Citeam, ieri, unul din puținele situri de cultură generală din .ro, destepti.ro și, în pauze, mă gândeam ce înseamnă să fii, de fapt, deștept sau cum poți relaționa termenul de deștept la zilele de azi.

Nu am avut deloc o copilărie fericită, aș putea spune că dimpotrivă. Am urât aproape fiecare zi a copilăriei mele și, neavând altundeva unde să mă refugiez, m-am refugiat în cărți. De pe la 6-7 ani am citit, haotic și nediscriminatoriu, absolut orice carte mi-a picat în mână, pornind de la biblia lui Justinian și terminând apoteotic cu niște tâmpenii din Kierkegaard pe care nu cred că le-am înțeles nici acum.

Nu știu dacă asta m-a ajutat să fiu mai deștept sau nu, posibil ca inteligența să nu fie exact același lucru cu deșteptăciunea. Mai ales că, la școală, am fost întotdeauna cel despre care se spunea Da, Ametcea, brânză bună în burduf de câine. Desigur, aș putea face câteva glume acum, legate de brânza bună, dar nu acesta este subiectul.

Cu ce m-a ajutat, cu adevărat, este că am o cultură generală foarte, foarte vastă. Știu un milion de chestii interesante despre orice mi-a căzut în mână de-a lungul timpului. Mi-am populat mintea cu povești din toate zonele lumii, știu tot felul de inside jokes istorice, pot explica relaxat ce înseamnă quantum în fizică, discut despre modernismul în artă și literatură la fel de relaxat ca despre castraveții și gogoșarii din piață, sunt prieten bun cu Shakespeare și îl trag de barbă pe Tolstoi, în timp ce frunzăresc Istoria literaturii române a lui Călinescu.

Adevărat, nu mi-au folosit la mare lucru cunoștințele astea, altele decât la emisiunile concurs gen Vrei să fii miliardar, unde epatam vecinele de bloc răspunzând corect la toate întrebările Cetin, tu trebuie neapărat să mergi acolo, sigur câștigi sau, mai palpabil, la aburit tipe în vederea marelui salt între cearceafuri. Nu există femeie care să reziste unui tip cu vorbele la el, indiferent cât e de urât. Desigur, aici trebuie să lucrați și la umor, altfel e degeaba.

Trist e că astăzi, din motive de google și totală lipsă de interes, sunt puțini oamenii cu care poți purta o discuție generalistă și nu legată strict de jobul său. Oamenii învață fix ce le trebuie pentru muncă și în rest sunt complet autiști. Știi de unde vine Crăciunul? Nu shtu boss, de la biserică? Râdeam, legat de asta, zilele trecute, cu o prietenă, că mulți din cei ce ar citi literatură română antebelică nu ar pricepe ce vrea să spună autorul prin Ea îl traduce pe el.

Rămâne deschisă discuția dacă deștept înseamnă și inteligent. E important să știi că GO-HU-GE-A-SLA-BUL-LONG-U-PE-CU-TĂ-TU reprezintă valurile migratoare de pe teritoriul actual al româniei, în ordinea apariției? Sau cine a fost Odoacru? Ori că celui de-al doilea cel mai înalt vulcan din America de Nord i se spune Popocatepetl, nu Popocatepelt?

Eu personal cred că da. Cred că, om fiind, e de datoria ta să te dezvolți pe toate planurile și să afli tot ce poți cuprinde cu mintea, într-o viață de om. Chiar și înainte de a închide ochii și tot trebuie să vrei să afli și alte lucruri noi. Pentru că ai o singură viață.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.