Contul meu
Undeva, în niște subsoluri insalubre, unde se strâng freelancerii și antreprenorii de succes ca să bea bere scumpă și să stea cu pericol de incendiu deasupra capului, se vehiculează un zvon cum că ar exista, nu se știe exact unde, niște companii care își plătesc facturile la timp și, ce este și mai incredibil, le plătesc fără să tragi de ei, fără să suni, fără să ți se spună că a fost contabila plecată și, evident, fără contabilă, nimic nu a mișcat în companie timp de 2 luni, sau că contabila a născut, a fost în concediu și acum se reculege la mare și alte povești de groază cu sărmanii contabili, care nu lasă românia să se dezvolte.
Eram curios, pentru că știu că sunteți mulți dintre voi freelanceri. Ați întâlnit și voi această rara avis a clienților sau e doar un mit urban, o fata morgana care dispare în zarea deșertică?
PS: Da, doamnelor, când ne povestiți despre contabile, știm că ne mințiți. Suntem doar cu bun simț și nu vă spunem în față.
NOU
Se intampla la fel si in UK, si in US. Lucrez cu peste 500 de clienti din ambele tari si e un cosmar sa iei banii la timp.
NOU
Eu de obicei încasez avans 50% și restul de 50% la predare. Poate că de obicei nu se face așa? și nici nu știu cât de ortodox este, dar mai bine să mă văd eu cu banii în buzunar și la final predau ce am de predat.
Dar asta funcționează când clienții sunt oameni trecuți de 40, cu afaceri și fără timp de Internet (pentru web development, PPC, etc). Plus că majoritatea contractelor au fost făcute offline. Aka nu am lucrat cu companii.
NOU
eu iau toti banii inainte
NOU
Cel mai “mishto” era in Romania cu institutiile de stat. Lucram la o firma care vindea soft economic (exact, pentru doamnele contabil!). Daca le trimiteai factura pe mail, cum faceau la privati, pretindeau pur si simplu ca nu au primit factura pentru mentenanta softului pe luna respectiva si nu iti vedeai banii in veci. Asa ca trebuia sa ma trambalez personal pana la fiecare institutie de asta (erau vreo 6) sa merg la registratura si sa le dau factura cu nnumar de inregisrare cu tot. La un moment dat, o fata de la una din institutiile de stat mi-a spus ca sunt vreo 8 facturi de la noi neplatite. Patronul meu se dadea insa in fiecare an de ceasul mortii, platea “paraindaratul” cuvenit ca sa aiba in continuare contract cu institutii de stat. Chestia asta si faptul ca asta vara cand am plecat de la el (si din Romania) tocmai isi schimbase X3 cu X5, ma face sa cred ca isi primea pana la urma banii. Si la firmele private erau intarzieri la plata facturilor de mentenanta, dar ceva de 1-2 luni.
NOU
Cel mai bun exemplu de freelancing este Youtube-ul, sunt oameni care fac si cate 5000 euro pe luna (in speta cei care se plang ca nu fac bani), dar si oameni care abia fac 100 euro.
NOU
io dau azi factura si imi intra banii cam in doua zile. uneori trei
NOU
Problema cu softul e ca industria e noua si oamenii neexperimentati. In meseriile vechi, in cea mai veche de exemplu, plata se face integral inainte. Cel putin asa am auzit.
NOU
Am dat branza, am luat banu!
NOU
Pornind de la poza din articol, eu cred că-s un caz mai rar, am plecat de la un job călduț și sigur în 2004 și nu m-am mai uitat niciodată cu jind la cei angajați prin companii. Nu o zic cu superioritate, am amici care se simt bine ca angajați, unii câștigă și mai mult ca mine, nu au stresul actelor, contabilității, etc. ambele alegeri sunt ok cât timp tu ești mulțumit.
Acum, pe puncte:
1. Nu, nu trebuie să muncești tot timpul. Dacă profesional ești la un nivel decent și ești serios, ar trebui să poți să crești constant rata orară și ar trebui în timp să poți să-ți selectezi clienții. Asta înseamnă că 8h/zi sunt mai mult decât suficiente. Bun, mai există zile când stai mai mult, astea trebuie să fie excepții. Dacă după un an încă muncești 10+ore/zi ai o problemă, mai bine te duci și te angajezi. Sau ești disperat după bani.
2. Am lucrat mai degrabă cu clienți din străinătate, 90% au fost tipi ok, 10% au fost mai dificili dar cu ăia nu am continuat colaborările. Nu țin minte să fi avut vreo dispută legată de bani, dar eu îmi cam fac treaba 🙂 Nu știu însă cum e în general cu clienți din România, am avut doar mici interacțiuni prin cunoscuți și a fost decent.
3. E cumva legat de punctul 1. Poate că primul an e mai stresant, până îți faci legături. O mai zic, nu am avut NICI UN client care să nu mai vină și la al doilea proiect, al treilea, etc. Și de la un moment dat acel stres că nu o să ai de muncă se estompează bine de tot.. Ah, aveai un task de 5 ore și tu ai facturat 15 ca să dai repede o țeapă că aveai nevoie de bani pentru Vama Veche? Atunci omul ăla nu mai vine la tine. Ești corect și serios și i-ai făcut treaba? Se întoarce, doar nu-i prost să caute din nou ALT om și să o ia de la capăt.
NOU
Și dacă tot am stat să scriu atât, dau cu copy-paste dintr-o discuție mai veche despre pros/cons, în caz că sunt cititori care se gândesc să facă trecerea la freelancing (e strict perspectiva mea).
1. nu am program fix (PRO)
– pot să lucrez când și cum vreau, am avantajul că lucrez la oră și raportez online, nu mă verifică nimeni, aș fi putut să pun lejer o oră/zi în plus și să mai am azi o mașină dar nu, because principii.
– dacă se ivește vreo problemă (și când ai copil și nu ai la cine să apelezi, apar multe probleme) poți să fugi câteva ore (sau 2-3 zile) să-ți rezolvi urgențele.
– flexibilitate la vacanțe, nu trebuie să mă înghesui cu toată lumea în Iulie-August, pot să-mi programez vacanță când vreau, fac un heirup câteva săptămâni înainte și pot sta în vacanță mult mai mult decât media
– stres mai puțin (nu bifezi cartela, nu se uită lumea câș la tine că ai venit la 9.30 iar ei își beau cafeaua de la 9.00, nu ai deadline-uri imposibile că așa i s-a sculat managerului, etc)
– zero stat în trafic. O zic din nou. No fucking traffic. Eu stau în ”provincie” și deja e jale, nu vreau să știu cum e în București/afară.
2. interacțiunea socială (PRO/CON)
– aici e mai delicat. Da, mă văd cu mai puțini oameni, dar asta mai mult după ce cei din grupul de cunoscuți au început să aibă familii și copii. Când ești singur și sună telefonul îți tragi adidașii și țuști la bere. Când ai nevastă/prietenă deja e mai greu să te sincronizezi. Când ai și copil e deja o epopee să aduni 3-4 oameni.
– pe de altă parte, colegii nu ți-i alegi, așa că decât să fiu ”social” într-un mediu cu japițe, bârfitori, putori, mai bine lipsă
3. biroul (PRO)
– nu regret ideea de firmă (și eu n-am prins birouri din alea horror, open, cubicles, etc). Cartelă? Fuck! Teambuilding? Cum să te prefaci că nu-ți urăști colegii două zile? Nu, mersi.
4. delăsarea, lenea (CON)
– da, te lași ușor pe tânjală, dar poți bălti la o adică și într-o firmă. depinde doar de tine.
5. copilul (CON/PRO)
– e nasol cu copil (mai ales mic) dacă nu ai buncăr să te izolezi. După aia, grădi, școală, ai măcar 6 ore/zi disponibile. Avantajul e că îți permiți să-ți petreci mult mai mult timp cu el.
6. cheltuieli/costuri (CON)
– bătaie de cap cu firma, contabil, taxe, plătești tu curent, cafea, apă, cumperi tu laptop, consumabile, criza lunară când vezi iar câte impozite plătești aiurea în RO
NOU
lucrurile astea se aplica atunci cand ai un job care produce ceva, orice, fie el si cod sau orice altceva. Cand creezi exclusiv text, creatie literara, nu spam, stai doar in inpiratie si idei. ideile pot veni la 3 dimineata sau la10 seara. daca esti baiat destept, le scrii atunci, pentru a putea profita de intregul scenariu din capul tau. daca nu, le notezi si, peste o zi, scrii, sec, despre subiect, pentru ca ai uitat detaliile care te asaltau atunci.
NOU
Salut. Si eu ma gandesc sa trec pe freelancing. Poti da, te rog, cateva sfaturi despre cum ai inceput? Adica ai facut direct trecerea, ti-ai dat demisia si ai inceput sa cauti proiecte ? Ai lucrat o vreme in paralel ? In cat timp ai reusit sa te asezi, sa primesti proiecte constant si sa te echilibrezi cu munca si banii? Daca ai timp de raspunsuri as aprecia. Mersi si o zi faina.
NOU
Așa, și ai idei non-stop? Bun, scrii romanul ăla o lună noapte de noapte, dar după aia o freci 3 luni la terase în timp ce dai autografe. Păi ori suntem boemi ori ce p..a mea?
NOU
@George, nu știu acum care mai e mersul lucrurilor, eu în 2011 când s-a născut copilul am păstrat doar un singur client (cel mai stabil și cel mai convenabil ca $) ca să putem sta cu copilul cât mai mult.
Ca istorie, am început să fac chestii mici de prin 2003 pe ceea ce se numea atunci RentACoder, când încă aveam job. După vreo 6 luni mi-am făcut niște calcule și am riscat, am plecat și eu și soția de la firmă și am mers pe freelancing. După primele 2-3 luni deja câștigam mai bine decât la job, dar erau multe proiecte mici-medii și era mai obositor. Cam prin 2005 am prins primul proiect mare (care s-a extins și a continuat vreo 6 ani) și apoi au fost și altele. La un moment dat nici nu mai lucram prin RAC, vorbeam direct cu oamenii (ăia te taxau cam 20%). Apoi în 2008 l-am cunoscut pe singurul meu client de acum și am rămas cu el, sper happily ever after. Ideea e să fii serios, decent profesional (eu nu-s vreun expert dar sunt corect, îngrijit și fac treaba la timp). Ca fun fact, cu clienții de lung durată nu am cerut eu niciodată vreo mărire de rată orară, toate au fost ideile lor. Și nimeni nu e nebun să caute pe altcineva când a primit ceva de calitate.
PS: nu vă temeți de indieni, erau și atunci la fel de mulți, majoritatea fac treabă de mântuială și clienții cu cap vor prefera să plătească mai mult dar să primească lucruri de calitate. Iar mai nou, prin specificul job-ului am ajuns să discut și cu câțiva indieni angajați pe la firme mari (Adobe, Nasdaq, etc.). 90% din ei sunt dezastru, cred că-s angajați ca să-și facă HR-ul normele de rasă.
NOU
@George, oricum, calculează bine pașii. Dacă ai 20-30 ani, fără copil și ceva bani de back-up, poți să riști. Dacă știi că ești bun și la o adică te re-angajezi în 2-3 luni, poți să încerci. Altfel, ai grijă, nu-i totul roz și există și posibilitatea să ai ghinion. E fix aia cu toate ouăle într-un singur coș.
NOU
Eu lucrez pe upwork. am clienti cu care colaborez de ani de zile si nu s-a intamplat, in ultimii 10 ani, sa nu-mi iau banii, decat o singura data, si atunci au fost niste romani, bucuresteni, ha-ha-ha….
NOU
Ahhh, pe Upwork vroiam si eu sa ma bag, bine ca mi-ai adus aminte.
Inca nu stiu ce as putea sa fac asa, ca munca de acasa, pentru ca eu lucrez pe achizitii. Abia acum vreau sa incep sa caut ceva ca lumea, sa invat editare si chestii de genul, dar probabil ca o sa testez apele cu niste jobulete mici si ieftine, ca sa imi intru in mana. Ca pana o sa ajung eu sa cer bani pe asa ceva, o sa dureze macar un an- doi. Vreau sa ma mut la mama dracu, sa scap de Bucuresti. Daca am net, imi e de ajuns, Upwork e holy grail :))).
Te intreb si eu doua chestii, daca doresti sa ma luminezi, evident:
1.Cand iti faci cont, trebuie sa platesti ceva, vreo taxa de inceput? Sau doar te postezi acolo, cu ce stii sa faci si astepti sa te contacteze clientul?
2. Si inca o chestie: ce comision are site-ul? Adica, sa zicem ca cer $10 pe ora pentru X lucru, probabil ca site-ul pastreaza un comision din ei, nu?
NOU
1. nu, e site de licitatii, tu cauti joburi si licitezi pentru ele.
2. 20%, la inceput
NOU
Nu trebuie sa platesti nimic pt cont. Primesti niste credite ca sa aplici pt joburi, si, daca vrei mai multe, poti sa cumperi, dar in general nu e nevoie. Comisionul e 20%, pe urma scade la 10% si la 5%, in functie de valoarea contractului, cu cat e mai mare valoarea, cu atat mai mic comisionul.
NOU
scade in functie de sumele pe care le castigi. trebuie sa treci de nustiucatemii ca sa cobori sub 20%.
NOU
Saru’ mana!!!
NOU
Eu sunt unul din cei care mi-am platit intotdeauna facturile, care atunci cand a dat faliment a luat credit personal la care mai plateste ca sa-si plateasca toate datoriile… dar na principiile mle in viata sunt ca un barbat adevarat isi tine cuvantul si isi plateste datoriile
Dar asa ca experienta, deobicei rata de incasare la timp e sub 50% … si daca atingem 80% din facturile emise dam chef si prime de succes. vorbim de firme din Rmania cu clienti din Romania.
Tara de cacat cu oameni de cacat.
NOU
Uite-i ma, dupa ce beau berea aia in beciuri intra si pe arhiblog.ro :)))
Uite, eu nu platesc la timp, trag de ele la maxim, judec platile catre furnizori dupa cat de dependent sunt de acel serviciu sau produs si cat de mare este oferta in piata!
Negociez termene cat mai mari, platesc transe mici pana la termen, astfel incat sa pot sa imping ultima plata mult dupa termen!
Un electrician bun pe care il gasesc rar… Intotdeauna la timp sau acolo.
Papetaria… La 3 luni, sictir, imi bate la usa zilnic cate un vanzator de pixuri si hartie!
Dati cu pietre!
NOU
probabil lucrezi cu dependenti de tine. eu iti trimiteam avocatul la prima intarziere si, dupa ce recuperam banii, nu mai ne auzeam in veci
NOU
Man, eu am facut sales de la 16 pana la 28 de la detergent de pardoseala de 20 ron sticla pana la consultanta, piata rece 80%, stiu cat dor usile in cap foarte bine. Asta m a invatat sa si las termene de plata, sa inteleg si intarzierile! Pana la urma am de luat! Eu la randul meu am o toleranta ridicata la depasiri de termene din partea clientilor mei. Asum aici si elementul teapa, face parte din business! Daca judeci riscul ca anomalie si nu componenta a businessului, te angajezi!
Ca sa nu mai bat campii, sunt convins ca sunt oameni cu incomparabil mai multa experienta in business aici, eu am invatat un singur lucru: vrei sa fii intreprinzator, antreprenor, freelancer, etc, trebuie sa ai stomacul tare!
NOU
Eu nu intelege “elementu teapa” paoate poti detalia, in mare si eu fac un fel de freelance si nu exista in ultimii 10 ani de cand sunt pe directia asta client/angajator care sa nu plateasca a doua sau a 3-a zi dupa emiterea facturii.
De principiu oamenii cu care fac afaceri sunt oameni carora le pot da buna ziua oricand, si invers al fel devalabil. Cu restu nu fac afaceri….
NOU
O precizare: asa cum ati inteles deja, experienta descrisa de mine era valabila pentru o firma de soft, nu pentru freelancer, in Romania. Voiam doar sa arat cum stau lucrurile in general cu platile pe aici, din partea institutiilor de stat. Alea care care sunt cele mai mari datoare la buget, ca sa fiu rautacios pana la capat.
NOU
Poate am lucrat eu in agentia nepotrivita, dar imi era groaza (din pozitia de junior) de fiecare data cand era vorba de bani si plati. Brandurile deobicei platesc la 1-2-3 luni (iar sefii accepta orice, doar ca sa aiba contracte) si au si niste proceduri care dureaza cel putin o saptamana asa ca daca deadline-ul de plata e doar data cand incepe procedura de plata. Colaboratori (freelanceri sau companii mici) vor avans sau plata la mai putin de 30 de zile. Pentru multe lucruri pe care le cumparam din magazine, le plateam pe loc. Asa ca aparea un deficit. Nu sunt bani agentie.
Asa ca apare urmatorul ciclu: lumea suna/da email dupa bani, tu faci procedura si ceri bani, vezi primele 2-3 dăți ca nu se intampla nimic asa ca te dai bine pe langa contabila care stia ea cum sa puna problema cu directorul de financiar si sefi. Ala nu mai stie de unde sa scoata bani si sa tina resurse si pt. proiectele ce vor veni. Asa ca se face o triere sentimentala: cine e cel mai putin insistent e platit mai tarziu sau daca il folosim frecvent mai platim 50% sau facturile mai mici.
Am invatat si mi s-au explicat urmatoarele:
1. Nu te speria daca lumea ameninta cu orice. Daca mai vor contracte nu o sa te dea in judecata. O plata intarziata e mai buna decat nimic.
2. Mereu e cineva in agentie care stie sa amane foarte bine.
3. In general: grow a thick skin.
Am avut o mare dezamagire in urma celor de mai sus. O situatie pe care eu o vedeam ca pe un proces foarte clar, relativ automatizat si putin cronofag era de fapt o arta a negocierii foarte emotionala.
Am scris prea mult, scuze.
NOU
ai descris exact ce e in agenții. și cum, la final, clientul e susținut din banii publisherilor
NOU
la unii am vazut ca functioneaza un discount daca platesc in x zile.
NOU
Depinde de domeniu dar cred urmatoarele:
1) cu site-uri de intermediere e munca multa pe bani putini, futere mare.
2) sa ai 1-4 clienti beton si sustenabili. Daca mai pica pe langa e bine dar astia trebuie sa fie.
3) Eu am avut un client si in rest nu prea am avut nervi. Era si perioada prosta de criza, am avut poate si o perioada de puturosenie. Efectiv nu sunt facut pt asa ceva, mi se pare prea multa fragmentare sa vb cu 100 si sa prinzi unul, sa ai rabdare, etc. M-am intors la lucru normal la o firma si castig mai bine.