Contul meu
Că tot a vorbit baronul de setea femeilor de cultură, am ascultat ieri o piesă care mi s-a dus fix la casa sufletului.
Ascultați un pic pianul țambalul de pe fundal, și tânguirea viorii. Aia e.
Ce păcat că în curând muzica asta va fi interzisă, pentru că..hurr-durr-rasism.
Mulțumesc că ai citit postarea.
Poți să îmi susții eforturile cu o cafea pe Patreon ->
NOU
Nu te cunosc, habar nu am sincer cum arati Maddame, dar sincer acum, asa misto scrii , cum gandesti si tot ( in afara de cele cu fizica, am urat fizica din strafunduri), ca probabil pt mine ai fi una din femeile pe care cu placere as sta si le-as asculta.
NOU
Neee, neee
Ca sa zic asa, Madamme, ai imbatranit (doar o mica parafraza).
Ca numa de la o … anumita varsta poate fi savurat asa ceva
Alex
NOU
M-am născut direct bătrână.
NOU
@Maddame – Exact asta zic și eu despre mine. Că eu de fapt am trăit demult, în alte vremuri, și m-am născut in vremurile astea deja bătrână.
NOU
#Bromance 😉
NOU
iar eu sunt benjamin button
NOU
… de la inceputul filmului 😀
NOU
Eu simt ca pianul ala din fundal e de fapt țambal. Tot un pian, dar fără taste.
NOU
Foarte posibil.
NOU
Ţambal + vioară = LOVE
NOU
Mult mai clar se aude țambalul aici. Si vioara chiar. Si un acrordeon.
www.youtube.com/watch?v=ANbVBuYw9sY
NOU
Știi că mie nu-mi place ritmul ăla?
Ia-po-rum-bul na-po-rum-bul, ia-po-rum-bul na-po-rum-bul.
E comun la muzica populara si lautareasca, dar eu am ceva cu el..
NOU
Nici eu nu sunt fan, am dorit sa evidentiez instrumente.
Respecte pentru gustul diferit.
NOU
@moteky La Chilia-n port nu place tuturor. Este vorba de context. Am auzit pentru prima data cantecul de mai jos intr-un anime japonez, Only Yesterday, cu ceva ani in urma. Incepe pe la minutul 48 al filmului . Contextul a contat enorm. Cantecul creste treptat in volum pana acopera discutia. Cand masina aia a facut la dreapta pe pod si incepe sa urce coasta, mi-au dat lacrimile. Ma intorsesem in timp, eram din nou pe drumul spre casa bunicilor.
www.youtube.com/watch?v=YxM22wVrdME
NOU
@Rumbu – e pian 100%.
Stimata d-na – poti sa lasi linistita varianta originala a textului…
NOU
Mai bine un Nelu Ploiesteanu sincer, decat un Yuval simulat.
NOU
Am impresia că Maddame este cel puțin autentică.
Ce le face pe cele din articolul precedent nasoale este elitismul gratuit. Elitism cultural, elitism financiar, elitism in felul de trai. Urăsc elitismul.
NOU
daca ati sti cat de autentica e si cate crushuri brutale iti produce…
NOU
Si eu o suspectez de autenticitate. naturală, nu mimată!
NOU
Potoliți-vă, că mă fâstâcesc.
NOU
@AlexF: ce mi-e elitism, ce mi-e etilism: tot o betie
NOU
Apropo de batranete – imi place foarte mult reclama asta: youtu.be/OtKRkBzv9sM. Nu stiu daca e din cauza varstei, a faptului ca imi place versiunea in engleza a melodiei sau pur si simplu a fost neaspteptat de buna executia.
Recunosc ca nu ma asteptam sa mai apara ceva nou in genul asta de muzica.
NOU
Da ma, da’ iara cu dusmani?
NOU
Cind aveam vreo 4-5 ani si mama lucra in tura de dupa-masa, tata mai evada seara, cu mine de mina ca n-avea cu cine sa ma lase acasa, la birtul de la Gara Fabric. Ciocirlia, pentru cine cunoaste… Misto. Terasa cu pietris de mozaic pe jos, scaune din alea de teava si cu scindurele la sezit si spatar, frapiere din aluminiu pentru sticlele de Recas, fete de masa in patratele alb-albastru, fum de mici si “minuturi” (ani de zile nu m-am prins care e treaba cu minuturile alea si de ce nu minute). Miros de bere la halba rasuflata, rom prost si rachiu de drojdie. Dar doua chestii erau bune: alunele turcesti cu crusta de sare si muzica. Romante. Tambal, acordeon, vioara. Cintate de un tigan mic si durduliu, vesnic transpirat. Deci io pot sa ma laud: cult de mic! Cam ca si cum m-ar fi dus tata (3 clase si profesionala, plus ceva scoala de partid) la biblioteca universitara…
NOU
Multumesc pentru momentul de cultura al domnului Nelu, as dori si ceva din vasta opera a d-lui Guta Nicolae, filosoful Banatului. Ceva cu dusmani, cu bani, cu aur, aceste teme majore ale culturii romanesti.
Ce frumos ar fi ca toate femeile cultivate sa schimbe macazul de la Umberto Eco la Nelu Ploiesteanu si Neluta Neagu. Ce atmosfera ar fi pe Facebook, Instagram si alte asemenea locuri ce mustesc de cultura.
#tambalsibas
NOU
Si eu sunt topit dupa vioara si tambal, direct la corazon youtu.be/A8MO7fkZc5o Asta e preferata nevesti-mii, de Craciun mi-a luat niste casti, o fi fost un semn?
NOU
Mielle Bibescu, Madamme www.youtube.com/watch?v=GxdHGS5oVG8
NOU
unde-i tineretea mea… www.youtube.com/watch?v=hjYQGwJfk8k
NOU
Salutare. Lucrez intr-un birou tip open space , unde suntem cam 30 de oameni. Coleg barbat , cam 40 de ani , anul trecut citea de zor ceva carte sf. Exceptia care confirma regula sau cum?
NOU
N-am mai auzit genul asta de cand imi vizitam strabunica (din pacate, s-a certat acum mai multi ani cu iubitul, care a trimis-o acasa pe jos in toiul iernii si n-a mai apucat sa ajunga).
Am ascultat un album in engleza de Arsinel pe spotify saptamana trecuta. Nu mi-e drag s-o zic, dar are accentul mai putin pronuntat decat toate fatucile care canta popcorn de vreo 10 ani incoa’.
Nu e Arsinel, dar imi place tare mult: www.youtube.com/watch?v=ESgl5yiHVYw
PS: Mi s-a facut o pofta de orez la ceaun ualeleeiiiii…
NOU
Nașul meu avea un ritual. Dupa tura de noapte, seara se relaxa cu un pahar de vin, ceva brânză și romanțe. Dacă era vară avea o boltă de vie sub care se retrăgea. Iar eu îl frecam a cap sa jucăm șah. M-am prins care era șpilul când mi s-a născut copilul și ma retrăgeam cu soția seara după ce adormea. M-a cuprins o tristețe cand mi-am adus aminte cum mă mângâia pe cap și imi zicea ca jucăm după ce ascultăm încă o melodie. Era timpul lui de calitate!
NOU
Și nu ai așa o nostalgie după romanțe?
NOU
si mie imi place cultura www.youtube.com/watch?v=HSuawzIHto4
NOU
Milady, ești binecuvântată cu o comunitate excepțională!
Cum altfel să explici că o postare despre fizica cuantică are atât de mult mai multe comentarii decât una despre muzică lăutărească (romanță, da` who cares?).