Contul meu
Scris de Alioja
A fost acum ceva timp, dar imi amintesc ziua aia de parca a fost acum 2 ani.
Era un soare bland peste Brasov in ziua aia, ce se ascundea in spatele norilor pufosi timid… dar era vara, si era cald, era frumos.
Eram cu un prieten Bucalestean ca mine in vizita la un alt prieten, pentru fo’ doua zile asea. Gazda, om trainic, cu 3 puradei si o sotie frumoasa, oameni de nota 47, cu care am ramas bun prieten si acum.
In aer mirosea a verdeata, nu dadusem decat de vreo 3 prosti in trafic care conduceau precum o amiba constipata. Brasovenii conduc ok in general, dar calm, muult prea caaalm. Ultima oara am dat prin trafic si de mister Zoso, care, cu glasu-i de om intelept, m-a oblojit parinteste la semafor cu un “ Tu esti Alioja, mah? De de p#$a mea nu mai scrii ba?!?!” de mi-a mers la suflet.
Ca intotdeauna cand sunt in Brasov, la pranz am mers sa mancam bine.
Eu am vrut ceva usor, asta a vrut KFC. Am zis sa facem ca el, ca n-o fi foc.
Am terminat de mancat aripi picante si usturoaie si alte alea pana ne-a paralizat limba, am bagat si cate un cico acidulat (cum iti face gura cand bei Acid dupa iuteala aia, mama mama!), ne-am invartit prin centru vreo ora si ne-am dus spre prietenul la care stateam atunci, in Noua, care are istoria apropiata de a Ferentariului de la noi.
– Uite, aici steteau fratii Stoleru! Imi zicea in prima zi ca sa imi prezinte locurile, de parca dreacu’ stia cine erau aia.
Dar na, ca om cu educatiune ce sunt, am dat din cap si am lasat omul sa se laude, stiind ca e bine sa iti lasi loc de buna ziua, doar uite lui nea Ion ce bine i-a prins.
Pe la 3 dupa-amiaza m-a apucat.
Mai intai un fior discret, firav, ca un firicel de emotie ce mi-a trecut fugar prin stomac si a disparut ca o pulpa de porc in gura Oanei Roman.
Stiti si voi, un tremur mic, ca atunci cand stii ca o sa te vezi cu fata aia de care ti-a placut ani de zile si acuma te cheama pe la ea ca sa o ajuti la teme si tu ca prostul te duci, ca sa poti sa te lauzi apoi ca ai stat la un metru de ea, la scoala. Doar ca, in loc de fata, te caci. Acelasi sentiment, deznodaminte diferite.
Ca tot romanul, imediat m-am gandit “ho, ca nu e panica, o rezolv la prima abatere “. Romanul, se stie, nu merge la dentist decat cand i-au cazut toti dintii, nu merge la spital decat cand mai are 2 ore de trait si nu merge sa isi faca analizele decat dupa ce i-au crescut doua prajini in cur, si atunci doar ca sa stie daca le poate face scaun.
Purtat fiind de aceeasi mentalitate stramoseasca, am sters cu degetele-mi fine broboanele de sudoare de pe frunte si m-am lasat pe spate in masina.
Dupa 5 minute m-a luat cu rau.
Ghiortaituri, bombe, avalanse, alea alea.
Simteam vulcanul cum fremata adanc in burta mea, trimitand sunete teribile la suprafata.
Ma uit in stanga, prietenul meu conducea relaxat, ascultand Mafia tare. Sufwooferul din spate nu ajuta deloc.
M-am infipt mai bine in scaun si am inchis ochii.
Mancasem in centrul Brasovului, pana la dracu-n praznic in Noua mai era cale de 10 minute de mers. Deja eram transpirat tot, vanat la fata ca un strapon. Inchid ochii. Stiam eu din filmele alea cu kung fu ca daca te concentrezi destul reusesti sa tii in stapanire orice parte din corp.
Oricat m-am chinuit insa, partea mea dorsala se pare ca e independenta. Am tinut-o cat am putut, dar apoi am rabufnit.
– Bai David, am o problema.
– A.
– Ma cac pe mine!
Asta se uita la mine cu sictir. Roman si el.
– Mai ai rabdare 5 minute.
Imi venea sa ii ard un pian peste ochi.
– Bai, eu cred ca tu nu intelegi. Nu mai pot sa tin.
– Hai ma ca poti…
– Bai, eu deschid usa si ma cac din mers!
A vazut asta ca n-are cu cine, i-a dat talpa sa ajungem mai repede, timp in care imi faceam scenarii despre cum o sa pot sa ii bag in coma veceul prietenului meu fara ca nici el, nici nevasta-sa, si nici cei 3 copii sa nu afle.
Am zis ca cel mai bine e sa ii scot pe toti afara si sa ii trimit la hipermanseu sa isi cumpere ce vor ei. Sau sa ii rog sa imi aduca un pahar cu apa din Craiova. Orice, numai sa iasa afara din casa, pentru ca urma nenorocirea si nu vroiam sa imi iau 15 ani pentru genocid.
Ajungem in fata blocului, moment in care aflu ca datul jos din masina e un chin. Scaunul ala, asa pufos cum era el, tinea de dig in fata avalansei pe care chiar nu o mai puteam controla.
– Bai, ce cacat sa fac? Il intreb pe prietenul meu. Ma cac pe mine daca ma ridic de pe scaun!
– Hai mai incolo daca e asa grav, zice.
Trage masina 10 metri mai incolo, langa gradina blocului. Ies ca un sarpe constrictor si ma unduiesc lin pe langa masina, direct pe vine, gata sa le las locatarilor de acolo o surpriza. Cand sa ma dau in fapt trece mare grup de 10 babete si se indreapta spre noi.
Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!
De la andrenalina aia am tasnit in picioare, mi-am tras pantalonii si am fost drept, ca la armata. Din toata tesiunea aia de moment nu mai simteam nici cacare, nici furtuna, nici tancuri, nimic.
Prietenul meu se caca si el langa mine, dar de ras.
Am incercat sa ii ard un adidas in ochi, dar m-a apucat iar.
– Baiii, ce sa fac, ca nu mai pott!
– Haide sus, imi zice, ca aici risti sa ai spectatori.
– Sus? Suusss?!?!?! Si cum vrei sa merg in starea asta? Ca daca fac 2 pasi te duci sa imi cumperi pampers!
– Las’ ca stiu eu o solutie prin care sa iti treaca senzatia de cacare. Si imi arata cum se apleaca si se pune pe vine, doar ca in loc sa stea in aer isi rezeama fundul de calcaiul drept.
– Asa, vezi? Practic, apesi tare pe calcai cu fundu’, si iti trece.
Eram turbat de nervi. Cuvintele mi-au suierat in tot cartierul.
– Asta e solutia ta ma? Sa imi bag un picior in cur????
– Sssst, taci ma ca te aud totti babacii, zice asta razand cu toata gura. Ori faci asa, ori fa cum stii tu, din pucntul meu de vedere caca-te si aici, in mijlocul strazii. Eu ma duc sus!
Zicand asta o ia inainte spre bloc.
– Baaaa, stai ma!
Si fac un pas. Hait! Vine nenorocirea, asa ca ma aplec pe vine si imi indes un calcai in cur. Senzatia parca se diminua, ce-i drept. M-am ridicat iar, dupa alti 2 pasi iar m-a trecut, hait! Iar m-am aplecat in calcai. Eram ca un Michael Jackson bulangiu, facand un moonwalk combinat cu mersul piticului gaozar, indesandu-mi un calcai in fund la fiecare alunecare. Am facut 10 metri in 5 minute.
Ajungem in fata scarii. Suna asta la interfon, nimic. Eu deja stateam in binecunoscuta pozitie, anuso-calcaiasca. Achile ar fi fost invidios, daca ar fi stiut schema asta prostu’ ar mai fi trait si acuma.
Trrr! Trrrr!
Nu raspunde nimeni.
– Baaaaaaa, ce are ma de nu raspunde?
Asta cu fata ca stalpu’.
– Nu stiu, stai sa il sun.
Am zis ca ma catar pana la etajul 4 si rup geamul din zid. Ma simteam puternic ca Captain Planet.
– Cica nu sunt acasa, au iesit pana la Kaufland cu totii, sa ii asteptam inca 20 de minute ca vin.
– 20 de minute? Si eu ce fac?
Vreo doi locatari au trecut pe langa noi, privindu-ma cum stam de vorba, unul pe vine si altul in picioare.
Prietenul meu a vazut ca nu e cale de intors, asa ca I s-a facut mila.
– Haide ma, hai la masina, mergem undeva sa gasim un loc unde sa iti potolesti foamea.
Intors. Mersul picitului de buangiu din nou. Saltat, pas, aplecat, Calcai in cur. Din 2 in 2 metri. Distractiv.
Ne-am urcat in masina, acum am realizat ca nici scaunul ala nu mai e de folos. In burta mea era centrala de la Cernavoda, ma gandeam sa cer taxa de pod.
Ma prind cu mainile de agatatoarea aia si urlu a disperare.
– Da-i talpa ba! Da-i talpaaaaa!
A codus asta vreun kilometru, pe cateva strazi, stanga – dreapta, apoi pe o strada principala, nu am retinut multe ca tineam ochii inchisi. Stiti voi, kung fu and shit.
Opreste asta pe un drum chiar bine asfaltat, lat, ce se curba asa frumoooos in plin camp. Ciudat?
Pe moment nu puteam insa sa vad nimic.
Ma dau jos din masina, ma mai aplec o data cu anusul in calcai ca sa iti tai senzatia si sa mai castig cateva secunde, apoi ma ridic, prind hartia igienica de la David si o iau la fuga cat ma tin puterile.
Nu vedeam decat iarba verde scurta, prin care alergam tinand in mana o rola de hartie igienica, gandindu-ma unde voi reusi sa aterizez.
– Vineeeeee!
Ma uitam in spate, totul pustiu, numai soseaua si masina noastra undeva intr-o parte. Prietenul meu se uita la mine razand, eu fug inca cativa metri.
3…
2…
Simteam ca explodez si ma fac de rusine.
1…
Calculez ca sunt cam la 10 metri, ce cacat sa merg mai mult cand e pustiu? Ma intorc cu fata la sosea, dau jos pantalonii si trag cea mai mare cacare pe care am tras-o in viata vietilor mele. Mi-am lasat in iarba aia sufletul, supararile, jumatate din sangele din vene si toata apa din organism, ca ma simteam la un moment dat ca piersica aia uscata din reclama la Zewa. In timp ce lasam vulcanul sa erupa scoteam sunete de victorie si de usurare in acelasi timp, fermecat de linistea locului si de furnicile pe care le ingropasem.
Aud ras. Deschid ochii. Vad faruri.
???
David era pe jos de ras din nou. In stanga, venind spre el, era nimic altceva decat AUTOBUZUL 17, plin cu oameni.
Oameni care, in timp ce autobuzul facea curba aia frumooos, inceeeet, caaalm, se uitau cum la cativa pasi departare de ei unul se caca exact in iarba. Spectacol!
Puteam sa le vad socul pe fete, ii vedeam cum se tavalescu cu mainile pe burti.
– Aaaaaaaaaaaaaa!
Intr-un acces de disperare cauzata de rusine, am rupt in graba 2 patratele de hartie igienica si mi le-am pus pe fata. Am mai tras la intamplare altele ca sa ma sterg, liniute de hartie igienica peste tot… cateva mi s-au agatat de pantaloni, un “fular” de vreo juma’ de metru mia ramas printre craci…
Ce e mai amuzant decat sa vezi un tanar pe vine ziua in amiaza mare? Acelasi tanar cum fuge prin iarba cu pantalonii in vine si cu 2 metri de hartie igienica fluturand din cur in urma-i ca un steag roz.
Am ajuns mai tarziu acasa la prietenul meu sfarsit de rusine, de durere, de toate. Am urcat sus doar sa ii vad fericit, cum ne asteapta sa ne intrebe ce s-a intamplat de l-am sunat asa disperati.
– E secret, i-am zis. Asta ramane intre mine, David, si cei 50 de oameni din autobuzul 17 de mai devreme.
P.S. Am realizat si de ce conduc brasovenii atat de calm. Ca sa admire privelistea.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
priti șiti
NOU
:))))))))))))))))))))))
Si uite asa mi-am pictat tastatura cu lacrimi de ras
=))))))))))))))))))
Inconfundabil stil.
Mi-era dor sa citesc, sincer.
NOU
Daca zic ca m-am cacat pe mine de ras, citând povestioara, se pune ca suntem in aceiasi oala? Desi nu a trecut nici un autobuz prin zona…
NOU
Titi Balamuc, acum Alioja, urmează Ilie Boșorogu’ de la Scularie… e clar, blogu’ ăsta e pe mâini bune!
NOU
N-ai gasit si tu 1 brad in tot Brasovul… dupa care sa te se ascunzi si sa te exorcizezi
cateva glumite pe ici, pe colo… dar nimic solid :))
NOU
Ce articol de cacat :))))))
NOU
Bine ca ai scapat fara vizualizari pe iutub.
Noua era un loc dubios rau, este mai vaccinat putin acum, dar nu se poate comporta cu ferentariul nici cu arbitrii.
Si un oftopic cu fratii Stoleru’, sa ne mandrim si noi cu interlopi nostri, chiar daca probabil sunt putin mai lenti si de asta nu sunt dati la gazeta 😛
Alegeri prin Brasov, toate partidele practicat sfantul ritual de imbracat orasul in postere. Nea’ Scripcaru a rezolvat din pix toate spatiile amenajate pentru Basescu, alea cu sticla, nu alea unde se izoleaza peretele cu un strat de hartie de 10 cm.
Asa ca restul partidelor lipeau pe unde apucau, in special pe locurile de care ziceam, unde vezi acel mix de piese de teatru, programul la filarmonica, samanism Bivolaru, cursuri de karate, japoneza si vindecare sufleteasca, nelipsitul sapam puturi, montam interfon si curatam cada, tinere atragatoare pasionate de chat si video etc.
Dar cum isi puneau afisele, cum aparea brigada PDL si trantea un 3×7 postere cu Baselu zambind ca o floare de ziceai ca au rugat-o pe Udrea, in timpul sedintei foto, sa mentina atmosfera. Adica sa mentina presiunea in instrument. Greu de stiut adevarul, afisele fiind doar bust basescian, daca mai era un bust mai jos nu se poate spune.
Oricum, dupa multe episoade tom si jerry, ca de la o ora la alta vedeai alta lepra pe afise, baietii de la PDL s-au gandit sa trimita pe teren Comisia Permanenta Comunicari Directe, adica Stoleru&Stoleru si alti oameni cu vocatii asemanatoare, buni comunicatori, specialisti pe comunicarea non-verbala. Care, se stie, reprezinta 93% din mesaj.
A urmat o mica agitatie prin centru, multi “voluntari” si-au amintit ca doctorul le-a recomandat repaus si multe lichide, asa ca s-a curatat orasul de lipitori.
Probabil nu toata lumea stia ca a crescut temperatura in oras si se recomanda pauza de urgenta, ca o echipa PNL a fost gasita in trafic si dupa un fel de urmarire au oprit toti intr-o parcare sa clarifice putin situatia.
Un mosulica de la PNL, care habar nu avea pe ce lume traieste, s-a gandit ca are o etate asa ca nu ar fi rau sa-i puna pe tinerii PDL-isit la respect. A iesit el cu avant din masina, pregatit sa-si foloseasca tacticile de “luat la rost” pe care orice om normal le dezvolta odata cu varsta.
– Dar cine sunteti, cum va permiteti …insert old people talk here….
– Noi suntem Stoleru&Stoleru – specialisti in comunicare, se pare ca nu ati inteles anumite chestii suntem pregatiti de prezentare pe subiect.
– Da?! Eu sunt xulescu, membru fruntas PNL dinaintea infiintarii partidului – iar pe final pe un ton ridicat pentru a da importanta vorbelor – SI CONSILIER LOCAL AL MUNICIPIULUI BRASOV.
In tabara PDL se pufneste in ras, se schimba priviri complice moment in care unul din cei doi Stoleru, razand cu pofta:
– Consilier local? Eu sunt interlop, de asta noi am coborat din Audi iar matale din Logan.
PS. A nu se intelege din acest text ca viata consilierilor locali din BV este una austera, lipsita de posibilitatea procurarii cosului zilnic. Masina era probabil o jerpelitura de folosit pe la partid, se stie ca nu da bine sa expui masinile personale, ca se da apa la moara prostimii si iar apare teoria conspiratiei cu “se fura in draci in Romania”.
Dar da, fratii Stoleru erau importanti membri ai comunitatii brasovene, de multe ori in stransa legatura cu autoritatile locale si PDL, care nu-i vedea ca pe niste interlopi, ci ca pe niste tineri care merita inca o sansa si pot fi reintegrati cu ajutorul unor ore de munca in folosul comunitatii.
Iar fratii Stoleru nu erau intimidati nici macar de consilierii locali, probabil si pentru ca la urma urmei erau colegi de breasla.
Fiind ei atotputernici, au uitat ca sunt si limite si s-au bagat intr-un joc periculos cu o reteta riscanta. Saloane de masaj, inregistrari si santaj. Cred ca atunci au suparat persoana gresita.
NOU
Mi-a placut foarte mult. Am râs cu lacrimi de la prima ora si chiar ma gandeam cand a zis Arhi ieri ca urmeaza sa scrii un articol, ca cine stie ce kk mai citesc. Era un kk, intr-adevar, dar unul amuzant.
NOU
Cam chinuit. Doldora de comparații greoaie (amiba constipată, Oana Roman e o scroafă bulimică, piersica de la Zewa, Maicăl bulangiu etc etc etc) și hiperbole înghesuite. Inserțiuni oralizante (sic!) care iar încarcă coliva muribundă a narațiunii- alea alea, de nota 47… Fiecare momențel e tăvălit prin atâtea detalii descriptive ce se doresc a fi de maximă ilaritate, încât narațiunea își pierde suflul și devine o povară pentru stomacul novice al autorului. În final, ne pricopsim cel mult cu un râgâit ostenit și câteva fâsâieli asudate. Aș recomanda rescrierea și aprofundarea unor modele “emininte” – Nea Ilie, Tyty Balamouk, Wang Xiaobo, poate Groșan, parcă și Maugham ( The Three Fat Women of Antibes). În rest, Doamne Ajută și la cât mai multe trolări. Hugz
NOU
Esti un scriitor frustrat si pretentios 🙁
NOU
@Maithun: Da’ vad ti-ai rapit ceva minute din redactarea auto-laudatio-ului pentru primirea Goncourt-ul pe anul viitor ca sa-l injuri pe Nea Ilie, punandu-l pe aceeasi lista cu Grosan.
NOU
@gigel: În schimb tu ești, well, Gigel
NOU
@neat omăt: Nu chiar. Sincer, mă căcam, which goes a long way:)) Dă-mi și mie exemple de self laudatio. Nu mă bag la Goncourt, că e juriul hapsân. Aștept să moară băbătia de Tournier. 😛
NOU
Mai Tun, las-o-n plm de treaba: e duminica, august, concediu, ne intalnim pe un blog la un pahar de vorba si tu o dai cu hiperbole si insertiuni oralizante. Du-te si arde-o stilistic la alta masa.
NOU
Nu, că tocmai copsei niște vinete și trebuie să compensez gospodăreala prin cultură. Deci zi merci că mai afli și tu una, alta. Trăiască nașii măi! Yuuhuuu!
NOU
gigel: “Esti un scriitor frustrat si pretentios”
Mai rău. Cred că e… CRITIC! Şşşş, să nu facem gălăgie. Pe urmă îi vin colegii şi se vor scoroji bannerele blogului de la atâţia morcovi înfipţi în cur.
NOU
Comentariul tau seamana cu cel al unei pizde proaste, grase si pretentioase, care vrea sa para culta pe internet. Si ca sa ne dovedesti ca defapt tu esti antihazul, ai continuat cu replicile, care au dovedit clar ca nu ai nici cea mai mica urma de umor.
NOU
ziceti-i, tui mama lui de entelectual
NOU
” încarcă coliva” :d
Stiu ca mai nou sunt acceptate dar o persoana atat de elevata ne poate delecta cu mai multa eleganta. Bine, adevarul este ca ai spus ca erai la “datorie”.
NOU
Iote unde se adunasera criticii literari. Eu am ras.
NOU
Eu am zâmbit doar. Tu de ce ai râs?
NOU
tl;dr
NOU
Nu-mi aduc aminte prescurtările astea de pe mirc, dar am dat like de frică…
NOU
Chit ca risc sa mi-o fur rau, dar ce pușca mea înseamnă tldr – ul ala?
NOU
too long didnt read
NOU
tulai;doamne! r – încă nu m-am prins de unde vine. cred că e la derută.
NOU
Da` ce bă, v-au băgat ăştia goagălu` la zdup împreună cu marean?
NOU
Adică pl;nc (prea lung n-am citit)? :)))))))
NOU
pl-n cur si bani de drum.
NOU
Uite aici un baiat care n-a fost asa de norocos ca tine si l-a apucat in metrou: www.youtube.com/watch?v=PeBKu1SPS5s
NOU
Ar trebui sa pui astfel de articole luni, e misto sa incepi saptamana razand cu lacrimi. Mai ales cand nu ai nici o tragere de inima sa mergi la munca
Dinco de tot ce se publica aici, Alioja e unic ca stil. I-am citit si povestirile de pe blog, e unul din putinii oameni cu haz.
NOU
sa cititi “Silviu rugbistu’ si ciorditorii”. E ceva la puterea a 10-a..
google –> Silviu rugbistu’ si ciorditorii –> primul link. Are 3 parti
NOU
Nu-i adevărat nimic. E invenţie.
Nu m-am căcat niciodată pe mine.
Cel puţin nu la propriu. 😀
NOU
Aşa-i, că tu încă din uterul mamei tale te scuzai, ieşeai 10 minute şi te căcai pe wc, n-ai purtat niciodată scutece!:)))
NOU
era sa ma inec de ras
NOU
Pai Noua e un cartier chiar langa padure. Unde naiba ati condus 10 minute pana in camp pentru o cacare, cand in Noua esti la 2 pasi de brazi numai buni de o cacare rapida care sa nu merite un post.
O alta intrebare e, cati cititori vor incerca sa isi bage calcaiul in cur
NOU
Mă simt gangbanguit, deci mă retrag cât încă le mai aveți sculate. Pe săptămâna viitoare! Adio, Alioja, te-am iubit.
NOU
Tare antipatic personajul asta, alioja. Chiar mai antipatic decat mutra lui Tudor Chirila.
NOU
Si sa-l fi prins ca-mi umbla-n portofel si tot nu l-as fi-njurat atat de rau pe Alioja.
NOU
Multam’ Alioja, am ras cu lacrimi. Nu am maj citit povestiri de ale tale de muuuult, mai scrie!!!
NOU
Test: ardelenii IS naspa.
NOU
Hai, ma Arhi, ca nu percuteaza chiar de fiecare data!
NOU
Băi, nu-i de râs. Era să cred din nou în Dumnezeu când m-a trecut o cufureală de zile mari. Dar apoi mi-am zis franc: ”Asta e! Să mă cac pe mine! Nu pot fi ateu doar când îmi convine.” Am avut o aşa încercare, încât sudoarea îmi învăluia tot trupul şi începusem să văd în ceaţă. ”Cât de josnic să ajungi? Să zac acolo leşinat cu limba scoasă afară şi moţul de căcat ieşind timid din cur.” – meditam eu, deplasându-mă agale către Sfântul Tron.
NOU
Chiar m-ai facut sa rad. De mult timp nu m-am mai amuzat asa tare citind un articol.
NOU
Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita ! Mai bine citesc ce scriu altii decat sa ma ia la misto CTP -ul pe blog !
NOU
Am ras cu lacrimi și eu și nevasta. Ești genial!
Te mai asteptam și cu altele.
PS: dacă va plăcut o poveste, nu stați sa o analizați… Unde e pădurea, unde e câmpul și unde sunt brazii; se pierde farmecul povestii.
NOU
Umor de autobaza.Cred ca și la tractoristi a avut un succes nebun!
NOU
Sper ca nu te uiti la Simona!
NOU
Hai ca ai spus-o bine. Cam mare cacareala.
NOU
am fost intr-o situatie in care era sa fac pe mine, si ma gandeam sa ma opresc si la 20 m de blocul meu sa-mi dau drumul ca nu mai puteam. m-am tinut, am avut noroc si am reusit sa ajung acasa, sunand in prealabil la nevasta sa ma astepte cu liftul jos si toate usile posibile deschise.
judecand la rece ce se poate face intr-o situatie de genul asta , daca ti se intampla intr-un loc public (gen metrou, unde nu ai wc decat in victoriei parca); sau pe vreo strada unde nu exista wc public sau loc unde sa te retragi .
cred ca cea mai buna solutie este sa te retragi intr-un colt (oricum vizibil), sa-ti dai pantalonii jos si sa te caci , anuntand publicul (daca este) ca ti-e rau. vor fi 2 – 5 minute de jena extrema.
altfel, daca te caci in pantalon, oricum iti iese cacatul afara (pentru ca e moale/lichid si mult ) si TOT drumul pana acasa va fi naspa.
NOU
la metrou este wc si in statia Drumul Taberei.
NOU
Pai e drama, nu e de ras.dar, na, daca autorului I s-a parut amuzant, si-a meritat Sparta. Mwooie la mitici, anyway
NOU
Hah, voiam sa zic soarta…mere si Sparta
NOU
sa va Uesc cu totata sinceritatea… cum cacat radeti cu lacrimi? coane, pa astia care rad cu lacrimi dale ban pemanent cu redirectionare pe daily cotcodac.
NOU
mai exista situl ala?:))
NOU
mai Alioja, am o mahmureala groaznica, dar cu un pahar de vin si citind asta mi-a trecut.
mi-au batut si vecinii in perete la cat zgomot am facut. dupa ziua de ieri care a fost teribila astazi am ras cu tot organismul, pe bune. Have a long life and more stories!
NOU
Ce cacat!
NOU
Geez, deci ma tineam de nas sa nu ma auda tot biroul cum ma prapadesc de ras…
NOU
Poveste reala, petrecuta acum doi ani in Sunny Beach-Bulgaria. Un grup de 5 cupluri plecam cu gândul sa mergem in parcul de distracții. Alegem “praștia”, o minute care te teleporteza la 40-50 de metrii in aer in 2-3 secunde. Aleg sa ma urc primul cu un prieten. Adrenalina, chestii…cand coboram asta începe sa strige ca din gura de șarpe ” ba sa-mi bag p@(a, m-am cacat pe mine”. Ok frate si eu, hai sa mergem mai departe! Asta nimic…”ba m-am cacat pe mine, nu înțelegi?!? Chiar m-am cacat pe mine”. Omul vorbea serios, se carcase pe el!