Cristina Tunegaru și săritul calului, emițând inepții

Eu n-am vazut nimic de interzis ceva în postarea aia. Sau mi-a scăpat mie? Altfel, da trebuie revizuită programa operelor “de citit”. Baltagul se pretează la altă vârstă cu altă experiență… literară, să-i zicem. Nici cenzură, dar nici obligație pe anumite lecturi. Eventual la alegere dintr-o paletă mai largă cu un numitor comun, dacă umărești ceva cu programa, deși mă îndoiesc!

Parca și văd “Arhipelagul gulag” reeditat de domnișoara. Ar suna ceva de genul: când ne duceau precum lalelele spre locul de joaca din Siberia, iar acolo ne luau niste oameni de bine care ne gâdilau până le spuneam vorbele frumoase pe care ei voiau să le audă!

Ooh, apă la moara indignării mele!
Am făcut primara pe la mijlocul anilor ’80. Amintiți-vă ce era în programa școlară atunci: ”Puiul” lui Brătescu-Voinești, la care toți copiii din clasă își înghițeau lacrimile pe furiș, ”Stejarul din Borzești”, cu feciorașul ăla amărât care se juca în copac, până au venit turcii și l-au săgetat, ”De ce m-ai prins în pumnul tău, copil frumos/Tu nu știi oare, că și eu-s mic/Și că mă doare? De ce mă strângi așa de rău?”, poveștile horror ale lui Creangă (”Capra cu trei iezi” are decapitări, imolări, tortură psihologică, ”Soacra cu trei nurori” are un scenariu demn de Guantanamo Bay, cu izbit de pereți și împuns limba cu acul, ”Prâslea”, povestea mea preferată, nu prea pricepeam cu vine treaba cu mâncatul din coapsă, nu citisem încă ”Negustorul din Veneția”), poveștile clasice ale fraților Grimm, cu care-și speriau ăia copiii în sec. XVIII (degete tăiate, dans până la moarte, eviscerat lupi), primul volum din ”Cireșarii”, deși mi-s dragi toate, duhnește de propagandă comunistă, cu ăia doi partizani descriși drept dușmani ai poporului, criminali și potențiali violatori și ucigași de copii…Mă mir cum a supraviețuit generația mea cât de cât cu astfel de povești de nani-nani.
După mine,atare texte nu au ce căuta în programa pentru primară, și sper că măcar acum ea e mai prietenoasă cu spaimele copiilor mici.
Cât despre textele menționate, nu ai cum să predai ”Mai am un singur dor” la clasa a VII-a și să rămână adolescenții cu ceva valoros. Cum să relaționeze la o poezie care exaltă dorul de moarte, când la 14 ani nu vrei decât să iei viața de coarne? Cum să ridici în slăvi virtuțile pasivității mioritice?
Eu n-am avut dificultăți cu ”Ion”, ”Răscoala”, ”Baltagul”, ”Frații Jderi” (am cetit toată cărămida, mi-a și plăcut), pentru că lumea nu era atât de schimbată atunci și romanele lui Rebreanu aveau loc în zona mea, le înțelegeam universul. Dar copiii și tinerii de liceu trebuie să treacă mult mai multe vămi pentru a face cu adevărat imersiunea într-o lume în care Ion o folosește pe amărâta de Ana ca receptacul de spermă, o bate metodic și apoi îl doare-n dos când ea se sinucide, după bătăi încasate și de la el, și de la taică-su, în care Petre Petre, pe lângă răscoală, mai are vreme și de-un viol, în care e normal ca Mădălina să devină Madeleine, din țărăncuță iubită de feciorul sărac și deștept mare doamnă de oraș, vândută de mă-sa în numele unor principii de care ideologii naziști ar fi fost mândri și sugrumată de degeneratul de soț, în care Vitoria…etc.
Nu-i ușor să predai așa ceva, nu-i ușor să-i faci să înțeleagă raportul delicat și mereu oscilant între realitatea operei literare și cea a lumii acelei vremi, dar merită.

Pai stai ma, ce-are Gorki? Ca doar n-a scris numa de cat de misto e stalinismul