Mai ‘ine minte cineva jocul numit titirobil? Tocmai sunt bătut la cap să cumpăr un beyblade, care înțeleg că e noua senzație în domeniul jocurilor de copii, și mi-am adus de bayblade-ul copilăriei mele, titirobilul, care era un super super joc.

Se mai fabrică? Se vinde pe undeva? Știu că e pe okazii, dar mie nu îmi plac jucăriile atinse de alții, sunt germofob.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

35 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Am si uitat ca se chema titirobil, credeam ca se cheama titirez..probabil ala e piesa care se invarte. Nu tin minte sa fi vazut prin magazine sau la copii asa ceva in ultimii ani buni..insa profit de aceasta ocazie daca poate sa-mi spuna cineva cum se chema jucaria ce consta in niste sfori pe care le trageai si se invartea o chestie fluierand..vreau doar s-o vad in poze.

    • #2

      Luci » yoyo

    • #3

      @Arhi
      Ceva de genul, dar nu prea: sfoara aia o trageai cu ambele maini si atunci avea la maximum vreo 20 cm, iar la mijloc se invartea chestia aia care avea o forma lunguiata, ca un piscot.

    • #4

      Luci » bob?

    • #5

      @Arhi
      Da, imi suna cunoscut; n-am gasit modelul de care imi aduc eu aminte, insa am gasit ceva asemanator si poarta acest nume

    • Bai, nu stiu cum se chema, dar e foarte simplu de facut.
      Iei un nasture mare – da’ mare, gen 3-4 cm in diametru.
      Bagi o ata prin cele doua gauri ale nasturelui si ii innozi capetele. Obtii o ata in forma de O cu nasturele respectiv undeva la mijloc.
      Bagi un “capat” al O-ului pe un deget mijlociu (adica de la mana dreapta) si celalalt capat pe mijlociul de la cealalta mana.
      Departezi mainile (dar fara sa intinzi la maximum ata) si imprimi nasturelui o miscare de revolutie in jurul axei imaginare reprezentata de linia dreapta dintre palmele tale.
      Dupa ce invarti nasturele de X ori, asta va provoca rasucirea atei pe care e pus – o sa simti ca incepe sa te stranga de degete.
      Din momentul ala poti sa te joci cu ea apropiind si departind palmele – asta va provoca fluieratul/bazaitul specific.

    • #7

      tiribomba

    • #8

      Chestia aia cu sforile o faceam cu un nasture si ata, cum a mai zis cineva. Ii ziceam “sfârlã”. 🙂

    • #9

      Eu il faceam asa : un capac de de cola/fanta etc , un nasture cu 2 gauri care sa se potriveasca cu capacul si inele care sigilau capacele de la pet-uri dar numai cele care aveau “tepi” pe dinauntru (nu am vazut sa mai existe acum) . Dadeam 2 gauri la capac care sa fie cat de cat aliniate cu nasturele , intoarcem inelele sa fie tepii pe exterior si le puneam pe capac , apoi foloseam o ata neagra subtire dar mai rezistenta si voila ! Habar nu am cum ii zicea la chestia asta :))/

  2. eu jucam purcica in copilarie 😀

  3. #11

    Am si eu, aceeasi versiune ca cea din poza, a fost al mamei. Am cu tot cu cutie.

  4. #12

    It’s beyblade dude, beyblade.

  5. Sigur îl mai am pe undeva rătăcit, dar habar n-aveam că se numește așa. Poate din cauză că pe vremea când mă jucam cu ăla nu știam să cetesc.
    Dacă tot mi-ai adus aminte, mă duc să-mi caut “bobo”-ul 🙂

  6. nici nu stiam ca se cheama asa.., dar imi aduc aminte ca ma jucam cu copiii la bloc cand eram foarte mic 🙂

  7. #15

    Vezi ca asta duce spre ruleta :))

  8. Dac-as avea de ales sa-i iau copilului meu intre doua jucarii, titirobilul romanesc (chiar si la mina a doua) si un titirez nou chinezesc, as alege titrobilul. Ce-i asa mare lucru sa-l speli cu niste detergent de vase?
    Si nu e hipstereala (desi nu de mult discutam despre biciclete vazind un tip cu palariuta ca a intrat in metrou cu o bicicleta Raleigh ruginita, de prin 1950 si ziceam ca decit una noua de 3 kile de acum cu $1500, mai bine mi-as lua o Ukraina veche din anii ’80)… ba chiar si un Tohan.

  9. Prima si ultima data cand am jucat, a fost cand am fost internat la spitalul C.I. Parhon, in Bucuresti.

    S-a lasat cu bataie.
    Aveam 13-14 ani, jucam titirezul asta cu un ciudat de 7 ani care arata ca de 18 si, vazand ca bila sta sa intre in gaura cu cel mai mare punctaj, am inceput sa strig sa intre in ea. Si a intrat.. iar moaca ala zice ca nu se pune fiindca am strigat si sa mai dau inca odata. Ne-am ciondanit si, la urma, vazand ca nu o scot la capat cu muntele ala de prostie (eu aveam probleme cu cresterea) m-am ridicat in picioare si i-am futut un picior in cap si prostul, in loc sa ma omoare, a inceput sa planga.
    David si Goliat. :))

  10. #20

    lolici, multumesc

  11. #21

    am bagat zeci de ore titirobil. si nu la 7-10-14 ani, ci aproape de vremea majoratului (17-18). daca la whist sau rentz ne mai plictiseam la titirobil ne distram cel mai copios. a durat pana am descoperit jocul de carti la care chiar nu poti sa te plictisesti (tarnib), adica ceva mai mult de un an.
    jocul din link nu este identic – pare un pic mai mare si e ceva mai elaborat, cu bile colorate, aduna, scade… dar in gasca potrivita poate sa genereze acelasi fun ca si batranul titirobil.

    • #22

      ionut popescu » tarnib?

    • #23

      Joc de carti: patru jucatori, doua echipe. Se impart toate cele 52 de cartisi se liciteaza numarul de levate pe care presupui ca le vei castiga (nu pe “neve”, ci dupa evaluarea cartilor). Licitatia incepe la sapte levate (“maini”). Jucatorul care liciteaza maximum stabileste atuul si incepe jocul. Echipa care castiga licitatia este obligata sa realizeze minimum numarul de levate licitate, cea care pierde nu are nicio obligatie. In cadrul unei levate, esti obligat sa raspunzi la culoare, daca ai carte/carti din culoarea respectiva; daca nu ai culoare, nu esti obligat la atu. Cartea cea mai mare castiga levata, atuul bate orice alta culoare. La sfarsitul jocului se insumeaza numarul de levate castigate de cele doua echipe prin componentii fiecareia si se decide castigatorul.

    • #24

      adi » ala nu e whist?

    • Adica un fel de cruce mai modificat…

  12. Eu nu m-am jucat cu asa ceva. Alte jucarii mi-au placut

  13. Poti sa faci un drum pana la real Pallady, aveau destule de multe jucarii la raft pe acolo. Mai ales acum, ca e perioada back to school ar putea avea asa ceva sau similar.

  14. Ultima data am vazut jocul prin 2000, o fabrica din Timisoara care producea obiecte din plastic, jucari, mi-a sponsorizat o emisiune de radio , dar acum nu mai fac nimic, decat inchirieri de spatii….., jocul de nou nu cred sa il gasesti, cel putin eu nu l-am mai vazut in comert.

  15. #29

    Iphone e telefon de femeie.

  16. Din ce stiu eu nu se mai produce. Cel putin sub numele asta. Stiu ca exista la un moment dat o versiune straina, dar normal ii zicea altfel :).
    Beyblade reprezinta un adevarat hype in perioada actuala, greu de convis copii sa incerce altceva :). Iti recomand totusi Battle Strikers ca si o alternativa mai ieftina, asta daca reusesti sa-l convigi pe cel mic 🙂

    Foarte putine jucarii romanesti inca se mai afla in productie. Chiar si acelea sunt facute in China oricum, dar cu ambalaj in limba romana

  17. #31

    Da‘ de jocul ala de fotbal cu elestic pe margine, jucatori din pioneze, minge gen bila de fier si dadeai in bila cu lingurite de inghetata la pahar mai isi aduce aminte cineva? Eu am cautat dar nici urma. Cred ca voi improviza ceva de genu‘ pt pici.

  18. #32

    Eu am pofta sa joc Piticot sau Bunul Gospodar, dar nu mai am niciunul dintre jocurile astea.

    1
  19. Am jucat o tabara intreaga, Sebes Alba, 1977, vreo 8 baieti destul de mari, 14 – 15 ani, eram turbati dupa titirobil si ajunsesem la adevarate performante…
    Da, mai tirziu, ca s a facut vorbire – pe putin zeci de nopti de tarnib…
    www.boardgames-blog.ro/board-games/regulamente-jocuri-de-carti-tarnibtarneeb/

  20. #34

    arhi: descrierea facuta de adi e completa. as adauga ca dupa mine tarnibul e doar o versiune simplificata de bridge, diferenta esentiala fiind la nivelul licitatiei. se poate juca pana la un punctaj stabilit de la inceput; intr-o gasca mai mare in care sunt, de exemplu, 3 perechi, se poate juca gen “invingatorul la masa” la patru done. io cam asa jucam in armata (aveam doua mese a cate 3 perechi de jucatori) si asta ii dadea un dinamism neegalat de alte jocuri de carti.

  21. #35

    Am vazut astazi unul frumos din lemn la LIDL Constanta, 45 ron. M-am adus si eu aminte de copilarie!