Am primit înainte mailul de mai jos (nu am cerut permisiunea să îl public, asta e, amândoi suntem nesolicitați, Luciene) și mi-am adus aminte că vreau demult să scriu asta.

Dacă vă simțiți…nu știu, greșiți, inadaptați, dacă trebuie să faceți eforturi pentru a vă adapta la societate și pentru a vă duce viața de zi cu zi, căutați un medic. Mergeți la un psihiatru și începeți procesul de evaluare pentru neurodivergență. Nu psiholog, psihologii nu sunt medici, ci doar învață să dea din gură și să ofere iterații posibile pe subiecte date. Psihiatru. Dacă se poate, specialist.

Sigur, dacă aveți posibilitatea, încercați să faceți asta în altă țară, pentru că, în românia, psihiatrii nu se înghesuie să dea diagnostice sau verdicte de genul, preferă să dea antidepresive, că ies mai ieftin și nici nu se întâmpla mare lucru. Deși, ca să știți, antidepresivele agravează stările de ADHD, pentru că vă pun corpul în defazaj și mai mare versus creier, care nu se va opri nicio secundă, în schimb restul…

Mergeți la medic. Nu vă fie frică de ADHD, Asperger sau știu eu ce divergență puteți avea. Numai faptul că ȘTIȚI că nu sunteți defecți, ci doar înțelegeți lumea altfel și vă ajută enorm, în viața de zi cu zi. Vă ajută să vă înțelegeți stările, reacțiile, să le puteți proviziona sau adapta, vă ajută să înțelegeți de ce e necesar să simulați, în public, anumite stări și sentimente pe care nu le simțiți, dar ceilalți cred că trebuie neapărat exhibate.

Mergeți la medic. Întrebați. Căutați. Viața poate fi și frumoasă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.