piata_obor

În general, evit să cumpăr legume și fructe din piețe. Din mai multe motive și anume 2.
Primo, în piețe, producătorii sunt naționalități conlocuitoare, de preferință țigani, care cumpără de la țărani și le revând la preț triplu.

Secundo, producătorii vând la preț triplu, cu scuza că vai, la noi e natural. Știm toți cum e natural la țărani, cu sacul de azotat deșertat la tulpina roșiei, de avem azot și în aburii ce ies din dejecțiile lăsate pe câmp, în natură.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc.
Astăzi, după ce am gustat o lasagna stricată, de la Pizza Hut din Mall Vitan (aveți grijă că e fierbinte și proaspătă, doar că era înghețată pe interior și stricată la propriu), am decis să îmi înec amarul la Obor, să cumpăr fructe și legume de la țărani.

Desigur, piața colcăia de producători colorați, așa că a început căutarea mea obișnuită, de români cu față de țăran, de la care să cumpăr.
Problema a apărut când am dat peste românii cu înfățișare de țaran.

– Alo, domnu, nu atingeți piersicile, că e moi suficient!
– Domnu, morcovii se ia așa cum e, nu alegi dumneata ce vrei!
– De unde să știu eu dacă are cireșele viermi, nu are, de unde să aibe vierme?

În contrareplică, țiganii din piață erau lapte și miere. M-au lăsat să gust cireșe, mi-au vândut piersici pe alese, ce usturoi am vrut eu, totul așa cum ar trebui să se desfășoare într-o piață.

Și atunci, de la cine să aleg eu pe viitor să cumpăr?
De la analfabeții aroganți ce se denumesc producători, vând scump și nesimțit, sau de la un țigan decent, care câștigă o pâine relativ cinstit?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.