De obicei, susțin în fiecare an SMURD-ul. Dar cred că am ajutat destul în direcția asta, iar SMURD o duce zic eu, destul de bine, mai ales după ultimele comedii cu bășescu și domnul Raed Arafat.

Ca părinte, nu îți faci timp să te gândești la ceva atât de groaznic precum autismul. Măcar din superstiție și tot nu o faci, vrei, crezi, speri, urli în tine că ție, copilului tău, nu i se poate întâmpla așa ceva.

Imaginați-vă un zid. Între voi și copilul vostru. El e prins în interior, iar voi sunteț închiși pe dinafară, fără puterea de a ajunge la el.
Și mai imaginați-vă și că există tratament pentru așa ceva. Doar că statul rromân nu recunoaște această boală. Ba mai mult, nomenclatorul de meserii al rromâniei nu recunoaște existența medicilor specialiști în tratarea acestei boli.

Autism.ro. Găsiți acolo detalii despre ce și cum trebuie să faceți.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

14 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    dat deja la o casa de copii. Mia’s children e asociatia

  2. Cum adică statul român nu recunoaște această boală? În ce sens? Nu are cum să nu recunoască această boală. Poate ai vrut să spui altceva. 🙂
    Medicii specialiști în tratarea autismului pot fi psihiatrii, psihologii, care se pot specializa în această direcție. Nu cred că trebuie un medic specializat doar pentru autism.

    • #3

      ex-silentio » pentru copii, tratamentele sunt gratuite. nu si la autism. sunt convins ca nu trebuie medic specializat in autism, nici de chirurgi specializati nu avem nevoie, ce mi-e piciorul, ce mi-e inima

    • Am înțeles ce e cu gratuitatea, dar exemplul tău e greșit. Avem medici cardiologi. Nu cred că avem și medici specializați în insuficiență cardiacă, în cardiopatie ischemică, etc. (dacă avem și eu nu știam, îmi cer scuze) Din moment ce autismul este în DSM, cam este clar cine se ocupă de el.

    • #5

      ex-silentio » ai sa fii uimit, avem, dar nu asta e ideea, ci faptul ca nu e considerata o boala grava, care necesita tratamente costisitoare

  3. Da! Daca as avea ceva de impozitat, fara indoiala as alege cauza asta, pentru ca mi se pare tragica si recuperabila in acelasi timp.

  4. #7

    stii ce e ciudat?… ca in conditiile astea ( copii autisti fara tratament, copii parasiti de parinti, copii cu diverse afectiuni grave etc) eu am primit deja 2 emailuri care ma indemnau sa donez 2% pentru cainii comunitari… WTF

  5. Din cate stiu eu autismul nu e tratabil, ci doar atenuabil. Am un coleg care are ghinionul ca unul din copii lui sa fie autist, si cu toata sustinerea financiara din partea guvernului (si vb de tratamente de cate 3 – 4 luni prin elvetia si alte centre specializate din lume) nu a reusit mare lucru. Oricum consider ca banii virati pentru ajutorarea altei fiinte umane sunt mult mai bine investiti decat orice alta optiune.

    • Depistat din vreme si investit mult – ca timp si bani – poti spera la o apropiere de o viata normala. Conteaza foarte mult fiecare caz in parte, pentru ca nu exista doua persoane cu autism care sa se manifeste FIX la fel si care sa evolueze ori sa involueze FIX la fel.
      Fara a incerca sa-mi fac publicitate pe o tema atat de delicata, voi face trimitere, totusi, spre un link de pe blogul meu. saptepietre.ro/2011/04/copiii-cu-autism-intr-o-societate-autista.html
      Este vorba despre o farama din experienta de a lucra cu un copilas special si de niste reactii care ar trebui sa ne puna in garda. E un minim din ceea ce ar trebui sa stim despre autism.
      Daca nu ati donat inca cei 2%, acum e momentul!

  6. Ar trebui sa vina cineva dintre blogger sa fie prim-ministru sau macar presedinte sa se vada cata presiune este la nivelul ala. Suntem o tara in care mai mult ne plangem de mila ca nu avem ca nu facem, dar nici nu facem demersurile necesare pentru a indrepta acest lucru. Ne deranjeaza ceva scriem pe blog sau orice altceva decat sa trimitem o scrisoare la minister in fiecare zi din saptamana pana cineva de acolo se responsabilizeaza si isi face treaba.

  7. #11

    Laudabil! De apreciat, de urmat.

    nu dureaza decat 3 min:
    www.youtube.com/watch?v=tq3Aomjwj80

  8. #12

    Din pacate sunt de acord ca este o boala grava, dar de asemenea este o boala incurabila si eu personal as dona acei 2% unei asociatii/organizatii care chiar poate ajuta o categorie de oameni intr-un fel. Pentru acesti copii, cu tot regretul, nu se poate face mare lucru. Toate acele terapii ABA dau niste rezultate extrem de modeste. Sigur, este laudabil ca parintii sa incerce si sa fie optimisti, sunt situatii in care boala se poate manifesta incomplet, dar realitatea spune ca de multe ori sansele de a duce o viata macar aproape de normal sunt minime… Mai bine s-ar investi in cercetari genetice care sa impiedice cumva sau macar sa prezica sansele de a da nastere unui copil cu astfel de probleme.

    • O sa ma abtin de la a interpreta comentariul tau, pentru ca atunci as intelege faptul ca, oricine nu are 100% sanse de recuperare dintr-o boala, trebuie lasat sa se stinga, fara pic de ajutor.
      Tot ce pot sa fac e sa te trimit spre cartea “Lasa-ma sa-ti aud glasul”, de Catherine Maurice. Doi din trei copii ai ei au fost diagnosticati cu autism si s-au vindecat, TOTAL!
      Acum, n-o sa fiu absurda, sa-mi fac iluzii ca toti copiii bolnaviori vor fi bine maine. Dar, stii cum sunt copiii astia, in prima faza? Complet in lumea lor! Fara a fi capabili sa exprime faptul ca vor un pahar cu apa, ori la baie, ori mancare… Prin urmare, parintii se zbat pentru a-i face, pe cat posibil, independenti. Pentru a fi capabili sa se descurce in viata si atunci cand mama si tata vor imbatrani/ muri. Conteaza enorm sa faci ceva, orice, iar un rezultat “extrem de moderat”, obtinut in saptamani si luni de chin, este privit ca pe o minune.
      Iti doresc ca nimeni dintre cei apropiati tie sa nu aiba nevoie de astfel de minuni si-ti mai doresc ca niciodata sa nu fii pus in postura de a-ti fi judecate meritele pentru a fi ajutat!

    • #14

      AM O FETITA DE 5 ANI SI 6 LUNI DIAGNOSTICATA CU AUTISM LA VARSTA DE 3 ANI IN PRIMUL AN LA GRADINITA.LOCUIM IN SPANIA ,PRIMESTE TERAPIE DE 3 ORI PE SAPTAMANA CATE 1 ORA.MERGE LA GRADINITA NORMALA ,A INVATAT SA SCRIE, SA CITEASCA ,SA ADUNE SI SA SCADA.LA INCEPUT NU FACEA DECAT SA PLANGA .NU STIA SA VORBEASCA (PRIMUL AN DE GRADINITA DE 2 ORI PE SAPTAMANA CATE O ORA VENEA O LOGOPEDA LA EA IN CLASA).CU AJUTOR ACESTI COPIII SE POT RECUPERA ,POATE NU DE TOT DAR CAT DE CAT SA FIE INDEPENDENTI.EU VAD REZULTATELE LA FETITA MEA.
      .