Despre secesiunea Cataloniei, idei nespuse pe nicăieri

Articol scris de Constantin Zamfir, caruia tin sa ii multumesc pentru efortul depus si pentru un articol extraordinar.

Um mic preambul

În opinia mea și a multor spanioli, independența Cataloniei este o temă falsă, aruncată pe scena politică de un grup de politicieni catalani corupți și demagogi, care nu ezită să provoace haos propria țară pentru a scăpa de problemele pe care le au cu justiția.

O scurtă istorie

Am considerat util să spun mai intâi câteva lucruri despre istoria Cataloniei, ca sa ințelegem mai bine ce se petrece acum în această regiune.

Contrar a ceea ce susțin astăzi naționaliștii catalani, relațiile dintre Catalonia și restul Spaniei au fost de-a lungul timpului normale, fără mari convulsii. La urma urmei, singurul lucru care ii diferențiază pe catalani de restul spaniolilor este limba. Dar asta nu este o excepție în Spania, unde se vorbesc spaniola, galiciana, basca, occitana, în afară de numeroase dialecte.

Catalonia ca entitate politică a aparut pe la sfarșitul secolului al X-lea cand unul dintre conții de Barcelona a refuzat să mai fie vasal unuia dintre urmașii lui Carol cel Mare, pe motiv că acesta nu l-a ajutat în cazul unui atac al musulmanilor. În 1137 pe teritoriul Spaniei a fost creat Regatul Aragonului, prin căsătoria dintre Petronilla de Aragon și Ramon Berenguer al IV-lea conte de Barcelona. Astfel, Catalonia a devenit parte a noului regat, însă și-a păstrat drepturile tradiționale și parlamentare. Primele tensiuni între catalani și spanioli apar de abia în secolul al XVII-lea cand au loc o serie de revolte ale catalanilor împotriva taxelor și impozitelor instituite de Filip al V-lea. Regiunea Catalonia se declară pentru puțin timp republică sub protecția francezilor, dar revolta va fi rapid înfrântă de către trupele spaniole. La începutul veacului urmator are loc războiul de succesiune pentru tronul Spaniei. Pentru tron se luptă Carol de Habsburg cu Filip al IV-lea de Bourbon. În mod neinspirat, catalanii il susțin pe austriac, care pierde partida. Barcelona este asediată de trupele franco-spaniole și nevoită să capituleze după 14 luni de asediu. Drept represalii, Filip le anulează catalanilor drepturile parlamentare și anumite privilegii fiscale. Ziua căderii Barcelonei, 11 septembrie, este din 1886 zi națională în Catalonia. De ce să sarbatorești o înfrângere și nu o victorie, nu am înțeles niciodată…

Primele semne ale unei renașteri culturale, dar și politice, a Cataloniei, apar pe la începutul secolului al XIX-lea fiind încurajate și de romantismul ce devenise și el o modă. Lucrurile vor evolua însă destul de lent în Catalonia, oamenii politici catalani fiind implicați, ca alți spanioli, în conflicte interne sângeroase care au macinat Spania de-a lungul întregului secol al XIX-lea. Catalonia se dezvoltă tot mai mult, așa că la începutul secolului al XX-lea este practic cea mai industrializată și dezvoltată regiune a Spaniei. Apar și câteva partide politice catalane, fără prea mare impact, deoarece se ceartă tot timpul între ele. În 1919 Catalonia capătă o autonomie limitată. În 1931 Spania devine republică iar în Catalonia este creat un guvern autonom (Generalitat) condus la acel moment de forțele politice de stânga. În anii 1920 apar mai multe partide naționaliste catalane care la un moment dat se vor uni și vor forma Esquerra Republicana de Catalunya, partid ce există și astăzi. În 1934, preşedintele Generalitat (guvernul autonom catalan) Lluis Companys a proclamat un „Stat Catalan” în cadrul „Republicii Federale Spaniole“. Nesusţinut de nimeni, a rezistat „şase sau şapte ore, apoi s-a predat autorităților“ care îl vor aresta și condamna la 30 de ani de închisoare. În 1936, este însă eliberat de către noul guvern de stânga al Frontului Popular (Lluis Companys va fi asasinat în 1940 de oamenii lui Franco).

În 1936 în Spania izbucnește războiul civil. Catalonia a fost un bastion puternic al anarho-sindicalismului și al comunismului și s-a opus cu înverșunare lui Franco. După victorie, Franco se răzbună pe catalani, interzicând limba catalană și suprimând autonomia provinciei. Dictatura lui Franco se erodează în timp, ”șurubul” persecuțiilor slăbește parțial și atmosfera se detensioneaza. Practic, în deceniul 1965-1975, lumea aștepta plictisită (cu excepția bascilor din E.T.A.) dispariția dictatorului tot mai decrepit. Merce Rodoreda, considerată cea mai mare scriitoare catalană, se întoarce în 1973 din exil, stabilindu-se în Catalonia, deși în timpul războiului civil lucrase în cadrul Comisariatului de propagandă al „Generalitat”.

Catalonia începe să cunoască iar o perioadă de prosperitate în anii 1960, atrăgând mână de lucru din alte zone ale Spaniei. Numeroși spanioli din afara Cataloniei se stabilesc în regiune, alterând în mod ireversibil echilibrul demografic al zonei. Nu a fost o politică deliberată a guvernului de la Madrid, pur și simplu, oamenii mergeau unde găseau de lucru.

În 1977, după moartea lui Franco și restaurarea democrației (și a monarhiei) Catalonia își recapătă autonomia în Spania, fiind reînființat guvernul său autonom (Generalitat). Un an mai tîrziu, are loc un referendum în urma căruia este aprobată noua Constituție a țării. Aceasta recunoaște existența unor comunități nationale distincte cărora le asigură un statut de autonomie (articolul 2 al Constituției) incluzând Parlament și guvern local. Catalanii participă în număr mare la referendum și îl aprobă cu o largă majoritate. Anul următor, catalana devine a doua limbă oficială în Spania, după spaniolă.

Mai aproape de zilele noastre

În Catalonia scena politică a fost dominată multă vreme de către gruparea Convergentia Democratica de Catalunya de centru-dreapta, care era de fapt o alianță de partide catalane. Această grupare va domina Catalonia din 1980 până în 2003 sub conducerea lui Jordi Pujol. Gruparea pierde puterea în 2003 în favoarea socialiștilor care o vor deține până în 2010. În acest an Convergencia câștigă din nou alegerile, fără a avea însă o majoritate absolută în Parlamentul catalan. Ca să se mențină la putere, face alianțe cu socialiștii, apoi cu Partidul Popular, lucru ce îi va eroda serios popularitatea. Între 2009-2011 grupări naționaliste periferice catalane încearcă în repetate rânduri să voteze simbolic în cadrul Parlamentului catalan independența Cataloniei. În iulie 2010, Curtea Constituţională de la Madrid hotărăşte că nu există niciun fundament legal pentru a recunoaşte Catalonia drept naţiune în afara Spaniei. Un an mai tîrziu, începe circul.

Avem o problemă: ne caută jutiția. Cum o rezolvăm?

Grav afectată de criza economică, Catalonia are nevoie de bani ca să se refacă. Așa că guvernul de la Barcelona îi cere guvernului de la Madrid un ajutor financiar în valoare de 5 miliarde de euro. Madridul răspunde simplu: „nu avem bani!”. Replica guvernului de la Barcelona (dominat de Convergencia) este: „nu ne dați bani? Atunci ne declarăm independenți!” Liderul guvernului catalan era atunci Artur Mas, un economist convertit la nationalism. În septembrie 2012 Artur Mas ține un discurs virulent în Parlamentul catalan în care cere dreptul catalanilor la autodeterminare. Sunt mobilizați sute de mii de oameni care ies în stradă. Mas îi mințea pe oameni că o Catalonie independentă va fi primită imediat în Uniunea Europeană. Referendumul are un rol exclusiv consulativ. Sunt prezenți la urne circa 37-40% din cetățenii cu drept de vot care votează într-o proporție covârșitoare (80%) pentru secesiune. Sunt convocate alegeri în Catalonia, Mas sperând să obțină majoritatea absolută cu sprijinul căruia să declare apoi independența. Dar coaliția separatistă nu obține decât 44% din voturi. Cu toate acestea, din cauza legii electorale defectuoase, deține majoritatea în Parlament. Legea electorală din Catalonia face ca provinciile mai slab dezvoltate și puternic naționaliste (Lleida și Girona) să trimită în Parlamentul regional mai mulți deputați comparativ cu numărul de locuitori decât provinciile puternic industrializate (Barcelona si Tarragona). Astfel, pentru un scaun de deputat, în Barcelona sunt necesare 48.500 de voturi iar în Lleida 20.900 voturi. O lege absolut tâmpită care va permite repetarea acestui scenariu și în 2017.

În 12 decembrie 2013 Artur Mas anunță ținerea unui referendum pentru independența Cataloniei pe data de 9 noiembrie 2014. În aprilie 2014 el prezintă această propunere Parlamentului spaniol de la Madrid, care o respinge însă categoric, cu 299 de voturi „împotrivă” și doar 47 „pentru”. Asta pentru că propunerea lui Mas (susținut de 5 partide catalane) încălca brutal Constituția Spaniei care prevede că un referendum privind suveranitatea trebuie ținut la nivel național, nu doar regional. De ce a insistat Artur Mas pentru referendumul privind independența? Simplu: băiatul furase ceva bani și văzuse că justiția spaniolă începe să se apropie periculos de mult de el. Artur Mas a fost acuzat de deturnare de fonduri și abuz de putere, procesul soldându-se în primă instnță cu condamnarea lui Mas la interzicerea unor drepturi civile (nu are voie timp de 10 ani să fie ales în vreo funcție publică) și o amendă de 36.500 de euro. Nu era primul politician catalan cercetat de justiția spaniolă. Veteranul Jordi Pujol a fost și el acuzat de deturnare și spălare de bani. El a recunoscut în fața justiției că a ţinut secrete conturi bancare, cu bani nedeclaraţi, timp de zeci de ani.

Sursa: www.thelocal.es/20151231/former-catalan-chief-summoned-for-questioning-over-alleged-money-laundering și aici:

www.mediafax.ro/externe/liderul-istoric-catalan-jordi-pujol-inculpat-pentru-frauda-fiscala-13727695

en.wikipedia.org/wiki/Jordi_Pujol

În 2014 poliţia l-a reţinut pe un fost primar al partidului din oraşului El Vendrell pentru că ar fi luat mită în schimbul unor contracte de lucrări publice.

Tot în 2014 Curtea Constituţională a Spaniei hotărăşte că decizia luată de Artur Mas privind referendumul este neconstituţională. În ciuda deciziei Curții Constituţionale, Artur Mas organizează un vot informal – aproximativ două milioane din 5,4 milioane de alegători au votat. În 2015 Artur Mas cheamă din nou oamenii la vot. În noiembrie, Parlamentul catalan adoptă o rezoluţie prin care susţine independenţa, rezoluţie care va fi anulată de către Curtea Constituţională spaniolă două luni mai târziu. În toamna lui 2015, alt politician catalan este arestat pentru corupție. E vorba de Andreu Viloca, trezorierul partidului care se afla la putere. Artur Mas califică acțiunea justiții spaniole drept „vânătoare de vrăjitoare”. Acțiunea de curățare a corupției din rândul politicienilor catalani continuă și astăzi, când, de exemplu, la începutul anului a fost arestat un deputat din Lleida, acuzat de corupție.

Sursa: www.lavanguardia.com/politica/20181002/452139986475/operacion-boreas-detenido-presidente-diputacion-lleida-corrupcion-cdc.html

În Barcelona, consilierii municipali pretindeau un comision de 4% din costul lucrărilor efectuate de firmele de construcție pentru a le atribui lucrări publice. Directorul Jordi Motull a recunoscut că acești bani ajungeau în vistieria partidului Convergentia Democratica de Catalunya. Distracția începuse înc din 2005 și a luat sfârșit de abia în martie 2017 când a intervenit până la urmă justiția.

Sursa: www.larazon.es/espana/montull-dice-que-las-comisiones-subieron-al-4-porque-cdc-queria-mas-dinero-ME14674109

În 2016 la conducerea guvernului regional vine Carles Puigdemont, care, un an mai târziu cheamă oamenii să voteze independenţa Cataloniei, la 1 octombrie 2017.

Apare Carles Puigdemont.

Dacă Artur Mas era doar un veleitar mincinos care și-a băgat și el degetele puțin în borcanul cu miere, soțul doamnei Marcela Topor este din alt aluat, mult mai rău, din păcate. Ideolog al terorismului, hoț, laș, perfid, e omul care a încercat din răsputeri să arunce în haos Catalonia și întreaga Spanie si parțial, a și reușit. Născut într-un sătuc catalan obscur, în familia unui patiser, a urmat Facultatea de Jurnalism intrând în politică la începutul anilor 1990. A activat în cadrul „Convergenței Democratice Catalane” ajungând în deputat în Parlamentul catalan, reprezentând orașul Girona. Candidează la funcția de primar al Gironei în 2007 dar pierde alegerile. Reușește însă să le cîștige în 2011. Văzându-se la putere, începe să comită ilegalități. Deja, în 2012 a fost denunțat de către Avocatul Poporului că ar fi alocat bani publici pentru contractarea de trenuri speciale de la Renfe (CFR-ul spaniolilor) cu ocazia celebrării manifestației <>, iar în 2015 a fost investigat de către Procuratura Audienței Naționale pentru suportul dat de către primăria din Girona pentru declarația începutului procesului de independență al Cataloniei, de către Parlamentul Cataloniei (discursul lui Artur Mas din decembrie 2013, care era ilegal). Am spus că Puigdemont a fost teoretician al terorismului. Mai exact, el a fost unul dintre ideologii unei obscure grupări teroriste catalane intitulată Terra Lliure („Pământ Liber” în limba catalană) care a activat între 1978 și 1989 când a fost destrămată de acțiunile în forță ale autorităților spaniole. Gruparea poate candida cu succes la titlul de „cel mai prost grup terorist din istorie” dintre cele 5 persoane pe care a reușit să le ucidă în decursul activității sale, 4 erau din propria organizație….Puigdemont a fost ideologul lor, iar în 1992 a organizat manifestații în sprijinul membrilor organizației arestați de poliția spaniolă. În 1995, după ce poliția spaniolă reușuise să aresteze 40 de membri ai organizației acestor stupizi amatori, Terra Lliure se auto-dizolvă. O parte dintre ei vor intra în partidul ERC (Esquerra Republicana de Catalunya-Stânga Republicană din Catalonia) unul dintre cele 3 partide secesioniste de astăzi. Celelalte două sunt Junts per Catalunya (”Împreună pentru Catalonia” ) și Candidatura d’Unitat Popular de extremă stânga.

Câștigând alegerile în vara lui 2015 în fruntea unei coaliți secesioniste numite Convergencia y Unio Puigdemont se aliază cu partidul comunist CUP și este numit președinte al Generalitat de către Parlament în 10 ianuarie 2016. Imediat, începe campania pentru un referendum în favoarea secesiunii Cataloniei. Acest referendum, pe care Puigdemont și acoliții săi doresc să îl organizeze, este ilegal. Constituția Spaniei prevede că trebuie organizat o consultare publică în toată țara dacă o regiune vrea să se desprindă de Spania. Lucru absolut normal, deoarece, daca pleacă o parte din țară, toți cetățenii acelei țări sunt afectați.

Să revenim în actualitate

La 1 octombrie 2017, în ciuda avertismentelor repetate ale guvernului spaniol și a hotărârilor Curții Constituționale a Spaniei, Puigdemont și gașca sa organizează referendumul. Participă 42% din populație care votează în proporțir de 93% în favoarea secesiunii. Toată lumea a văzut la televizor incidentele dintre catalani și Guardia Civil spaniolă. Trebuie să fac două remarci: spre deosebire de jandarmeria dâmbovițeană, cei din Guardia Civil nu au lovit decât persoane care le barau accesul către secțiile de vot ilegale și persoanele care nu doreau să părăsească acele secții de vot ilegale. Organizarea referendumului a fost un circ: votanții au venit cu buletinele de vot scoase la imprimantă acasă, au votat de câte ori au vrut, au introdus în urne câte voturi au dorit, nu a verificat nicio persoană obiectivă numărătoarea voturilor făcută de secesioniști, pragul de participare a fost coborît în mod repetat pană la 30% și nu au existat observatori internaționali. Și ar mai fi intervenția celor din Mossos d Esquadra poliția locală catalană, care s-a opus celor din Guardia Civil. Acțiune lăudabilă poate, dar ilegală, motiv pentru care șeful Mossos este arestat și riscă o pedeapsă de 30 de ani de închisoare pentru trădare.

La 27 octombrie 2017 Parlamentul Cataloniei votează (prin vot secret) independența regiunii și proclamarea unei republici. (52 de membrii ai partideor de opoziție au părăsit sala în semn de protest, înaintea votării). La doar câteva ore, Senatul Spaniei anunță suspendarea autonomiei Cataloniei (în baza articolului 155 din Constituție) iar prim ministru spaniol Mariano Rajoy dizolvă parlamentul catalan și anunță alegeri în Catalonia pentru 21 decembrie. Și cu declarația de independență a fost un adevărat circ. Carme Forcadell, o lideră secesionistă arestată, a afirmat mai târziu în fața judecatorului Pablo Llarena că „ea nu a proclamat nimic, doar a citit o declarație care a fost simbolică, fără efecte juridice sau practice…nu am proclamat nimic domnule judecator” și-a incheiat ea pledoaria. By the way, Forcadell a spus că nu a studiat înainte ce i-au dat să citească (proclamația) și nu știa exact ce conține aceasta. Procurorul general a ironizat-o întrebând-o: „dacă se propune în Parlament legalizarea sclaviei, ești de acord?” „Nu, pentru că se încalcă drepturile omului” a spus Forcadell. „Păi de unde știi că se încalcă drepturile omului dacă nu citești propunerea înainte?”

Sursa: www.lavanguardia.com/politica/20180208/44626946967/carme-forcadell-roger-torrent-audio-tribunal-supremo.html?utm_source=newsletters&utm_medium=email&utm_campaign=claves-de-la-tarde&utm_term=20180208&utm_content=forcadell-afirmo-ante-el-juez-que-%22no-proclamo-nada%22-y-recordo-que-torrent-le-pidio-que-leyera-la-declaracion-y-las-otras-noticias-del-dia

Și restul liderilor secesioniști s-au comportat lamentabil în fața justiției, negând în mod laș ceea ce făcuseră.

Puigdemont a fugit în străinătate, germanii l-au arestat pentru scurt timp, apoi i-au dat drumul, refuzând să îl extrădeze în Spania. Justiția spaniolă s-a mișcat rapid, arestând pe majoritatea liderilor secesioniști, conducători de partid sau ONG-uri care, în schimbul unor finanțări foarte generoase din partea guvernului local catalan, au făcut o propagandă deșănțată în favoarea secesiunii provinciei. În Catalonia s-au organizat apoi alegeri, câștigate din cauza sistemului electoral cu redistribuire de voturi, de care am amintit deja, de o coaliție de partide secesioniste. Deși la vot au fost 48% pro-separatism, în parlament aceștia ajung 52%, că așa-i sistemul… Circul a continuat, șefii Parlamentului catalan au fost doborâți precum popicele de către justiția spaniolă și băgați la inchisoare. Lucrurile nu s-au calmat nici acum, secesioniștii se ceartă între ei, îl insultă și îl amenință pe rege.

Cum a fost posibil?

Să recapitulăm puțin: o provincie bogată, căruia îi sunt respectate toate drepturile politice și culturale, decide brusc să părăsească statul spaniol. De ce? Pentru că o mână de politicieni demagogi și inconștienți, vor să fure în continuare în liniște. Cum a fost posibil acest lucru, cum a fost convinsă aproape jumătate din populația Cataloniei să voteze cu acești bandiți iresponsabili? Una din explicații ar fi propaganda deșănțată, minciunile fără scrupule care s-au difuzat în spațiul public, fără ca autoritățile de la Madrid să îi supere cu ceva pe cei care le propagau. Iată un exemplu. Puigdemont și gașca sa au subvenționat masiv mass media care a promovat în mod agresiv independența: ziarele Ara (proportional, cel mai subventionat ziar din Europa) si Rodés care au primit doar in acest an 548.000 de euro. Să ne înțelegem însă: ziarele sunt distribuite gratuit bibliotecilor publice, primăriilor și centrelor sportive. Separatiștii au sifonat în mod premeditat bani pe care i-au folosit pentru scopurile lor politice. Astfel, judecatorul Pablo Llarena a ordonat investigarea a 3 transferuri de fonduri trimise către 3 conturi bancare ale bancii BBVA (Banca Bilbao Vizcaya Argentaria S.A.) în valoare de 139.700 de euro, către „Delegația catalana de la U.E.”, adică lui Puigdemont și celorlalți separatiști fugiți la Bruxelles. Aceste plăti s-au făcut de către guvernul catalan eludându-se controlul Ministerului de Finanțe de la Madrid. Justiția spaniolă a fost informată de către serviciul juridic al băncii spaniole. Se pare că aceste transferuri au fost făcute între 21 septembrie și 10 octombrie 2017. Aceste deturnari de fonduri au fost mascate prin efectuarea unor plăți fictive către The Hague Centre for Strategic Studies (de două ori) și o dată către „la Delegación del Govern en Croacia”. Problema este că banii nu au ajuns acolo unde au pretins expeditorii că ajung (Institutul din Haga și delegația din Croația) îu perioada în care au fost trimiși, ci au fost folosiți în alte scopuri.

În luna mai a acestui an, în cursul unei operațiuni de mare amploare în Barcelona a poliției economice spaniole (Unidad de Delincuencia Económica y Fiscal) s-au efectuat percheziții la sediul Diputación de Barcelona (consiliul municipal al orașului) instituția fiind bănuită că a deturnat fonduri europene în valoare de minim două milioane de euro pentru a finanța mai multe ONG-uri catalane (Comités de Defensa de la República, Òmnium Cultural si ANC) care sprijină independența. Au fost arestate 20 de persoane, printre ei numărându-se și Francesc de Dalmases, deputat in Parlamentul catalan al partidului lui Puigdemont, Junts per Catalunya.

Sursa:

www.lavanguardia.com/politica/20180524/443795434076/udef-anticorrupcion-operacion-diputacion-barcelona-omnium-cultural-anc.html?utm_source=webpush&utm_medium=notification&utm_campaign=ultima_hora,politica&utm_content=ascienden_a_20_los_detenidos_en_la_macrooperacion_policial_en_catalunya_por_supuesto_desvio_de_fondos_para_el_%27proces%27&utm_term=20180524

Banii nu erau pentru ONG-urile favorabile indepedentiștilor, erau pentru oraș, dar municipalitatea le-a dat fondurile europene pentru a fi folosite in mod ilegal de către aceste ONG-uri. Suma este de două milioane de euro.

Sursa: www.lavanguardia.com/politica/20180524/443795434076/udef-anticorrupcion-operacion-diputacion-barcelona-omnium-cultural-anc.html

Urmașul lui Puigdemont la conducerea guvernului catalan, după ce soțul doamnei Marcela Topor a fugit ca un laș, Quim Torra, a făcut și el matrapazlâcuri. În luna iunie a acestui an Procuratura Generală și Guardia Civil au făcut mai multe percheziții la primăria din Girona (bastion al separatiștilor) unde investighează acuzatii de deturnare de fonduri legate de costul mărit artificial al apei în localitate. Ciordeala a început încă de pe timpul primarului socialist Quim Nadal și a continuat și pe timpul mandatului lui Carles Puigdemont (2011-2015).

În cadrul anchetei apare printre suspecți si Quim Torra bănuit că a achiziționat la un preț umflat pentru Stat, în perioada în care a fost director al unei companii municipale, o colecție de opere de artă (Fons Santos Torroella). Sursa: www.lavanguardia.com/politica/20180613/4581797452/operacion-anticorrupcion-girona-gestion-agua-publica.html?utm_source=webpush&utm_medium=notification&utm_campaign=ultima_hora,politica&utm_content=operacion_anticorrupcion_en_el_ayuntamiento_de_girona&utm_term=20180613

Implicarea Rusiei a fost masivă în susținerea prin mass media online a referendumului și a acțiunilor separatiștilor catalani. Iată doar câteva link-uri care demonstrează aceste lucruri:

– adevarul.ro/international/europa/propaganda-rusa-referendumul-catalonia-1_59d5e9125ab6550cb8d59bfe/index.html

– elpais.com/elpais/2017/09/28/inenglish/1506588970_026442.html

– elpais.com/elpais/2017/09/25/inenglish/1506323273_063367.html?rel=mas

–https://adevarul.ro/international/europa/guvernul-spaniol-cerceteaza-ipoteza-unui-amestec-rusiei-tulburarile-catalonia-premierul-rajoy-capitala-cataloniei-1_5a0801f15ab6550cb8134e79/index.html

elpais.com/elpais/2017/09/25/inenglish/1506339116_980655.html
Lupta pentru independență a inclus și episoade absolut scandaloase cum ar fi terorizarea copiilor celor din Guardia Civil și a profesorilor care îndrăznesc să predea limba spaniolă în Catalonia.

Procuratura spaniola a denunțat 9 profesori de la un liceu din Barcelona ( El Palau de Sant Andreu de la Barca) pentru că au jignit si umilit pe copii celor care erau in Guardia Civil. Profesorii i-au numit „bestii”și „animale” pe tații copiilor din Guardia Civil și, mai grav, i-au obligat pe respectivii copii să ridice mâna și au lăsat sa fie batjocoriți de colegii lor. Toți cei 9 profesori sunt acuzați de „discriminare pe motiv de naționalitate și rănirea demnității cetățenilor.”

Sursa:

www.lavanguardia.com/politica/20180423/442892533700/denuncia-nueve-profesores-humillar-hijos-guardias-civiles-1-o.html?utm_source=webpush&utm_medium=notification&utm_campaign=ultima_hora,politica&utm_content=la_fiscalia_denuncia_a_nueve_profesores_por_humillar_a_hijos_de_guardias_civiles_por_el_1-o&utm_term=20180423

Justiția spaniolă a pus sub acuzare un alt profesor de la El Palau de Sant Andreu de la Barca (Barcelona) pentru „discriminare pe motv de naționalitate și lipsă de integritate morală.” din cauza atitudinii avute față de copii celor din Guardia Civil. Un alt profesor și-a îndemnat elevii să facă grevă generală, a cerut apoi ca fiii celor din Guardia Civil să se identifice și le-a solicitat acestora să se prezinte la școală în zilele de grevă „transformând astfel copii polițiștilor în ținte ale respingerii și ostilității colegilor lor”. Alți 8 profesori de la această instituție de învățământ barceloneză sunt cercetați de justiția spaniolă pentru discriminare. În zilele de după referendum, profesorii i-au jignit și umilit pe copii numindu-i pe părinții lor „câini râăoși”, „animale”, „bestii care știu doar să bată” și „sălbatici”.

Sursa:

www.lavanguardia.com/politica/20180502/443186975598/juez-investiga-profesor-sant-andreu-de-la-barca-ies-el-palau.html?utm_source=newsletters&utm_medium=email&utm_campaign=claves-de-la-tarde&utm_term=20180502&utm_content=eta-anuncia-que-%22disuelve-por-completo-sus-estructuras%22-y-las-otras-notcias-del-dia

Ministerul Educației din Spania cercetează nu mai puțin de 50 de instituții de învățământ din Catalonia în care, în loc să se țină cursuri elevii au fost umiliți, discriminați sau obligați să asculte propaganda independistă. Ministerul oferă exemplul mamei unui copil care s-a plans că, imediat dupa referendum, în școala în care învață fiul ei, „în loc să se țină cursuri, s-a discutat despre mișcarea de independență”. Ministerul a declarat că unii părinți și-au manifestat nemulțumirea față de „utilizarea școlilor în folosul separatiștilor” și cer să se ia masuri împotriva acestor școli.

La minister au ajuns plângeri ale părinților care protestează împotriva faptului că s-au folosit actele ale copiilor ale caror date au fost trecute pe cererile de eliberare ale unor lideri separatiști (Jordi Sanchez și Jordi Turull) până la reclamații privitoare la „obligarea elevilor minori de a participa la proteste politice”.

Mama unui elev dintr-o școală din Barcelona spune că „profesorul a explicat la oră, că Spania fură din Catalonia și ca acest lucru este foarte rău”. „În plus, în clasă, profesorul a făcut urne de hartie și i-a învățat pe toți copiii să voteze DA”, adaugă reclamantul care crede că „școala nu este un loc pentru a insufla ura și ideologii politice copiilor cu vârste între 8 și 9 ani” .

Într-un alt caz, în localitatea L’Hospitalet de Llobregat, un profesor ar fi explicat elevilor săi că „cei care vorbesc limba spaniolă sunt cei slab educați și locuitorii din mahalale”. Ministerul si părinții elevilor acuză școlile de lipsa de reacție față de orele de îndoctrinare a minorilor. Astfel, tatăl unui elev de la un liceu din Girona spune că a depus plângeri în mod repetat împotriva obligării copiilor de a participa la grevele cu caracter politic, dar nu a primit niciodată un răspuns din partea conducerii școlii.

Surse: lavanguardia.com/politica/20180503/443211343758/ministerio-educacion-requiere-24-colegios-catalanes-adoctrinar-humillar-ninos.html

www.catalunyapress.es/texto-diario/mostrar/1070153/padres-denuncian-ante-educacion-24-escuelas-catalanas-adoctrinamiento

Un alt prrofesor din Catalonia este persecutat pentru că predă și în limba spaniolă: www.abc.es/es…ad&ns_fee=pos-1
Și știți cine face asta: UTC in varianta catalană, sectța de tineret a neostaliniștilor din CUP.

Spaniolii au replicat imediat atunci când au aflat ceea ce se petrecea la El Palau de Sant Andreu de la Barca. Pe zidurile instituției au apărut inscripții cu “Nazis separatas” („separatiști naziști”) sau „separatas ratos” („șobolani separatiști”) și insulte la adresa profesorilor abuzivi.

www.lavanguardia.com/politica/20180430/443149177398/pintadas-profesores-sant-andreu-de-la-barca-nombres-apellidos.html?utm_campaign=botones_sociales&utm_source=twitter&utm_medium=social

autonomico.elconfidencialdigital.com/articulo/cataluna/argumentos-ensenanza-Madrid-estudiar-castellano/20140613135424016645.html

autonomico.elconfidencialdigital.com/articulo/cataluna/consejera-Ensenanza-Cataluna-consultas-educacion/20140619191358016659.html

autonomico.elconfidencialdigital.com/articulo/muy_confidencial/guarderia-catalana-rebela-Ley-Wert/20140702191437016695.html

Când pe Pep Guardiola l-a luat gura pe dinainte și-a declarat că ”în Spania, catalanii sunt astazi victime ale unui stat autoritar care a declanșat o persecuție politic” a primit o replică foarte dură chiar din partea altor catalani, grupați în așa numita ”TABARNIA” (regiunile Tarragona și Barcelona) care au declarat că, în cazul unei secesiuni a Cataloniei, ei preferă să rămână în Spania. Aceste două regiuni contribuie cu 85% din PIB-ul Cataloniei. Cei din TABARNIA i-au reamintit lui Guardiola că ”faci reclamă unui regim absolutist care subvenționează grupuri teroriste islamiste (cel din Qatar) și în același timp insulți țara care te-a hranit.. Te înțelegem parțial Pep: Sora ta mai mică, Francesca Guardiola, primește mai mult de 80.000 de euro în Copenhaga ca „ambasador” al Cataloniei în țările nordice. Pep, crezi că este normal ca fratele tau sa-ți ascundă veniturile în paradisuri fiscale pentru a nu plăti impozite în Catalonia? Asta este dragostea pe care o are familia ta pentru Catalonia? Pep, iți vom explica pe îndelete ce este un guvern autoritar:

-Un guvern autoritar este acela care amendează în mod repetat un grup de copii care au încercat timp de 4 ani să obțină permisiunea de a pune un ecran în oraș pentru a vedea meciurile naționalei Spaniei în Barcelona.

– Un guvern autoritar este acela care trimite Mossos pentru a evacua fanii care vizitau cantonamentul echipei naționale a Spaniei în mod civilizat.
– Un guvern autoritar este cel care face dezbateri pe postul de televiziune TV3 despre independență cu 8 jurnaliști si 8 separatiști.

– Un guvern autoritar este cel care, in anii 1990 a cheltuit peste 800 de milioane de euro pentru a elimina toate semnele de pe toate străzile din Catalonia, unde apareau cuvintele calle (strada în spaniolă) sau avenida (bulevard) și le-a înlocuit cu carrer și avinguda în catalană. De ce era nevoie de asta? Nu era mimic mai important pe care să cheltuiți banii?

-Un guvern autoritar este deranjat de andaluzii și extremadurrienii de a doua generație (aflați în Catalonia) și indraznește sa le spună acestora ca nu au dreptul să comenteze ce se întamplă în propria lor țară. Cum se numește o persoană care neagă dreptul de a vorbi a 40 de milioane de oameni despre ceva care este al lor? Acst guvern nu ne reprezintă, ne faceți de rușine în fațaîntregii lumi.” Așa se încheie articolul care critică o parte din abuzurile guvernului local catalan.

Sursa: www.bcnisnotcat.es/2017/06/pep-guardiola-no-tiene-verguenza.html

Îniante de a încheia, nu pot să nu fac o scurtă incursiune în economie, pentru a lămuri puțin lucrurile și în acest domeniu.

Puțină economie

Independentiștii catalani reclamă în primul rând faptul că regiunea lor contribuie cu mai mulți bani decît primește, la bugetul de stat, diferență fiind de vreo 16 miliarde de euro. Lucrul este adevărat, dar trebuie nuanțat totuși. Regiunea Madrid, de exemplu, contribuie cu o sumă mai mare la bugetul național și astfel cei de acolo sunt mai îndreptățiți decât catalanii să țipe că ei subvenționează regiunile sărace ale țării. În afară de acest lucru, chiar în Constituția Spaniei se prevede la articolul 2 „dreptul la autoguvernare al naționalităților și regiunilor din care este alcătuită și solidaritatea dintre acestea”. Din moment ce ai votat această Constituție, ar cam trebui să îi respecți toate prevederile, inclusiv pe acelea care, la un moment dat nu îți mai convin. Și nu doar atît. Regiunea Madrid are PIB-ul mai mare decat regiunea Catalonia deși populația madrilenă este mai redusă numeric. De fapt, Catalonia este abia pe locul 4 in ceea ce priveste PIB per capita în Spania.

Catalonia este o regiune bogată, dar acest lucru nu este meritul exclusiv al catalanilor. Cum observa un român cu bun simț, locuitor în Catalonia: „majoritatea infrastructurii catalane este proprietatea statului spaniol (autostrăzi, căi ferate) construite în perioada olimpiadei și la care toți spaniolii au contribuit. Apoi sunt salarii, pensii, indemnizații plătite de statul spaniol si pentru care Catalunya ridică din umeri. Mai există și o imensă datorie a Catalunyei față de statul spaniol de care nimeni nu zice nimic. Marile companii au anuntat deja că vor pleca în cazul în care Catalunya va fi pe cont propriu. Hm, independență? Da, dar în ce condiții? Ce va fi pe urmă? Sunt destui independentiști ce flutură steagul catalan pe la balcoane dar, oare s-au informat corect asupra consecințelor? Că au dreptul la o țară? Perfect de acord. Dar chiar și unii dintre ei recunosc că, cel putin nu acum, nu în contextul politic și economic actual.”

De foarte mulți ani, guvernul central de la Madrid a „pompat” foarte mulți bani în obiective catalane (în afara celor 15% din bugetul central): încă din vremea regimului Franco și până astăzi, Madridul a investit in Catalonia cam 25% din bugetele de investiții, realizand aici o vastă rețea feroviară si rutieră, două din cele 5 centrale nucleare spaniole (Vandellos, din anii 70 și Asco din 1984), cu 3 reactoare din 7 la nivel national, șase din cele 48 de aeorporturi din tara (inclusiv El Prat, cel mai mare din Spania cu 44 milioane pasageri in 2016, cu cel mai vechi terminal realizat in 1968, altul finalizat in 1976 încă doua in 1992), linii feroviare de mare viteză (AVE), care leagă Barcelona, Girona și Tarragona de Madrid, Valencia si Paris și chiar stadionul Camp Nou, inaugurat in 1957.

Spania a primit, de la Uniunea Europeană, cu aproape 100 miliarde de euro (peste 2.000 euro pe cap de spaniol) mai mult decat a contribuit, bani care au crescut diferențele de dezvoltare dintre Catalonia și comunitățile sărace ale țării (Andalucia, Galicia, Extremadura), pentru că banii au curs cu predilecție tot spre proiectele de infrastructură din zonele bogate (Madrid, Catalonia, Navarra, Aragon, La Rioja). Pentru banii virați la bugetul central, Catalonia a mai primit, pe lângă investiții, și majoritatea creditelor, acordate de guvernul de la Madrid cu dobânzi sub cele ale băncilor, așa că nu este corect când separatiștii catalani spun că nu au primit nimic în schimb. Fără acele credite nu ar fi putut face aceleași investiții care le-au permis să se dezvolte. Nu i-am văzut să ceară autodetrminare și să facă scandal atunci când Spania investea zeci de miliarde de euro în Catalonia…

Separatiștii nu doresc să negocieze aceste lucruri, pur și simplu ei vor independență și gata! Datoria Cataloniei față de statul spaniol se ridică undeva la 40 de miliarde de euro (unii spun chiar 70 de miliarde) dar nici un lider separatist nu vobește de acest lucru. Așa cum nici un lider separatist nu vorbește despre fondurile deturnate de ei. În Catalonia, în perioada boom-ului economic din anii 1990 s-au construit o grămadă de lucruri inutile: aeroporturi în orășele de 30.000 de locuitori, bucăți de autostrăzi care nu duc nicăieri…De exemplu extinderea cu vreo 10 kilometrii a autostrăzii care leagă Algeciras (în Andaluzia) și Barcelona a costat 280 de milioane de euro, iar traficul a fost cu 50% mai mic decât se anticipase.

www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/eu/10295920/EU-wastes-2.5-billion-on-motorways-that-were-not-needed.html

Bineînțeles că s-au furat bani la greu și cineva trebuie să răspundă pentru aceste fapte, doar că separatiștii cred că daca devine Catalonia independentă, rezolvă aceste probleme cu justiția…

Concluzii

Ultimii 4 șefi ai guvernului local catalan (Jordi Pujol, Artus Mas, Carles Puigdemont și Quim Torra) au fost sau sunt încă cercetați de către justiția spniolă pentru deturnări de fonduri. Si aici nu mă refer la banii utilizați în mod fraudulos pentru a organiza referendumuri ilegale.

Există o mișcare separatistă în Catalonia? Cu siguranță, da. Dar această mișcare nu întrunește sprijinul real și dezinteresat a mai mult de 25-30% din populație. Restul de până la 40-45% sunt oamnei dezinformați de propaganda agresivă și deșănțată a separatiștilor care mint cu nerușinare. Această mișcare este foarte activă în regiunile slab dezvoltate cu populație rurală, conservatoare și săracă. Lipsa de reacție a statului spaniol (recent, actualul ministru de Externe, Josep Borell, un catalan care este vehement împotriva separatiștilor spunea că ”trebuie să luptăm împotriva a 5 ani de propagandă independentistă.” Bietul de el, se înșală amarnic, propaganda durează de mult mai mult timp), combinată cu agresivitatea unei elite politicianiste iresponsabile, sprijinit discret, dar ferm, de Rusia și încurajată de lipsa de fermitate a Uniunii Europene (recte Germania și Belgia, plus Scoția și Elveția) care refuză să îi extrădeze pe cei cîțiva lideri separatiști care au fugit din Spania, a adus această țară în pragul colapsului. Circa 3000 de firme si-au mutat sediul social (și locul unde își plătesc impozitele) din Catalonia. Nu mai puțin de 18 lideri separatiști își așteaptă în închisoare sentințele. Economia Spaniei crește, dar foarte încet. Numeroși copii nevinovați au avut de suferit umilințe și batjocuri. Majoritatea populației este din ce în ce mai enervată de tot circul făcut de Puigdemont și gașca sa.

Nu știu cum se vor termina toate acestea, partidele spaniole se ceartă între ele, actualul guvern socialist al lui Pedro Sanchez se agață cu ghearele de putere, fiind dispus la orice compromisuri cu separatiștii, armata și extrema dreaptă dau semne de nervozitate și toate astea doar pentru ca un mic grup de infractori, cocoțați în vârful puterii, să nu ajungă la închisoare….Sună cunoscut, nu-i așa?