Nu cu foarte mulţi ani în urmă, mă uitam cu groază la arta cinematografică românească. După monştrii sacri ai scenei şi ecranului, care se împuţinau în fiecare an, nu vedeam nici un mare actor apărând din mulţimea de viitoare promisiuni, rămase la stadiul de promisiuni, cum e Claudiu Bleonţ.

Am văzut aici la TIFF mulţi actori români. Tineri şi buni, cu o naturaleţe care lipsea în anii ce au trecut, capabili să susţină roluri grele fără să se transforme toţi în Al Pacino, care se simte în Hamlet şi când e pe budă.
Dar alta e problema şi e o problemă gravă.

Nu avem regizori. Toţi tinerii regizori rromâni fac filme despre epoca comunistă, epocă pe care nu au prins-o decât din povestiri sau şi mai rău, filme aşa zis inteligente.

Trecând peste Cel mai prost film al anului, acel Poliţist adjectiv, în care Dragoş Bucur efectiv merge timp de 2 ore, cu mâinile în buzunare gândind la nemurirea sufletului, hai să vă zic cum arată un film rromânesc în general. Să spunem că e vorba de filmul Pescuit sportiv.

Începe filmul. El cu ea ies din scara blocului. Coboară treptele din bloc, pun mâna pe uşă, împing uşa, ies afară. Afară se uită în toate direcţiile după care pornesc în pas lejer către maşină. Camera îi urmează şi pe acest drum, drum de circa 1 minut. Ajung la maşină, se mai uită împrejur, se apropie de maşină. Se caută în buzunare, caută cheia, bagă cheia în broască, descuie maşina. Scoate cheia, deschide uşa, se aşează la volan. Începe să îşi potrivească scaunul, după care îşi potriveşte oglinda. Bagă cheia în contact, porneşte maşina. Bagă în viteză, dă înapoi şi porneşte. Maşina merge, se filmează din maşină. Parcurg cam 100 de metri, fac dreapta, ajung la semafor. Stau la semafor circa 1 minut jumate. Se face verde, pornesc, mai merg puţin, opresc, dau prioritate unui tramvai, ajung la alt semafor. Alt minut, după care fac dreapta la Baba Novac şi se încadrează pe Mihai Bravu.

Vă jur, ăsta e filmul. Absolut totul e filmat. Cum îşi spală parbrizul, cum se uită pe geam, cum alimentează la pompa de benzină, cum plăteşte, cum se urcă iar în maşină, reglează iar toate, iar pleacă pe drum. Ce am scris deasupra a durat cam 15 minute. 15 minute în care nu s-a întâmplat nimic, doar imagini sterile filmate pe geamul maşinii.

Iar după ce facem asemenea mizerii de filme, ne plângem pe scenă că piaţa rromânească de film e în scădere şi că oamenii nu mai vin la filmele rromâneşti.
Păi la ce filme să vină? La ăla în care tot filmul Dragoş Bucur merge calm? Sau ăla în care timp de 20 de minute vedem o fetiţă cam grăsuţă, care stă pe bancheta unei dacii şi se plânge că o doare burta de la ciclu? Sau ăsta în care 20 de minute merg unii cu maşina, fără să se întâmple nimic?

Asta e piaţa de film din rromânia, pe care noi, necunoscătorii, nu o apreciem?
Am fost în seara asta la festivitatea de premiere de la TIFF. Clar, toţi oamenii care au văzut filmul cu adjectivul poliţist au spus că e un film slab.

Ei, oamenii din industrie trăiesc într-o lume virtuală, numai a lor. Pentru că atunci când s-a anunţat numele filmului, au început în mijlocul sălii urlete, chiote, uraaa şi alte dude. Adică realizai imediat cine sunt oameni din afara breslei şi cine sunt snobii din inside. Pentru că restul oamenilor se uitau la aplaudaci parcă cu milă, nevenindu-le să creadă că un film atât de prost poate fi împins în faţă doar de dragul de a ne lăuda şi noi cu filme de nivel internaţional.

Şi ştiţi care e prostia? Că filme rromâneşti cu adevărat bune nu sunt luate în seamă, pentru că trebuie băgate în faţă mizeriile snoabe cu aere de vedetism. Şi actori care altfel sunt extrem de buni, EXTREM de buni, se pierd în subproducţii savante cu iz de inventatori de roată. Apocalipsa după şoferi, Amintiri din epoca de aur, filme mult prea bune, dar nebăgate în seamă.

În fine, Am făcut poze de am spart, am dat mâna cu actori pe care îi vedeam doar în filme acum 20 de ani, l-am văzut pe Dan Piţa, omul care a făcut filmele cu petrolul şi ardelenii, l-am văzut pe Florin Chiersic, care se dădea la Claudia Cardinale fără jenă, am văzut-o pe Claudia Cardinale, care în unele momente chiar lăsa impresia că respiră şi plus de asta, l-am auzit pe Tudor Giurgiu cum a măturat pe jos cu cei din CNC şi indirect, cu micuţul Boc, în faţa tuturor celor adunaţi în cinema Republica.

A, l-am văzut şi pe Boc. Nu vreţi să ştiţi cum arată pe lângă Florin Piersic…


Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.