scris de Vlad B Popa

 

Nu le suport deloc, de feministele zilelor noastre zic. Ne înțelegem ca mangusta cu cobrele, deși trebuie să recunosc că metafora e puțin forțată, îmi place sa cred că sunt puțin mai arătos decât o mangustă.

Prima oară când am suferit atacul furibund al Ligii Vaginelor Turbate m-a luat oarecum prin surprindere. Publicasem pe blog dicționarul de terminologie feminină, devenit anul acesta parte din satira cu imens succes la public (inclusiv cel muieresc) ”Povestiri de sub papuc” și m-am trezit cu o sută și ceva de amazoane furibunde care mă luau la rost. Misogin, porc, nesimțit, ba chiar și prost au fost doar câteva din cuvintele blajine ce mi-au mangaiat obrazu-mi de onliner.

Fraților, să ne înțelegem, era clar o scriere umoristică, exagerată și fără nici o intenție de ponegrire ale îngereștilor ființe. Partea ciudată era prăpastia dintre cititoare, jumate se amuzau copios, se identificau în definiții și mai și adăugau la ele, pe când cealaltă jumătate, hoarda ce-mi cotropise blogul, nu mai termina de înfierat văditele mele defecte. Ăsta ar fi primul motiv pentru care nu le suport, le lipsește cu desăvârșire autoironia cand vine vorba de femeie în general.

Să fie surprinzător că cele amuzate erau mai coerente, logice și ușor de urmărit în comentarii? Acum câteva săptămâni mare isterie pe net pornită de la un articol care trăgea un semnal de alarmă la adresa procentului enorm de nașteri prin cezariană.

Iar s-au mobilizat feministele iar articolul în cauză a ajuns de la ce vroia sa spună autorul ”nașterile prin cezariană sunt în Romania de peste 4 ori mai numeroase decât media europeană și asta în mare parte din cauza medicilor care, câștigând mai bine din operație, nu explică beneficiile pentru copil și mamă ale unei nașteri naturale” la ”să naști tu mă 4 kile și după aia vorbim, cum îndrăznești să te iei de dreptul meu de a alege cum nasc, prietenul meu e născut prin cezariana și e bine deci opinia generală a medicinii este fix vax, misogin terminat și prost informat care ești tu”.

Cea mai mare efervescență o aveau, ghici ghicitoare ghici alea de nu născuseră. Din nou cititoare împărțite clar, între cele care citeau ce a scris omul și feministe care spumegau că li se critică dreptul de a alege cum vor ele și doamne ferește sa sugerezi că e semn de slabiciune.

– De ce nu te duci la dentist?

– Că mi-e frică.

Vlad a declarat că nu se duce la dentist de frică.

– Cummmmmm? Cum poți să zici așa ceva? E dreptul meu să nu mă duc la dentist, sunt un barbat puternic și e dreptul meu. Cum poți să scrii atăt de prost informat, de ce nu ai citit un tratat despre frica de dentist și după aia să deschizi gura. Ăsta ar fi al doilea motiv, orice brumă de logică ar avea în căpușorul ăla dispare cu desăvârșire când se vorbește despre femeie.

Al treilea ar fi că-s degeaba, astea de la noi. Cand femeia n-avea voie să vorbească în public decât dacă era goală pe scenă și făcea strip-comedy, când n-avea voie sa voteze sau să emită vreo părere în probleme serioase că îi muta unul falca, atunci îți trebuiau coaie, frățică, să fii feministă activă. Acum e ca un marș că Pământul e rotund, ca și cum te-ai urca în ring și ai boxa zece reprize singur.

Feministele românce de azi confundă lupta pentru niște drepturi normale, pe care le au deja fără absolut nici o limitare, cu lupta pentru a nu mai auzi vreodată nimic rău, real sau inchipuit, despre femeie în general și asta le face și ridicole și slabe. V-am spus cât de mult îmi plac femeile puternice?

Ar mai fi multe motive pentru care fac alergie la razboinicele vulvelor dar vă mai dau încă unul, foarte foarte grav. Trufia și aerul de superioritate cu care declară că nu știu să facă ceva considerat normal pentru o femeie clasică.

”Nu știu să gătesc, nu știu să spăl, nu știu să calc” și așa mai departe spuse de parcă a nu ști să faci ceva este o categorie de premiu Nobel. Nu spune nimeni că e obligatoriu să știi vreunul sau toate din lucrurile astea dar e penibil să te lauzi că nu le știi, să porți incapacitatea de a face ceva ca o medalie de onoare, gen uite ce femeie puternică sunt – nu știu nici aia, nici aia, nici ailaltă.

E grav, grav de tot, domnilor, vă dați seama că nu mai e mult până când vor zice cu același zâmbet tâmp și plin de satisfacție, mândre de să le crape pieptul:

”Eu nu știu să fut!”

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.