Mai ține minte cineva jocul numit titirobil? Tocmai sunt bătut la cap să cumpăr un beyblade, care înțeleg că e noua senzație în domeniul jocurilor de copii, și mi-am adus de bayblade-ul copilăriei mele, titirobilul, care era un super super joc.
Se mai fabrică? Se vinde pe undeva? Știu că e pe okazii, dar mie nu îmi plac jucăriile atinse de alții, sunt germofob.
Am si uitat ca se chema titirobil, credeam ca se cheama titirez..probabil ala e piesa care se invarte. Nu tin minte sa fi vazut prin magazine sau la copii asa ceva in ultimii ani buni..insa profit de aceasta ocazie daca poate sa-mi spuna cineva cum se chema jucaria ce consta in niste sfori pe care le trageai si se invartea o chestie fluierand..vreau doar s-o vad in poze.
Luci » yoyo
@Arhi
Ceva de genul, dar nu prea: sfoara aia o trageai cu ambele maini si atunci avea la maximum vreo 20 cm, iar la mijloc se invartea chestia aia care avea o forma lunguiata, ca un piscot.
Luci » bob?
@Arhi
Da, imi suna cunoscut; n-am gasit modelul de care imi aduc eu aminte, insa am gasit ceva asemanator si poarta acest nume
Bai, nu stiu cum se chema, dar e foarte simplu de facut.
Iei un nasture mare – da’ mare, gen 3-4 cm in diametru.
Bagi o ata prin cele doua gauri ale nasturelui si ii innozi capetele. Obtii o ata in forma de O cu nasturele respectiv undeva la mijloc.
Bagi un “capat” al O-ului pe un deget mijlociu (adica de la mana dreapta) si celalalt capat pe mijlociul de la cealalta mana.
Departezi mainile (dar fara sa intinzi la maximum ata) si imprimi nasturelui o miscare de revolutie in jurul axei imaginare reprezentata de linia dreapta dintre palmele tale.
Dupa ce invarti nasturele de X ori, asta va provoca rasucirea atei pe care e pus – o sa simti ca incepe sa te stranga de degete.
Din momentul ala poti sa te joci cu ea apropiind si departind palmele – asta va provoca fluieratul/bazaitul specific.
tiribomba
Chestia aia cu sforile o faceam cu un nasture si ata, cum a mai zis cineva. Ii ziceam “sfârlã”. 🙂
Eu il faceam asa : un capac de de cola/fanta etc , un nasture cu 2 gauri care sa se potriveasca cu capacul si inele care sigilau capacele de la pet-uri dar numai cele care aveau “tepi” pe dinauntru (nu am vazut sa mai existe acum) . Dadeam 2 gauri la capac care sa fie cat de cat aliniate cu nasturele , intoarcem inelele sa fie tepii pe exterior si le puneam pe capac , apoi foloseam o ata neagra subtire dar mai rezistenta si voila ! Habar nu am cum ii zicea la chestia asta :))/
Salut. Si eu m-am gandit la un moment dat la jucaria aia (BOBO parca scria pe migea aia care se plimba pe sfoara). Cred ca despre asta e vorba: https://www.emag.ro/jucarie-interactiva-sliding-zoom-ball-funie-nylon-84-manere-aderenta-roz-pentru-exterior-interior-emag-ycfru-240621-2809/pd/DXPNTSYBM/?cmpid=148464&utm_source=google&utm_medium=cpc&utm_campaign=(RO:eMAG!)_3P_NO_SALES_%3e_Jucarii_Bebelusi&utm_content=112605785229&gad_source=1&gad_campaignid=11603021268&gbraid=0AAAAACvmxQgET3Tt7o0fzAnVQ-o-Yi4U0&gclid=CjwKCAiA0eTJBhBaEiwA-Pa-hV_kHgONcXRME74xlDL2EmWPxryCEmS-DTvYJna7-eRsuGDOZsqHmBoCf3sQAvD_BwE
Stiu de care zici, am avut, era din plastic, rosie (erau si variante pe verde), aratau ca un far de bicicleta, cu o volanta mica inauntru, care prin invartire alimenta un bec.
Cand intindeai la maxim sfoara, era un sunet ca un suierat, si vibra farul respectiv.
Un fel de yoyo cu bec practic.
Asemanator cat de cat era jucaria din bila colorata atarnata cu un elastic subtire, tot un fel de yoyo primitiv. – https://ro.pinterest.com/pin/130041507984367158/
https://ro.pinterest.com/ploscarazvan/jucarii-vechi-romanesti/
Titirez se numea. L-am avut si am jucat si eu o vreme pana cand i-am pierdut, pe rand, cele doua bilutze. Dupa aia i-a luat locul “nu te supara frate”. Ma rog, a mai fost o faza scurta cu niste amici care cazusera in patima Marrocco. Pe mine ala nu m-a prins, mi se parea retard total.
De atunci am schimbat vreo 7-8 adrese in tara si in strainatate pe doua continente, a disparut in negura timpuului laolalta cu 1001 alte daraveri.
Am mers mereu pe principiul ca daca toate chestiile indispensabile care-ti populeaza viata depasesc continutul a doua Samsonite XXL, atunci inseamna ca esti grav in urma cu curatenia. 🙂
TITIrez si BILe = titirobil
N-am avut, avea vecinul.
eu jucam purcica in copilarie 😀
Prietenul dnei șoșoacă se mai joacă și azi.
Poarca și poarca lungă. Cîte ciomege am mai luat peste țurloaie…
Am si eu, aceeasi versiune ca cea din poza, a fost al mamei. Am cu tot cu cutie.
It’s beyblade dude, beyblade.
Sigur îl mai am pe undeva rătăcit, dar habar n-aveam că se numește așa. Poate din cauză că pe vremea când mă jucam cu ăla nu știam să cetesc.
Dacă tot mi-ai adus aminte, mă duc să-mi caut “bobo”-ul 🙂
nici nu stiam ca se cheama asa.., dar imi aduc aminte ca ma jucam cu copiii la bloc cand eram foarte mic 🙂
Vezi ca asta duce spre ruleta :))
Dac-as avea de ales sa-i iau copilului meu intre doua jucarii, titirobilul romanesc (chiar si la mina a doua) si un titirez nou chinezesc, as alege titrobilul. Ce-i asa mare lucru sa-l speli cu niste detergent de vase?
Si nu e hipstereala (desi nu de mult discutam despre biciclete vazind un tip cu palariuta ca a intrat in metrou cu o bicicleta Raleigh ruginita, de prin 1950 si ziceam ca decit una noua de 3 kile de acum cu $1500, mai bine mi-as lua o Ukraina veche din anii ’80)… ba chiar si un Tohan.
ma gandeam ca jucareaua asta incurajaza socotitul…
Prima si ultima data cand am jucat, a fost cand am fost internat la spitalul C.I. Parhon, in Bucuresti.
S-a lasat cu bataie.
Aveam 13-14 ani, jucam titirezul asta cu un ciudat de 7 ani care arata ca de 18 si, vazand ca bila sta sa intre in gaura cu cel mai mare punctaj, am inceput sa strig sa intre in ea. Si a intrat.. iar moaca ala zice ca nu se pune fiindca am strigat si sa mai dau inca odata. Ne-am ciondanit si, la urma, vazand ca nu o scot la capat cu muntele ala de prostie (eu aveam probleme cu cresterea) m-am ridicat in picioare si i-am futut un picior in cap si prostul, in loc sa ma omoare, a inceput sa planga.
David si Goliat. :))
Era sa repet povestea.
Proba de avatar! Sper sa imi amintesc mailul , sa apară avatarul.
Ce imi mai plăcea expresia ăluia! Mă caracterizează.
http://www.bebecroc.ro/la-joaca/6912-joc-titirez.html
lolici, multumesc
am bagat zeci de ore titirobil. si nu la 7-10-14 ani, ci aproape de vremea majoratului (17-18). daca la whist sau rentz ne mai plictiseam la titirobil ne distram cel mai copios. a durat pana am descoperit jocul de carti la care chiar nu poti sa te plictisesti (tarnib), adica ceva mai mult de un an.
jocul din link nu este identic – pare un pic mai mare si e ceva mai elaborat, cu bile colorate, aduna, scade… dar in gasca potrivita poate sa genereze acelasi fun ca si batranul titirobil.
ionut popescu » tarnib?
Joc de carti: patru jucatori, doua echipe. Se impart toate cele 52 de cartisi se liciteaza numarul de levate pe care presupui ca le vei castiga (nu pe “neve”, ci dupa evaluarea cartilor). Licitatia incepe la sapte levate (“maini”). Jucatorul care liciteaza maximum stabileste atuul si incepe jocul. Echipa care castiga licitatia este obligata sa realizeze minimum numarul de levate licitate, cea care pierde nu are nicio obligatie. In cadrul unei levate, esti obligat sa raspunzi la culoare, daca ai carte/carti din culoarea respectiva; daca nu ai culoare, nu esti obligat la atu. Cartea cea mai mare castiga levata, atuul bate orice alta culoare. La sfarsitul jocului se insumeaza numarul de levate castigate de cele doua echipe prin componentii fiecareia si se decide castigatorul.
adi » ala nu e whist?
Adica un fel de cruce mai modificat…
@ adi bridge-ul săracului?
Eu nu m-am jucat cu asa ceva. Alte jucarii mi-au placut
Poti sa faci un drum pana la real Pallady, aveau destule de multe jucarii la raft pe acolo. Mai ales acum, ca e perioada back to school ar putea avea asa ceva sau similar.
Ultima data am vazut jocul prin 2000, o fabrica din Timisoara care producea obiecte din plastic, jucari, mi-a sponsorizat o emisiune de radio , dar acum nu mai fac nimic, decat inchirieri de spatii….., jocul de nou nu cred sa il gasesti, cel putin eu nu l-am mai vazut in comert.
Din ce stiu eu nu se mai produce. Cel putin sub numele asta. Stiu ca exista la un moment dat o versiune straina, dar normal ii zicea altfel :).
Beyblade reprezinta un adevarat hype in perioada actuala, greu de convis copii sa incerce altceva :). Iti recomand totusi Battle Strikers ca si o alternativa mai ieftina, asta daca reusesti sa-l convigi pe cel mic 🙂
Foarte putine jucarii romanesti inca se mai afla in productie. Chiar si acelea sunt facute in China oricum, dar cu ambalaj in limba romana
Da‘ de jocul ala de fotbal cu elestic pe margine, jucatori din pioneze, minge gen bila de fier si dadeai in bila cu lingurite de inghetata la pahar mai isi aduce aminte cineva? Eu am cautat dar nici urma. Cred ca voi improviza ceva de genu‘ pt pici.
Eu am pofta sa joc Piticot sau Bunul Gospodar, dar nu mai am niciunul dintre jocurile astea.
Am luat la Kaufland acum o saptamana, era la reducere, 49.90 parca, “Expresul de Craciun” se numeste. Am avut si eu chef de Piticot si vazand cutia am zis, hai cu mine. Tare distractiv mi se pare, jucam aproape in fiecare seara, foarte relaxant.
Am jucat o tabara intreaga, Sebes Alba, 1977, vreo 8 baieti destul de mari, 14 – 15 ani, eram turbati dupa titirobil si ajunsesem la adevarate performante…
Da, mai tirziu, ca s a facut vorbire – pe putin zeci de nopti de tarnib…
http://www.boardgames-blog.ro/board-games/regulamente-jocuri-de-carti-tarnibtarneeb/
arhi: descrierea facuta de adi e completa. as adauga ca dupa mine tarnibul e doar o versiune simplificata de bridge, diferenta esentiala fiind la nivelul licitatiei. se poate juca pana la un punctaj stabilit de la inceput; intr-o gasca mai mare in care sunt, de exemplu, 3 perechi, se poate juca gen “invingatorul la masa” la patru done. io cam asa jucam in armata (aveam doua mese a cate 3 perechi de jucatori) si asta ii dadea un dinamism neegalat de alte jocuri de carti.
Am vazut astazi unul frumos din lemn la LIDL Constanta, 45 ron. M-am adus si eu aminte de copilarie!
Adica ruleta, in versiunea ortodoxa/ pe saracie…
Titirobil si-un tramvai numit Colebil, doua lucruri aparent mutual exclusive dar nu prea. L-am avut si eu. L-am furat de la cineva care mi-a furat lotul de surprize turbo. A iesit scandal la scoala pe tema asta, ca respectivul era baiat de stab de provincie.
Cât de tari sunt etichetele astea roșii, pot călători în timp! În 2012, Freigedank era doar el si atât. Se identifica cu el însuși, ca Gicu Grozav. Eticheta a călătorit în timp, 13 ani, iar Freige din 2012 a devenit Prostul de serviciu. Cât de mișto esta asta!
saracu, i s a degradat complet starea mentala, ma uit cu mila la ce debiteaza prin spam.
Si la jocuri video si la altele ne apuca nostalgia si le vrem inapoi.
La jocuri video se face nu stiu ce remake dupa jocuri din 90, multi mai mosalai ca noi il cumpara si tada… il abandoneaza dupa cateva sesiuni de joc. 🙂 Chiar am patit si eu cu mai multe jocuri.
—
Daca maine iti da cineva Titirobilul, o sa-l invarti vreo 20 de minute, apoi il arunci in sertar si sanatate buna.
De ce ?
Tu de fapt nu cauti jocul respectiv, cauti emotia ce ti-o dadea atunci jocul respectiv. 🙂
#amin in cautarea copilariei furate
Tenis de masa pe televizorul Sport alb-negru, cineva?
Dupa cativa ani, HC85 si Commodore. Dupa alti cativa ani, programare in Basic si Fortran. Cartele perforate de carton, apoi floppy disk cat o jumate de A4.
Zici ca am fost contemporan cu Stephenson si al sau monstru pe sine care scuipa aburi speriind cetatenii…
Ceea ce nu e extrem de departe de realitate, daca te gandesti la ritmul cu care a avansat tehnologia in ultimii 50 ani fata de inceputul de sec XIX.
Am prins in Bucuresti tramvaiul “cu un singur ochi”, cu gratar de lemn in fata, banci de lemn inauntru si usi care operate manual de catre pasageri. Mergeam cu el de la Cauzasi la Nerva Traian, stateam in fostul cartier evreiesc.
Taxiurile Volga si Pobeda.
Am prins si trenul cu locomotiva cu aburi si vagoane rusesti, tot cu banci de lemn, pe ruta Buc-P. Neamt in vacantele copchilariei. Cand intra in tunel trebuia sa inchizi toate geamurile…
nu aveam jocul, dar sunt contemporan cu tenisul de masa pe sport. practicat si hc85, jocuri cu casete sau facut joc singurel, in basic, gen un O trebuia sa faca slalom printre I-uri. din pacate, programarea nu m-a prins
Beyblade era noua senzatie cand eram eu copil… acum 25 de ani :))
This! Suspectam profesorii de piata neagra in targ dupa ore la ce colectii amasau din confiscari.
https://www.edituradiana.ro/jocuri-si-jucarii-educative-jocuri-de-societate/joc-ruleta-tiroleza-2720.html?gad_source=1
Acum cateva saptamani, la un articol de-al tau, am pus cateva comentarii in care am enumerat absolut toate jocurile epocii de aur, fizice si electronice, pe care mi le amintesc, dar nu il mai gasesc 🙂
Cat despre titirobil, nu se mai produce de 30 de ani (era facut la cloooj de catre cooperativa arta jucariilor), dar exista varianta asta foarte asemanatoare: https://www.emag.ro/joc-indemanare-woody-joc-titirez-lemn-170267/pd/DNH243BBM/
Sau asa: https://www.etsy.com/de-en/listing/4420217069/holzroulette-wooden-spinning-top
https://arhiblog.ro/voi-ce-faceati-cand-va-plictiseati-in-copilarie/#comment-2004638
nu stiam de numele de titrobil.
nu cred ca este un joc original romanesc ci mai degraba este un joc clasic.
poate doar versiunea comunista din plastic.
nu pot pune imaginea dar uite un link:
goki.eu/en/tyrolean-roulette/item-1-50051.html
sau asta
https://www.logoplay-holzspiele.de/en/tiroler-roulette-kreiselspiel-geschicklichkeitsspiel-gesellschaftsspiel-aus-holz/gesellschaftsspiele_54_1033
Nici mie nu imi plac nemtii.
Un fel de
https://www.emag.ro/joc-indemanare-woody-joc-titirez-lemn-170267/pd/DNH243BBM/
Voi vă dați seama ca asta comentează la fel de minim 10 ani p-aci? Cred ca era ăla cu mierea pe vremea aia sau ăla cu berea, whatever…
Cat de perseverent sa fii? Până și eu am crezut câțiva ani ca e Corban.
desi eu v-am zis cu perseverenta ca eu il cunosc personal pe corban si nu e ala
Mie imi placea Frigengard atunci, motiv pentru care am cerut sa fie debanat in cateva randuri. Scria compact si digerabil. Acum ii citesc prima, ultima propoziție si inca una pe la mijloc si ma băteam pe umar pentru timpul salvat.
@Arhi, in vremea cand il cunosteai pe Corbu, nu cred ca era alcoolic si prieten cu Pablo Escobar.
era
Pe vremuri era si un joc care se juca cu zarul. Nu stiu cum ii zice, dar arata cam asa: https://ibb.co/TDbgkXHP