Contul meu
De ce nu mai avem fotbal?
Pentru că nu mai avem sport. Nu sport de performanță, ci sport a nivel de școală, liceu.
Știți cum am ajuns eu să fac fotbal? Eram în clasa a 6 și jucam fotbal în curtea școlii, portar. Și am prins o zi de-aia extraordinară. Nici o minge nu trecea de mine. Nu conta că îmi făcusem varză pantalonii de școală, dealtfel singurii pantaloni pe care îi aveam.
La un moment dat, după ce am respins o minge foarte grea, a venit un nene la mine, îmbrăcat într-un trening gri, pe care scria World.
– Puștiule, vrei să joci fotbal și în altă parte decât în curtea școlii?
Eu, fiind învățat de părinți să nu mă bag în seamă cu străinii, nu prea aveam chef de discuții, mai ales că mi se părea o întrebare destul de ciudată.
– Hai, că te văd speriat. Uite, mâine vii la Piața Muncii, la clubul Voinicelul și întrebi de mine.
Și mi-a zis numele. Îmi pare atât de rău că nu mai țin minte cum se numea OMUL acela. De la el am învățat totul. El ne dădea Brifcoruri din banii lui când câștigam meciuri. Ne cumpăra echipament, ne ajuta când aveam probleme. NICIODATĂ nu a cerut UN LEU de la vreun copil.
După un timp, la un meci, a venit un tip de la Dinamo. Habar nu aveam eu cine e Piți Varga. Doar am văzut că e puțintel aghezmuit de alcool.
La sfârșit a venit la mine.
– Mă piciule, cum naiba joci tu portar, că ești înalt cât genunchiul broaștei?
– Sunt mic nenea, dar să vedeți ce detentă am.
Văzuse ce detentă am. Și m-a luat la juniorii lui Dinamo. Desigur, juniori 2 sau 3, nu mai țin minte. Eram cel mai mic portar pe care îl văzuseră. Aveam maxim 1,50, dar dacă veneam din alergare, reușeam să mă agăț cu mâinile de bara de sus de la echipa mare.
Am stat la ei până când mi-a interzis mama să mai merg la fotbal. Aveam treapta 1, iar fotbalul era pentru vagabonzi. În 2 ani aproape la Dinamo, nimeni nu mi-a cerut UN LEU. Pentru nimic. Aveam absolut totul, de la echipament până la hrană. Nimeni nu cerea bani să fim băgați în meciuri. Erai în formă, jucai. Erai varză și nu îți ieșea nimic, dădeai ture de teren tot timpul meciului. Aia era regula.
În clasa a 9 a m-am dus la Rapid la trialuri. Cine făcea trialurile? Rică Răducanu. Tremuram când l-am văzut. Mi se părea că am norocul de a vorbi cu o legendă. Aproape că nu îmi venea să cred. Am stat la Rapid 6 luni doar. Nu eram serios. Deja îmi mirosea a femei, a țigări, a wu-shu, a băutură și bagabonțeală.
Nimeni de la Rapid nu mi-a cerut UN LEU în toată perioada asta. Totul era oferit de club. Totul.
Ia întrebați puțin. Veți vedea că astăzi, dacă vrei ca puștiul tău să facă sport de performanță, trebuie să plătești. Nu neapărat la fotbal, deși la fotbal se dau sumele cele mai mari. Pentru că oferă un eventula viitor plin de bani, dacă ai noroc și talent. Dar și la celelalte sporturi. Trebuie să dai bani pentru admiterea la club. Nu mai contează dacă ești bun, contează contul din bacă al părintelui.
Părintele trebuie să plătească abonament lunar, trebuie să cumpere echipament, trebuie să cumpere susținătoare de efort, trebuie să cumpere mâncarea specială. Nu mai vorbim de sporturile unde echipamentul, gen bărci, costume, spade, rachete de tenis, mingi, totul trebuie cumpărat. Acolo deja sumele sunt de ordinul zecilor de mii de euro.
Câți dintre rromâni au posibilitatea să cheltuie atâția bani, doar pentru sportul copilului? Și în felul ăsta, în loc ca sportul să fie un atribut al maselor, al clasei medii, este un atribut al celor cu bani. Adică doar a câtorva.
Restul? Lasă mamă, că face suficient sport la școală. La școală?
Ce să faci la școală? Sistemul educativ rromân nu are nici cea mai mică afinitate pentru sport. Orele de sport sunt inghesuite în general la sfârșitul orelor, marea majoritate a profesorilor sunt niște rateuri în viața socială, a căror singură șansă a rămas o așa zisă catedră de profesor suplinitor de sport, fără nici o afinitate pentru materia pe care o predau. Elevii desigur că nu au nici o tragere de inimă să facă exerciții sportive după 5-6 ore de frecat băncile claselor, așa că pun toți de-o sticlă de ceva, o dau profesorului și pleacă acasă.
Echipament sportiv în școli? Câteva mingi zdrențuite, un cal de sărituri și două coșuri de baschet cu plasa ruptă. În școlile norocoase, există și o plasă de volei. Mingi medicinale, mingi de baschet, mingi de fotbal, de volei? O glumă bună. Ploaia curge prin acoperișuri și voi vreți prostii de astea?
Ei, toate aceste tare sociale cumulate dau rezultatul zilei de astăzi. O țară de oameni ce se îndreaptă cu pași rapizi spre obezitate. O țară unde sportul de performanță se bazează numai pe genii, pe cei care cu adevărat sunt făcuți pentru un sport. În rest, nimic. Un mare gol.
Chiar și în fotbal, adevăratul sport național. Nu vine nimic din urmă. Nu există juniori valoroși. Nu există echipe de copii valoroase. Există școli de fotbal în schimb, unde ești admis cu orețul a sute sau mii de euro.
De acolo nu vine valoare. De acolo vin doar puști care au părinți cu bani ce sunt îndoctrinați că sunt buni și au valoare.
Iar valoarea lor se reflectă astăzi.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Banul este unul dintre cei mai importanti factori care triaza viitorul sportiv de performanta de cel care o arde pe messenger vazand cum ii creste burta. Urmeaza munca, multa munca si ceva talent…desi Banel chiar nu stie cu mingea.
NOU
Am un prieten care a fost sportiv de performanţă. Vârsta nu îi mai permite performanţa, însă tot îl practică. S-a gândit el că ar fi o idee bună să se angajerze în armată şi să devină instructor sportiv. S-a angajat şi a semnat un contract pe 3 ani (în care trebuie să plătească despăgubiri dacă vrea să plece din armată).
A ajuns la muncă şi a aflat că nici o unitate militară din Dobrogea nu mai are instructor sportiv. Şi astfel a ajuns la telecomunicaţii … adică telefonist la birou. O să facă o grămadă de sport următorii 3 ani.
NOU
E absurd. Nu a semnat contractul să fie angajat pe orice post în armată. A semnat contractul să fie angajat pe un ANUMIT post în armată. Îl pune cineva să facă altceva? Ia uite ce scrie pe contract… Că el acceptă asta sau că nu a văzut ce a semnat, e altă poveste 😉
Cât despre ce a scris Arhi… Foarte frumos spus. Şi foarte adevărat. Din păcate…
NOU
Ionut, cand devii cadru militar, automat esti la dispozitia superiorilor. Poti sa te angajezi ca instructor, daca tara considera ca e mai mare nevoie de magazioneri, te duci la magazie. Iar contractul…valoreaza fix zero. Nu iti convine, aia e. Orevoir si n-am cuvinte.
NOU
aici ai dreptate arhi. la sportul de performanţă trebuie, neapărat bani. nu ştiu cum e la fotbalul de performanţă însă în altesporturi trebuie o căruţă de bani.
noi avem o echipă de fotbal locală, în liga a 4-a. băieţi cam neserioşi, beau cu o seară înainte de meci, dar câteodată mai şi joacă fotbal.
lor li se dau bani doar când e meci important. de cerut nu am auzit să li se ceară. dar, ăsta nu e fotbal de performanţă. e doar fotbal. de amuzament!
NOU
Tu cand ai insomnii scrii pe blog?
NOU
Mulţumesc că mi-ai adus aminte de ce mă bucur că n-am făcut armata 😀
NOU
Eu am vrut impreuna cu niste prieteni sa ma duc la baschet la Dinamo, cand aveam vreo 12 ani parca. Vroiam sa mai cresc si eu in inaltime. Si bineinteles ca din cauza asta, m-a primit antrenorul ala din parti. Idem si pe ceilalti, desi unii erau ceva mai inalti.
Hai sa fim totusi drepti cu orele de sport din scoala. De cele mai multe ori se fac tot felul de rahaturi stranse generic sub denumirea de educatie fizica. De asta nu au unii chef de orele de sport. Iar daca elevii nu au absolut deloc chef de sport, doar nu o sa-i faci sportivi de performanta cu forta. Eu am avut ore de sport si dupa 4-5 ore de la inceperea scolii si tot mergeam cu placere la ele. La fel si colegii mei. Daca exista unii copii care n-au chef sa faca sport, nu au decat. Consider ca un elev de liceu e suficient de matur sa decida asta. Poate chiar si unul de ciclu gimnazial.
Cert e ca de exemplu eu am putut in liceu sa joc binemersi si baschet si volei. Iar unii colegi au jucat si fotbal de cateva ori; pe mine nu prea ma pasiona fotbalul 🙂 Si nu aveam super conditii; niste cosuri, un fileu si 2 porti pe un teren de miutza.
Oricum pentru sportul amator exista atatea solutii, unele nu chiar asa de scumpe:
– alergat prin parc sau dupa autobuz
– mers cu bicicleta DHS sau FirstBike (stiu, stiu, niste stifturi)
– dat pe role (RCO) sau cu skateboard-ul
– niscavai inot la vreun bazin de cateva ori pe luna
– fotbal in spatele blocului sau pe mini-stadioane inchiriate
– badminton
– ping-pong
– aruncatul cu privirea (dupa femei sau barbati)
– fuga de raspundere
Arhi, crezi ca scolile ar trebui dotate cu Nintendo Wii Sports? 🙂 Cine stie, poate inventeaza Tariceanu vreun program national, precum salile lui Nastase si doteaza scolile cu asa ceva. Dupa minunea cu cei 200 de euro pentru un calculator nu m-ar mira asa ceva.
NOU
arhi, si eu am crescut cu baschet la rapid (gratis). dar ca sa merg iarna la schi cu un club sportiv scolar in poiana la cabanitza, sau ca sa merg cu minisongu’ prin tzari streine m-a costat de m-a spart. sigur, erau chestii bune si ieftine in comunism, ca d-aia e comunism, dar dincolo de nostalgie, ce solutii intrevezi?
si tziriac a fost nush’ ce mare scula cu sportul la un moment dat, a deplans starea ingrozitoare a sportului de tineret, ca in final sa se dedice in totalitate biznizului.
revenind pe taramuri mai pragmatice, ce e de facut?
NOU
Aiurea. Industria pielăriei e de vină, bre. Dacă nu mai facem destule valize… aia e problema.
NOU
Ia sa stam putin stramb(in scaun, ca am intepenit in fata compului) si sa incercam judecam drept.
Echipamentele , mingiile, rachetele si ce schiuri or mai trebui nu costa zeci de mii de euro. Nu uita ca suntem in 2008, iti iei materiale sportive onorabile din Carrefour fara sa te arda la buzunar. Sa nu-mi spuneti ca sunt proaste, ca nu va crede nimeni. La fel pt echipamente, cu 100-200 de euro te imbraci si te incalti din catalog.
O minge, un tricou, o pereche de ghete poate avea oricine acum, chestie care nu se intampla acum 15 ani. Nu neaparat ca erau salariile mai mici in dolari, dar si pentru ca erau mult mai scumpe (tot in dolari).
Si antrenorii sunt si ei niste insi cu meserii din categoria “sa-i faci un bine aproapelui”. Cum sunt medicii sau profesorii. Daca o face din vocatie si din placere, te opereaza gratis, te invata gratis, te antreneaza gratis. Daca nu, te taxeaza.
Mai pe scurt, sport strict pentru distractie poti sa faci. Daca vrei ceva mai serios, sa simti ca joci si nu ca te joci, atunci ii rogi pe parinti frumos sa emigrati in Spania, Canada, sau alte tari civilizate care au oferte speciale pentru emigranti. Te inscrii la o scoala de acolo si ai rezolvat-o.
NOU
parafrazez pe caragiale: e superb, e sublim, dar lipseste cu desavarsire… asa si cu valoarea.
NOU
Cu ocazia Nasterii Fecioarei Maria, iti si va doresc un sincer La Multi Ani si toata fericirea din lume!
o zi minunata iti doresc
NOU
sunt convins ca va fi si mai rau. si foarte curand. inca mai sunt in teren, in majoritatea sporturilor, oameni care au inceput sa faca fotbal, handbal, baschet, etc. in vremurile de care povesteai tu. ei vor disparea in maxim cinci ani si din urma vin doar nulitati.
NOU
Foarte bună introspecţia, într-un articol pe care dacă nu l-ai fi semnat n-aş fi ghicit în veci că e al tău… de lung ce este. 😀
Sunt de acord că nu mai avem şcoală de fotbal. Cam de prin 1990. Or acuma se văd efectele pe termen lung ale (ne)educaţiei sportive.
NOU
Peste vreo 10 ani o să simţim cu adevărat efectul orelor de mate făcute în loc de sport!
Un argument în plus pentru articolul tau: hagi a jucat prima dată fotbal cu o minge improvizată. Dacă se naştea în anii 90 nu mai auyea nimeni de el!!!!
NOU
Ma enerveaza oamenii precum alde pizsdariceanu, care spun ca sportul nu este in primele 10 prioritati, dar de fiecare data cand se intampla cate un eveniment sportiv important, isi fac aparitia si pozeaza in oamenii cei mai iubitori de sport.
NOU
si eu am facut moca sport de performanta, timp de 7 ani nu mi-a cerut nimeni nici un ban pentru echipament de joc sau de protectie, deplasari, mingi, etc
si totusi, cum zice zamolxis, ce-i de facut?
de fapt cred ca in curand n-o sa ne mai confruntam cu problema asta, tineretul e mult prea preocupat de calculator si internet; la ce bun sa mai bati mingea cand poti sa pui 20 de kile in plus doar stand in casa si jucand WOW?
NOU
ce pot spune.. trist 🙁
NOU
Si eu am facut fotbal la otelu galati,dar mama mi-a mai interzis sa mai fac ce imi place,din doua motive.Ca fotbalu e pentru golani,ca invat sa injur,si lalala
NOU
Nu e vb numa de sport de performanta
Ci de sport in general in tara jeepurilor si a teraselor fara numar cine dracu mai face sport ?
Mers pe bicicleta ? Jogging ?
Parcuri ? terenuri de sport ? lol
E o rusine dar porma ne intebam de ce la 40 – 50 de ani suntem legume
Si da cu fotbalu e adevarata treaba tre sa dai bani sa joace ala mic …
NOU
bravo, frumos articol
NOU
Da, dar atunci se juca de dragul jocului acum se joaca de dragul baniilor deci intr-un fel sportivi merita ce se intampla la cluburi…Parerea mea.
NOU
Superb articol, mi-a placut foarte mult. Legat de orele de sport la scoala: sa stii ca asa este, o data ce stai 5 ore agatat in banca cu mintea facuta praf nu iti mai arde sa alergi, iar conditiile pentru facut sport la scoala sunt de cea mai joasa speta. Dar nu asta ar fi problema. Eu unul, intotdeauna am adorat ora de sport, am dat mereu tot ce am avut mai bun, am alergat dupa minge (fie ca e de baschet, fie ca e de fotbal) de ma dureau picioarele, iar la sfarsit zaceam transpirat stergandu-ma cu un servetel, ca deh… avem fizica sau matematica. Oricum principala problema in scoala este numarul mic de ore de sport. De cand sunt la liceu nu am facut decat O SINGURA ORA de sport pe saptamana. Si va dati seama ca nici ora aceea nu era cine stie ce. Unii invatau la fizica, altii bateau mingea iar altii plecau sa manance shaorma. Eu cred ca cea mai mare problema a orelor de sport in scoala/liceu este lipsa acestora. Ce naiba sa faci cu o ora pe saptamana?
NOU
In vreme ce popoarele civilizate pun mare accent pe sport si educatia sportiva, la noi e cool sa nu faci sport. Mie intotdeauna mi-a placut sa fac sport (fotbal, ciclism, handbal, volei, tenis de masa ). In gimnaziu mai toata lumea facea sport, erau putini cei cu scutiri pe tot anul. In liceu 90% din fete aveau scutiri. Iar la facultate ce sport sa mai faci ? S-a terminat.
Si se intreaba multi acum de ce am ajuns si noi ca americanii o populatie de obezi, burtosi, de sunci revarsate afisate cu mandrie. Pentru ca sportul e pentru prosti, asa-i ? Total gresit.
Sportul inseamna sanatate ! Nu trebuie sa fie sport de performanta, ci unul de intretinere, facut cu placere. O alergare pe malul marii sau in parc, un fotbal cu prietenii, etc
E mai cool si mai comod insa sa parchezi pe o canapea si sa bei o bere…
NOU
Asta e unul din rezultatele politicii duse in Romanica dupa revolutie: avem puterea, furam cat putem. Dupa noi, potopul.Cat despre aia care ne voteaza, …