Contul meu
Ieri, două mămici discutau aprig lângă locul de joacă, trăgând delicat din țigările slim, cu efect minim asupra mediului înconjurător. Mai exact, una îi explica celeilalte că SIGUR copilul ăleia are ADHD. Știe ea un medic bun de tot, unde și-a dus fetița și de când a dus-o, e ccea mai cuminte și nu mai face prostii și e un copil la locul ei etc…
SPIEGEL: Experts speak of 5.4 million American children who display the symptoms typical of ADHD. Are you saying that this mental disorder is just an invention?
Kagan: That’s correct; it is an invention. Every child who’s not doing well in school is sent to see a pediatrician, and the pediatrician says: “It’s ADHD; here’s Ritalin.” In fact, 90 percent of these 5.4 million kids don’t have an abnormal dopamine metabolism. The problem is, if a drug is available to doctors, they’ll make the corresponding diagnosis.
de aici
Mă gândesc cu groază că dacă mizeria asta cu ADHD ar fi fost inventată și funcțională și în românia, probabil aș fi ajuns burdușit de pastile, la cât de pielea dracului de copil am fost.
Din fericire, încă nu se dădea ritalin pentru că aveai idei multe și nu neapărat bune. Câteva curele pe cur de la părinți induceau liniște majoră, ir pedeapsa cu neieșitul la joacă era cel mai bun calmant pe termen lung.
Cred că asistăm, în ultimii ani, la eșecul parental al generațiilor crescute conform manualelor de parenting. Pentru că nu poate fi decât un eșec apelarea la pastile și la inventarea unei boli, atunci când e vorba de simpli copii normali, hiperactivi și plini de idei.
Da, ai eșuat ca părinte atunci când copilul tău mănâncă calmante, ca tu să poți sta liniștit în parc și să îți fumezi țigărușa. Ești un eșec hidos, ascuns sub masca placidă a unui copil care nu are altă vină decât cea de a se fi năcut dintr-o familie ratată.
NOU
E vina internetului aici. Social media si accesul prea usor la informatie gresita duce la greseli. Oamenii nu mai gandesc, s-a nascut sentimentul de turma. Acum 30 de ani daca o mama avea o problema o intreba pe mama ei, poate 1-2 prietene si lua o decizie in functie de acele informatii. Azi? Intra pe forumuri cu sute de mamici furioase care se tin de mana si stabilesc cum trebuie sa arate viata si face ceea ce stabileste majoritatea, fara sa aiba curaj sa aiba o opinie separata sau personala.
NOU
cum poate sa fie de vina o tehnologie daca tu nu o poti utiliza corespuzator iar altii pot?
Aceiasi dobitoci acum 30 de ani luau aceleasi decizii proaste, nu intrebau un necunoscut pe internet ca intrebau pe lelea Susana care era spalatoreasa.
NOU
Eu vorbeam despre notiunea de turma care s-a acutizat cu inventarea social media. Oriunde e un grup de oameni online o sa vezi ca extrem de putini isi permit sa aibe pareri diferite, cei mai multi merg in spiritul turmei.
Daca 4 din 10 mamici dau antibiotic pentru raceala inca minim 3 mamici o sa dea si ele, ca.. asa se face.
NOU
“Manualele de parenting” nu te invata sa dai pastile, nu stiu de unde e idea asta, ca nu o aud prima data. Metodele moderne se concetreaza pe încurajarea comportamentului pozitiv, fata de traditionala pedepsire a comportamentului negativ, asta e marea diferenta. Mamicile alea erau pur si simplu idioate, la fel ca doctorii care prescriu tranchilizante copiilor. Iar cureaua peste cur las-o salbaticilor din generatia trecuta.
NOU
iar eu am zis ca asta te invata manualele…mai exact unde?
NOU
Asta ai sugerat in articol, cel putin eu asa inteleg din pasajul cu esecul generatiilor crescute dupa manuale de parenting.
NOU
intelegi gresit, citeste mai cu atentie.
NOU
Manualele astea au si niste probleme:
1. Sunt interpretate dupa bunul plac si duse la extrem de niste doamne cu aere de atotstiutoare.
2. Iti livreaza informatie imposibil de aplicat global, cand totul s-ar rezuma simplu in a-i oferi multa dragoste, rabdare si timp. In rest nu are cum sa educe femei peste noapte. Nu am nevoie de un manual pentru a intelege asta si sigur nu te poate invata o carte cum sa-ti exprimi dragostea, cum sa fii zen si sa oferi o atmosfera placuta in jurul tau sau cum sa-ti organizezi cat mai bine timpul. Sunt reviste de lifestyle pentru micile idei utile.
3. Iti vorbesc doar de pregatirea emotionala a copilului in conditii ideale, dar lumea din jur chiar este o jungla si chiar e fucked up.
4. Iti creeaza flasa impresie ca nu mai e nevoie sa-i oferi o educatie civica si respect, pentru ca mizeaza pe faptul ca parintii stiu ca liberatatea copilului se termina acolo unde incepe libertatea altui copil.
Degeaba le dai sa citeasca aceste manuale cand lor le lipsesc multe alte carti.
NOU
Parintii tai sunt salbatici ?
Daca vrei sa mananci cacat cum ca nu te-au altoit cand trebuia, ia o lingura. Din aia de lemn.
Nu zice nimeni sa’ti bati copilul de parca at fi un catar … Da o palma la locul si momentul potrivit il va invata multe.
NOU
Ia si alte exemple
distractify.com/mark-pygas/teaching-our-kids-to-be-sissies/
NOU
Parcă e mai bine aici, totuşi. 🙂
NOU
citem, mai demult, un articolaş despre treaba asta. ideea era că pe vremea când eram noi copii dacă n-am fi avut ADHD sigur am fi fost autişti, dacă n-am fi fost nici una nici alta mai există o a treia afecţiune pe care nu mi-a amintesc. am auzit de copil de un an diagnosticat cu autism, deşi eu ştiam că abia la 3 ani se poate pune un asemenea diagnostic. dar de, părinţi au bani şi, dacă cel mic nu e cum doresc ei sigur are ceva. îmi amintesc de un copil crescut de un asistent maternal, un copil vorbăreţ care mergea la o şcoală ajutătoare. de ce? am întrebat. mi se părea un copil curios, perfect normal. pentru că. mi-a explicat tipa care îl avea în grijă, pe vremea când era la cămin, pentru că era un copil energic asistentele de-acolo îl îndopau cu medicamente ca să stea liniştit. treba asta a durat cîţiva ani, iar acum, când era la şcoală psihologii spuneau că are dificultăţi de înţelegere. pentru cei mici uşurinţa cu care se pun asemenea diagnoszice poate avea consecinţe pe termen lung.
NOU
ai auzit gresit, semne ale autismului se pot vedea si la copii sub un an. In plus, la tulburarile din spectrul autist diagnosticarea (cat mai) precoce inseamna timp pretios castigat.
NOU
Oficial, diadnosticul de autism se da la 3 ani pentru ca in general asta este varsta la care se declanseaza . Probabil asta ai auzit. Dar semne ale autimului se pot vedea de la început si asta este foarte important pentru ca interventia timpurie este vitala pentru acest sindrom.
NOU
chiar aş fi curioasă cum poţi diagnostica corect un copil de un an cu autism. fiecare copil este o personalitate şi aşa cum şi noi adulţii avem toane aşa au şi ei. unii sunt sociabili, alţii morocănoşi, alţii vorbesc repede, alţii abia după ce împlinesc 2 ani, etc … dar la un an? ce poţi vedea la un copil ca să-i pui un asemenea diagnostic? că nu recunoaşte nu ştiu ce? că nu are o jucărie preferată? că nu recită luceafărul? zău dacă nu exagerăm cu toţii şi părinţi şi medici. einstein a vorbit abia la 4 ani, după modelele din ziua de azi n-ar fi ajuns un geniu pentru că ar fi fost îndopat de pastile. cât desppre autism, cunosc un caz, într-o familie de intelectuali cu pretenţii al căror copil a fost diagnosticat de timpuriu cu autism. într-o bună zi au angjat ca bonă o babă ceva mai răsărită. asta s-a purtat cu copilul normal, ba chiar le-a reclamat pe educatoarele de la grădiniţa specială unde îl ducea pentru că-i vorbeau urât. ghiciţi ce? copilul a început să-şi revină iar părinţii spun că aceea femeie le-a salvat copilul? femeia nu a făcut nimic special i-a acordat celui mic timp şi iubire. asta e povestea pe scurt că altfel ar fi prea lungă. deci?
NOU
liliana, chiar as fi curioasa…ai vazut vreodata un copil autist?
NOU
De fapt m-am exprimat credit. Trei ani este varsta la care toate simptomele sunt clar observabile. Este varsta la care începe regresul .
NOU
*greșit
NOU
liliana, sunt anumite semne clare care se incadreaza in tulburarea din spectrul autist. Cauta si vei vedea, cel mai mult sunt pe youtube de la o institutie care cu asta se ocupa si arata semnele pe care le poti observa si de ce sunt diferite fata de un copil normal la varsta de 1 an,2 sau 3 ani… In principal este vorba de atentia impartasita care o studiaza atunci prin diferite teste. Se vad. Nu mai tine de personalitate aici.
NOU
Ce ironie ca ai pomenit tocmai de Einstein 🙂
news.bbc.co.uk/2/hi/health/2988647.stm
NOU
Cred ca cel putin in ciclul gimnazial, la noi in clasa, ADHD-ul asta s-a transmis prin stranut.
NOU
Şi uite-aşa, ştiinţa reuşeşte să desfiinţeze toate zicalele populare, izvorîte din experienţa miilor de ani ai omenirii.
O pungă de silicon ici, o pastilă dincolo şi uite cum se duce dracului aia cu “babă frumoasă şi copil cuminte nu există!”
NOU
celor din zona Vaslui mereu li s-au parut atragatoare babele, deci sunt zicale regionale
NOU
Treaba asta nu e de ieri de azi asa cum in mod eronat ati putea crede. Cand aveam vreo 12-13 ani, maica-mea a decis ca nu sunt prea atenta la ore si ca in loc sa dorm la pranz doua ore, preferam sa ies afara, asa ca, parandu-i-se ceva anormal, m-a dus la psihiatru. Atentie, nu psiholog ci psihiatru, caruia i-a zis direct sa imi dea “ceva sa o tufleasca acolo, sa nu mai miste” Nu uit vorbele astea cat oi trai. Si ala mi-a dat. Neuleptil. Search cu Google si aflati pentru ce este acest medicament, cui se administreaza si ce efecte are asupra creierului. Si am luat: doua picaturi dimineata, trei la pranz si cinci seara. Dupa sase luni eram in pragul repetentiei, dormeam in ultimul hal non stop, memoria era pe avarii, stare depresiva, ganduri suicidale si tot tacamul. La 13 ani e o trauma zdravana. Maica-mea era incantata ca nu mai.miscam deloc, ca pe ea atat o interesa. Pana cand, diriginta, om cu capul pe umeri, s-a interesat cu privire la ce mi se intampla si a a menintat-o pe mama cu plangere la protectia copilului. Asa s-a terminat cu mizeria asta pe care mama o credea a fi ADHD. Asadar, nu e o chestie noua ci doar a luat amploare in ultima vreme.
NOU
Esti copil adoptiv cumva?
NOU
Nu, doar cu parinti iresponsabili, care pretuiesc mai mult lenea si confortul personal decat sanatatea copiilor. Un copil activ e un copil sanatos, FMM de hoasca (ma scuzi blue, dar mama ta nu e si a mea :)).
NOU
Nasol,presupun ca deja i-ai ales azilul?!
NOU
Mai bine ceai cu mac. Opiate bliss.
NOU
not bad. you know your rohipnoling…:)
NOU
Hush :))
NOU
Problema porneste de la faptul ca unii oameni nu au abilitatile umane necesare pentru a fi parinti din toate punctele de vedere. In istoria umanitatii in comunitatile traditionale problema asta era mitigata prin faptul ca responsabilitatile parentale se imparteau de facto in cadrul intregului grup (“it takes a village to raise a child”). Societatea moderna, bazata pe familia nucleara (1-2 parinti + copii), a adus la suprafata tot felul de “imperfectiuni”, rezolvabile (din punctul de vedere al parintelui) fie cu violenta, fie cu substante psihoactive, in functie de preferinte.
NOU
Sa il citez pe frati-miu vis a vis de nepotel: “M-as ingrijora daca ar sta la locul lui si nu ar face prostii, atunci as crede ca are o problema”.
NOU
Da’ ce te faci cand una ca maica-mea, femeie de la tara, aflata la o varsta respectabila, imi rupe mie genunchii prin Bucuresti, umbland din librarie in librarie, ca sa cautam cartea unui american de-l vazuse ea intervievat la “Garantat 100%” si care scrisese o carte despre parenting. Deja ma batea la cap de vreo 10 ani cu “mai, mama, asta mic al lu’ frate-tu are ADHD”. N-avea si n-are copilu’ nimic, anu’ asta da bacu’, e chiar foarte ok, maica-mea a ramas cu convingerea ei. Zic asta ca dau si eu un mic exemplu despre cum poate schimba media de azi pareri si metode care n-au fost chiar rateuri. Nici eu, nici fratele n-am ajuns pe la Jilava, fara carti trendy de parenting, ci plecand toata vara cu mingea, cu “Legendele Olimpului” si cu caprele pe deal. Ps: fara sa fiu RobertD.
NOU
Legendele Olimpului ….
M’o prins învățătoarea într-a patra cu Căderea Constantinopolelui sub bancă. La ora de muzică. Fix pasajul cu intrarea în cetate, topoare’n cap, violuri, omoruri, violuri, jafuri şi, nu în ultimul rând, violuri.
Atunci am rămas fără cravată prima dată.
NOU
La ora de muzica ce se-nvata la voi? Razvitali, iabaloni i dushi?
NOU
De’astea fumam la детский сад, în КуйбЫшев
NOU
vintila corbul.
NOU
Cum sa fie un copil energic?! Copiii trebuie sa fie tacuti, sa stea acolo unde-i pui, eventual sa faca si aport si sa manance tot, pana la ultima bucata. Daca nu, e grav. GRAV! O pastila, o rugaciune si o rezolvare de conflict interior sigur vor aduce totul la normal.
NOU
Cunosc părinți care nu le dau copiilor dulciuri niciodată. As in, niciodată. Motivul: ”și așa e agitat și nu stă locului, dacă mai bagă și zahăr în el…”. Mă mir că nu i-a pus să facă ședințe de meditație. Încă. Sau hipnoză, să-i sugestioneze să nu le placă dulciurile (la câte mame nebune, care chirăie isterice pe forumuri și bloguri că ”vaaaai, îi dă dulce, săriți!” am văzut, treaba asta cu hipnoza ar fi un business foarte profitabil 😀 ).
NOU
Io cunosc parinti care dau bebelusului cite o gura de coca cola. Care-s mai rai: cei pe care-i cunosti tu sau cei pe care-i cunosc eu?
NOU
Mircea, comparația este infantilă și inutilă. Din categoria ”Tovarășaaaa, dar și Ionel a fost obraznic, nu numai Gigel”.
Ca să-ți răspund: părinții descriși de mine sunt exagerați și control freak. Cei descriși de tine sunt tâmpiți.
NOU
hmm, da, cand eram noi mici pepsi era bun, acum o gura de cola e crima? wtf? sunteti tampiti?
NOU
amin
NOU
Comparatia poate ca e infantila, insa nu si inutila. Si nici n-ai raspuns la intrebare…
NOU
Ba am răspuns, drept că mai printre rânduri, dar poftim răspuns direct: eu îi văd pe ai tăi ca fiind ”mai răi”, pentru că porcăria aia de coca cola e otravă curată pentru sistemul digestiv nematurizat al unui prunc.
NOU
kpy, pepsi-ul n-a fost niciodată bun pentru copii. Că noi am băut când eram mici și iote ce mari și frumoși am crescut, e partea a doua. Nu înseamnă că e ok să le dai bebelușilor câte-un shot de Pepsi, că ”nu face nimic”. Adică tu poți să le dai ce vrei dacă ai, inclusiv o bere :)) care e fff sănătoasă și indicată de altfel, mai ales pe căldurile astea 😀
NOU
well, ingredientele din pepsi nu sunt cu nimic mai otravitoare decat ingredientele din…nu stiu, carnea de pui. problema e excesul si consumul indelungat, in rest, e ok, poti sa bei o cola fara sa iti fie teama ca te imbolnavesti
NOU
Da, cunosc si eu părinti care nu dau niciodată cola sau mec sau mai stiu eu ce pofteste copilul. Bai, ocazional e ok mai orice, sa nu-i dai deloc-deloc e prostie si cruzime.
NOU
Arhi, eu beau și Coca Cola, și Pepsi. Dar unui copil nu i-aș da așa ceva. Pur și simplu i-aș explica faptul că nu e bun pentru el și i-aș oferi în schimb un suc de fructe. Sau apă.
Așa cum, atunci când nepotul meu în vârstă de 3 ani a cules un ciob de sticlă de pe jos, i l-am luat, i-am explicat că e periculos și i-am oferit la schimb o bucată de cretă. Cu care a început imediat să mâzgălească ceva pe jos 🙂
Copiii nu-s proști, înțeleg de ”nu”, condiția fiind să li se explice pe înțelesul lor și să li se ofere alternative.
NOU
ingrid, eu stiu opiniile tale despre educatie. si mai stiu si ca nu ai copii:) dar e ok, sunt convins ca stii bine si stii ce fac copiii. te-ai gandit ca interzicandu-i unui copil ceva, il transformi in fructul oprit? desigur ca nu, ptr ca tu stii ca ii explici si copiii inteleg imediat totul:))
NOU
Sunt de acord, Radu, de la asta a și pornit mini-discuția asta: de la mine spunând că nu-s de acord ca un copil să nu primească dulciuri niciodată. Dar de aici am escaladat la chestiunea cu coca cola, care e altceva. Un altceva pe care cu cât îl cunoaște mai târziu copilul, cu atât mai bine. Dar în niciun caz în stadiul de bebeluș, cum spunea Mircea.
NOU
Arhi, motivul pentru care nu am copii este acela că nu pot. Iar invocând treaba asta, ai făcut o mare porcărie.
Destul.
NOU
you got mail
NOU
Ingrig, cred ca exagera prin bebelus, eu prin bebelus inteleg bebe care inca nu merge, normal ca nu-i dai inca nici cola nici bomboane, inca e la lapte si chestii pasate.
La copil de, sa zicem, 2 ani poti sa-i dai orice, cu masura. Masura mica 🙂
NOU
Eu cind ziceam de bebelus, ma refeream la un baietel de aproape un an. Chestia asta se intimpla in curtea blocului meu. Ma-sa: “Plinge daca nu-i dau si un pic n-are cum sa-i strice”. Acelasi bebelus molfaie si cite un pufulet-doi cind sta la desene animate.
Fiica-mea maninca fructe si bea apa… multe fructe si multa apa. Inca n-a stat linga un televizor deschis mai mult de 30 secunde. Iar cind va creste va primi si dulciuri. Ciocolata sau napolitane simbata si prajitura duminica. Exact cum primeam si eu si probabil ca le va savura asa cum le savuram si eu cind eram copil.
NOU
Cum s-o fi descurcat lumea cu copiii înainte de a se fi descoperit ADHD-ul???
NOU
Iti recomand sa nu mai scoti rationamente de genul asta pe gurita/degetele, ca risti sa pari necitita si neculta. Eufemistic vorbind.
Omenirea s-a descurcat si fara vaccinuri si antibiotice, dar cand iti facea copilul pneumonie aranjai preventiv de coliva si lumanari. Asa, pentru cultura ta generala.
NOU
Nu se numea ADHD, dar exista. Maica-mea e educatoare de aproape 40 de ani si spune ca si in tineretea ei (si apoi pe parcursul anilor) a avut elevi care chiar aveau probleme de genul asta (mult mai putini decat pruncii indopati azi cu pastile). Zicea ca erau ajutati cu multe activitati, alternate des si ca se descurca cu ei, alaturi de restul clasei, si neindopati cu pastile.
In definitiv omenirea a auzit de dislexie doar in ultimele decenii. Inainte copiii dislexici erau considerati prosti sau chiar retardati.
Omul ala zice ca 90% din copii “cu simptome” n-au nimic. Daca mai calculez corect inseamna ca 10% au ceva.
Faptul ca o chestie este exagerata de tampiti nu inseamna ca nu exista.
NOU
Ce ne facem cu pastilele astea? Chimicale fiind, efectele adverse sunt garantate…
NOU
Eu m-am indopat singur cu pastile de era să clambesc. Dragi părinți, nu lăsați flacoanele cu pastile aiurea prin casă.!
NOU
Meanwhile, magnatii ce conduc companiile farmaceutice, deplang soarta copiilor stergandu-si lacrimile cu bacnote de 500 de euro . Induiosator .
NOU
Eu încă mai am pe genunchi și coare urmele ADHD-ului de care “sufeream” în copilărie. “Boala” mi-a trecut, urmele au rămas.
Asta nu înseamnă că ADHD nu e o boală reală, (din contră) ci că e muuult mai comod pentru unii părinți să crească un zombie decât să se implice mai departe de “să mi-l crească bunicii și profesorii, eu îs bizi”. Nici doctorii care iau un procentaj din rețetele eliberate nu ajytă; de-aia mă duc la cel puțin 2 când am ceva, în caz că n-am ce zice primul că am (deh, pățăști și te ferești dup-aia).
NOU
Maine, poate despre ADHD la adulti…? Ce zici?
NOU
Mda, cam asa sunt medicii. Prescriu medicamente si cam atat. Tocmai ce m-am intors si eu de la dermatologie. Timp consultatie: sub 1 min.
De la usa m-a luat: Ce va supara?
– O zona iritata pe fata, ustura.
De la 3 m distanta: Da, va dau Kelual. Luati loc sa scriu reteta.
– Stiti, sunt insarcinata.
Perfect, ca ce va dau merge si la bebelusi. La revedere.
NOU
Ai si extrema cealalta. Eu, luni, la medicul ORL – am niste probleme de respiratie si o deviatie de sept de pus in manuale. M-a intrebat daca am avut vreun accident, i-am zis ca da, nasul meu s-a intalnit cu un pumn acu’ ceva ani. A fost chiar accident, ca nu era planificata intalnirea, dar divaghez.
– Trebuie sa mananc sau sa nu mananc ceva anume, sa beau sau sa nu beau? intreb eu.
– Aaa, mancati sanatos si beti multe lichide, dar fara alcool si pe cat posibil fara zahar, raspunde doctorul.
Acasa, ii povestesc nevestei treaba. Zice:
– Stai linistit, ca la fel mi-a zis si mie ginecologul.
NOU
ADHD e o boala inventata. I-auite ce mai inventeaza “dincolo”: goo.gl/4iuMWP
Cumva, 1984 incepe sa para bland.
NOU
waw, equillibrium all over
NOU
“The real hopeless victims of mental illness are to be found among those who appear to be most normal. “Many of them are normal because they are so well adjusted to our mode of existence, because their human voice has been silenced so early in their lives, that they do not even struggle or suffer or develop symptoms as the neurotic does.” They are normal not in what may be called the absolute sense of the word; they are normal only in relation to a profoundly abnormal society. Their perfect adjustment to that abnormal society is a measure of their mental sickness. These millions of abnormally normal people, living without fuss in a society to which, if they were fully human beings, they ought not to be adjusted.”
― Aldous Huxley, Brave New World Revisited
NOU
Eu zic ca bine ” ca s-a inventat treaba asta cu ADHD” pentru ca asa au mai aflat unii oameni ca copil care are intr-adevăr acest sindrom poti sa-l bati pana nu mai poti ca tot nu se schimba pentru ca nu se poate abtine. Cei care va alintati spunând ca la nu stiu cate nazbatii ati facut ati fi putut fi condundati cu unul cu ADHD nu stiti ce vorbiti. Eu va invit sa mergeri la o scoală speciala sa vederi ce înseamnă cu adevărat acest sindrom.
NOU
la o scoala speciala cu copii cu ADHD? ma duc, da-mi adresa
NOU
Daca îmi spui in ce oras stai, ma uit pe Google si iti dau adresa. Dar astta poti sa faci si tu.. Se numeste centru scolar pt. educatie incluziva. Vei gasi acolo tot felul nu numai cu ADHD. Vei găsi cu retard, autism, sindrom Down, sindrom Angel Man, paraplegici samd. Nu cred ca o sa gasesti unul normal care este încadrat acolo din greseala. Poate doar la moderat dar aia sunt cazuri sociale. Si la scoală unde lucrez eu este un baietel al cărui singur gandicap este ca nu are mama si are un tata retardat cca re l-a dat numai la 10 ani la scoală. Din acest motiv nu mai poate fi încadrat la scoală de masa. Dar asta este o alta poveste.
NOU
Offf…greșelile astea…mă scuzați.
NOU
Din calitatea de parinte, ti-o spun ca .. i don’t always agree with you, but when i do … :))
NOU
Nu e nici vina netului si nici a cartilor!!sa fim seriosi! E vina vitelor care se autointituleaza “mame”!!! O femeie cu capul pe umeri si sanatoasa mintal isi creste copii cum trebuie.ii oferi educatie,libertate de joaca,de exprimare,il lasi sa faca pana si tampenii.asa se dezvolta! Invatand!! Daca sta lesinat pe un pat cu 1000de pastile la bord cum sa nu ai un retardat??? Eu imi cresc copiii asa cum faceau parintii nostri..cand face tampenii ii explici..ridici putin tonul si eventual o pedeapsa gen canci dulce sa canci desene pretenash. Si la ai mei 2 copii merge de minune!! Nu ne obliga nimeni sa crestem copiii dupa carti sau sa ii tratam dupa net! Si dusul asta la medic…il practic doar cand copilul are o problema pe bune.zau asa! La ce mai faci copii daca ii legumizezi? Lasa-l sa alerge sa faca nazbantii sa se bucure de tot ce tine de copilarie nu sa iti de a in mecla cu toporu cand creste ca i-ai freconizat copilaria si implicit viata!
NOU
ADD-ul in sine (deficitul de atentie) nu e o inventie, dar ADHD-ul da.
Aparitia “hiperactivitatii” in ecuatie (de-acolo vine H-ul ala) si diagnosticarea copiilor de la varste foarte fragede a transformat diagnosticul asta intr-un pretext de a indopa pustanii cu pastile.
In mod normal deficitul de atentie ar trebui observat dupa 6-7 ani si tratat doar daca pune probleme in dezvoltare. Din pacate, in unele tari se pune diagnosticul si de la 4 ani. Serios acum, ce-i ala “copil hiperactiv de 4 ani”?
In Romania aveam inca “noroc” de lipsa de informare si noroc real de psihologi care nu pot si nu vor sa sa prescrie medicamente la primul semn de copilarie (nu de alta, dar exista si oameni care au nevoie de ele).
Mai grav e ca ADD-ul nu e singura problema care a deviat si a devenit “scuza pentru bonuri si chitante”. Sunt sute de copii diagnosticati aiurea cu retard si autism pentru ca parintii fie sunt slab informati, fie sunt dezinteresati (exista si cazuri in care unii accepta diagnosticul pentru a putea inscrie copilul la scoli speciale si a incasa pensia de handicap – evident, e vorba despre familii foarte sarace).
NOU
Exact. Tocmai pentru ca e vorba de bani. Tocmai din acest motiv nu ajung la scolile speciale copii care nu au probleme reale si grave. Si da e adevărat ca tot din acest motiv sunt parinti care nu doresc cu adevărat ca copiii lor sa progreseze pentru ca risca ca acestia sa fie incadrati la o alta grupa de handicap si sa li se diminueze suma pe care o primesc sau chiar sa o piarda de tot.
NOU
Da!
NOU
Lui Andrei ii ziceau mamicile in parc si pe alee “Duracell”. Obosesc doar daca ma uit la el cat sare. 🙂
NOU
Diferenta dintre un copil normal hiperactiv si unul cu instabilitate psihomotorie este ca acesta din urma nu se poate concentra pe o activitate decât un timp foarte scurt. Sare si psihic si fizic de la o chestie la alta, vrea totul si nimic, se musca se zgârie, urla , tipa etc. Trebuie mereu sa gasesti cai sa il motivezi foarte puternic, sa gasesti mereu activitati cu care sa-i prinzi, sa-i cucerest, si mereu sa ii cresti stima de sine care la acesti copii este in general foarte scăzută din cauza feed-back-ului negativ pe care îl primesc mereu din jur datorita comportamenului .
NOU
Mai in gluma, mai in serios, e cam asa:
m.youtube.com/watch?v=P6_grgjzQZg
NOU
In aceasta dimineata de 17 iunie, acest articol a fost furat cu mandrie de Buzdugan la radio.
NOU
well, trebuie si familia lui sa manance