Justiția română, la preț de o sacoșă

Una din discuțiile preferate ale tipilor cu care ieșeam în adolescențele mele, era despre cum să facem bani precum aleșii poporului, furând în stil mare, fără să ne prindă nimeni. Iar soluția finală era gen Dude, la urma urmei, dai un milion judecătorului și te scoți, oricum rămâi cu bani pentru tot restul vieții.

În mintea noastră de copii, cam cu atât era echivalată incoruptibilitatea unui judecător, cea mai înaltă treaptă a incoruptibilității, în ochii noștri. Problema e că acum, la vârsta senectuții, încep să mi se distrugă miturile copilăriei. După Stan Mustață, care șantaja din proprie inițiativă deținuții, cu scopul de a le lua câteva mii de euro, pentru sentințe mai ușoare (respect Meme Stoica!), avem alții:

Astfel, Mircea Moldovan a primit sume de bani (3.000 — 4.000 lei) direct, prin Western Union (8.000 lei) sau direct pe cardul de salariu, produse alimentare (pește, carne de vită/miel), cherestea și aproximativ 90 de metri pătrați de lambriuri, în valoarea totală de 6.652 lei, TV color.

Ion Stanciu a primit suma de 10.000 lei reprezentând “rata de vacanță” și obiecte vestimentare achitate de un practician în insolvență, pentru soția judecătorului.

Elena Rovența a primit ca mită suma de 10.000 lei, care a fost remisă prin mascarea plicului într-o revistă; o parte din suma de 174.000 euro, reprezentând onorariul unui practician în insolvență; iar Ciprian Viziru suma de 10.000 lei și o sacoșă cu produse (în vederea soluționării în favoarea unui practician în insolvență a unor dosare de insolvență)

Serios, îmi dau lacrimile. Un judecător de la tribunalul București, poate fi cumpărat cu o sacoșă de produse?
O SACOȘĂ?

Via

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt