Contul meu
E o intrebare ce nu imi dă pace. Momentan încă sunt la vârsta la care moartea mi se pare destul de îndepărtată şi nu am cum să mă transpun în locul unui om în vârstă.
Dar, totuşi, de ce, odată cu înaintarea în vârstă, oamenii devin habotnici? Oare frica de moarte este atât de mare, încât cu cât îmbătrâneşti, cu atât mai mult încerci să îţi reglezi socotelile cu divinitatea?
Şi totuşi, ai fost un om bun, ai muncit o viaţă, ţi-ai crescut copiii din truda palmelor. De ce să îţi fie frică de o eventuală pedeapsă divină? EŞTI UN OM BUN.
Nu înţeleg.
Oare toţi vom deveni aşa?
Sper să nu.
NOU
Este un lucru normal cred. Abia la batranete iti dai seama de pacatele facute in timpul vietii.
NOU
nu cred ca exista PACATE, ci doar actiuni nepotrivite.
NOU
aoleo arhi, pai cand baba de la gard e a mai bisericoasa si mai profesionista in orice tine de religie si imediat ce paseste inafara granitelor bisericii iti da clasa la blesteme, reprosuri si injuraturi… pai aia e refugiere in religie?
NOU
Eu zic ca e clar… moartea e din ce in ce mai aproape. Si atunci, oamenii vor sa creada in ceva ce le promite viata eterna. Nu cred ca neaparat pentru a evita pedeapsa divina, ci mai mult pentru promisiuni….
NOU
Astea’s ciclurile vietii … in tinerete te refugiezi in alcool, tutun si femeie, la maturitate te refugiezi in familie & job, iar la batranete te refugiezi in religie 😀
NOU
Din prea mult timp liber?
NOU
Nu crezi tu Arhi, altii cred. 🙂
NOU
Cand apelezi la religie la batrnete mi se pare un gest de ipocrizie si lasitate si nu intelepciune. Cred ca se tem de eternitatea nimicului de dupa moarte. Adevarul e ca nu e prea usor de acceptat sa stii ca dupa ce “dai coltul” vei disparea pentru totdeauna. Recurgand la religie scapa de angoasa asta. Ne pocaim, ne spovedim, ne cerem iertare si mergem in Rai, dupa o viata de dezmat 😉
NOU
in scoala pe la ora de psihologie ni s-a expus o teorie referitoare la natura fiintei umane:
Oamenii au trei laturi emotionale:copil, adult si batran..
Copilul din noi ne indeamna sa ne distram, sa glumim, sa ne jucam
Adultul din noi ne impinge la profit, la actiuni calculate
Batranul din noi ne impune reguli, credinte, superstitii
…………………………………………………………………….
Cu cat inaintam in varsta cu atat regulile si credintele ni se par mai importante, in defavoarea distractiei, si a profitului.
In tarile dominate religios evident ca, la batranete oamenii sa devina credinciosi, insa in tarile in care religia a fost reprimata, batranii se refugiaza in traditii si ritualuri cotidiene (de ex : China)…
NOU
Cred că este o chestie de genul: nu ştiu, dar nu vreau să risc…
NOU
Arhi tu crezi in Dumnezeu? Daca nu crezi atunci ceea ce ai scris aici are sens. Insa daca mai si crezi in Dumnezeu atunci inseamna ca nu te-ai documentat. E regretabil ca oamenii ajung sa se “intereseze” de Dumnezeu doar la batranete. Daca citesti Biblia o sa vezi ca exista pacate nu actiuni nepotrivite. Si “plata pacatului este moartea”. Nu e de ajuns sa fii un om bun. Poti sa fii un om bun si sa ai doar cateva pacate si tot moartea e plata pt ele. De asta Iisus Hristos a venit in lume, ca sa ia “plata” respectiva in locul nostru.
Din pacate oamenii doar isi dau cu parerea fara sa stie prea multe in domeniu. Discutia e lunga… dar nu e nici locul pt ea aici.
NOU
Eu cred ca vine o varsta cand incepi sa-i pierzi pe cei dragi, parinti, rude, prieteni si asta te obliga sa mergi mai des la biserica. Initial pentru ei si dupa iti dai seama ca o sa vina si randul tau sau pur si simplu iti place. Multi batrani nu au nici o ocupatie si nu mai sunt apti de munca fizica, altii abia se mai misca iar singura activitate e.. religia.
NOU
Ai idee de ce cand accesez direct www.arhiblog.ro imi este afisata paginacare era joi, ca si cum de atunci nu ai mai publicat nimic? E de la tine sau de la browserul meu (Ie6)?
NOU
e posibil sa fie cacheul de la browser? habar nu am
NOU
pentru acest lucru ar trebui sa o intreb pe mama , ea e religioasa , ea intelege ce e aceea biserica , chiar daca mai dau si eu pe la biserica duminica (5 minute) nu simt nicio atractie divina , nu simt nimic care sa imi produca vreun fior a celui de sus. cand eram mic mama ma lua des cu ea la biserica , desi nu voiam , nu intelegeam de ce trebuie sa ma oblige sa merg intr’un loc unde nu imi place , poate si de asta acum simt o distanta dintre mine si biserica
NOU
Mie mi se pare foarte simplu: batranetea, ca si orice perioada din viata noastra are propriile prioritati, si daca nu ai alte preocupari, religia devine una din prioritati. exista si timp si disponibilitate sufleteasca. Ce ar trebui tu sa vezi este ce categorie de persoane devine habotnica. Mama are peste 60 si nu este atat de religioasa pe cat m-as fi asteptat pentru varsta ei. Inca are preocupari profesionale, de familie foarte interesante si ancorate in cotidian. Si inca n-au venit nepoteii, sa vezi atunci, ca nu mai are ea timp sa fie habotnica.
NOU
elena, pai ar cam trebui sa incepi sa lucrezi la problema nepotilor:) ca si cuptorasul ala al tau are un termen de garantie
NOU
Arhi, cred ca dintre cei din jurul meu care se uita stramb la mine ca inca nu s-a rezolvat si problema casatoriei, cred ca esti singurul care a stiut sa expuna problema delicat si frumos. Mi-a placut tare mult. Dar ce sa fac, nu vezi ca in ziua de azi gasesti greu tatici de calitate! Sper sa vina si momentul ala ca tare mult mi-ar placea. Dar nu vreau sa o fac doar pentru ca trebuie facuta si pentru ca am ajuns la o varsta, cum zic unii! Nu! Sa fii fericit e important!
NOU
speri degeaba,toti asa vom ajunge…
NOU
Nu cred că la bătrâneţe iţi dai seama de păcatele din timpul vieţii. Probabil nu ai altceva mai bun de facut.
NOU
Treaba cu pacatele e relativa. L-am mintit pe unu ca sa nu-i provoc mai mult rau. E pacat? In cazul asta, voi merge in iad. Eu sunt sceptic si nu prea stau sa ma gandesc daca exista cu adevarat Dumnezeu sau nu.
Si la urma urmei, traiesc deja in iad, cred ca nu ma mai uimeste un cazan incins.
NOU
Creştinismul e un pic exagerat: “Sa nu gresesti cu fapta, cuvîntul sau cu gandul”, “ca tot omul e pacatos si…” si cand vezi ca mai ai un pic si te duci, incerci sa te redresezi.
Daca judecata de apoi ar fi un examen, eu as zice ca batranbii sunt in sesiune… :))
NOU
Nu stiu cum va fi la batranete, si nici nu am exemple de habotnici in familie. Am batrani, am bunici, insa, din fericire nu s-a acutizat fenomenul religios. In schimb eu, pe masura ce trec anii, ma indepartez tot mai mult, si chiar ma ridic impotriva a tot ce inseamna adoratie a unei fiinte invizibile, care vede absolut tot ce facem noi in absolut fiecare secunda si care, daca incalcam una din cele zece reguli sau comitem unul din cele 7 pacate, are un loc special pentru noi pregatit, plin de smoala, foc, pucioasa si etern chin in care vom fierbe forever and ever. Fiinta invizibila care ne iubeste, ne ocroteste si ne indeplineste dorintele, in schimbul a niscaiva contributii banesti. C’mon!
Pentru curiosii care vor sa stie ce-i asteapta dincolo, recomand Thanatonautii lui Bernard Werber (Nemira). Iar pentru nehotarati, cu o vaga inclinatie catre agnosticism sau chiar ateism, clatiti-va mintea cu Himera credintei in Dumnezeu (sau The God delusion) a lui Richard Dawkins.
NOU
La batranete devii din ce in ce mai senil si, pentru ca nu gasesti mai gasesti explicatii la ceeea ce se intampla in jurul tau, incepi sa il iei in calcul pe D-zeu.
NOU
Pentru ca e singura sansa a omului de a trai si dincolo de moarte? Intr-un mod sau altul, aproape fiecare din noi avem cate un motiv pentru care am vrea sa traim vesnic, si ma refer aici la cei dragi… Poate in subconstient asa functioneaza…
NOU
elena, pai sa-ti facem un topic de matrimoniale pe froum. pe arhi il citesc numai intelectuali interesanti si politicosi. in mod sigur macar un sfert din ei isi cauta inca jumatatea… nu se mai gasesc chiar asa pe toate drumurile domnisoare coerente si cilibii, sunt precisa ca in cateva zile iti gasim părechea.
NOU
Buna seara, eu personal nu sunt neaparat de acord ca oamenii se refugiaza in religie abia la bartanete. Am obseravt de-a lungul timpului ca ne indreptam catre religie si catre Dumnezeu de cate ori avem o problema, un necaz. Fiindca abia atunci realizam ca nici banii, nici statutul social, nici relatiile, etc. nu ne pot servi ca ajutor. Cel mai bun exemplu este acela al unui om care se vede “fata in fata” cu boala; el realizeaza de cele mai multe ori ca doar credinta il poate ajuta.
Iar la batranete, dupa ce ai avut timp sa experimentezi, sa traiesti dupa propriile reguli, sa gresesti, sa inseli (lucruri pe care toti le facem), vine vremea cand realizezi ca toate cele petrecute de-a lungul vietii nu sunt neparat conforme cu principiile religiei. Asa ne apropiem de religie.
De asemenea, la batranete avem mai mult timp de gandire, devenim mai introspectivi.
NOU
De frica, Arhi. De frica devin religiosi; frica de moarte. Si vorba aia “cu o moarte suntem toti datori” nu infunda frica asta. Si am vazut frica asta in ochii unui om care ani de zile s-a declarat impacat cu viata la batranete. Cand aproape a venit momentul, a venit si frica. Din fericire, a scapat, la mustata, dar frica a ramas …
NOU
Majoritatea oamenilor in varsta se refugiaza la religie,inclusiv bunica mea.
NOU
Interesant ce scrii. Eu cred ca oamenii ar trebui sa se “refugieze” la religie la o varsta mai “frageda”, dar nici intr-un caz de frica de divinitate, ci mai degraba pentru a ne treai viata si mai bine.
Sunt un om religios si consider ca invataturile biblice te ajuta sa traiesti o viata mult mai buna. Nu am nici-un contact cu preotii si cu biserica_care isi auto aplica pseudonimul de ‘crestinism” (fiecare amestecandu-se intr-o orecare masura in politica).
Eu aplic ceea ce scrie in Biblie si sunt foarte fericit! Chiar daca am doar 18 anisori :))
PS: chiar nu m-am suparat 😀
NOU
elena, eu sunt de calitate 🙂 si vreau sa adaug si substantivul 😀
NOU
envi, ce substantiv vrei sa bagi?:)))))
NOU
Frica neputina speranta …
Eu nu cred in dz si sunt genu de om care considera ca tu si numa tu iti poti controla viata adic nu tie scris in frunte ca vei fi putred de bogat sau mare avocat devii muncind si prin puterile propii nu rugandu-te la Dz …..
NOU
Da, Envi, cat de lung sau lat e substantivul?ca nu m-am prins despre ce e vorba.
Ioana, mersi de invitatie, dar nu imi caut perechea. ma va gasi ea pe mine. ma las prada hazardului. poate pica cine vreau eu….hihihi! Mersi oricum!
NOU
sau gros
NOU
Eh, Arhi, oboseala, maica!!! Batranetea! Ai dreptate! dar poate era vorba de substantivul ” drum”!!!!!
NOU
oamenilor nu le este frică de moarte, ci de eternitatea ei…
NOU
Eu am boala pe babele alea..care fac plecaciuni…sterg pe jos prin biserici de cucernice ce sunt…si cu cativa ani inainte,sau in tinerete erau doar niste curve penale..acum la batranete sunt evlavioase,dau sfaturi si spun cat sunt ele de credincioase
NOU
“Studies have shown that older people who engage in religious and spiritual practice often cope better psychologically and have better physical health than those who don’t.”
Nu stiu la ce studii se refera, deci as putea adauga un “[citation needed]”.
Dar ideea ramane: batranii se refugiaza in religie fiindca asa se simt ei mai bine. E o chestie total lipsita de sens, ca multe altele, dar care probabil le da un sentiment de siguranta sau ca mai au un rost pe lumea asta. Daca stai sa te gandesti, multi dintre noi facem lucruri aiurea numai pt. ca asa avem chef. De ex. unii ies in strada cand castiga romanii un meci de fotbal (tot mai rar in ultima vreme, but that’s not the point). Sau fumeaza. Etc.
NOU
Probabil de plictiseala (prea mult timp liber), de frica de moarte/iad/etc., poate pt. ca la biserica e singurul loc unde se mai intalnesc batranii si schimba o vorba, poate ca asa au vazut la parintii/bunicii lor etc.
Intrebarea pe care mi-o pun eu e alta: ce-l poate face pe un om tanar, inteligent si educat sa se refugieze in religie? (Nu ma refer la cei indoctrinati de mici, care ajung la 25 de ani si asta e tot ce au auzit, astia de obicei se refugiaza DIN religie mai devreme sau mai tarziu. Ma refer la cei crescuti intr-un mediu relativ echilibrat si care ajung religiosi la varsta maturitatii, dar nu la batranete, ci undeva pe la 25-30 de ani.)
NOU
Băi nene, problema lui buddy o am și eu. Ultimul articol pe care il vad eu este ăla cu laba la bărbați. Aici am ajuns sărind din articol în articol.
WTF?
NOU
Poate că unii găsesc confortul în ideea că după moarte îi așteaptă o altă viață, lucru la care au timp să se gândească odată ce sunt pensionari.
Alții poate că au doar nevoie ca cineva să le vorbească ori să îi asculte, și de multe ori bătrânii sunt vizitați de membrii diferitelor secte religioase care pur și simplu îi ascultă, le oferă prilejul să se descarce și să își spună necazurile.
NOU
eu intr-un fel ii inteleg pe batrani. mie chiar mi-ar placea sa pot sa cred intr-un creator al universului, nu neaparat dumnezeul descris in bibilie. asa ma gandesc, ce sens are viata? te lupti, te zbati, si apoi mori, nu mai ramane nimic din tine:(
NOU
alina, si eu m-as simti mai linistit si mai relaxat stiind ca daca dau coltul, de fapt trec dincolo. dar, nu am cum sa cred asta. din pacate
NOU
cine spune ca doar batranii sunt religiosi? arhi tu esti de fapt cel care cauta si asta e minunat. sper ca vei si gasi raspnsul la intrebarile ce te framanta.
NOU
Da, pentru ca sunt mai aproape de moarte si stiu asta, pentru ca unii sunt de multe ori neajutorati si speranta si-o pui numai in Dumnezeu, pentru ca mergand la slujba se mai intalnesc cu coana Floarea si nea Vasile si mai schimba o vorba…
Nu mai merg la party-uri, discoteci, etc. Locul unde socializeaza este biserica..
NOU
Banuiesc ca te mira de ce sunt babele atat de bisericoase, nu? Cred ca e ipocrizie. Nu ai cum sa crezi mai mult sau mai putin in Dumnezeu. Crezi sau nu crezi . Punct.
NOU
Steph, explica-le lor asta :)) in mod sigur exista o competitie interna “cine e cea mai bisericoasa baba” 🙂
NOU
Sa inteleg ca si pe tine te mananca “de inima” fatarnicia asta ?
NOU
am trecut deja de faza asta :))
NOU
Frica de necunoscut. Iar “religia” este cea care ridica podul spre acel necunoscut 😉
NOU
“Lush a scris pe 15 Februarie 2009
La batranete devii din ce in ce mai senil si, pentru ca nu gasesti mai gasesti explicatii la ceeea ce se intampla in jurul tau, incepi sa il iei in calcul pe D-zeu.”
De frica, sau cand ai avut o dezamagire. Si probabil din familie daca esti invatat asa.
NOU
probabil ca a spus careva inaintea mea . nu am rabdare sa citesc toate comentariile …
dar e simplu : ni se face frica de moarte . si cautam , in orice fel , sa ne asiguram un trai bun dupa moarte .
ne spunem : “chiar daca nu stiu nimic de existenta lui dumnezeu … chiar daca nu am nici o dovada … chiar daca fac tot ce fac acum – slujbe , rugi , etc – degeaba … oricum altceva mai bun nu am de facut … asa ca .. in eventualitate in care sefu de sus exista … macar sa ma pun bine cu el”
orice ti-ar spune altcineva … asta e cam singurul motiv pentru care o faci .
nu l-ai gasit pe dumnezeu … nu ai avut revelatii si nici reverberatii … ci pur si simplu ti-e frica de moarte .
de ce naiba nu l-ai gasit la 20 de ani cand mintea merge brici si erai curios si toate cele ? doar pentru ca nu erai trecut prin viata ? hai sa fim seriosi …
NOU
@alina … viata nu are nici un sens . singurul lucru pe care trebuie sa il stii despre viata e ca trebuie sa o traiesti . si sa o faci cat mai armonios cu tot ceea ce te inconjoara .
fie ca exista sau nu dumnezeu …. fie ca te reincarnezi sau nu … fie ca … orice …
conteaza 2 lucruri :
esti aici .
traiesti aici . si trebuie sa o faci cat mai armonios . trebuie sa te integrezi cat mai bine in tot ceea ce te inconjoara .
din pacate multi pierd asta din vedere … vezi dobitocii care merg cu masina pana la birou cand ar putea foarte bine sa mearga 15 min cu bicicleta .
NOU
Imaagineaza-ti o femeie bolnava de 60 de ani sa zicem.
Baga 4 pastile apoi o rugaciune 2, 3.Durerea a disparut putin.O face sa creada ca ruga la D-zeu i-a luat durerea.
Probabil.
NOU
Raspuns pentru Florin:
Pacatele astea de fapt nu sunt ale noastre, sa inteleg ca te referi la pacatul originar sau pacatele noastre le-ar lua isus?! Asta e religia, doar vorbe goale, nimic concret. Doar nu crezi ca povestea cu adam si eva s-a intamplat in realitate…e doar un mit, ca si povestea cu pacatele. Omul trebuie sa aiba complexe de vinovatie pentru a putea imbratisa strans religia(orice religie). El trebuie adus intr-o anumita stare de spirit care sa adoarma orice urma de ratiune pentru a putea inghiti fara cartire orice gogoasa cu gandul ca “este voia domnului”. Uite-asa te suceste si te ameteste doctrina bisericii incat nu mai stii ce e real si ce nu, ideea e sa crezi ceea ti se spune, indiferent de monstruozitatea si de imposibilitatea vadita ca aceste afirmatii sa fie reale(vezi ideile bisericii conform carora pamantul e fix iar soarele si intreg universul se invarte in jurul sau, versiune pe care BOR o sustine cu nesimtire si in sec. XXI desi aceste lucruri sunt foarte clare iar unii pionieri au fost asasinati in mod barbar de catre sfanta biserica-Giordano Bruno in anul 1600).
Dumnezeu in acceptiunea bisericeasca e omnipotent, omniscient, omniprezent, omnibenevolent (atoateiubitor), drept si vesnic
iar omul are liberul arbitru. Toate aceste atribute, sunt contradictorii unele cu altele.
Dumnezeu este omniscient. Prin urmare, el stie trecutul, prezentul si viitorul in cel mai mic detaliu. Insa, daca dumnezeu stie viitorul in cel mai mic detaliu, rezulta ca el stie si ce alegeri vor face oamenii in fiecare moment al vietii lor. Astfel, omul nu are liber arbitru, intrucat daca dumnezeu stie ce va face acel om dinainte ca el sa se nasca, omul nu poate face decat ceea ce cunoaste fiinta omniscienta (caci altfel ea nu ar mai fi omniscienta). Astfel, omniscienta si liberul arbitru sunt contradictorii. In cazul existentei unui dumnezeu omniscient, ce ar rezulta de aici? Ar rezulta ca nicio persoana nu isi realizeaza mantuirea si nicio persoana nu ajunge in iad pe baza propriilor decizii, intrucat oamenii nu ar avea liber arbitru. Ori, cum religia sustine ca viata aceasta este un test pentru ca noi sa ne alegem calea: ne mantuim sau nu, rezulta ca religia minte in cazul existentei unui dumnezeu omniscient. In cazul non existentei unui d-zeu omniscient, din nou religia minte.