Pentru ca foarte multi dintre voi nu stiau cum vine chestia cu legitima aparare, drăguța si reaua mea avocata, Claudia de la EU Legal Services, a scris, doar pentru voi, un frumos articol lamuritor.

In fapt, o batrana de 80 de ani, aparandu-se, potrivit sustinerilor sale, de partea vatamata care a incercat sa o violeze, a lovit-o pe aceasta din urma pana cand si-a pierdut viata, dupa ce potentialul violator aflat in stare de ebrietate se impiedicase si cazuse.

In drept, fapta a fost initial incadrata ca infractiune de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, fiind schimbata ulterior in infractiunea de omor, retinandu-se totodata incidenta unei circumstante atenuante, respectiv provocarea.

Cu titlu preliminar, se impune a se face distinctia dintre infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte si infractiunea de omor. Potrivit dispozitiilor Codului Penal, infractiunea de omor consta in uciderea cu intentie unei persoane, iar infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte este definita ca actiunea violenta (lovire, violenta, vatamare corporala) care a avut ca urmare moartea victimei.

Desi cele doua infractiuni se aseamana sub aspectul laturii obiective, in sensul ca ambele infractiuni au ca element material o agresiune asupra victimei ce a condus la moartea acesteia, deosebirea consta in forma de vinovatie cu care s-a actionat.

In aceeasi ordine de idei, infractiunea de omor se savarseste cu intentie directa (prevede rezultatul faptei sale si-l urmareste) sau indirecta (il prevede, nu-l urmareste dar accepta posibilitatea producerii lui), diferentiindu-se de infractiunea de loviri sau alte vatamari cauzatoare de moarte ce se comite cu intentie depasita (fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului).

In consecinta, pentru delimitarea celor doua infractiuni, trebuie analizata pozitia subiectiva a faptuitorului, intentia cu care acesta a actionat. Pentru identificarea formei de vinovatie a faptuitorului, se au in vedere o serie de criterii, dintre care enumeram : capacitatea obiectului folosit de a produce moartea, numarul si intensitatea loviturilor, considerarea regiunii corporale lezate ca zona vitala a corpului. Raportandu-ne la cazul de fata, probabil a fost luata in considerare in vederea reincadrarii faptei staruinta inculpatei in a –i aplica lovituri victimei, desi, aceasta din urma se afla in stare de inconstienta, ceea ce poate conduce la retinerea infractiunii de omor cu intentie indirecta, deoarece s-a acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal prin continuarea aplicarii de lovituri in zona capului.

Avand in vedere situatia faptica prezentata, ne intrebam de ce in cauza s-a retinut de catre organele abilitate incidenta unei circumstante atenuante in detrimentul unei cauze justificative sau de neimputabilitate care ar fi dus la neraspunderea faptutorului sau la inlaturarea vinovatiei acestuia?

Pentru formularea unui raspuns, am examinat articolele din Codul Penal care se refera la legitima aparare ca si cauza generala de excludere a infractiunii, excesul neimputabil ca si cauza de neimputabilitate, de inlaturare a vinovatiei faptuitorului daca sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile legale cat si circumstantele atenuante:
– Art. 19: Legitima apărare
(1)Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare.
(2)Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
(3)Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii.
– Art. 26: Excesul neimputabil
(1)Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depăşit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului.
– Art. 75: Circumstanţe atenuante
(1)Următoarele împrejurări constituie circumstanţe atenuante legale:
a)săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.

Analizand textele de lege, observam ca legitima aparare reprezinta o cauza justificativa care opereaza in situatia existentei unui atac material (fizic, acte de violenta, fiind exclus atacul verbal, scris etc.), direct (nu exista niciun obstacol intre agresor si victima), imediat (apararea survine intr-un interval relativ scurt de timp) si injust (nelegal) si care se intemeiaza pe faptul ca, in anumite conditii, legea poate permite oricarei persoane sa se apere cu forta cand este supusa unei agresiuni, in vederea restabilirii ordinii de drept incalcata. O conditie esentiala insa pentru calificarea faptei ca fiind savarsita in legitima aparare o constituie raportul de proportionalitate intre atac si aparare.

Astfel, apararea trebuie sa fie necesara si proportionala, intrucat nu putem raspunde unei lovituri de intensitate mica cu un omor. Existenta proportionalitatii intre actiunea faptuitorului de a se apara si agresiunea la care este supus din partea victimei este determinata de mai multi factori care se iau in calcul: zona de pe corp unde sunt aplicate loviturile, numarul si intensitatea acestora, instrumentele utilizate in savarsirea infractiunii, etc. Totodata, apararea trebuie sa survina ca urmare a unui atac material si direct care sa puna in pericol persoana faptuitorului.

Pentru o mai buna intelegere, luand spre exemplu speta de mai sus, unde instanta a considerat ca nu opereaza legitima aparare, intrucat probabil a considerat ca nu exista proportionalitate intre actiunea inculpatei (aplicarea de multiple lovituri la nivelul capului) si eventualul gest al victimei omorului (tragere de fusta, pipaieli, lovirea cu pumnii in piept, prinderea stransa de mana), gest care nu poate fi caracterizat ca atac material si direct care sa puna in pericol viata inculpatului si care sa determine astfel in constiinta batranei ideea ca nu poate fi inlaturat decat prin aplicarea de multiple lovituri cu cizma la nivelul capului si smulgerea parului. Insa, pe de alta parte, legea nici nu exemplifica clar ce actiuni sunt considerate permise sau nu intr-o astfel de situatie. Mai mult, faptul ca sustinerile batranei nu au putut fi sprijinite sau confirmate de nici un mijloc de proba (un eventual martor ocular), neavand astfel certitudinea ca victima a agresat-o, asa cum aceasta a declarat, se poate sa fi fost in detrimentul acesteia.

Excesul neimputabil in legitima aparare inlatura vinovatia faptuitorului atunci cand acesta din cauza tulburarii sau a temerii nu si-a dat seama că riposta sa depaseste periculozitatea atacului, precum şi atunci cand cel ce se apara, desi are reprezentarea faptului ca riposta sa ar avea consecinţe mai grave, desi nu le doreste, le accepta. Cat priveste starea de tulburare sau temere se apreciază în concret, de la caz la caz, în funcţie de starea fizică şi psihică a celui care se apără şi poate fi reţinută pe baza probelor prezentate in lamurirea cauzei (ex: raport de expertiza psihiatrica, medico-legal etc.).

Pot totusi exista situaţii în care aceste clauze de neimputabilitate se găsesc la limita legii, în sensul că ar trebui ca de fiecare dată între atac şi ripostă să existe un anumit grad care să permită celui ce a devenit agresor prin rezultatul faptei sale, daca acesta nu ar fi atins zonele vitale (cap) ci ar fi lovit alte zone ale corpului (ex: maini, picioare) ar fi fost vorba de o altă infracţiune, mai modestaPlecand de la premisa ca faptuitoarea l-a agresat, necunoscand starea persoanei vatamate si tinand cont de varsta inaintata, se poate cristaliza ideea ca apararea inculpatei caracterizata printr-o violenta continua a fost cauzata de tulburarea sau temerea inoculata de un eventual viol. Insa, daca ne raportam la imprejurarile apararii, respectiv dupa tentativa de viol si pe fondul starii de inconstienta,se poate retine ca nu este incidenta depasirea limitelor legitimei aparari reglementata sub forma excesului neimputabil in art. 26 CP.

In consecinta, daca tentativa de viol nu poate reprezenta un atac din perspectiva legitimei aparari si nici cauza unei tulburari sau emotii care sa se incadreze sub forma excesului neimputabil, putem aprecia in functie de imprejurarile cauzei ca poate constitui o provocare care sa fi precedat apararea violenta a inculpatei. Astfel, in cazul provocarii (art. 75 alin 1 lit. a) suntem in prezenta unei reactii probabil de razbunare, de pedepsire a provocatorului dupa ce a avut loc provocarea din partea acestuia. Riposta provocatului nu poate fi considerata legitima aparare deoarece ea s-a infaptuit dupa consumarea atacului, adica s-a indreptat contra unui atac trecut.

Din punct de vedere al efectelor pe care le produc, Codul penal stipuleaza ca in cazul retinerii unei cauze justificative – legitima aparare sau a unei cauze de neimputabilitate – excesul neimputabil fapta nu constituie infractiune, obligand organele abilitate sa dispuna clasarea sau achitarea, dupa caz, conform Codului de procedura penala. Pe de cealalta parte, recunoasterea circumstantelor atenuante – provocarea, conduce la scaderea pedepsei aplicate, fapta continuand, insa, sa ramana infractiune. Astfel, potrivit art. 76 alin. 1 Cod penal, in cazul in care exista circumstante atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita se reduc cu o treime.

Opinia de mai sus este bazata pe informatii din presa si media, nestiind cu exactitate probele si lucrarile din dosar, care probabil ar fi schimbat supozitiile facute cu privire la speta in cauza.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.