Contul meu
Mă uitam la cocalarul ăsta țigan, cum a parcat în Cora. A ajuns, s-a dat jos, a dat la o parte stâlpii ăia și a parcat. A parcat pe 3 locuri de persoane cu handicap în modul cel mai agresiv, vizibil arătând că el e cineva șmecher, cu multe coaie. Bine, se știe, fiecare cioară pe limba ei piere, dar mă gândesc la altceva.
Parcă înainte de pandemie nu erau nici oamenii, nici ăștia, atât de agresivi. Ok, parcau aiurea, dar parcă nu așa, în frondă. Și în trafic, peste tot, se simte o agresivitate teribilă din partea tuturor, deja, dacă ai mașină mică, să ți se dea voie să intri pe o stradă circulată este o aventură, simți vizibil ura celorlalți și îi vezi cum accelerează, sperând să te lovească și să îți arate ce greșit ești pe lume.
Nu știu, poate mă înșel, dar eu așa simt lumea din jurul meu. În același timp, până și eu, recunoscut pentru calmul meu olimpian, mă simt agresiv și scandalagiu.
Sper să treacă timpurile astea și să ne calmăm puțin.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Sigur avea certificat de handicapat! Nu putea să zboare !
NOU
Te uiți prea mult la TV.
NOU
cam simplist. mai ales ca nu ma uit la tv
NOU
Teoria mea e ca gradul meu de toleranta a atins limita maxima și pur și simplu nu mai am interes sa le tolerez diverse oamenilor de lângă mine. Astea sunt rezultate ale frustrării pe care o simțim în contextul pandemic, e lipsa de libertate asa cum o știm noi. Câteodată mi se pare ca depun în efort deosebit sa înțeleg și sa empatizez cu oamenii.
NOU
asa simt si eu la capitolul toleranta. nu mai am chef, pur si simplu.
NOU
Exact așa, asta ziceam și eu zilele trecute.
Am ajuns într-un punct în care nu mai am răbdare deloc cu oamenii. Nu îi mai suport, pur și simplu. Pandemia asta, pe lângă faptul că ne-a răpit din libertate, ne-a arătat și ce fel de oameni avem în jur. Am redus socializarea la minim și uneori mă străduiesc să nu îmi pierd răbdarea și bunul simt. Probabil foarte mulți trecem prin asta, încercând să nu ne exteriorizăm.
Cei care se exteriorizează sunt cei ca tipul din articol, cei care nu poartă mască, cei care nu se vaccinează și conspiraționiștii – desigur.
NOU
Nu prea mai are lumea chef si nu mai tolereaza multe, dar bun simt tot trebuie sa fie.
Nici eu nu las o masina daca forteaza, dar o las daca vad ca semnalizeaza din timp si nu e magar.
Cel din poza e oricum la alt nivel…
NOU
Maestre, vazi ca te ia Consiliul Discriminarii la ochi, avand in vedere relativ noua lege antițigănism::))
NOU
let them come
NOU
Poate îl ia cu noua lege anti cocalari. Vezi articolul în care semnala problemele rrrrrrrrrrrrrrromilor la Therme sau cum se numesc băltoacele alea
Doar un exemplu, au mai fost și altele
NOU
Merțan (sau haudi ori pemfe) + zburatoare = situatii de genu. Nu e nimic nou.
NOU
nu au sarit sa-l imobilizeze ca pe mosulica ala la Lidl?
NOU
nu, ca era ditamai huiduma
NOU
Aceste cuvinte ne doare, mai ales cand vin de la un silfid.
NOU
Pandemia si tot ce a insemnat ea are urmari psihologice de care nu suntem constienti. O sa dureze ceva pana o sa ne dam seama exact despre ce este vorba.
NOU
“până și eu, recunoscut pentru calmul meu olimpian, mă simt agresiv și scandalagiu”
Ma regăsesc 100%. Fac eforturi sa stau în banca mea. Nu înțeleg f bine de ce se întâmplă asta, problema principala pe care am gasit-o e lipsa de socializare extinsa. Extinsa în sensul de a fi prezenți în zona și oameni pe care nu ii cunosc. Gen restaurant, eveniment.
Probabil încep sa ma simt captiv. Și cred ca e din cauza ca “nu am voie”. Ca simt ca am nevoie de acele drepturi ante pandemie.
NOU
da, cred ca din cauza “captivitatii” se declanseaza kktul ala cu fight or flight. orice rahat te face sa te simti amenintat si raspunsul devine violent. efectiv fac eforturi in public si la volan sa nu ma enerveze actiunile celor din jur care, in majoritatea lor, sunt inofensive
NOU
Eu nu am devenit mai agresiv, dar am devenit mai antisocial. Vorbesc mai putin cu prietenii, ies mai putin afara, fac mai mult activitati de unul singur, practic nu mai am chef de oameni.
Legat de agresivitate, mie mi se pare ca tu ai devenit foarte agresiv in ultimul timp. Uita-te la ultimele tale articole doar. Si cititorii au devenit foarte agresivi, uita-te doar prin comentarii.
NOU
observi in plm ca vorbesc la plural in titlu?
NOU
@Arhi… fie sarcasm prea fin, fie “quod erat demonstrandum” 😀
NOU
Asa și eu. Nu mai suport conversațiile lungi și obositoare. În maxim 5 min am vorbit tot ce am avut de spus.
NOU
Nu stiu cu ce drept ne spui tu ca am devenit agresivi dar o sa platesti pentru asta!!
NOU
Eu si inainte de pandemie eram cu nervii intinsi deci cumva doar s-a prelungit starea aia.
Cum spui si tu, ma enerveaza nesimtitii cu cosurile lasate pe
mijlocul culoarului, aia care ti se baga in fata de parca esti omul invizibil, curierii care te mint cu nonsalanta si o gramada de alte situatii de care te lovesti in viata de zi cu zi.
In general reactia e in functie de cat de nesimtit e cel in cauza.
As vrea sa pot sa raman indiferent la toate rahaturile cotidiene dar deocamdata nu reusesc sa ma detasez.
Am incercat sa las de la mine, sa trec peste , sa nu dau importanta dar senzatia e ca efortul pe care il fac ca sa nu ma enervez e prea mare si cumva tot la nervi ajung.
Cumva senzatia e de sfarseala , o oboseala fizica si psihica la propriu.
Sunt constient ca e oboseala fizica si psihica , dar tot simt ca parca toate situatiile astea imi mananca ficatii si cumva de acolo frustrarea.
NOU
sincer sa fiu, ma bucur sa vad ca nu sunt singur in asta, ma linisteste, inseamna ca nu e caz de spital
NOU
Am fost duminica pana la Dedeman sa iau niste chestii sa termin instalatia electrica. Pe langa faptul ca magazinul era plin ochi, m-am pus la coada la una din cele 3 case deschise si am asteptat vreo 10 minute la rand, coada se lungise printre rafturi in spate. Cand am ajuns in dreptul culoarului din fata caselor, apare un gigel din partea stanga si isi pune lucrurile jos langa mine. Cum facea ala din fata mea un pas, cum isi impingea si Dorel rahaturile mai inspre casa. A trebuit sa calc peste lucrurile lui sa imi pun produsele pe banda (care banda e doar o jumatate de banda statica, pe restul a mai inghesuit dedeman prostii, poate, poate te conving sa mai cumperi ceva in ultimul moment). Dupa ce am trecut in partea cealalta, cacatul ala cu ochi a inceput sa imi impinga produsele mai spre casiera, sa lase si el jos cutiuta pe care o avea in brate, pentru ca evident s-a bagat cu forta in spatele meu si ceilalti de la coada l-au lasat. Iti vine sa-l mai crezi si pe Hitler cand a hotarat ca numai unii oameni ar trebui sa aiba dreptul sa traiasca.
NOU
Probabil săracu țigan era ăsta, bolnav cu cardieșe, cu capu, cu toate boalili…
youtu.be/-UtZO9kTSE4
NOU
Dar daca am trecut deja de singularitatea haterelii si de acum nu ne mai putem intoarce decat in viitor, pe care nu-l vom mai avea atunci cand ne vom uni ca atomii izbiti prin atractia sinergica a faptelor…
NOU
Mă, tu nu esti cumva nepoata lu’ Nea Nelu?
NOU
Nu ma-nnebuni, Nea Nicu?! Nu mai pot cu voi, m-ati umplut de nea, Nea Zapada, Nea Ilie, acum si Nea Nelu-Cotrocelu…
NOU
Pai daca ne iei cu “meandrele concretului” si alte alea :))
NOU
Desigur ne putem intreba de ce erau locurile alea blocate cu stalpi? Daca chiar venea o persoana cu handicap, ar fi avut ceva de lucru pana le dadea deoparte.
NOU
ne am intrebat oe aici, demult. a raspuns Cora ca trebuie doar sa cheme agentul de paza si gata. stii cum e, se da jos din masina, se duce după paznic, vina inapoi etc
NOU
Eu sunt la fel ca inainte: extrem de agresiv seara, cand ajung singur si nu ma vede nimeni. In timpul zilei, in public, sunt izvor de inspiratie pentru barzii budisti.
Ajuns singur acasa, bag 150-200 de licoare si incep sa imi imaginez nesimtiti si raufacatori. Pornesc light; tot asa, cu unul care a parcat aiurea sau mi-a injurat prietenii, motive peste care majoritatea ar trece. Dar nu si eu. Nu acum!
Si topai prin casa, arunc in aer pumni, picioare, fac scheme cu mopul, ma arunc in genunchi, fac prize la sol, sugrum, degete in ochi, musc urechi. Le musc pana le smulg si le scuip.
Asta e incalzirea. Pe urma trec la rapitori, teroristi, deturnari de avioane; iar la final, cand ma simt eliberat, fac si un act suprem de caritate: imi dau viata pentru a salva o fetita din flacari, imi donez ambii rinichi, creierul…
Gata, m-am pus la somn linistit si mandru. Insa trebuie sa fiu complet singur, altfel nu functioneaza. Si daca am o pisica sau o pasare in camera, nu pot sa ma desfasor, mi-e rusine de ea.
NOU
Frica/rușinea de păsărică e groaznică.
NOU
atata tupeu si agresivitate ca-n bucuresti eu n-am vazut nicaieri; e plin de taranusi cu numere schimbate, acesti cosmopoliti veniti din toate catunele tarii pentru o bucata de smen
exista desigur si bucuresteni ok, aia getbeget… care au plecat demult afara 🙂
NOU
Acum inteleg de ce ai facut giveaway la pistolul ala cu bile.
NOU
Și-a luat unul mai mic ca ala arata a sniper și nu putea fi plimbat neobservabil în strada.
NOU
PS: Dati like sau vin dupa voi!
NOU
Daca n-ai pistol cu bile, nu ne e frica de tine, ña-ñaaaa…
NOU
Q, ca sa nu ramana fara bile!
NOU
Mi se pare ca a parcat exact cum trebuia, e de 3 ori handicapat.
NOU
Nu cred ca neaparat pandemia, a acutizat dar nu e principalul motiv.
Sunt cei care faceau mizerii dintotdeauna, unii ocazional, altii erau civilizati. Ultimile 2 categorii au vazut ca daca respecta niste reguli sunt prosti si se chinuie… si au decis sa faca si ei ca primii pe principiul da ce eu-s mai fraier?
NOU
Răspunsul simplu la întrebarea din titlu este DA!
Explicația din spate e ceva mai complexă. Agresivitatea este o formă de exprimare a furiei. Furia la rândul său apare ca reacție psihologică la o dorință neîmplinită. Și să nu zică cineva că nu și-a dorit chestii în pandemie (film, plimbări, vacanțe etc.). Chiar și să dispară toată nebunia asta este în sine o dorință.
un link util: www.emag.ro/4-pasi-catre-linistea-sufletului-o-cale-simpla-si-eficienta-de-inlaturare-a-simptomelor-psihice-9789737072054/pd/DTZBL2BBM/
p.s. deși titlul se duce în zona dezvoltării personale, cartea tratează probleme sub aspect psihologic.
undeva pe net este și pdf
NOU
eu tind sa cred ca agresivitatea sporita vine din cauza amenintarii continue la adresa vietii si sanatatii celor dragi. stii in fiecare moment ca se pot imbolnavi si pot muri, in chinuri groaznice si nu ai ce sa faci. iar asta te face teribil, teribil de furios
NOU
Si la mine e la fel, cumva s-a accentuat starea de agresivitate , irascibilitatea senzatia ca pierd timp pretios cu tot felul de nesimtiti pe fondul unor probleme de sanatate ale sotiei.
Peste asta se suprapunea si oboseala, faceam naveta saptamanal tm-cj pentru tratamente.
Acum ea e bine dar starea aia tot nu a disparut.
Avem un baietel de 1 an si 3 luni.
Este alergic si in primele 6-7 luni de viata am fost pe la 30 de medici pediatrii, dermatologi, gastroenterologi,alergologi si in final imunolog.
Dupa tspe mii de tratamente , creme peste creme, stres, in final imunologul a reusit sa rezolve problema.
Tot stresul, oboseala, drumurile, te cam darama oricat de puternic crezi ca esti.
Cel mai greu e cu senzatia ca nu poti sa ii ajuti decat fiindu-le alaturi.
Nesiguranta, teama, alea practic te macina si te consuma cel mai tare.
Oboseala fizica trece la un moment dat.
Psihic e mai greu.
Dar vazand in jur alte nenorociri incepi sa realizezi ca esti ok si ca nu esti in scenariul ala nasol si asta cumva iti da putere sa mergi mai departe.
NOU
Avand in vedere ca tot ce misca vrea sa-ti ceara declaratia, sa te bage-n casa, sa-ti puna masca si-n somn si cate si mai cate, as zice ca da. Acum vreo 2 saptamani ne-am luat la cearta in casa pe un cacat, gen, fata, trec pe la ai tai maine, ca azi nu ma-ncadrez in ora 8 seara.
Si de atunci am zis ca asta nu e trai, pe declaratie si cand te freci la cur, sa consulti liste cu indici care indica indicatori de lindic pentru incidenta pentru orice drum. Asa ca mai bine pun 100 de lei pe saptamana pt amenzi decat sa ma mai frec la cur cu dosare cu sina doar ca sa am dreptul sa respir. Si de cand am luat decizia asta sunt mai linistit.
Duca-se pe pustii.
NOU
Eu cred că oamenii (unii din ei) au fost dintotdeauna așa nesimțiți, doar conjunctura asta cu pandemia a scos la suprafață niște chestii. Cu siguranță sunt și oameni decenți care greșesc din neștiință sau din simplul fapt că percepțiile diferă (ce te deranjează pe tine, poate pe mine nu ma deranjează), dar sunt convins că odată atrasă atenția, se vede din reacția lor dacă sunt oameni decenți sau nu.
NOU
Eu simt ca am atins efectiv limita tolerantei si a suportabilitatii. Nu mai pot cu toti cretinii. Poate si pandemia, varsta, faptul ca de 1 an stam practic in casa cu 2 copii mici, plus munca printre picaturi, plus celalalt adult din familie care este imobilizat la pat de ceva timp, lipsa socializarii, lipsa unei pauze in adevaratul sens. Un fel de burnout care se manifesta prin lipsa rabdarii, draci pe mine si exasperare pentru simplul fapt ca mi-a trantit o vecina usa de la lift in cap sau ca gigi de la mega nu e capabil sa stea naibii la 1 m distanta. Stiri nu mai citesc decat razlet, dupa protestele aur din curtea spitalelor. Asa rau m-am enervat ca nu am putut sa dorm in noaptea aia. I can’t do it anymore. Am ajuns in punctul in care stiu ca daca deschid tv ul sau ies din casa o sa ma umplu de nervi sau mai rau. Acum cateva saptamani eram cu copilul pe trotuar la plimbare, a venit unu cu o masina ca voia si el sa parcheze. Nu l-am vazut pentru ca eram cu capul in jos, aranjand ceva. A claxonat lung cand a ajuns la 50 cm de noi de mi-a stat inima. Copilul s-a speriat, ala a iesit pe geam, m-a scuipat, m-a injurat si a urlat sa ma dau la o parte. M-am dat din drum si pur si simplu am ramas stana de piatra, nu am putut sa reactionez in niciun fel, m-a busit instant plansul. Iar eu nu sunt deloc genul care sa planga asa din nimic. M-am mirat si eu de reactia mea. De ce dracu suntem asa rai? Pe mine asta ma macina de ceva timp. Pandemia asta parca a scos la iveala tot ce e mai urat. Si eu am ajuns sa reactionez naspa/diferit in situatii in care alta data as fi scos un fuck off si cam atat.
NOU
Azi bag overtime și n-am timp să detaliez; pe scurt, e normal. Mai puține interacțiuni, mai puțină abrutizare și confruntare cu situații la care să dezvolți toleranță. Am mers de 2 ori cu metroul in ultimele 12 luni, îmi venea să îi spânzur pe cei care nu stăteau pe partea de mers (dreaptă) pe scările rulante. Acum 2 ani nici n-aș fi observat/aș fi comentat doar in gând. Nu consider asta un lucru neapărat rău.
NOU
Pe strazi e o nebunie mai mare intradevar. Schimba astia benzile fara sa semnalizeze, un stil mult mai agresiv…asa cum ii cunosteam eu pe canadieni parca aveam oarecare siguranta. Anul trecut am avut doua accidente…doua. Sunt in Canada de 17 ani si o singura chinezoaica nauca a dat peste mine acum vreo 1o ani. Anul trecut 2…in iunie a intrat unul in autostrada care mergea la 50/h, viteza mare a intrat intr-o masina, care masina la randul ei a intrat in mine…lovit bara, indoit partea din spate de nu se mai inchidea partbagajul. M-am certat vreo 3 luni cu alta provincie sa imi recuperez banii. Boul baltii in pickup truck de nu stiu daca ii ajungeau picioarele la pedale…mor pe astia cu masini cat casa si sofeaza ca cizmele.
Pe 29 decembrie altul…intru in parcarea unul magazin de alimente. Iese un italiano vero cu spatele…tot pickup truck, bang ma loveste in portiera spate dreapta , se da jos si incepe sa urle la mine ca nu stiu sa sofez, ca nu m-a vazut pe ecranul lui, ca 50/50…no bine…m-am pus in spatele lui de tot si pana nu mi-a dat actele sa le fotografiez nu am plecat. El cica…eu sunt proasta…no bine, am plecat la Collision center….i-am trimis boului pozele de la centru si discutia cu asigurarile dupa care ma cauta innebunit sa imi faca masina sa nu ajunga la asigurari problema, pentru ca ii ridica permisul (venea de pe loc cu handicap, sotia era cu handicap si proprietara masinii iar ea nu era in masina cand s-a intamplat accidentul) iar asigurarea i s-ar fi dus la cer, el avand pe undeva pe la 70 ani ca varsta. …..deci nu stiu dar anul trecut am fost magnet de tampiti!
NOU
nici eu nu mai am rabdare, nu mai am nervi. E din cauza pandemiei, dar si a faptului ca 2018 si 2019 au fost ani rai cu mine .
Si in plus, nu am mai fost intr-un concediu adevarat de o saptamana sau doua pe undeva, din 2015.
NOU
Cred ca pe langa frustrarea indusa de restructiile impuse (ca ai pleca undeva in weekend dar nu e voie/nu e indicat, ca nu te poti duce la un restaurant, teatru, concert, ca nu te poti vedea cu prietenii etc) se adauga si faptul ca ducem o batalie stresanta, fiind impartiti in 2 tabere: pro si contra vaccin, pro si contra masca, pro si contra restrictii, de unde rezulta frustrare suplimentara, nervi in plus etc.
NOU
A pus si embleme de S600 Maybach pe S350d .. Alta cioara care își baga nevasta la produs in Germania .
NOU
Nu esti singurul! si eu am sesizat acest aspect in randul oamenilor!