Contul meu
În spiritul ultimelor articole, mi-am adus aminte de o discuție avută cu un nene pe blogul lui Zoso, la o postare cu lamentări blegi. În final, omul a câștigat prin neprezentarea mea, pentru că mi-am dat seama că nu am cu cine…
Povestea a pornit de la faptul că eu, de când lucrez de acasă, am full-time job, grijă de copii și fac o grămadă de treburi prin casă, în timp ce domnul meu are serviciu (tot de acasă) de la 9 la 5 și stă lipit de calculator.
În esență, omul afirma că într-o relație, partenerul care aduce mai puțini bani în casă trebuie să-și asume mai mult din treburile în gospodărie. Și că oarecum e normal, pentru binele familiei, dacă unul câștigă destul încât să întrețină familia, celălalt să își asume natural rolul de „om de casă”, și atât.
Eu nu cred că o căsnicie e un contract, și că echilibrul e media aritmetică sau mediana. Nu stau să contabilizez munca făcută de mine și cea făcută de soțul meu, nici să-i verific fluturașul de salariu (în momentul ăsta, dacă mă întrebați, nu știu exact cât câștigă). Pentru că eu lucrez freelance iar el e angajat, veniturile vin diferit (la mine din dividende, la el din salariu, lunar), și atunci și cheltuielile se împart diferit, dar habar n-am cum, am găsit un echilibru. Investiții mai mult de la mine, cheltuieli administrative mai mult de la el.
Dacă trag linie, probabil că fac mai multe prin casă, în cotidian. Nu-mi pasă. Programul îmi permite, și nu văd de ce aș cere de la el să facă niște chestii care deja au devenit rutină pentru mine numai în numele unei egalități pe hârtie. Ar trebui să las vasele pe masă sau rufele înșirate până seara, când termină el serviciul, doar pentru că “egalitate”? Puh-leeese.
Asta nu înseamnă că nu-s în stare de chestii tehnice. Îmi pot schimba roata când am pană și pot monta un fassung, sau schimba o priză, dar tot îmi e drag atunci când văd că mi-a pus lichid de parbriz.
Și să ceri de la partenerul tău să renunțe la lucrurile care îl împlinesc și îl ajută să se dezvolte, doar pentru că nu are nevoie să le facă (dacă tu ești profesor și eu doamna directoare, micționez cu jet pe meseria ta, că și așa nu aduci bani în casă), mi se pare o mitocănie absolută.
În rest, nu mai aruncați cu pietre pentru că nu înțelegeți dinamica altor cupluri. Nu există rețetă universală de fericire. Unii oameni sunt docili și sunt fericiți să fie conduși, alții sunt înfipți și vor să fie căpitani. Atâta timp cât echilibrul găsit între parteneri duce familia mai departe și îi face pe amândoi fericiți, nu văd de ce trebuie să judecăm noi doct de pe margine.
NOU
Eu judec cand mi se prezinta situatia ca fiind adevarul suprem si universal.
NOU
Asta e comentariul lunii, anului, mileniului. Se pot inchide toate comentariile de acum incolo. 😀 Am ras cu pofta.
NOU
mentalitatea sa schimba, fiinta umana se plictiseste din ce in ce mai repede, eu cred ca s a ajuns la capatul creierului, sunt atatea informatii si activitati dezvoltate in ultimii ani incat creierul pur si simplu nu prea mai duce.. e supra incarcat. La subiect, pana si dorinta de a mentine o familie pe cursul ei normal ( asa zis conceput si inoculat de societate) se perimeaza. In tarile astea mai putin dezvoltate mental, mariajul e inca .. ceva .. sfant as spune dar cuvantul mi se pare putin abstract. Per global, daca observati nu prea se mai pune pret pe mariaj, stai pana te plictisesti si renunti, mergand mai departe. Convietuirea asta prin hartie si legaturi de sange mai apoi (vezi copii), incet incet isi pierde rostul si parerea mea pe buna dreptate, intr o viata sa stai cu o singura persoana jdemii de ani este ceva ilogic, raportat la faptul ca pana la hartia respectiva societatea ca persoana independenta nu ti impune sa stai in relatii zeci de ani, personal gasesc ca fiind ilogic si fara sens intr o viata asa de scurta sa ai pana la o varsta sau timp “voie” sa ai sute de relatii, ca mai apoi de la o hartie sa numai ai voie decat stricta relatie cu cea sau cel din hartia respectiva. Prin urmare, cine ce face in familie, cum unde cand, devine aparent minor, majorul fiind punctul in care pur si simplu creierul iti spune gata, si ar trebui ascultat el nu societatea, si mergi mai departe pana la acei faimosi doi metrii sub pamant, unde totul se termina.
NOU
Nu te obligă nimeni să-ți petreci viața cu o singură persoană.
Dacă iubești și ești iubit/ă de acea persoană și alegeți de comun acord să petreceți un timp împreună, e OK. Atunci când nu mai există un liant al relației, relația se destramă și fiecare-și vede de viața lui/ei.
Omul are două frici mari și late: cea de moarte și cea de singurătate, de accea a și inventat proverbul: rău cu rău, dar mai rău fără rău.
NOU
Mă scuzați, ideea e că vreți să aveți coit mai des și cu partenere variante? Încerc să exprim ce am înțeles eu ex-abrupto.
NOU
In barlogul nostru nu exista roluri bine definite privind activitatile casnice. Nu exista “tu trebuie sa faci lucrul X ptr ca esti femeie si eu lucrul Y ptr ca sunt urs polar” sau alte motivari pe alte criterii. Incercam sa impartim in mod egal si dupa posibilitati tot. Uneori cineva preia mai mult sau tot daca celalalt e frant de oboseala. Uneori suntem amandoi rupti in gura asa ca amanam pana maine. Exista anumite lucruri pe care le facem sistematic, un fel de reflexe dar si acestea au venit organic si nu impus. Incercam sa facem o simbioza, cand gatim zici ca facem balet unu pe langa celalalt. Mergem dupa un citat celebru a unui filosof a carui nume in scapa: “Sa fie bine la toata lumea! (SE STIEEEEEE)” Nu ne iese mereu, dar asta incercam.
Si am vazut reactii din partea altor oameni, de obicei mai conservatori, care se mira, cum nu respectam noi regulile invatat de ei de la parinti lor. Femeia tre sa fie la cratita si barbatu cu bere la tv la fotbal.
Ma rog, toate astea si pentru ca daca nu as da o mana de ajutor in casa, mi-as lua o tigaie in cap, dar asta e partea a doua.
NOU
Mda… aceleasi reactii le-am observat si eu de la cei mai varsta(si nu numai!!!)…ca, cum domnle…ai facut tu prajitura asta, sau de nu o pui pe nevasta sa faca x sau y…plm, mai ales cand ai copii( dar nu obligatoriu) inveti sa iti imparti treburile ca sa poti suplini in anumite cazuri lipsa partenerului sau partenerei.
Par example cat a fost stricata masina de spalat vase faceam cu randul la vase desi nici unuia nu-i place in mod deosebit activitatea respectiva…mai radeau vreo 2 amici de mine ca de ce nu o las numai pe ea. I-am injurat prieteneste si s-au calmat…
NOU
Felicitări !
“… eu, de când lucrez de acasă, am full-time job, grijă de copii și fac o grămadă de treburi prin casă, în timp ce domnul meu are serviciu (tot de acasă) de la 9 la 5 și stă lipit de calculator.’
Idem, dar în oglindă :)) Jumatatea mea mai bună stă lipită de laptop, în plus, una din sarcinile asumate şi de care am degrevat-o pe doamna, gătesc. Mult, des, bun, am un juriu format din doi “copi”, cum le zic, care nu iartă şi care de-a lungul timpului m-au ajutat mult să mă perfecţionez în ce ajunge în farfurii. Spălat rufe, întins şi strâns rufe uscate, aspirat şi spălat de minim 4 ori pe săptamăna, şters praful şi geamurile, şters şi curăţat uşi, geamuri, cadă, chiuvete etc – toate sunt activităţi intrate în rutină deja, le fac instinctiv şi cu reală plăcere, nu consider ca le fac ca o obligaţie faţă de cineva anume ci faţă de famile.
NOU
Mai umpic si o sa iti vina si ciclul
NOU
Da nea’ Mircea, să ştii ca nu am nicio jenă să cumpăr produse de igienă feminină (tampoane le zice 🙂 ), ba chiar ştiu sa fac şi comparaţii între mărci şi produse !
Şi pe lângă toate astea mai am şi o mică grădină pe care m-am apucat să o reamenajez de la 0, sau chiar de la – dacă mă gândesc bine, plecări, concedii, pescuit, alt hobby de care nu vă zic :b, reparaţii de orice fel în şi pe lăngă casă, plus mania şurubăritului şi al reparaţiilor de orice fel pentru casă şi pentru prieteni. Şi mai sunt multe, dar nu acesta era scopul discuţiei.
NOU
Alex88 Daca pe tine te lasa sotia si pe mine sotul, io te vreau. Daca tu nu ma vrei, io tot te vreau! Vorba Lapusneanului! :)))
NOU
Auzi, am si eu o gradina la tara. Nu mergem si noi la un sapat?
NOU
Ti-as explica mai pe larg de ce nu trebuie sa te ataci, insa am de invirtit in oala cu fasole…
NOU
Mircea – nu mă atac de niciun fel ! Am un bun prieten în aceeasi categorie cu mine, singurul de altfel pe care îl ştiu în acelaşi tip de “barcă” – şi da, între noi gluma este comună, că mai avem puţin şi ne vine ciclul ! :))) Şi el a facut astazi fasole, însa cu siguranţă nu sunteţi una şi aceeaşi persoană 😀
Daria, eu nu o las şi nici ea pe mine, aşa că singura şansă ar fi să ne întoarcem în timp acum 24 de ani, înainte să o cunosc 😉
NOU
Mno, na, pentru mine, ceea ce am citit e fix “asa nu”. Repet, PENTRU MINE…
Nu as putea sta cu un bărbat care mi-ar da impresia de menajera. No offense.
E ok daca ție îți face placere, dar puse toate în același text… Suna al naibii de feminin, când ai mai trântit-o și pe aia cu gradina :))
E drept ca soțul nu prea ajuta în casă dacă nu ii cer eu. Insa nici nu am nevoie, aia e chestia.
În gradina in schimb, el tunde iarba, mai baga o lopata…
NOU
Ioana, un punct de vedere interesant, mai ales că ai accentuat că este punctul TAU de vedere. Nu am idee cum ar fi să stau cu cineva care să îmi dea impresia de menajeră, asta deoarece atât eu cât şi soţia facem, dacă pot să spun aşa, lucruri complementare. În timp ce eu fac una, ea face alta 🙂 Ce pot însă să îţi spun cu certitudine este că am pus stăpânire de câţiva ani buni pe bucătarie şi nu o să o cedez nici prea uşor, nici prea curând. Nu pentru ca doamna mea nu ar şti să gătească, unguroaico- nemţoaica găteşte bine, chiar foarte bine, ci mai ales că îmi creează o stare de relaxare anume, mă simt extraordinar de bine în bucătărie iar aprecierea celor din jur îmi oferă, sincer, satisfacţa lucrului bine făcut. Căt priveşte grădina chiar nu înţeleg ce ai împotrivă, o consider apanajul barbaţilor. Că la modul general am copilărit şi am crescut într-o societate care te învăţa că femeia trebuie să meargă la sapă, la plivit, la copilit şi la alte activitaţi specifice, vorbind de gradinărit, asta este la timpul trecut cu siguranţă. Că ne consultam cu privire la amenajare este una, în rest, ce să facă ? Săpat la o adâncime de cazma, întors pământul, mărunţit cu motocultorul, greblat, nivelat, tasat, tăvalugit, semănat gazon, pus pământ, tăvalugit din nou, udat, instalaţie de irigare cu aspersoare, margini din pietre de pavaj, fasonat copaci, plantat ? Care ar fi fost atribuţiile ei ? Ca bonus pentru tot ce am învăţat pâna acum din proprie experienţă la nivel de amator, anul trecut mi-au reuşit toate butăşirile pe care le-am făcut – la vreo 5 tipuri diferite de plante, am experimentat, înţeles şi reusit marcotaj aerian, am avansat cu 3 tehnici noi de altoire pe langa cea în ochi dormind, pe care o stiu din copilărie. Anul acesta o să experimentez altoire de tomate şi marcotaj aerian de trandafir, la anul altoire de pepene. Azi am cumparat lavanda şi caut iasomie – pentru EA.
NOU
Nu esti o femeie adevarata daca nu ai o femeie in casa. Numa zic.
NOU
Atat timp cat unul știe sa respecte munca celuilalt, fie ca e vorba de munca de la birou, fie ca e vorba de munca de prin casa cu înșirat rufe și dat cu mopul, fericirea in cuplu e garantata. 🙂
Nu ma deranjează sa fac eu curățenia, în principal eu ma ocup, dar știu ca al meu dacă scapă ciorba din gură pe masă, la final șterge masa și nu așteaptă sa vină muierea să îi puna babețică si o lasa asa, ca oricum smotruieste proasta. Nu îl deranjează cu nimic și nici nu trebuie sa cer eu sa ajute. Dacă găsește masina de spalat cu rufe in ea înaintea mea, pune mana și le întinde el, fără sa strige după mine de 100 de ori, fără sa îmi menționeze măcar ca a făcut asta, doar găsesc treburile astea făcute uneori, când eu uit de ele. Și asta îmi da sentimentul ala de egalitate, de respect pentru mine și casă, de echipă. Pentru ca lucrurile astea mici se transpun și escaladează și în alte activități unde facem, la fel, echipa.
NOU
Asta o să fie esențial după ce vine copilul. Să simtă când nu mai poți (o să se întâmple) și să-și asume natural și fără mare tevatură anumite chestii
NOU
Altfel nu făceam copchil cu el. 🙂 Mi-a dat încrederea aia ca nu o sa fie doar copilul meu.
NOU
“nici să-i verific fluturașul de salariu (în momentul ăsta, dacă mă întrebați, nu știu exact cât câștigă)”
Nu am înțeles chestia asta niciodată? Nu trăiți în aceeași casă? Nu mergeți că familiile în aceiași direcție ? Cum poți să îți faci planuri pe termen mediu sau lung fără să știți pe ce resurse va bazați?
NOU
Știu aproximativ, probabil cu o rată de eroare de 15-20%.
Când avem de discutat cheltuieli mari, ne așezăm și calculăm. Altfel – cum ar putea vreodată să îmi facă o surpriză sau să întrețină o amantă, dacă îl verific la sânge?
NOU
Nici eu nu stiu cat castiga nevasta-mea…. adica exact cat are salariu . Am o idee asa. Da – mai putin ca mine. Asa si?
NOU
Pai ia sa vedem – eu ma gasesc in pozitia Maddamei. Eu am angajati , duamna mea e angajata. Nu a mea, fereasca domnul.
Cum cuantifici banii din casa ? Cum faci planuri pe termen mediu/lung ?
Ca sa zic asa vorba lui Moromete, pe ce te bazezi ?
Fara motivationale de tip Kiyosaki: ai un castig mediu estimat anual sa zicem, dar o firma are si susuri si josuri si investitii si altele.
Sunt curios unii si altii cum fac – noi avem o cutiuta in care eu bag lunar niste bani, comun stabiliti si de restul vedem pe parcurs cand e nevoie de investit ceva. In general vorba lu’ duamna rocket science, simpatica mie, cand e vorba de o cheltuiala mare, tragem din contul firmei, in rest consumam casnicele din cutiuta si salariu’ lu duamna (mea).
Altii ?
NOU
Radu M. esti victima perfecta in caz de criza. Iti faci planuri pe baza unor venituri viitoare, o sugi grav in caz de bola , somaj, faliment, divort. Probabil nu realizezi ca o mare parte din munca ta se duce pe lucruri de care nu ai nevoie, cumparate cu bani care nu sint ai tai inca. Iar daca cumva lucrezi si la o banca, asa ca un prieten al meu, te inteleg in caz ca devii alcoolic sau dependent de xanax.
Io am pus deoparte ceva bani lunar, cit am putut, uneori 10 euro, alteori 75% din venituri si am incercat sa uit de ei. Am invatat sa astept la cotitura, cotiturile in viata sint mai dese decit credem, si atunci am luat cu banul jos ce am vinat. In viata mea nu am luat un leu de la banca, nu am cumparat nimic in rate.
NOU
@Mircea Departe de mine de a-ti da sfaturi, iti spun doar cum am
inteles eu ca functioneaza economia in care traim. Eu am inteles ca merge asa: dupa ce aduni 10 lei, in loc sa-i folosesti pentru a cumpara o ciocolata de 5 lei, te duci duci la banca si ii spui ca vrei sa cumperi ciocolata, ai banii dar ai vrea sa o cumperi cu banii lor pentru a mentine economia pentru zile cu adevarat negre. Ei vor accepta pe loc si vei obtine o dobanda neglijabila. Daca iti este frica de o inflatie de exemplu poti tine economiile sub orice alta forma usor convertibila (certificate aur, stock, bitcoin) pe care o poti folosi ca parghie pentru a te folosi de banii bancii si a transfera riscul asupra ei. Si pentru 2 lei in plus iti asiguri linistea.
NOU
@Major Tom: Chestia asta pe care o spui tu presupune un nivel oarecare de educatie financiara. Care straluceste prin absenta inclusiv la oameni cu doctorate. Si mai ales presupune norocul de a trai perioada cu o oarecare stabilitate economic macar pe durata creditului. In lumea reala multi au supt=o cu ratele de schimb, cu devalorizarea imobilelor, cu pierdera unui job sau cu scaderea salariului, cu orase monoindustriale devenite brusc orase fantoma. Isi poate face astazi cineva plamuri pe termen mediu? Eu nu. Cu mina pe inima spun asta.
NOU
Noi lucram in echipa mereu. Eu dau cu aspiratorul, ea vine in urma mea cu mop-ul. Eu spal vasele, ea strange masa. Eu curat legumele si le spal, ea le marunteste. Ordinea nu e mereu la fel, poate sa fie invers 😀
Si ca o completare in spirit de gluma, ea face lista de cumparaturi, eu platesc :))
NOU
la aia cu shimbaturl rotii s-ar putea sa ai supriza ca ambii amandoi impreuna sa nu puteti. pt. ca baietasii de la service si vulcanizare le strang de toti banii. ar fi bine sa aveti o cheie serioasa cu prelungitor in portbagaj.
NOU
Sunt destul de mică de statură, și ușoară. Mă urc pe cheie și sar până când le desface. #tehnică
Drept e că am un cric pneumatic, din comoditate
NOU
Se presupune ca faci pana ca sa ajungi pana la prima vulcanizare, nu sa-ti continui calatoria pana la munte 😀
NOU
eu stiu pe unul de 110 kg care a sarit pe cheie pana a stricat prezoanele.
NOU
stiu si eu pe unul
NOU
Fix 2 Maddame 🙂
NOU
Vedeti ma baieti daca nu v-a placut scoala, mai exact fizica mecanica? Voi folositi forta bruta iar Maddame foloseste impulsul. Avantaj ea!
NOU
tanti Aura, iti spun eu ca matale ai incerca si un numar de striptiz, numa sa opreasca un camionagiu vanjos sa te rezolve cu roata.
NOU
Nu exista surub care sa nu se desurubeze…
Exista doar surub care nu se mai poate utiliza dupa ce-l desurubezi!
NOU
Nu sariti pe levier cand desurubati prezoanele! Daca aveti un spray lubrifiant la indemana aplicati si asteptati cateva minute. Incercati din nou cu forta moderata. Daca nici asa nu merge atunci levierul se poate prelungi cu inelul unei chei mai mari-min 27, 30.32 sau o teava, astfel incat parghia sa fie cat mai lunga. Daca nici asa dracul de prezon nu cedeaza atunci se aplica socuri scurte asupra levierului-ciocan, podul palmei sau calcai-dar nu cu forta mare. Daca prezonul se desurubeaza, dupa 1/2 tura se efectueaza o miscare de insurubare-desurubare de cateva ori-astfel mizeria acumulata intre filete se va dezintegra si prezonul poate fi recuperat.
NOU
eu rezolv pana cu spuma din spray!
nu-mi place aflatul in treaba, munca de dragul muncii, nici sa ma expun in zone cu trafic.
NOU
io am patit sa nu pot scoate roata de pe disc
si am si greutate si forta
NOU
Cum vad eu situatia: Bun, el de la 9 la 5 trebuie sa stea lipid de laptop. Tu intre timp te imparti intre copil/casa si job, pentru ca poti.
De la 5 insa, daca mai sunt chestii de facut in casa mi se pare normal sa le faceti amandoi. Nu unul sa stea cu burta in sus la TV si celalat sa traga in continuare. Terminati ce aveti de facut si apoi stati toti 3 cu burta in sus. Asa mi se pare cel mai corect.
Sau ok, azi faci tu mai multe, pentru ca eu nu mai pot, nu am chef, ma doare capul. Dar iti ofer si tie ocazia sa te odihnesti cand ai o zi mai proasta. Nu sic sa stai cu calculatorul in mana sa aduni orele lucrate… asa la ochi.
Cum el are hobby-uri si pasiuni pe langa treburile necesare, asa ai si tu si e normal sa aveti amandoi timp de asta.
NOU
Daca barbatul ar cunoaste valoarea pe care o are femeia ar merge in patru labe.
NOU
Depinde de bărbat, depinde de femeie.
NOU
depinde unde pui virgula.
NOU
Nea’ Giovani, te-ai apucat de citit?
NOU
nu prea pot, eu cam arunc cu cartile.
NOU
@Giovani: și io ce-am zis?
NOU
Ce dracu’ înseamnă azi spălatul rufelor sau al vaselor? Le strangi, le pui in mașină și apesi un buton. La noi sunt conectate la smart home, deci pot controla asta si de pe telefon.
La fel cu aspiratul, dai un ban si cumperi un roomba si in weekend doar te joci cu aspiratorul.
Ramane mancarea, pe care noi o gătim mai mult ca si couple therapy, pt. ca ne place.
Banuiesc ca se schimba lucrurile atunci cand ai copii, aici nu sunt expert.
După cum ai spus Maddame – actul ala de casatorie nu e un act de proprietate asupra celuilalt, desi cam asta e mentalitatea in multe case.
Cat despre bani, aici avem impozit progresiv. Pt. noi e mult mai convenabil financiar sa fim casatoriti. Doamna nu trebuie sa plateasca impozite iar mie imi raman cam 400 net pt. micile placeri.
NOU
Când vin copiii, tendința e spre asumarea rolurilor tradiționale, mai ales în primii ani, când copiii au nevoie mai mult de mamă.
Dar când cresc, se echilibrează din nou situația – mai ales dacă mamele se întorc la serviciu și nu rămân casnice.
NOU
Copii au nevoie mai mult de mama ca asa sunt obisnuiti de cand se nasc. Mama sa ii dea sa manance, mama sa il ia in brate cand plange, mama sa il schimbe, mama, mama, mama… Daca ar avea ambii parinti grija de copil, nu ar mai fi asa dependent de mama.
Si asta cum ai zis, datorita tendintei de a-si asuma roluri.
NOU
Normal că au mai multă nevoie de mamă, ar fi trist să fie alăptaţi de tată.
NOU
rufele mai întâi se sortează pe culori, măcar ”deschise” și ”închise”. după aia poți să treci la avansați, ”materiale delicate”/lână/matase sau lenjerie de pat (eu o spăl 80 grade, nu mai bag altceva la temperatura asta). faza cu butoanele e simplă.
dacă e mașină de spălat și atât trebuie scoase și întinse la uscat. scuturate și întinse frumos. dacă mai ai și idei odc-iste să le pui una lângă alta pe culori sau mai știu eu ce crieterii se prelungește timpul.
sincer, pt mine personal, faza asta e cea mai nașpa momentan. am 1,5 m, acasă la mine aveam sârmele montate pt înălțimea mea, dar momentan locuiesc cu chirie și sunt puse pt baschetbaliști. trebuie să mă urc pt un scăunel, chestie care nu-mi place deloc pt că am oarește probleme cu echilibrul. urăsc spălatul rufelor pe motivul ăsta. aștept să se termine carantină să ajung acasă să-mi recuperez uscătorul.
plus luatul de pe sârmă, împachetatul și pusul pe unde trebuie.
așa, teoretic, e foarte simplu și nici foarte mâncător de timp, dar dacă o singură persoană face asta pt toată familie ajunge să se strângă destul de mult timp pt o activitate de 2 bani și poate ajunge să fie frustrant. și dacă mai sunt și copii și speli măcar o mașină pe zi….
și asta e valabil pt toate activitățile casnice. sunt simple, repetitive și fiecare în parte nu e foarte mare consumatoare de timp, dar dacă o singură persoană le face pe toate sau pe majoritatea, ajung să ocupe destul de mult timp.
NOU
Mor pe oamenii/bărbații mai ales, care au senzația ca a întreține casa se rezuma la spălat rufe, dat cu aspirator și vase, și acum cu apariția mașinilor de spălat rufe, vase și Roborock, gata, s-a terminat cu treburile casnice, ce kkt e asa greu?!
Voi știți ca lenjeria la pat se schimba regulat, ca wc-ul și cada se dezinfectează, ca geamurile se spala, ca rufele se calcă și se impaturesc pana sa ajungă în dulap, ca aragazul și cuptorul trebuie șterse și degresate regulat, ca și frigiderul se spala ca altfel ti-ar întoarce nasul când l-ai deschide, ca Roborock nu aspira chiar peste tot și ca mopul incorporat doar întinde praful, tot la mână trebuie lustruit și parchetul ala? Că gresia și faianța se spala și alea, ca altfel când aprinzi becul vezi jeg pe pereți, că ferestrele se spala, oglinzile la fel, că dacă mai ai și niște mobila și aia trebe ștearsă de praf… Adică. Pe bune. În ce case trăiți? Sau v-ați gândit ca partenera face toate chestiile astea care consuma timp și energie și habar nu aveți, ca în capul vostru le-a făcut Roborock pe toate?
Da da, știu, o sa ziceți ca pe timpuri mamaie le făcea pe toate și nu mai plângea. Hai sa nu mai comparam cu mamaie, dacă exista masina de spălat rufe nu înseamnă că nu trebuie sa o folosim pt ca mamaie nu avea.
NOU
Te-ai aprins rău :-).
Asta îmi aduce aminte de singura dată când s-a umflat rău feminismul în mine de când sunt cu el.
Am făcut cozonaci. După ce mâncat din ei 2 zile
– Cam uscați. Nu-s ca ai lu’ mamaie.
*Ca ai lu mamaie pentru că mama lui nu știe să facă cozonac.
NOU
Maddame :))) am noroc ca săracul al meu a mancat toate mizeriile congelate și toate eșecurile mele gastronomice fara sa mârâie nimic vreun an de zile, mi-a zis abia acum, cand am început sa si fac mancare bună, ca a suferit mult la început, dar a vrut sa ma încurajeze. =))
În fine, nu m-am aprins pe stilul feminist, ci mai degrabă în ideea ca am auzit prea des ca ce e asa mare lucru sa ții casa, ca toate sunt automate acum. E adevărat, sunt mai simple decât pe vremuri, dar niciodată niciodată nu o sa înlocuiască în totalitate prezenta omului, fie ca e sotul/soția – știu destule femei care nu pun mana pe nimic în casa pentru ca fac ei, deci mi-e perfect egal cui iau apărarea. Ideea e ca toți ăștia care zic ca totul e automat, e clar ca nu fac nimic. Pentru ca nu ai cum sa spui ca o masina de spălat rufe a eliminat din start grija hainelor pe care le porți. :))
Ca idee, eu am fost întotdeauna anti modernizare pe partea asta. Achizițiile de genul masina de spălat vase, aspirator robot, uscător de rufe, etc, le-a făcut el, după ce mi-a cerut părerea, eu am zis NU ne trebuie, și tot le-a cumpărat. Acum nu fac decat sa realizez cât de norocoasa sunt ca el ca bărbat a avut inițiativa sa cumpere, sa caute, sa compare, sa aducă ajutor pe partea asta in casa, deși eu am zis ca fraiera NU ca fac eeeeuuu, iar acum le folosesc pe toate de sare untu’ din ele =)). Și ii mulțumesc.
NOU
@ratza . Mama poate sa pompeze pe zi si apoi sa doarma si ea linistita toata noaptea din cand in cand si sa se ocupe tatal. Si concediul de crestere a copilului poate fi luat de amandoi, fiecare stand cate un an acasa de exemplu. Nu mai puneti totul in spatele mamei cand e vorba de copil.
NOU
Laura, wtf? Ne relaxăm un pic? Chiar voiai să-ți fac lista cu ce facem pe acasă? Atunci ai uitat și treburile din grădină, ca avem vreo 1000 mp, plus cumpărături, etc.
Si inainte sa te ambalezi asa, află că soția e polițistă, ture de noapte, anul trecut un cuțit in mana, acum 3 ani un glont in umar, ca aici e un pic mai periculos. Deci nu e asuprită, chiar deloc. 🙂 Si nici casnica, gen mamaie nu-i.
Eu sunt plecat mai tot timpul, anul trecut am avut 92 de nopti dormite in hoteluri. Adica vreo 3 luni a strans doar dupa ea, nu a trebuit sa-mi curețe wc-ul.
Asa că nu te stresa, facem amandoi destule, chiar foarte multe atunci cand suntem acasa. Vorbeam strict in numele meu, nu stiu cum e la altii.
NOU
Odata am facut si eu la o ciorba greseala fatala de a spune ca “nu e ca a lu mama”…deh eram tanar si prost…never again!
NOU
@von Sterlitz, nu incercam sa iau apărarea cuiva și sa dau cu pietre în celalalt, doar ca exprimarea initiala era despre cât de non-treabă e treaba asta cu menajul prin casa doar fiindcă avem aspirator roboti. Dacă împărțiți celelalte chestii, good for you, bravo, asa se face. 🙂
NOU
experienta personala: dupa ce am vazut ca nimic nu functioneaza, am luat menajera care face totul in casa. de la schimbat lenjeria de pat la rufe, calcat, aspirator, praf, golit dishwasher etc. Nu e ideal (adica as prefera sa se mai ‘simta’ si el) dar mai bine decat grajd. Cand apar copiii – cel mai probabil live-in nanny. Aici oricum nu pupi concediu de maternitate mai mult de 6 luni deci nu prea ai cum sa-ti asumi ‘rolul’ de mama full-time.
NOU
@Laurra
Ma…femeile ajung sa faca lucrurile astea ca si-o mai si cauta.
Nu ca m-as pricepe eu intr-ale casatoriei, ca n-am experienta directa, da’ am mai avut relatii lungi sis tiu cum se-ntampla cu femeile indiferent de varsta sau religie….
Momentul 1.
Eu baiat liber si de capu’ meu, spal, calc, tin curat in casa …. Nu chiar OCD da’ cat sa nu miste nimic prin colturi si sa miroasa frumos cand vine neanuntat vreo prezenta feminina sa-i arat colectia mea de discuri.
Momentul 2.
Dupa ce-a stat 2 zile legate, impresoara al doilea raft din baie si urmeaza brusc alte 2-3 sertare. E ok, suntem obisnuiti, nu ne panicam. Cumva dupa prima luna incep sa-si faca cuib si apare o ustensila de gatit in casa. Nu stiai ca-i acolo, pur si simplu te uiti la ea de parca ai impresia c-ai cumparat-o la betie: “Ma….cand pastele ma-sii am mers eu dupa WOK?!?!”
Momentul 3.
Ala cand se instaleaza nitel rutina si nu mai faci curat doar cand nu e ea la tine ca un domn….ca e tot timpul acolo, si-i ok…. Eh…atunci vine!
Vine privirea aia care judeca. Nu ce faci , ci CUM faci.
Ridici capul din drumul aspiratorului in care te gandesti la M42 din Orion si intalnesti asa oleaca de repros. Nu c-ai pus-o sa-si ridice picioarele…ca n-o deranjeaza, da’ti dai seama ca undeva, ai ratat un colt….mai e putin praf DUPA ceva…si n-ai insistat destul…. Sta acolo praful ala, il vezi….e pe creierul ei undeva bine intre Altinak si Mintaka … Stii ca dupa ca treci in camera ailalta o sa se ridice pas-pas si-o sa-l stearga.
Momentul 4.
Ala in care a urmarit deja ritualul tau de facut curat de cateva ori si fizic nu mai suporta sa te vada cum faci lucrurile ca un barbar ce esti. Cum adica acelasi mop in baie si in living?!?! Ceva trebuie facut!
Si-atunci urmeaza prima bresa in aparare, ceva mic…aparent. De obicei e prin bucatarie “Auzi…dar tu nu scurgi deloc farfuriile alea?”.
Si de-acolo incepe…
Momentul 5.
numit si “Offff…..Hai sa-ti arat eu cum sa face”…. Deja acolo lupta e pierduta, pentru ca orice faci oriucum nu e bine, ai trait in bezna si-n minciuna toata viata….te-ai inchinat la zeii gresiti… cu mana stanga.
Eh….faza e ca femeile in general isi inchipuie ca dupa Momentul 5 o sa inveti si-o sa faci ca ele….problema e ca in momentul ala apare efectul “daca nu-ti place, spor!”.
Si efectul dureaza cat relatia, uneori si dupa.
Bunicii mei au fost casatoriti 50 si bine de ani….sunt sigur ca atunci cand face curat, bunica-meu la nouaj de ani intoarce poze bunica-mii cu fata la perete. Ca poate, cine stie….
NOU
@kahlua, și pe femeia de la menaj dacă nu o chemi la 2-3 zile, ci săptămânal (cum face cam toată lumea) sau chiar la doua săptămâni, în intervalul ala curățenia se întreține, iar întreținutul asta înseamnă doar chestii de baza, sa strângi după tine și sa nu lași totul pana strânge consortul/consoarta sau, si mai rau, pana saptamana viitoare cand vine femeia la curățenie. Pentru ca asta ar însemna că ai curățenie în casa fix timp de o zi, când a venit tanti Maria, dup-aia casa de transforma într-un cos de gunoi care se umple pana vine tanti sa îl golească. Ma rog, my point e ca niciunul nu tre’ sa fie lepra si sa respecte spatiile comune, reguli nescrise de colegi de apartament.
NOU
@Habarnam, dacă în baie și în livind podelele sunt din același material sau detergentul e pentru ambele tipuri de materiale (dacă-s diferite), poți să continui ce faci, că faci bine din punctul meu de vedere. 🙂
sau te referi efectiv la ciumămaia aia de zdrențe de bumbac? și în cazul ăsta poți să continui. 🙂
trebuie să recunosc că am un mop pt gresie și unul pentru parchet. dar de ce am ales să am așa ceva? să mor dacă-mi amintesc de ce am făcut asta! 🙂
ps. la ultima frază am râs tare. 🙂
NOU
aha. Geamurile se spala saptamanal daca ai o problema la ocd. dezinfectatul wcului chiar e o operatiune complexa, sa moara bigica: “iei sticla si dai pe buda”.
la fel, faianta, ca nu ai gresie pe pereti, se sterge din cand in cand, unii am invatat sa nu ne stergem de cacat pe pereti.
io nu imi calc hainele, imi calc camasile inainte sa le port. Cum port camasi de 5 ori pe ani, nu o consider munca.
Lenjeria nu e trecuta la munci, pentru ca dureaza 2 minute si e mai mult un stres la care sunt pus in mod regulat.
Plita – daca e electrica o stergi imediat dupa ce o folosesti.
Practic. Pui muncile alea care se fac la oarecare timp la “uite cate facem noi in casa” pentru ca oamenii se refera doar la chestiile care se fac in mod des (gatit, spalat haine, aspirat, mopuit)
ah, daca OCD…atunci totu se spala de macar 2 ori pe zi
NOU
In loc sa dezbateti atata, mai bine mergeti si va luati o masa din asta:
www.youtube.com/watch?v=-_kXIGvB1uU
NOU
Nu știu de ce, dar parcă te simți mult mai împlinit(ă) atunci când, cu părerile tale, poți face ordine în curtea altora.
NOU
Echilibrul găsit între parteneri care duce familia mai departe și îi face pe amândoi fericiți l-am observat de obicei(aproape numai) la parteneri unde nu este unul seful alfa si celalt sluga care se lasa dominata.
Nu , asta poate doar in telenovele se intampla si in filme porno de scurt metraj. Cum bine au spus pe aici diferiti colegi de comentarii , totul sta in echilibru. Cand ajungi sa tratezi casnicia sau relatia ca o afacere cu indicatori economici , in care exista un CEO si /sau un CFO atunci este inceputul finalului care vine mai repede sau mai tarziu, pe termen lung este o relatie obositoare si neviabila.
Nu judecam , pur si simplu ne spunem parerea corelata clar cu experienta personala.Este un talcioc de pareri, atat.
NOU
Poate se aplica in situatia lui (n-o sa stau sa citesc dezbaterea), dar in mare, cum zici si tu, impartirea asta nu e obligatorie, depinde de la un cuplu la altul, de la o situatie la alta. Trebuie luat in calcul de exemplu tipul activitatii (daca ai copii gen “what does this button do” iar tu lucrezi cu finetzuri), daca ala cu salariul mai mare are si riscuri mai mari (ex. trebuie terminat un proiect important in urmatoarea luna), daca ala cu salariu mai mic a racit sau altceva, ar fi de porc ca alalalt sa nu puna un umar, daca sunt mai multi copii sau alte persoane in grija, daca unul trebuie sa se deplaseze, etc.
NOU
Eu vad ca nu ne certam atat timp cat suntem de acord pe total ca acolo trebuie sa tragem/sau asta e munca totala de facut si fiecare e sigur ca celalalt face acelasi efort.
as putea spune ca atata timp cat avem incredere unul in altul treaba merge bine.
NOU
@Maddame-spui ” Nu există rețetă universală de fericire”. Adevarat.
Este interesant insa cum percepem fericirea. In cazul unui cuplu – increderea in celalalt, momentele de bucurie, sex, s.a.m.d? Eu vad fericirea ca fiind retroactiva-am fost fericit cand..si aici pot insera n evemimente, senzatii traite la un moment dat. Fericirea nu o realizez pe moment-poate doar cand reusesc sa evit un dezastru uman , material sau ecologic la job. Ok..si cand alerg pe coclauri cu capra de fier. As inlocui fericire cu implinire, sens, scop, proiect dus la capat, admiratie pentru celalalt.
Doi oameni isi unesc vietile pentru a face existenta suportabila. Daca suportabil implica si iubire(senzatia perpetuua de fluturi in stomac si dupa 20 de ani de viata de cuplu)-atunci ai tras lozul castigator si fericirea o poti gasi si in a face curat in casa impreuna.
NOU
Marry me!
Daca mai traia al meu sot, desi nu era fan bloguri, cred ca veneam sa va cunoastem face to face, chiar daca nu voiati :))))
Asa eram si noi … fix genul asta de relatie, desi n-am apucat sa fim mult timp impreuna… 5 neoficiali, 3 oficiali si 1 jumate casatoriti 🙂
Se imparteau sarcinile de la sine..cheltuielile la fel… cred ca tine foaarte mult de “chimia” dintre parteneri.
Eram cei mai buni prieteni, amanti, iubiti, confidenti, soti.. cred ca ne-am fi descurcat si ca parinti.
Sunteti minunati! Sper sa reusesc sa il educ pe bebe tot in ritmul acesta 🙂
NOU
O să fie un om extraordinar bebele tău. Iar tu ești o mamă faină de tot.
NOU
Eu stiu ca toti barbatii trebuie sa faca cafea si curatenie pentru femeile lor. Si mancare! Si sa-si dea viata pentru ele! Sta in Biblie!
“Hebrews”
NOU
Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea și femeia bărbatului.
Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Stă în Biblie! 😛
„Corinthians”
NOU
@John Temple
Citim Biblii diferite! Eu citesc Biblia Noua, tu citesti Biblia Veche.. :))))
NOU
Nici eu nu stiu cat castiga nevasta, nici macar orientativ, dar ne descurcam si asa. Probabil ca discutiile ar incepe in lipsa banilor, dar a mers pana acum. Cat despre treaba in casa, impartim la doi chestiile casnice (spalat, gatit, curatenie, crescut copii). Doar ca ea se asteapta de la mine sa ma ocup si de treburile mestesugaresti, dar cand vede ca le tot aman (daca am zis ca schimb robinetul, inseamna ca anul asta il schimb, ce mama dracului, ca eu sunt seful aici!), se apuca ea de treaba. Si atunci, de rusine, trebuie sa termin eu. Punctul culminant a fost cand, insarcinata in noua luni, s-a urcat pe scaun sa schimbe becurile…
NOU
Fac de toate in casa mai putin sa sterg praful si sa ud florile. Praful nu il sterg ca incep sa stranut, ma mananca pielea si imi curg ochii. Florile nu le ud ca nu stiu sa le pun inapoi exact cum au fost (impact vizual maxim).
Eu sunt specialistul cu ordinea, ea este specialista cu curatenia.
NOU
Super. Un rezumat extrem de adevarat.Nota maxima.
NOU
Apropo de “nu exista reteta universala de fericire “
Cunosc doua familii genul master & servant,in ambele cazuri ‘el’ fiind masterul.In ambele cazuri ‘el’ este ca un dumnezeu mai mic si nu se coboara la treburile lumesti aka menaj & stuff si tot el hotaraste cam tot ce tine de familie.In ambele cazuri,va jur, ele sunt fericite ca-i servesc.(ambele casnicii au peste 15-20 ani) .In ambele situatii nu exista sa ii ponegreasca cineva,sar ca arse,nimeni nu are dreptul sa se ia de ‘soarele’ lor.
Este sau nu fericire aici ?
NOU
@Laj-unele cupluri isi compun imagini calculate. Nu cred ca poti sa cunosti pana la detaliu starea de fapt ale acelor cupluri.
O comparatie fortata acum-dupa ce am citit comentariul gandul mi-a sarit la experimentul Pitesti…
NOU
@Laj Nu am auzit de sclavi fericiti, am auzit de sclavi nefericiti si de revoltele lor, vezi Spartacus!
In orice situatie, da-i omului posibilitatea sa aleaga si ai sa vezi adevarul! Din nefericire, multora nu li se permite asta. Daca s-ar permite, altfel ar arata lumea!
NOU
@Laj Ceva imi spune ca toate frustrarile adunate de doamnele respective vor fi asezate, cu dragoste, in spinarea copiilor.
NOU
@Laj “Este sau nu fericire aici ?”
De ce n-ar fi?
NOU
La noi s-a rezolvat cumva de la sine si fara sa dezbatem.
Mie nu-mi place sa gatesc si n-o fac decat ocazional. Lui ii place, are rabdare si gateste foarte bine.
El n-are rabdare sa faca ordine si curatenie. Mie mi se pare cool, cu o muzica antrenanta e fitness in toata regula.
Asa e de cand suntem impreuna (15 ani and counting) si am trecut prin toate situatiile: eu am castigat mai prost si el mai bine, eu mai bine si el mai prost si intre timp suntem cam la acelasi nivel.
Eu cred ca intr-un cuplu functional asta cu impartirea sarcinilor n-ar trebui sa fie nicio problema si nici mare “subiect de discutie”. Dupa cum n-ar trebui sa depinda de nivelul venitului – care poate fluctua de-a lungul vietii, la o adica nimeni nu e vesnic nici pe culmi, nici la pamant din punct de vedere al castigurilor.
NOU
As mai comenta si io cite ceva dar am niste fasole pusa la muiat de aseara si tre’ sa scot ciolanul afumat din frigider… ieri n-am putut ca am ridicat zmeie cu copilul, dar de diseara merg iar la lucru asa ca o sa am timp sa trolez pe aici…
NOU
La noi e simplu, dupa 30 de ani de casnicie nici nu mai stim cat castiga fiecare. Punem banii la comun, ia fiecare cat are nevoie. Acum mai zice muierea cateodata ca au scazut veniturile, probabil ea le contabilizeaza cumva. Eu am o singura grija, sa fie mereu teancul cat mai gros, in sertar. Atat. Nu spal rufe, nu gatesc si dau cu aspiratorul doar impins de la spate. Asta e, asa m-a luat, asa m-a crescut, pe asta-l are.
In primul an de casnicei am facut un pariu cu ea, pe o actrita ca e aia, ca e alta, am pierdut. Pariul era sa spal vasele o luna zi de zi. M-a vazut cu ce moaca spalam, dupa 3 zile s-a muiat si a revenit la normal. Radem mereu cand ne amintim. Nu-mi place sa spal ceaune, mai ales ala de mamaliga. Dar spal, cand am chef o surprind. Daca ar fi nevoie, as face asta zilnic, ca nu e ceva ce nu se face ca mascul. Doar ca nu e nevoie.
Pana acum cativa ani ne luam la intrecere cine castiga mai mult, a trecut si asta de cand s-au plafonat veniturile. Ea nu cara nimic niciodata, NU o las eu. Mergem la piata inpreuna – desi sincer asta e calvarul al mai mare pentru mine, se opreste la fiecare raft, compara, cantareste, analizeaza … pana mea, eu iau ce-i pe primul raft, sa fie cat mai mare. Nu e ok, stiu. Dar ma oboseste sa trec pe la toate tejghelele, ca apoi sa descopar ca la prima era ok.
Nu fac mancare, desi cand ne-am cunoscut acum 1000 de ani, ma intreba dace merg la disco – eu Nu iubi, fac niste sarmale [ cucu, stateam pe MIRC sau jucam StarCraft – nu mai tin minte]. Am facut de 3 ori sarmale – vorba vine, am facut impreuna [ eu toc carnea, ea restul ]. Am facut mancare cu copii sa-i facem o surpriza, cand a venit bucataria – 25 mp – plina cu blide. A zis: STOP!
Acum 15 ani cand inca mai lucram la o multinationala si venenam acasa la 5 – 6 ma astepta cu masa pusa. Ca deh, luam sacul de bani, ea fiind bugetara. Acum taiem frunza la caini acasa amandoi, parca e mai ok. Cati bani castiga fiecare? Suficient sa avem un oarecare buget. Mai mic acu pe criza, poate mai mare dupa, sau poate si mai mic. Si? Bucurosi le-om duce toate … sanatosi sa fim!
Aaa, by the way: ea e cu finantele, nici nu stiti ce fain e sa nu numeri, sa nu socotesti, dar sa faci ce vrei si cand vrei. Nu am nici macar portofel – mint, am unul care sta gol 90% din timp!
NOU
PS: cum pana mea am prins eu taman comentariul cu 69? 🙂
NOU
Barbat.Nu sterg praful, nu spal vasele.Bag aspiratorul.Inginer.Responsabil pe partea tehnica.Si asta de 15 ani.Nascut in 74.Finantele sunt la comun.
NOU
“În esență, omul afirma că într-o relație, partenerul care aduce mai puțini bani în casă trebuie să-și asume mai mult din treburile în gospodărie. Și că oarecum e normal, pentru binele familiei, dacă unul câștigă destul încât să întrețină familia, celălalt să își asume natural rolul de „om de casă”, și atât.”
De necrezut! Desi nascuti recent, unii inca sunt la nivel de anii 1900. Probabil munca ce nu aduce bani in mod direct este si egala cu 0 in mintea individului. Ce e mai rau e ca “o proasta” tot se va lipi de el, si-i va face doi copii, care or sa vada la ei acasa cum trebuie traita viata.
NOU
Pfoai, fix la faza asta am vrut sa comentez la zoso, dar am zis ca deja s-a comentat de ajuns. Completamente de acord cu tine. Castig cam de vreo 4-5 ori mai mult decat consoarta, toate cheltuielile le platesc eu, ea isi pune salariul direct in contul de economii (in afara de cadouri sau cheltuieli marunte cand e singura prin oras), am cumparat si amenajat 2 case din salariul meu, toate vacantele le platim din salariul meu, nu avem conturi bancare comune, ea nu stie exact cat castig, si-a facut masterul si am trait doar din salariul meu vreo 4 ani, si asa mai departe. Asta nu inseamna ca ea trebuie sa fie sclava casei, impartim sarcinile atat de echitabil pe cat se poate, eu cu curatenia si spalatul hainelor, ea cu gatitul si, mai nou, cu ingrijirea puradelului. Daca in cativa ani de acum nu mai merge, ii raman ei toate bunurile. Da stiu, sunt un fraier si ea profita de mine.
NOU
Mai cateva articole din astea si lumea va incepe sa se intrebe:
– Ce e ala Covid?
– Dar de ce stam noi acasa?
NOU
Generez mai bine de 90% din veniturile familie si avem cont curent comun).
Daca o intreaba cineva pe doamna cat castig, nu stie. Si nici nu o intereseaza atata vreme cat nu zic (discret sau nu) ca trebuie sa reducem cheltuielile.
Suntem impreuna de 13 ani. Casatoriti de 11 si un pic.
Stie ca sunt vizibil si calatoresc mult.
Dar la fel de bine stie ca ma intorc acasa (intotdeauna).
Stie ca uneori sunt al treilea copil in casa si ma accepta asa cum sunt. Dar se zbarleste daca vreau sa spal vasele pentru ca spalatul vaselor o relaxeaza. Am inteles si acceptat situatia. Si ea a acceptat ca pentru mine Anfield e acasa. Mai nou a inceput sa-i placa.
Gatim amandoi, impreuna sau separat. Separat cand cea mica vrea fructe de mare sau Junior vrea vreo specialitate la gratar.
Facem destul de multe din treburile casnice impreuna.
Ea mai schimba cate un bec, mai mestereste prin casa. Mie mi-e lene si consider ca timpul meu valoreaza mai mult asa ca pentru mici reparatii am intotdeauna cate un fir scurt cu vreun mester. Mai derapez ocazional cand ma pocneste vreun elan muncitoresc (vara trecuta am zugravit toata casa in trei zile cat am fost singur acasa).
Iar de cele mai multe ori suntem un fel de doamna si vagabondul. Pentru ca de cele mai multe ori mi se rupe de ce cred altii.
NOU
Si la mine e fix aceeasi situatie, numai ca eu merg la munca( deh, daca nu prea mi-a placut scoala) si el munceste de acasa si implicit, sta cu copilul. Treburile casnice le fac eu cand am timp. Mancare la fel, cand am timp. Se mai descurca si ei cu o omleta, cartofi prajiti , pizza sau Food panda. Da, mi-as dori sa vin acasa si sa gasesc totul luna, mancare, copilul distrat si catelul plimbat. Dar m-am obisnuit cu gandul ca l-am luat puturos 🙂 Pentru ca armonia, intelegerea si faptul ca ma lasa sa fiu crizata cand ma apuca spumele sunt mai importante pt mine Asa ca doamnelor si domnilor fiti mai indulgenti. Nu detineti adevarul absolut in relatii de cuplu.
NOU
Ramona, eu am lucrat de acasa aproape 10 ani, si munca de acasa chiar nu implica faptul ca ai timp de curatenie, gatit etc. pe parcursul orelor de munca, desi toata lumea are impresia asta. Faptul ca sta si cu copilul ii complica oricum treaba suficient, e chiar imposibil sa mai faci si alte chestii, nu e vorba de puturosenie aici. Adica, nu stiu cum e sotul tau in general, eu ma refer doar la muncitul de acasa, care poate fi dificil, e mai greu sa te concentrezi, in acelasi timp e greu si sa te deconectezi cand se termina teoretic ziua de munca, dar, oricum, nu e o situatie care sa iti permita ore de activitati casnice.
NOU
Lucreaza de acasa doar in perioada asta. Stiu ca e complicat sa lucrezi de acasa, ca te mai baraie si copilul/copiii. In general are program normal L-V. E puturos in general Dar asta ziceam, compenseaza cu celelalte lucruri.
NOU
In teorie suna bine, majoritatea filmelor de dragoste sunt axate pe ideea asta.. nu conteaza din ce patura sociala esti, toate lumea are sanse egale sa se casatoreasca cu un print/printesa, nu conteaza cat esti de sarac, ai sanse egale.
In realitate, situatia sta altfel dupa parerea mea. Cand exista o diferenta semnificativa intre parteneri , pe termen lung, vor aparea frustrari din partea celui mai bine pozitionat.
Si nu e vorba doar de bani aici. OK, sa zicem ca esti mai instarit si produci mai mult si iti doresti o partenera care se ingrijeste de aspectul ei, buna cu copii, cu care iti face placere sa iesi in public, care are mai mult de 2 neutoni in cap si poate sa poarte o discutie inteligenta .. dar si-a ales un domeniu care nu produce atat de multi bani .. e in regula, lucrurile se compenseaza (bani adusi vs. personalitate/inteligenta/grija de aspect).
Dar, daca unul din parteneri e mai frumos, mai destept si produce si mai mult (el sau ea, nu conteaza), practic nu exista acel echilibru se vor produce cateva lucruri in paralel:
– Celalalt partener se va simti frustrat si va incerca sa compenseze prin “nagging” .. nu faci nimic prin casa, nu stai cu copilul, etc… practic, incearca sa echilibreze tragand pe celalalt in jos, nu imbunatatindu-se pe sine
– Primul se va gandi “Why do i put up with this shit”..iarasi, frustrare, nervi aiurea .. se simte neapreciat din moment ce i se atrage atentia ca nu face nimic.
Balance is key.
NOU
Sotul castiga de doua ori mai mult decat mine, eu am venit in relatie la pachet cu un apartament. Am un salariu nu foarte mare, dar care imi permite un trai decent, de fiecare data cand am fost impreuna la restaurant mi-am platit consumatia, vacantele le platesc din banii mei, rochia de mireasa am cumparat-o eu nu cum am auzit ca se practica in diverse zone unde sotul plateste pentru rochie. Nu tinem toti banii la comun. Amandoi facem curatenie si amandoi gatim in functie de cat timp avem la dispozitie. Daca observ ca el are intr-o zi foarte mult de lucru si e stresat, eu sunt cea care se ocupa in ziua respectiva de treburile casei. E valabil si invers.
NOU
Nu suport bărbații care așteaptă totul pe tava de la soție, ca vai ei au fost la munca și sunt obosiți.
Fac de toate în casa: mâncare, curățenie, aspirat, nu am nicio problema cu nimic. În bucătărie eu sunt șeful , ma și relaxează sa fac mâncare (iar prin mâncare ma refer la de toate: supa, ciorba, prăjituri, cozonaci. Fac și mâncare care mie nu-mi place pt ca știu ca le place celorlați). Curățenie îmi place sa fac doar când simt odihnit, în rest o fac dar mai in scârbă .
Soția in schimb se ocupa mult de copii. Eu nu am răbdarea ei, dacă ma pun la citit cu ei ma ia somnul . În schimb am ajutat-o tot timpul, cu lucrurile la care m-am priceput: schimbat, spălat (cea mare are 5.ani, cel mic 2.5 ani iar în timpul asta soția le-a făcut baie de vreo 10 ori, în rest a fost treaba mea ). M-am trezit noaptea de fiecare data la ei, pe fetita o schimbam, o duceam la alăptat, de multe ori o adormeam pe urma si doar apoi ma culcam. La băiat deja ma pricepeam mai bine, pana la 4 luni a fost in grija mea noaptea, ajungea la soție doar sa îl alăpteze de cele mai multe ori.
Ca și bani: când era angajata și ea, câștigăm de vreo 5 ori mai mult. Acum doar eu sunt angajat, am decis ca ea sa mai stea puțin acasă, pentru a nu plăti bone iar noi sa lucram pentru banii lor. Nu prea suntem de acord nici cu after school daca putem altfel, vrem sa ne creștem noi copii, nu alții (nu zic ca toată lumea poate și nu am nicio problema cu cei care nu au alta posibilitate. Am doar cu cei care au posibilitatea de a avea grija de copii și nu o fac ).