Contul meu
Am o scandura din lemn masiv, care cântărește 100 de kile, de care vreau să scap. Am scos-o la ușă, dar administratorul face scandal să o iau de acolo. Cum să fac, că nu am nici unde să o duc, că nu intră în ghenă.
Gata, știu, o donez pe internet și fac și o faptă bună.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
E super având în vedere cât de scump e lemul acum :)) plus mai are și vreo 3 bucăți de fer pe acolo. Io zic ca putea și vinde dacă vroia :))
NOU
Placi aglomerate furniruite, nu lemn.
NOU
Mi se pare incredibil, am tot văzut gunoaie aruncate, lăsate aiurea în ideea că cineva nevoiaș le va lua.
Bucata aia de lemn nu-i bună nici de pus pe foc la ce fum ar scoate lacul ăla vechi.
NOU
Sunt sute de case in Bucuresti care se incalzesc cu resturi din astea de mobilier. Dorel care vine si iti ridica mobila veche contra cost se duce apoi si o vinde celor care o vor pune pe foc sa se incalzeasca. Ma indoiesc ca le pasa foarte mult de poluare.
NOU
Destinația cuier cu peronul pe partea stânga.
NOU
Lemnul ala are o textura f misto si arata bine si cum e imbinat. Pt un DIY-er acolo sunt cam 2 masute de cafea sau chiar un blat de masa mai mare care ar arata in mare fel dupa indepartarea lacului si pregatirea corecta a lemnului (rebaituit+relacuit), eventual ars putin pe margini si cu niste mici reparatii cu epoxy colorat. Mai pe hipstereala asa. Am vazut chestii mai naspa facute din lemn d-asta recuperat.
NOU
SI eu am comentat cand cineva “dona” niste geam spart. SI la fel mi s-a raspuns, ca le iau pentru proiecte DIY, arta, etc.
NOU
Ala e placaj furniruit. Mobila românească din anii 70. E o mizerie oribila.
NOU
Nu e chiar mizerie pentru cine știe ce să facă cu așa ceva. Mobila a fost făcută ieftin atunci în anii ’70, îmbinari cu șuruburi subțiri, gauri făcute pe graba, etc. Are soacră-mea așa ceva, mă tot chinui să-i repar ușile și balamalele. Materialul e bun, e un MDF de densitate mare, cu mult clei, furniruit și lăcuit, foarte bun pentru reprelucrat și îmbinat. A trecut proba timpului, nu se mai curbează. Se poate face spre exemplu corp de bibliotecă pe dimensiuni specifice, măsuță de cafea (blatul), diverse chestii. E material bun de hobby, dar necesita scule, fierăstrău circular măcar de mînă, eventual o rindea electrică dacă vrei să scoți lacul sau un șlefuitor. Alt lac, lazura, etc.
Omul nu-l scoate la vînzare că știe valoarea, ii e lene să-l ducă la gunoi.
Someone’s garbage might be someone else’s gold.
NOU
Si eu am avut cativa saci de moloz de cand am spart niste pereti. Un DIY-er talentat putea sa reconstruiasca din nou peretele la el in casa. Trebuia doar sa vina sa ia sacii…
NOU
Nevasta-mea e obsedata de Freecycle de la o vreme (de vreo 2 ani aproape).
O data la cateva luni merge prin Bucuresti si imi aduce acasa toate cacaturile si rupturile altora, ca sa aiba ce pisha pisicile.
Fotolii, scaune, masute de pe vremea lui Pazvante.
Cica “lasa baby ca le reconditionam”.
Chestia e ca si reconditionate tot ca pula arata pentru ca nu poti face din cacat bici.
“Eh, nu ai tu ochi de artist”. Mars ma.
Freecycle asta devine ceva fenomen de genul telenovelelor, profund nociv casniciilor si relatiilor in general.
NOU
bine, nu ai ochi de artist, aia e adevarat…:))))
NOU
Daca vezi printre cacaturile alea o vioara pe care scrie Stradivarius nu o pune pe foc, o sa imi multumesti mai tarziu!
NOU
*nu mai adunati gunoaie!
nevasta-mea nu aduce, dar nici nu duce!
NOU
În apartamentul unde stă fiică-mea în chirie sunt câteva piese de mobilier vechi. Bă, nene, nu am văzut în viaţa mea aşa ceva. nu sunt expert dar par a fi făcute din lemn masiv pentru că este sculptat. Are un fel de comodă care la prima vedere are cel puţin 300 de kile şi chiar dacă ar vrea să o scoată cineva de acolo întreagă nu prea văd cum. Mai are o bibliotecă plină cu cărţi vechi şi o oglindă masivă atârnată pe juma de perete şi parcă şi ceva fotolii. Propietara, care din ce am înţeles este moştenitoarea apartamentului este plecată în Franţa de mulţi ani şi pare că nu prea o interesează de soarta chestiilor de pe acolo care, după părerea mea, nu ar avea ce să caute într-un apartament.
NOU
Chiar azi dimineata am azut pe un grup de facebook cum cineva pusese un carucior din anii ’80 gen landou care arata jerpelit in ultimul hal. Cel putin 5 dudui s-au oferit sa il cumpere si alte cateva comentau extaziate. Mie mi s-a parut un gunoi, dar sunt persoane preocupate de DIY carora le plac lucrurile astea.
NOU
Las’ ca le cearta barbatul acasa cand vad landoul.
NOU
acum 15-20 de ani am dat pe bani mobilier de nivelul asta!
NOU
Sint două curente de căcat care se împletesc in Ro. Primul e ăla cu nu aruncam nimic ca sigur o sa mai fie bun la ceva. E izvorât din lipsa cronica din comunism și foarte mulți din cei 40+ sunt loviți de asta. Chiar daca au prins puțin din comunism anii 90 si. Ei au văzut la părinți au fost definitorii in modelarea mentalității lor. De asta consider ca mulți nu sunt atat de parsivi în gândire si nu vad ce donează va pe ceva care e gunoi. Celălalt curent e dat de Vest si împins tare pe YouTube si TV. Hai sa recondiționăm, dam lucrurilor o nouă viață mai putina poluare, hoby, etc. Lumea uită ca aici nu e USA sau UK si au fost 50 de ani de comunism care au însemnat producție în masă a unor lucruri de căcat. In plus ce a fost de valoare înainte de comuniști a cam fost distrus lumea neintelegand valoarea fie a fost nevoită să tragă de lucrurile alea până nu au mai fost bune de nimic. Mai pui si lipsa mentenanței la români și ramura asta de a da o nouă viață obiectelor vechi ar trebui interzisă prin lege!
NOU
Tocmai am aruncat un PS2, un DVD player, multe cabluri AV si USB mini, un receptor de satelit SD, un PDA cu Windows CE si iGO 2008 si alte acareturi electronice depasite si nefolosite de ~10 ani.
M-A DURUT INIMA.
NOU
E aproximativ 100 de lei un fierastrau pendular si in 10-15 minute ai rezolvat placa aia de lemn. O faci bucati si intra la ghena sau la coltul blocului. Garantat le ia cineva de acolo! Fierastraul il pastrezi si il folosesti la dulapuri sau alte chestii pentru donat.
NOU
Nici mort nu aş mai băga aşa ceva în casă. Am amintiri nu tocmai plăcute cu mobila alor mei, Topliţa parcă-i zicea, pe care se vedea orice fir de praf sau de degete. Ai de plm cât am şters la ea cu vată îmbibată cu sloboz de ăla de mobilă. Mai bine bat zece cuie în perete decât un cuier ca ăla.
Pe de altă parte, ai mei s-au cărăbănit cu tot mobila lor din anii 80 la casa lor de la ţară pe care am vândut-o cu tot cu mobilă şi cred că şi acum este ca acum 40 de ani.
NOU
Eu am o cabana in Ardeal și am folosit de multe ori lemn recuperat pentru diverse proiecte. Daca ai un astfel de hobby ar putea fi un proiect interesant. Vad o viitoare masa acolo.
NOU
Mama are și acum o masă ovală, masivă, pe care au cumpărat-o bunicii sau străbunicii de la boierul local, precum și un dulap sculptat.
Nu mai au toată mobila, un dulap este la matușa mea (sora tatălui meu), cred că i-a fost dat zestre, alte piese nu mai știu unde au ajuns..
Dulapul arată decent, nimic de zis, dar masa arată superb, mai bine ca una nouă.
Știu un moș care și acum regretă, după mai mult de 40 de ani, discurile acelea de gramofon sau patefon având desenat un cățel în fața unei pâlnii de patefon sau gramofon pe care în copilărie le-a găsit și le-a folosit ca frisbee, încântat de cum se sparg.
Mai erau multe comori acolo, pe care acel copil le-a stricat atunci împreună cu fratele lui și nepotul proprietarei lucrurilor.
Parcă a fost ieri, așa bine îmi amintesc unele detalii, altele au fost uitate.
NOU
His Master’s Voice, așa se cheamă casa de discuri care avea logo-ul cu cățelul și gramofonul. Britanici erau, au apărut pe piață cu ceva ani înainte ca noi să vrem pământ pentru a ne mai pune între degete :))
NOU
aceasta formulare…:)))
NOU
N-am găsit altă rimă 🙂 Știu, mă duc la Vințu de Jos :))
NOU
Idem. 🙁
NOU
bunicii mei au stat in chirie la unii de aveau “spatiu excedentar”. Astia de regreta comunismul ar fi bine sa caute sa vada ce inseamna asta.
Ea era o frumoasa de 1,60 si 100+ kg, probleme cu glanda care nu a lucrat o zi in viata ei, dar avea o casa, parter + etaj, undeva la 1000+ mp teren pe Valea Tei din Schei Brasov. Avea loc de baie in apartamentul de sus, instalatia facuta, dar a preferat sa pastreze buda din curte, sa nu traga apa calda ca na si la lighean e bine.
Si asta s-o maritat cu unu Costel (numele e chiar asta, nu ii ascund identitatea ca s-a dus de ceva timp).
Si astia doi au trait vreo 20 de ani vanzand ce aveau prin casa.
Mobila de lemn de trandafir, sculptata, picturi de Aman si Grigorescu, bijuteri si altele.
mai spre sfarsit, dupa revolutie, ca sa aiba caldura au pus pe foc niste noptiere si masute de erau dantela in lemn.
Ce vreau sa spun de fapt. Aia era mobila de plangeai langa ea, calitate, valoare.
Cuierul asta e un cacat cu crengi din care DIY wanna be cred ca fac kkt bici.
In alta orine de idei, am o canapea de 4 locuri pe care nu o arunc ca mi-e rusine ca o vad oamenii la gunoi
NOU
Hai ma, ca aia n-au lampi cu UV sa vada ce ai facut tu pe canapea… Cu ochiul liber nu se vede, arunc-o cu incredere!
NOU
Eu am intrebat odata pe un grup daca e vreun serviciu oferit de salubritate care sa-mi ridice si mie o saltea pe care tocmai o schimbasem. In 5 minute s-a umplut postarea aia ca de ce nu o donez in loc sa o arunc? Inclusiv cu de alde “sefu imi dai 80 lei si te scap eu de ea”.
Cred ca de aia se si doneaza orice, exista cerere si interes.
NOU
oare ce comentarii ar fi fost daca puneai si un link?
NOU
La un simplu search pe google: debarasare-transport.ro/
NOU
E foarte scump transportul , mai scump decat mobila in sine. Eu am vrut sa cumpar niste mobila de la o firma de mobila second hand, voiam sa o vopsesc si sa o folosesc ca spatiu de depozitare, pai nu asigurau transport, si transportul separat la o firma de transport era mai scump decat mobila aia, plus ca aveam niste acareturi , la care n-am renuntat nici acum pentru ca aia batrani au impresia ca cine stie ce valoare are – un sifonier nefinisat de pe timpuri de se agata hainele in el, prost compartimentat si degradat, o masa vintage cu un picior rupt, un pat cu arcuri rupte si ar mai fi. Ei bine, si pe astea le-as fi dat, desi pretul transportulu im ise pare astronomic, dar nah, m-am lovit de opozitia astora batrani.
Oare nu exista nicio posibilitate de program rabla mobila (in afara de ikea, care accepta numai produse de-ale lor). Sau firme second hand mobila care sa asigure si transport? Mobila second hand , cu tot cu transport, devine mai scumpa decat aia noua.