Filosofia pentru mileniali: Sofiștii

Uffi, Maddame, cum ma faci tu sa sterg praful in biblioteca! Stii cind un fragment de cintecel iti rasuna in capsor si nu iti amintesti cum continua? Toti cunoastem cuvintul “sofisticat”, l-am folosit in sens admirativ de multe ori, cu sensul de “eleganta complicata”, fara sa ne gindim la discursurile cu argumente artificiale si iesiri studiat-smechere pe care sofistii le faceau in salile de tribunal la inceput, in lectiile private mai apoi…
Sofistii erau tipii aia porecliti ehm… “prostituatii culturii” pentru ca invirteau argumentele cu indeminarea celor care fac jonglerii cu farfurii la circ. Faceau concursuri de oratorie pentru a-si arata elocventa pe orice argument, se zice ca au avut pina si un festival al elogiului funebru (decedatul ales ca tema obligatorie era un anumit Mausolo). Unul din genurile preferate era antilogia – “discursul dublei dreptati”: sofista mai intii apara o teza pentru ca apoi sa demonstreze, cu argumente la fel de valabile, exact contrariul .
Ca sa nu fim acuzati ca sintem hateri (nu ca n-am vrea sa fim, dar nu ne place sa ne spuna altii ca sintem), trebuie precizat ca in antichitate nu existau avocati. Imputatii trebuiau sa isi expuna argumentele personal, in fata unui juriu format din oameni onesti dar simpli, fara multe cunostinte in materie de lege, care erau relativ usor de cucerit cu un discurs elegant si bine argumentat. Cine nu stia sa vorbeasca , era pirlit cu dreptatea in mina, ca sa zic asa…
Primul care a profitat de dificultatea in care se gaseau taranii cu jalba la justitie a fost un exilat politic , Antifonte (o fi facut el ceva de a fost nevoit sa emigreze, o fi injurat pe careva). Ca sa aiba ce minca s-a gindit sa scrie pledoarii pentru oricine ar fi avut nevoie si pentru ca in general clientii erau analfabeti, ii punea sa invete textele pe de rost, cu intonatie si arta retorica, care va sa zica…. In putin timp a devenit faimos, apoi altii ca el, astfel incit in citiva ani au fost recunoscuti legal de catre tribunale ca oratori platiti…
Fiecare avea un stil propriu:
– Gorgia avea patos oratoric, miscare inspirata, ton sublim, expresii poetice, era un star al teatrelor, urca pe scena si striga publicului “dati-mi o tema!” pe care improviza un discurs pe loc
-Antifonte a scris pentru un proces patru texte: unul in favoarea si unul impotriva acuzarii, unul in favoarea si unul impotriva apararii;
-Prodico din Ceo cind vedea ca ascultatorii erau gata sa adoarma, striga “Atentie!Atentie! Acum o sa va spun o chestie care o sa va coste 50 de drahme!”
-Protagora, unui poet care il insulta pe strada, i-a raspuns “Prefer sa-ti ascult injuraturile, mai degraba decit poemele!”
-Iperide se baza pe emotionarea juriului
-Cleone “politicul” se plimba incolo si-ncoace prin tribuna, isi rupea toga de pe el , se lovea cu palmele…

un exemplu de sofism: Protagora a avut un elev, Evatlo, care la sfirsitul cursului a incercat sa nu ii plateasca cei 1000 de denari ceruti, spunind ca plata ar fi trebuit facuta numai dupa primul succes in tribunal. Protagora nu s-a pierdut cu firea si a raspuns “Draga Evatlo, nu ai cale de scapare, pentru ca eu o sa te dau in judecata. Daca magistratii imi vor da dreptate mie, va trebui sa platesti , pentru ca ai pierdut ; iar daca magistratii iti vor da dreptate tie, va trebui sa platesti, pentru ca ai cistigat!”