Am primit înainte mailul de mai jos (nu am cerut permisiunea să îl public, asta e, amândoi suntem nesolicitați, Luciene) și mi-am adus aminte că vreau demult să scriu asta.

Dacă vă simțiți…nu știu, greșiți, inadaptați, dacă trebuie să faceți eforturi pentru a vă adapta la societate și pentru a vă duce viața de zi cu zi, căutați un medic. Mergeți la un psihiatru și începeți procesul de evaluare pentru neurodivergență. Nu psiholog, psihologii nu sunt medici, ci doar învață să dea din gură și să ofere iterații posibile pe subiecte date. Psihiatru. Dacă se poate, specialist.

Sigur, dacă aveți posibilitatea, încercați să faceți asta în altă țară, pentru că, în românia, psihiatrii nu se înghesuie să dea diagnostice sau verdicte de genul, preferă să dea antidepresive, că ies mai ieftin și nici nu se întâmpla mare lucru. Deși, ca să știți, antidepresivele agravează stările de ADHD, pentru că vă pun corpul în defazaj și mai mare versus creier, care nu se va opri nicio secundă, în schimb restul…

Mergeți la medic. Nu vă fie frică de ADHD, Asperger sau știu eu ce divergență puteți avea. Numai faptul că ȘTIȚI că nu sunteți defecți, ci doar înțelegeți lumea altfel și vă ajută enorm, în viața de zi cu zi. Vă ajută să vă înțelegeți stările, reacțiile, să le puteți proviziona sau adapta, vă ajută să înțelegeți de ce e necesar să simulați, în public, anumite stări și sentimente pe care nu le simțiți, dar ceilalți cred că trebuie neapărat exhibate.

Mergeți la medic. Întrebați. Căutați. Viața poate fi și frumoasă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

40 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    recomandare pentru o psiholoaga zgarcita?

    4
    • #2

      nu stiu, boss, ca eu am facut asta in alta tara, in romania nu am rabdare cu medicii de gen, creierul de adhd percepe tot felul de semnale si stimuli si stii dinainte spre ce se indreapta si ca isi cauta motivatii tampe.

    • #3

      Oglinda. Nu te întrerupe și-ți oferă o imagine sinceră a ceea ce ești.

      3
    • #4

      Poate ”nebunul” cu care am făcut eu ”testul” psihiatric în fiecare an, vreo 2 decenii, apoi mai rar că au schimbat regulamentul. Din alte guri am auzit că e bun, a fost și pe la simpozioane pe afară. Burbea se numește și i-au trecut prin ”mîini” cîteva zeci de mii de oameni. Psih-oloage sînt peste tot, psihiatri mai rar…
      Că la noi se spune că din om faci marinar, dar invers, nu…

      4
    • #5

      imi zice un prieten cu ADHD ca el a fost la clinica Hope, in Cluj.

      clinica-hope.ro/

  2. #6

    Nu mi-a fost frica niciodata, stiam ca-i ceva putin diferit la mine, dinainte sa stiu ce-i aia sa fii diferit… adica dinainte sa am 7 ani, sa incep clasa I, etc.

    S-a diagnosticat, pe la vreo 24 de anisori, de catre cineva ADHD, de catre altcineva mai mult spre OCD ( insa eu nu prea cred, OCD-ul, fara memeurile de pe net gen haha am OCD ca nu suport hainele neasezate cum trebuie in dulap, pare totusi mult mai serios in manifestare decat ce am eu ), nu m-am framantat foarte mult ca n-am primit diagnosticul batut in cuie, a fost mai mult ca o confirmare ca-i ceva putin in neregula, m-a relaxat intr-un fel.

    Nu am intrat pe drumul medicamentelor, am ales constient asta, ne medicam uneori cu cate un exces de cafeina, de alcool, sau de autoincurajare.

    Si da, daca puteti sa beti, nu stiu, echivalentul in cofeina a 5 RedBull-uri, disperati sa va concentrati pe ceva, iar apoi, dupa vreo jumatate de ora, puteti sa trageti linistiti un pui de somn, fara sa simtiti excesul de stimulant, aveti cam ADHD.

    Nu incercati cantitati si experimente d-astea daca sunteti oameni normali.

    9
    • #7

      Eu beau cafea sau ness de plăcere. Ca să-și facă efectul la modul serios mi-aș strica stomacul. 4-5 căni (ca de ceai) ar fi un bun început, că petul de cola cu câteva linguri (de supă) cu ness turnate în el parcă l-aș lăsa în dosarul cu amintiri de tinerețe.

      2
    • #8

      la ADHD, cafeaua te ajuta sa te concentrezi, pentru ca iti aduce corpul in ritm similar cu creierul. dar asta are si un efect de linistire asupra organismului, asa ca, un adehashdist poate sa bea o cafea si, dupa 20 de minute, sa bage un somnic de voie fara probleme

  3. #9

    Wait, what?
    pastile de Xanax extra pot fi o problema? Am primit mai demult reteta pe o luna pentru a calma niste atacuri de panica. Din fericire psiholoaga (soc si groaza 🙂 ) m-a ajutat sa trec peste. Insa am pastrat pastilele ca backup plan, si am la mine cam tot timpul trei pastile. E ca titirezul din inception, ma ajuta sa ma controlez. Spuneti ca e o problema? Reteta nici macar nu o mai am.

    7
    • #10

      infractorule!

    • #11

      Xanax? Am o sacosa de fentanil si altele asemenea ramasa dupa ce a plecat sotia dintre noi. Nu mi le-a primit la niciun spital/farmacie, ca nu au proceduri asa ca sta intr-un dulap.

    • #12

      iar acum iti voi sterge datele de pe server, pentru orice eventualitate, in caz ca avem politisti fff zglobii pe aici.

    • #13

      @un_oarecare – same here, morfina, fentanil etc. iar datele mele sunt cunoscute.
      Sunt convis insa ca parerea militionerilor romani nu prea conteaza pe aici pe unde sunt io.

  4. #14

    Nu e necesar să simulați nimic. Apropiații știu străinii nu contează. Am un prieten și coleg care tot încearcă să se muleze pe așteptările celorlalți și îl cert constant, mie mi se pare ok așa cum e.

    2
    • #15

      a, deci nu e necesar? pfff, daca stiam…

    • #16

      Încerc să-mi dau seama ce ar fi de evitat: simulare, mulare, sau stimulare? Poate și emulare, să fim siguri?

      1
    • #17

      Mda. Așa îmi trebuie, fmm de empatie și acceptarea necondiționată a prietenilor.

      0
    • #18

      hehehe

  5. #19

    Eu am citit cartea lui Christelle Petitcollin – Gandesc prea mult, si mi-am dat seama unde e cauza comportamentului meu. Nu am schimbat multe de atunci, functionez f bine, dar acuma inteleg cum e cu gandirea arboricala non-liniara.

    4
  6. #20

    Dupa articolul tau am discutat cu familia extinsa si le-am zis din nou ca sunt convins ca am si eu ADHD. Hai, mai, mai lasa-ne. Pana nu ai patalama nu te credem. Am decis sa ma duc la doctor, sa imi dea patalama. Pe langa o depresie gasita, dupa 2 sedinte de teste, mai am maine dimineata aia finala. Dar din ce am bifat la teste si am discutat cu doctorita, 99% e clar ce raspuns primesc. Nu stiu daca vreau sa iau medicamente, vreau doar ca lumea sa nu mai comenteze ce si cum fac, sa inteleaga ce sunt asa, sa nu mai dea vina pe mine, ca inventez eu ca sa-mi caut scuze. Eu sunt ok cu mine, poate dupa asta o sa fie si ei ok cu mine. Asa ca, merci… Macar am facut pasul de a merge (m-a si felicitat doctorul ca am avut curaj sa vin cu subiectul asta). In Romania, da. Super tipa. Multumesc din nou, e inportant cand lumea intelege ca nu e singur/singura…

    6
    • #21

      minim 2 greseli, din graba 🙁 Sorry, nu sunt chiar atat de incapabil sa scriu ”inportant”, ”sa inteleaga ce sunt asa”…

    • #22

      Bogdan, întreabă doamna J. de recomandare, ii dau mailul tau?

    • #23

      Tocmai am primit validarea in dimineata asta. Mi-a placut ca la sfarsit mi-a zis ca imi da medicamentatie ca trebuie sa imi dea, aleg eu daca vreau, dar imi recomanda totusi terapie, ca i-am zis ca am istoric. Da, poti sa ii dai adresa mea, doamna doctor e de la RM, eu “am prins-o” prin abonament, la intamplare. E un test cu muuuulte intrebari, dar nu il faci intr-o singura sesiune, a revenit cu mai multe intrebari, abia in a 3-a sesiune am primit confirmarea oficiala.

    • #24

      ai grija ca nu ai voie sa conduci daca iei medicatie

    • #25

      Please, vreau și eu numele ei 🙂 multu

  7. #26

    Numa’ tacaniti pe blogul asta si care iau lumina zilnic unii de la altii. ce-ar putea sa iasa prost?

    20
  8. #27

    M-ar interesa o recomandare de psiholog daca are cineva. In Bucuresti. Precum majoritatea, nu am timp si bani sa incerc oameni plictisiti. Va rog.
    Stiu ca am nevoie de ajutor, insa nu stiu incotro sa ma indrept…

    4
  9. #28

    Mi se pare extraordinar ca scrii deschis despre asta. Nici n-ai idee cat sprijin oferi, doar fiindca vorbesti despre experienta ta si dai sfaturi de la firul ierbii. Sau ma rog, al ADHD-ului 🙂

    4
  10. #29

    Neurofeedback.
    Nepotul meu de 7.5 ani a fost diagnosticat de psihiatru cu ADHD. Sedinte la psihiatru, vorbe, nici o ameliorare.
    Fi-mea a cautat altceva, a gasit chestia aia, a bagat copilul la test, copilul nu are nimic pe zona ADHD. E hiperactiv. Acum face zilnic tratament de o luna aproape. Deja dupa doua saptamani se vad rezultatele. Da, costa cam mult(30 de sedinte, 9000lei), dar macar vezi un rezultat.

    • #30

      Am citit si eu despre neurofeedback, dar parca n-as avea curaj sa aplic pe un copil. Iar daca e doar hiperactiv, de ce face neurofeedback?

      2
    • #31

      Tratamentul nu e invaziv, nu exista nici medicatie.
      Copilul sta o ora in fata unui ecran si joaca diverse jocuri. Nu are joystik, sau ceva, misca chestiile alea din joc cu puterea mintii. In SUA se practica metoda asta de zeci de ani.
      Cum spuneam, copilul are deja cam 25 de sedinte si harta creierului arata deja mai bine. S-a mai calmat, nu mai face chestii obsesiv, e mai intelegator atunci cand i se explica faptul ca nu poate avea tot ce cere el, i-a disparut din vocabular “lasa-ma in pace, fac ce vreau eu…”, e mai cuminte in clasa si mai dispus sa faca lectii, lucru care era un cosmar pentru parinti pana acum vreo luna.
      Nu este inca “iesit din padure”, are zile cu reintoarceri la vechile obiceiuri(lucru normal de altfel), dar semne se vad.
      Precizez sub cuvant de onoare, ca tot ce spun este strict din experienta proprie, care poate fi verificata la nevoie. Acum, nu stiu, pentru ca nu s-a pus problema la noi in casa, cum e cu tratamentul asta la adulti, daca se face si cu ce rezultate.

      3
  11. #32

    Nu am prea intrat in ultimii 2-3 ani pe aici desi te-am citit cu religiozitate vreo 10 ani la rand, si azi, mi-a venit in minte sa mai intru sa vad ce mai zici si bam, ADHD.

    Acum cateva luni m-am hotarat si eu sa ma duc sa imi fac o evaluare pentru ADHD pentru ca banuiam de ani buni ca asta era cauza luptei pe care o duceam zilnic.
    Bineinteles, am bifat 17 din cele 18 simptome – impulsivitate si neatentie.

    Absolut de acord cu tine, diagnosticul in sine e ceea ce m-a ajutat cel mai mult, concerta ajuta mai mult pentru binge eating, motiv pentru care am hotarat sa iau cea mai mica concentratie.

    De-a lungul anilor, se pare ca am dezvoltat destule coping mechanisms ca sa fiu un adult functional, dar de la functionalitate pana la liniste mai sunt cativa pasi pe care trebuie sa ii parcurg.
    Meditatia m-a ajutat probabil mai mult decat concerta, dar trebuie sa practic anumite tipuri de meditatie specifice pentru ADHD.
    Ma alatur indemnului tau, un diagnostic nu trebuie sa fie o stigma, e un pas spre a te intelege mai bine si de ati construi viata In functie de nevoile tale, nu ale celor din jur.

    Ciudat ca am intrat aici tocmai astazi si primul post pe care l-am vazut a fost asta, cateodata viata are un umor ciudat.

    8
  12. #34

    Am citit toate articolele cu ADHD de aici si ma regăsesc 100%. Deci 99% am ADHD. Asa imi pot explica multe lucruri. Am tot amânat programarea la psihiatru. Saptamana viitoare o voi face. Sper ca medicamentele sa ma ajute sa pot termina/duce ceva pana la capat in PLM. Poate opreste muzica asta 24/24 din cap FMM. Poate va face sens viata asta. Dar cel mai important. Poate dorm si eu fratioare…

    4
  13. #35

    Mie mi se pare mai grav că e gras decât kkturile astea de primadona că am adhd and shit.
    In al doilea rând, contează doar rezultatul, nu interesează pe nimeni cum ajungi acolo. We dont care ” your mind îs racing”, fck it, tre’ sa produci rezultau ăla
    In al treilea rând, NU TI SE CUVINE NIMIC. Nimeni nu-ți e dator să te înțeleagă, sa te consoleze și alte kkturi. Get ur shit together, ur job

    5
    • #36

      Da chiar, ce combinație gravă, și gras și cu adhd…

      6
    • #37

      Şi cu puțin păr. Sau n-am înțeles eu bine despre cine vorbim?!

      7
    • #38

      Nasol de tine, ce să mai zic…

  14. #39

    Este destul de dificil la început să găsești specialiști care să ‘vibreze’ cu tine, dar, odată ce îi găsești, rezultatele încep să apară. În cazul meu, problemele principale au fost și încă mai sunt la un nivel mult mai scăzut: aroganța și dificultatea de a comunica eficient cu ceilalți. E greu să accepți că, deși vorbești aceeași limbă, felul în care te exprimi poate părea o limbă străină pentru majoritatea oamenilor.

    Spre deosebire de tine, unde creierul jonglează cu idei diferite, al meu se blochează pe una singură și nu se oprește până nu o rezolv. Am avut noroc că societatea avea nevoie de abilitățile mele – altfel beleam pla :). Totuși, chiar și așa, a fost o luptă. Am ajuns să devin dependent de alcool doar ca să îmi fac mintea să tacă puțin.

    Cum ai zis si tu: Este un drum greu, dar merită să cauți ajutorul potrivit. A fi conștient de ceea ce te face unic este primul pas spre a transforma aceste provocări în puncte forte.
    Cere ajutor de la specialiști – nu ești nebun daca te duci la psiholog / psihiatru!
    Viața poate fi frumoasă dacă înțelegi cum funcționează mintea ta și înveți să o gestionezi.

    5
  15. #40

    Boss, io aveam impresia că mailurile de la persoane private se publică doar dacă expeditorul și-a dat explicit acceptul. Dar mă rog, poate sunt io mai old fashioned… E bine că totuși spui asta, să știe lumea la se să se aștepte.