Unul din lucrurile pe care le-am învățat, de când sunt ADHD-ist cu acte, a fost să îmi accept și să îmi înțeleg nevoile, să nu mai lupt împotriva lucrurilor pe care nu pot să le fac sau care mă deranjează ci să încerc să lucrez în jurul lor și să le aduc la numitorul comun de care am nevoie.

Sezonier vorbind, mie îmi place enorm să mă bălăcesc în apă, mare, soare, piscine, nu contează. Problema e că, deși îmi place enorm, am o problemă senzorială cu nisipul, problemă care e comună la oamenii cu neurodivergențe. Urăsc să mă atingă sau să ating nisip, nu suport senzația, nu îl suport pe piele, nimic. Și una din chestiile care mă scoteau din sărite, când reușeam să îmi înving dezgustul de a mă duce la nisip, era veșnicul cearceaf, întins pe plajă. Cearceaf peste care bătea vântul și aducea nisip, pe lângă care treceau copiii și aduceau nisip (în paranteză fie spus, jur că nu înțeleg plăcerea copiilor de a intra pe cearceaful/pătura de plajă, murdari de nisip ca niște porcușori, fără nicio jenă. Și nu doar ai mei, toți, bãi, toți), practic, tot timpul plin de nisip, în toate colțurile și orificiile.

Dar omul cât trăiește, învață. Prin peregrinările mele europene, am ajuns să văd multe bordeie și multe obicee. Și cel mai simpatic obicei, care m-a prins complet, a fost bătrâneii din Spania și Portugalia, care merg la plajă zilnic având un șezlong sub braț și o umbrelă în mână. Serios, chestia cu micuțul șezlong de plajă a fost o revelație enormă pentru mine, chinuit cu tot felul de cearceafuri și pături dedicate de plajă, pe care dădeam camioane de bani, aveam, la un moment dat, o pătură de aia de plajă de 2.5×2.5, în speranța că, dacă e mai mare, ajunge nisipul mai greu la mine. Newsflash, ajunge.

Anyway, long story short, dacă aveți, ca și mine, probleme de genul, nu neapărat ADHD, dar ceva să placă la toată lumea și vă enervează acest gen de probleme, nu uitați că nu e nicio jenă să mergeți cu șezlongul la subraț, o fac milioane de oameni, în fiecare zi. Poate nu în România, dar, de făcut, o fac.
Fiți voi începutul și exemplul de care avem nevoie.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur