercand, chipurile, sa faca atmosfera: “Si acum copii, sa cantam un cantecel: Tra-la-la …, veverita si catelul …!”, sau cam asa ceva, in timp ce topaia si se stramba ca proasta. Copii se uitau impasibili la ea, continuand sa muste din Mc-uri. Tuta nu s-a lasat: “Haideti sa-i cantam cu totii Happy birthday lui Gigel!” Jenati, copiii au inganat stalcit cateva vorbe englezesti, privind-o de-a dreptul cu ura, in timp ce le erau aduse prajituri. Probabil vazand ca e o petrecere de copii, cineva de la Mc a dat drumul la un cantecel. “Haideti copii! Danseaza toata lumeaaa …!”, incepu sa chiraie idioata, scalambaindu-se de ziceai ca-i bagata la 2,20. Doar ca s-a dezechilibrat, s-a agatat de spatarul unui scaunel si a cazut cu craci-n sus, tragand peste ea si scaunelul, cu tot cu o fetita care tocmai isi molfaia linistita cheesecake-ul. Abia atunci i-a reusit show-ul! Radeau copiii de se tavaleau pe jos, scapand mancarea din gura, cu exceptia toantei, care isi sucise rau un picior si nu se mai putea ridica si a fetitei, care se speriase zdravan, victima inocenta a prostiei de import.
NOU
Intrebarea care m-a daramat la unul din interviuri a fost: Cum te intelegi cu colegii, iesiti des la masa, la bere?
Raspunsul: “Mai rar pentru ca suntem la birou sa ne facem treaba iar socializarea e pe plan secund” nu a fost bine primit.
Si da, nu am fost chemat la al doilea interviu.
NOU
Da, abia astept sa ies la bere seara la ora 6 dupa ce sunt de la 8 la lucru, cu aceleasi persoane pe care le-am vazut toata ziua, in loc sa ma duc acasa sa-mi vad familia si sa ma relaxez.
Si cu masa in oras, stiu firma care o da gratis angajatilor, la un anumit restaurant (e bun, nu-i bai), atunci da, as iesi zilnic la masa cu colegii.
NOU
Poate doar ai fost un candidat slab…
NOU
I-am spus si eu sefului slovak, intr-o discutie amicala in timp ce ne suprevegheam copiii din dotare la un teren de joaca (stam pe aceeasi strada): “I work for money. if you want loyalty hire a dog!”
NOU
Solutia e simpla: nu stai la un job daca nu-ti place.
Oferta actuala din campul muncii este una foarte variata si foarte mare, trebuie sa fii cel putin idiot sa te complaci intr-o companie unde vii zilnic la munca cu lehamite si scarba.
In perioada 2017-2019 am schimbat 4 locuri de munca (domeniul it) si va zic sincer ca am mers pe un grafic ascendent referitor la avantajele meie. La locul de munca actual sunt foarte bine si ca bani si ca timp liber si ca mediu de lucru dar sunt sigur ca se poate si mai bine de atat.
Cel mai probabil dupa sarbatori incep iar sa testez piata si sa merg la interviuri.
Cele bune tuturor & nu mai fiti umili
NOU
Cand cel care trebuie sa te angajeze vede ca sari din job in job destul de des va avea o retinere in a te mai angaja. Nu zice nimeni sa stai 20 de ani intr-un loc, dar daca iti schimbi jobul din 6 in 6 luni (tu teoretic abia iesi din perioada de acomodare) la un moment dat vei ridica semne de intrebare.
NOU
Desi esti tanar nu vei prinde vremea aia la care te referi. Angajatii trebuie dresati bine. Cei care mai comenteaza sunt nasoi, anti europeni, nostalgici, etc
NOU
Multinationala mare. BPO back office, nu #sarakie. Proiect mai bine platit mai bine dacat piata. Bine, nu pharma, those bitches swim in money.
3 activitati mari si late la care nu te obliga nimeni:
– plantat copaci
– donare sange (daca vin oamenii sa recolteze, de ce sa fii animal si sa nu te duci?)
– donare lucruri/ mancare pentru camine de Paste si Craciun.
Ain’t nobody got time for no bullshit.
NOU
Si daca donezi sange, poti restul zilei sa pleci acasa cum e legal?
NOU
pai e obligatoriu, ca ai juma de kil de sange in minus, poti muri acolo
NOU
Hahaha, s-a facut un grup de donare de sange unde lucrez eu, ajuta viata doneaza viata sau ceva in genu’ pe langa faptul ca au fost adaugati in grup vro 100-200 d pers care au iesit instant cineva a intrebat daca primim zi libera si bonuri de masa, pers raspunzatoare a spus clar, in alta zi stabilita cu coordonatorul tau,iar pt bonuri trebuie sa mergi la centru la victoriei. Cat de slab pregatita era. Ceea ce nu stia e ca se lucreaza in ture iar ca sa ai liber cineva trebuie sa vina in locul tau.. deci il obligi pe altul sa vina in locul tu…wow ce liber
NOU
La noi se fac actiuni de donare de sange destul de frecvent. Chiar pe 26 o sa fie o zi de donat in sediul unei firme de IT(cateva etaje mai jos).
Aiurea e ca toti se duc sa doneze in special ca primesc o zi si bonuri…putini doar cu gandul ca ajuta in felul asta
NOU
Da. Totul e by the book la astia mari.
NOU
Plantatul copacilor se facea in timpul orelor de lucru? Ca asa in timpul liber toata lumea mai planteaza un copac…
NOU
I mean…te duc cu autocarul si iti dau si copacii. 99% nu s-ar duce de capul lor sa planteze…
Nu e mandatory, deci nu e pe timpul firmei.
NOU
vasi, cine drac planteaza copaci in timpul liber?
NOU
@Arhi: se pare ca angajatii multinationalelor.
Vezi primul comentariu al lui Yngwie Mainstream
NOU
Sangele de IT-ist e de fapt apa chioara. Numa’ zic.
NOU
Trendul spune ca nu, nu or sa inceteze cu cretinismele. Ba chiar vor aparea din ce in ce mai mute care sa puna si mai multa presiune pe angajat, pentru ca, de ce nu? Doar face parte din CV-ul tau ca performezi bine sub presiune 🙂 Daca te faci ca-ti pasa de mizeriile lor, trec cu vederea. Daca le dai pete nas cu argumente ca ceea ce fac e de cacat, te dau afara, ca nu esti om de echipa. Atat timp cat la varf sunt sugatori de pula si lichele pe pile care habar n-au ce sa faca cu zeci de oameni din subordine, nu o sa fie bine. Acu’ s-au specializat tot felul de firme, care prezinta care mai de care mai frumos si mai colorat produsul lor gen “e-culori” “sanatate mentala” si all that crap. Si daca nu e unu’ doi sus acolo care sa zica “ba, marsh de-aici cu rahaturile astea, tot ceea ce trebuie este sa vorbim cu angajatul si sa-l intrebam de ce are nevoie”, restul vor fi din ce in ce mai frustrati. Si te miri ca mai rasare cate o idioata d-asta care ar face orice sa mai supravietuiasca o zi, facandu-i pe altii mizerabili fara sa vrea.
NOU
Acum niste ani am asistat la un joc in timpul unui teambuilding. Erau doua echipe si o caruta. O echipa in caruta alta tragea caruta.
Tanti de la HR statea pe margine si nota ceva in tabel. Am intrebat ce noteaza. Dadea note celor care trageau la caruta. Si tocmai ii daduse nota 1 unei fete de maxim 45 de kg care cica nu tragea cu echipa. Acea fata urma sa fie chemata luni la o sedinta pentru a explica de ce nu trage cu echipa. Si era foarte posibil sa fie data afara.
NOU
Si dupa acel team-building ai mai ramas angajat in firma aia ?
NOU
Sper ca fata aia sa fi fost data afara si sa isi gaseasca un job la o companie normala.
NOU
Eu lucram in stabilimentul unde se tinea teambuildingul.
NOU
La primul teambuilding din actuala companie a trebuit sa construim ceva fizic, ca ingineri and shit. Am preluat conducerea si executia echipei in care fusesem alocat, fiind cel mai in masura sa construiesc balarii. Nu a comentat nimeni, doar mi-au tinut sculele si materialele. Am castigat detasat proba finala, chestia trebuia sa faca ceva si a facut peste ceilalti. Partea a doua a fost cu o tampenie de teatru absurd si travesti, la care am spus clar pas si am stat la baut si mancat.
La al doilea teambuilding a trebuit sa asistam la niste jocuri de societate organizate de o firma a unui prieten al sotului HR-istei sefe. Din ce am inteles, sotul HR-istei noastre organiza la cealalta companie, la care era HR-ista sotia prietenului. Adica in familie. Bai si buget, nu gluma. Pentru o singura zi se cheltuia cam 100 de lei de om, 150 oameni, hai ca era ceva banet pentru vreo 3 oameni. Mancarea costa pe la 25-30 lei, ramanea vreo 50 net de om pentru organizatorul jocurilor. Pula, am zis pas, am mancat ceva si am tulit-o inainte de pranz. Apoi le-am dat feedback, mi-am batut pula de HR, ca organizeaza jocuri stupide de copii. Nu au renuntat, asa ca de atunci nu am mai participat la asa ceva. Acuma anul asta nu se mai face nimic, nu e bani boss. Mai bine.
NOU
Ala era training, nu teambuilding, la firma de carat dovleci.
NOU
@Bogdan, ce le bagam eu o reclamatie la ITM, să ii mai treacă haşerizdei băşinile din cap. Haşerizdele ar trebui concediate toate de mici, sa nu apuce sa terorizeze lumea cu astfel de imbecilitati.
NOU
1. Bugetul pentru joculețe poate fi transformat în buget de torturi pentru ziua angajaților. Problem solved 🙂
2. CSR-ul actual cu “să ne facem că voluntariem pentru o oră pe an” nu ajută pe nimeni, nici angajații, nici ong-ul, nici beneficiarii voluntariatului.
3. CSR pe bune înseamnă să fii responsabil față de ai tăi din companie – decât teambuilding, mai bine creșă pentru copiii angajaților șamd.
4. Până când angajații vor înghiți toate rahaturile și nu vor comenta, genul ăsta de practici se vor perpetua la nesfârșit.
NOU
La contabilitate e Ramona sau Cerasela, aia pe care vor toti s-o.
NOU
Distractie cu forta. O Romanie nooormaalaaa.
NOU
Hai sa radem ca sa nu plangem. Peeeeeentruuuuu ooooooooo Roooooomanieeeeeeeeee nooooooooooormalaaaaaaaaaaaaaaaaa
NOU
Stați voi liniștiți, căci trendul vine de peste Ocean, precum până mai deunăzi lumina ne venea de la Răsărit.
Compania la care am lucrat până de curând îmi aduce in minte chestii extra scabroase, pe linie de hasher. De fapt, când firma era mică și nu avea bășini corporate in cap, erau doar două zuze hasherițe: una buna, pe care toți încercau sa o combine, și o indiancă balcâză, care făcea și pe recepționista. Aia bună a plecat, pocitania a ajuns directoare.
A crescut compania și cu mult mai repede a crescut și caracatița hidoasă din hasher, care cred ca a împrumutat manualele de funcționare de la NKVD și Gestapo.
Propaganda de provocat voma: corporația e familia ta, dacă ești aici doar că să ai cu ce plăti ipoteca nu ai ce căuta aici, noi suntem adepții incluziunii totale, spune deschis ce te deranjează [ca să avem o idee dacă tortura funcționează], etc.
Mi s-a părut întotdeauna scabros un anunț de genul “încă un copil s-a născut în familia Corporației ACME”, de parcă noi futusem poștă la Doamna, și tatăl era incert. Dar și mai scabros mi s-a părut ca tot părintele acelui copil să fie dat afară pe ușa din dos, odată ce ieșea din grațiile cuiva puternic.
Îmi aduc aminte odată mai demult, când hidra era încă o ciudățenie de acvariu, și cineva din hasher a propus un teambuilding ce mie îmi suna a gulag: hai să construim o casă pentru habitat for humanity in 2 zile. Am răspuns public că mi se pare cea mai proastă idee, din 2 motive:
– am emigrat dintr-o țară fost comunistă, unde chestiile de muncă voluntară îmi aduceau aminte de chestii nasoale, și nu pot garanta că nu voi sabota involuntar dar foarte eficient acțiunea
– emigrant fiind, am sosit cu 2 valize și 5000 cash; nu văd de ce să mă simt vinovat că am reușit în 7 ani să am un nivel de trai mult deasupra recipienților “habitatului”, atâta vreme cât am muncit cinstit și am plătit taxe din greu.
Vă spun sincer că un astfel de email în majoritatea corporațiilor Nord-Americane din ziua de azi, ar fi avut efectul unei demisii.
E terifiant ce se întâmplă în zilele astea in majoritatea corporațiilor. Pe de o parte un neo-capitalism feroce – pentru a produce și mai mulți bani, nicio ticăloșie nu este de lăsat deoparte – iar pe de alta un neo-marxism dezlănțuit – incluziune cu scopul diviziunii, fie ea sexuala, rasială sau religioasă, PC, meetoo, egalitarianism intenționat prost înțeles, etc.
Eu personal mă bucur enorm că nu am copii, fiindcă ceea ce urmează, rimează fie cu sclavie, fie cu război civil. Poate chiar ambele, în alternanță.
NOU
Dacă am avut cîndva un comentariu deplasat sau acid la adresa ta, te rog să-mi accepţi scuzele. Comentarii ca al tău şi ca cel a lui Alex88 descriu o lume pe care şi eu o văd la fel. Din bula mea, unde oamenii văd lucrurile în alt mod, începusem să mă simt un ciudat. Mulţumesc.
NOU
Asta e una din puținele chestii ce mi-au plăcut mie la Români, dixit cuplul nea Gigi & nea Mitică:
El m-a făcut oligofren, eu l-am înjurat, că e hahalera. Dar la final, ne-am împăcat, ca doi gentlemani.
NOU
Pesedistilor!
NOU
Boss, am avut un comentariu similar pe blogul lui Mihai Vasilescu, legat de Habitat si constructia de case cu voluntari. Ce muie mi-am luat pe acolo. Nu e posibil dom’ne sa critici initiative din astea constructive, unde oamenii aia lasa un vibe extraordinar pe viata. Munca si veselie, munca si veselie, Ciuleandra cu Rebengiuc.
Ca inginer perfectionist in ce fac, cu studii si pricepere in cateva domenii ingineresti, mi-am exprimat dezaprobarea fata de modul in care unii vor sa faca bine altora, ca exista si solutii mai trainice daca tot cheltui bani sa ajuti niste oameni. Adica pui niste oameni sa vina pe banii lor intr-un loc pierdut de lume cu noroaie pana la gat (treaba lor daca pot sa locuiasca in masina, la cort sau la cine stie ce familie pe acolo), sa munceasca primitiv, adica sa bata cuie in lemn (asta e singura cerinta de la voluntari), apoi sa contruiesti niste hambare din lemn super izolate termic de maxim 10 mii de euro materialele luate de la Hornbach sau Dedeman (adica lemn la pret de chibrit facut la strung, ca la pret de engros cred ca nu trece de 7 mii euro), si apoi sa urli ca ajuti niste nevoiasi si sa nu cumva sa zica cineva ca NU E OK SA CONSTRUIESTI CASE CU VOLUNTARI.
Boss, pe santier sunt specialistii pulii, care se asigura ca Geta HR-ista nefututa bate bine cuiele alea, iar Marcel care-o stalkareste pe Geta de vreo 2 ani nu uita sa bata cuiele in imbinarea aia sa cada casa peste oamenii aia peste doua luni. Nu stii tu, e profesionist totul, chiar mai profesionist decat la constructia profesionista de case vandute pe bani.
Bai nene, voi ati sta intr-o casa cu structura din lemn de esenta moale (molid), cu pereti sandwich rigips-OSB-vata de sticla-OSB-polistiren, pod/acoperis cu structura asamblata cu bucati de OSB batute in cuie de voluntari, totul pus pe o shapa de 15cm de ciment armat cu o plasa de Buzau?
Genul asta de structura, asamblata cu holzsuruburi si elemente de imbinare din tabla de otel de 2.5mm, am facut si eu la mine in curte, o terasa de vara, unde sa nu ma bata soarele vara, si sa nu-mi vina zapada in usa iarna. Si am calculat cata zapada poate tine iarna, sa nu ma trezesc ca-mi cade sandramaua in cap. Dar casa de locuit? Cu oameni care doar bat cuie si eventual sunt nespalati de o saptamana?
NOU
eu am fost la o chestie de asta, cu Veka. Ce pot sa zic e ca la constructia reala sunt muncitori reali. astia de voluntariaza suntem hamali, caratori, urcat pe casa chestii, dus ferestre, eventual hahaha funny hai sa montam si noi o fereastra, desi nu stim de unde sa o apucam:)
NOU
La mine la contabilitate e Magdalena. Pe care n-as fwte-o nici daca mi-ar tripla salariul.
NOU
Eu aș fute și ultima boccie de la conta, cu condiția să mă compenseze doua parașute: una din Sales, și alta din Marketing. Pe alea doo le-aș alege random, că toate sunt bune.
Acu’ nu știu ce random bug aș putea lua, dar mă bazez pe Trojan.
NOU
Si in firme mai mici e aceeași hipstereala. Cred că e un val ceva și fără sa par misogin am văzut faza asta numai la tipe între 20-28 ani. Astia care suntem mai serioși părem un fel de Grinch la munca. Stai ca vine și Craciunul și iar o ard corporatristele cu Secret Santa și cărți la 39 lei
NOU
De vreo 6-7 ani n-am mai participat la nici un secret santa. Primeam numai manusi si deodorante….
NOU
sa-i iau in pwla cu secrent santa lor, sper sa-l prind pe americanu care a inventat asta sa ii bag in cwr numa secret santa.
NOU
Nu cred ca va veni o astfel de vreme, ptr ca toata prostia asta e self sustaining, e un business in sine. De la oamenii aia care tin trainingurile alea inutile de softskill(timemanagement, conflict resolution, etc) care la randul lor produc manageri care sunt angajati ptr ca scrie in CV ca au absolvit trainingurile alea, si care nestiind sa faca ceva util, isi seteaza ca goal-uri mai sus pe nimic palpabil, ci pe ceva care sa fie tot pe aceleasi rahaturi: company culture, teambuilding, etc. si care trag dupa ei in companie HR people si trainingurile alea de cacat.
NOU
Pentru ca aici pare laba in cerc a antisocialilor tre sa vin si eu sa schimb putin trendul.
plecam oricum de la parerea ca alea de la hr sug sosete. nu puli ca aia ar fi simpatic.
Dar. Mereu ma amuza conceptul “am prietenii mei, nu am nevoie de firma”. Sau alte aberatii de gen. Nu de alta dar mi-am facut si io niste calcule. D-alea cu matematica and shit. Si mi-a dat nasol. Mi-a dat ca timpul petrecut cu lumea este asa ca top: familie, munca, prieteni.
Ceea e inseamna ca de bine de rau tre sa te intelegi intr-un mod oarecare cu aia de la munca. petreci aprox 8 ore cu ei. E bine sa te stii cu ei. E bine sa ai niste glume la pachet cu ei, sa faca alea 8 ore mai usoare.
Pe langa asta wow…”cum sa iti petreci un uichend in afara familiei”. Simplu in plm
NOU
Este evidenta nevoia de a te intelege cu colegii si de a te simti cat de cat bine la birou dar de aici si pana la taiat dovleci de haloween si alte joculete de copii de gradinita pentru oameni de 30+, impuse de corporatie e cale lunga.
NOU
animaloo – am organizat personal evenimente pentru echipele cu care am lucrat: Niagara River Jetboat Cruises, Tree-top trekking, Bowling afternoon, Niagara Peninsula Wine Tours, Archery, etc. Toate la alegerea echipelor, la modul: băi, veniți cu 3 idei futere, ăsta e bugetul, votați evenimentul și data. Deci nu e cazul [meu] de sociopatie.
De acord că trebuie să te înțelegi bine cu aia cu care îți miroși bășinile zilnic, minim 8 ore. De acord că trebuie să găsești o ocazie in care sa te bagi in seama si cu Geta, pe care dealtfel ai fute-o și cu SIDA.
Dar când toată chestia asta devine o activitate de mase, făcută în dorul pulii și cu tabel de prezență, se cam schimbă treaba…
NOU
bre, am scris de la inceput: aia de la hr is prosti. Daca m-ai adus la bautura lasa-ma in plm cu jocurile tale de copii retarzi. Inteleg ce vrei sa zici ca fac ele, dar las-o asa. Adu berea aia.
Dar, daca cititi mai sus o sa vedeti toate comentariile care pleaca pe ideea de “pula mea, nu vreau sa ii cunosc pe aia de la munca”. Dupa care te intrebi de ce nu ai fost avansat sau de ce nu ai stiut de niste lucruri (stiu stiu, voi toti care ati comentat sunteti tatza la matza si nu va da firma afara de competenti ce sunteti)
NOU
Sunt cei care organizează teambuilding-uri în care activitățile sunt Ratele și Vânătorii sau Baba Oarba, dar că tot ai deschis subiectul lucrurilor care nu vor dispărea din companii niciodată, vreau să scriu și eu câteva cuvinte despre un lucru pe care mulți, pe lângă faptul că îl acceptă, că nu au ce face, îl mai și înțeleg greșit.
Mă refer la scutirea de impozit din IT. Acest lucru s-a introdus demult iar dacă nu mă înșel, de pe vremea lui Năstase. Cu asta, mai ții puțin IT-istul român în țară. Nu știu dacă la începuturi a funcționat că un bonus pentru angajatul eligibil (a nu se crede că toți din IT sunt scutiți de impozit, există niște criterii)dar vă spun acum că nu funcționează, fiindcă a găsit românul o metodă. Exemplu concret.
Te duci la interviu și ceri 100 lei. Compania zice așa, îți dau 100, dar să știi că ajungi la suma asta doar dacă aplică criteriul scutirii de impozit, fiindcă tu ești eligibil. Nu, zici tu, dacă sunt eligibil, asta să fie că un bonus pentru mine. Bine, la, zice compania.
Apoi vine Dragnea în ianuarie 2017 și reduce impozitul de la 16%, la 10%. Perfect, ar trebui sa ne bucurăm, când am mai avut noi un impozit atât de mic, dar ce să vezi, angajatul nu mai primește 100 lei, ci 94 lei. Angajatul se duce la companie și își cere dreptul iar compania zice că, ghinion, în contract noi garantăm salariul brut, acum că legislația e proastă, nu e vina noastră. Și astfel, angajatul îl fute în gură pe Dragnea, deși în cazul asta cei care au redus impozitul nu au nicio vină.
Sunt companii care au dat banii înapoi, dar asta înseamnă că și acele companii au aplicat aceeași metodă. In concluzie, nu e niciun avantaj pentru cei eligibili. In avantaj sunt cei neeligibili. Se angajează pe 100 lei și între timp îndeplinesc criteriile de eligibilitate, fac o facultate tehnica, dar mai sunt și alte metode mai simple. Și după 2 ani, au 110 lei doar din asta.
Acum vad că vine USR cu propunerea de a mai reduce cu ceva impozitul, un lucru iarăși bun pentru companie, dar sa vezi atunci scandal.
Tot ce voiam sa zic este că noi mereu găsim metode de a fenta orice.
NOU
Scutirea de impozit nu o vede IT-stul ci ala care ia spaga pe care o cotizeaza managerul strain al firmei. Deci indirect Dragnea. Prostovanul ala si-a taiat craca de sub picioare si la capitolul asta. Nu e vorba ca pleaca angajatii in afara, e vorba ca pleaca firmele. Ce nu pricep non-IT-istii aia care tot comenteaza e ca pentru ca o firma sa stea in Ro trebuie sa iasa pe plus. Deocamdata spaga e un minus. Salariile sunt mari, diferenta fata de alte tari cu spaga mai mica sau zero e inexistenta. Terenul e scump, toti romanasii vor sa se imbogateasca din imobiliare. Serviciile devin cu un ordin de marime mai scumpe cand e vorba de firme straine, “ca aia au bani”. Care ar mai fi motivatia firmelor sa ramana aici?
NOU
Eu ma rog de cei cu softskills dinastea daca vor sa faca ceva cu sens in viata lor si sa schimbe lumea, sa vina manageri in sanatate. Hardskill-urile le inveti, ma angajez sa tin eu cursuri gratuit… dar leadership-ul asta doar prin experienta.
Asa ca daca va intereseaza o schimbare de cariera si v-ati saturat de cacaturile fetelor de la hr … va astept in sanatate. Nu este nimic din ce va plangeti voi pe aici… nici macar salarii. Nu sunt asigurari private, maxim un chef obosit de craciun care seamana cu un parastas… pe care evident ti-l platesti ca nu exista nimic gratis.
Lenuta de runos(resurse umane), gigel seful portarilor si asistenta sefa sunt cei mai smecheri oameni din spital… managerul e 100% roman si numit politic (inclusiv udmristii sunt de fapt romani in suflet). Nu exista cacaturi cu misiune viziune si branding … nu exista probleme cu maririle se maresc la 4 ani cand sunt alegeri parlamentare la toata lumea la fel.
Dar faci ceva misto… si nu mai trebuie sa donezi bani ca sa simti ca ai facut ceva meaningfull… 😉
Deocamdata doar absolventi de medicina, juridice(inclusiv administratie) si economisti. Dar sper sa putem schimba legea sa luam si oameni cu experienta in management in multinationale sau companii mari.
NOU
Pretenaș, acum chiar nu mai știu cum e treaba, dar când eram mai bighidiu, am învățat pe propria piele că distribuția de nimfomane pline de tot felul de boli lumești era mai mare printre asistentele medicale decât printre sudorițele, macaragițele ori vopsitorițele șantierelor Patriei.
Foarte contraintuitiv pentru observatorul din afara bulei…
NOU
O singura obiecție am aici: trebuie sa fii stăpân pe ce lucrezi ca să poți sa îți bagi pwla în cacaturile din firma. Dacă te știi cu musca le căciulă și ca tu habar n-ai de nimic acolo, rabzi și taci din gura, ca trebuie duși bani acasă.
Am avut și eu câteva figuri le la firma. Când m-am angajat eu la ei, nu se făceau team building uri, atunci nu aveam probleme sa merg. Între timp a apărut familia, copii, dar și pe ei cu ieșirile cu echipa.
Le-am zis din start: în timpul orelor cu cea mai mare placere, seara depinde de planurile de acasă, în weekend sa va fie de bine (cu toate ca mi-am rupt o data o sâmbăta pt ca m-au rugat colegii cu care ma înțeleg bine).
Fara recenta: la început de septembrie ne hotărâm sa mai facem un concediu la început de octombrie. Anunț șeful direct, se aproba, iau biletele de avion, ii iau și soacrei și mamei mele unul (pt mama mai complicat ca trebuia sa vina din alta tara) rezolv cazare, tot ce trebuie. Deci concediu pt 6 persoane 8 zile. După 3 săptămâni ghici ce? Te-am building fix in perioada respectiva. Răspuns politicos la mail ca am concediu în perioada respectiva și nu pot, lucram de acasă în ziua respectiva.
Si începe scandalul – îmi scrie directorul nervos ca pula mea, cum nu ma duc eu în concediu, ca nu se poate, pac concediu anulat și sa ma înscriu la team-building. L-am făcut prost, i-am zis sa își bage team-building in cur, ca nu anulez nimic și ca de cererea anulata de concediu nu mai pot și să-și vadă de treaba. După 3 zile a făcut ședința cu mine și încă 2 sefuti pe acolo ca să își ceara scuze pt reacție, după ce i-au băgat-o toți ca e prost.
Ai fost și altele mai vechi, cand m-am supărat pe sefuti ca erau prosti (au făcut scandal ca ies cu fostul șef în pauza de masa… El trebuia sa îmi dea invitație la nunta…) și am rămas după intervenția ceo-ului firmei care i-a făcut prosti pe fata .
Dar cum ziceam la început, trebuie sa știi ce faci și sa te poți baza pe cunoștințele tale (care la mine au venit după mulți ani de munca și implicare, dar acum putini din firma au ce sa îmi comenteze)
NOU
Liviu, tactica asta merge când nu vrei să stai mai mult de 3 ani într-un loc. (Ceea ce îți și recomand, și dacă vrei să faci asta și se poate, fă-o pe contract cu perioadă predeterminată. Pe contractori/consultanți nu-i ia nimeni la team building.)
Dacă în schimb ți se pune pata și vrei să rămâi într-o companie, ceea ce nu-ți recomand decât poate dacă ești coproprietar, atunci trebuie să “faci frumos”. Cu cât ai mai mulți ani în spate, cu atât mai “frumos” trebuie să prestezi.
Nu-l mai bagi pe director in pizda mă-sii, nu i-o mai dai la supt lui Ramona ot hasher, nu-ți mai permiți să le-o zici la proști/jigodii de la obraz.
E și asta o artă aducătoare de satisfacții, să trolezi proști, dar pe termen lung tot îți găsești prostul absolut, și atunci te izbești de zid.
Tried and true, mafrend…
NOU
hell: io am fost in TB desi eram contractor. Bere, tuica, dat cu 4×4 pe coclauri. Decent
NOU
articolul asta zici ca e numar de stand up :))
NOU
Am vrut sa zic ceva interesant dar e prea la urma comentariul meu si asa ca nu zic.