Contul meu
Mă uitam zilele trecute în Cora, e un magazin care are la intrare niște adidași albi, preț 30 de lei. Arată drăguț, mari, solizi, eleganți, un calapod decent.
Și urma de marketer de mine stă și se întreabă, oare cât costă adidasul ăla să îl facă copiii ăia care muncesc forțat în India, CHina, Pakistan? Care poate fi costul său de producție, ca să ajungă să îl vândă un butic de cartier cu 6 euro? Cât pot costa materialele, salariile, transportul inclusiv overseas, mercantizarea, depozitarea, ca cineva să îl vândă cu 6 euro?
Și dacă, de fapt, toată lumea de pe acel lanț trofic e mulțumită, de ce ajungem să dăm 200 de euro pe niște adidași de brand?
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
pentru ca au gasit prostii.. bine, nu e aceeasi calitate dar da, niste nikeuri 150euro cand chiar ei se mandresc in reclame ca ce tehnologie noua de imprimare au de le toarna super repede =)) bine, expansiune, profit, acolo se duce altfel 50e deja sunt prea mult pt ce vand,
ma mai uitam si la jeansi, 15euro pereche buna, aceeasi pereche pt ca logo mai de firma si cusatura buzunarelor diferita 60e …nice
NOU
Asta cu hainele loveste aproape de casa. La propriu. Vezi cu cat sunt platite si in ce conditii lucreaza in diverse oresele din romania, femei care muncesc in croitorii. Si acum gandeste-te ca in asia e mai rau.
NOU
A lucrat sotia la o firma de asta de italieni , pe salarul minim ofcourse, si faceau doar pt Armani, Pierre Cardin etc…….
NOU
@Zarax, true, ma uitam si am vazut ca in multe tari salariul minim e ~150 euro (not too bad) apoi mi-am amintit, stai ba, ca o gramada din mana de lucru e la negru, probabil sunt ‘fericiti” cu 50e 😐 plus slave labour care e pe bune slave labour
NOU
@Zarax: am lucrat când aveam 17 ani într-o fabrică de încălțăminte din Arad pe 250.000 de lei.(5 euro în ziua de azi cred, dacă tai 4 zerouri) Era Romania anilor ’97 … bunăstare și fericire spre care se uită cu jind acum toți nostalgicii antieuropeni. Acuma nuș’ cât le dau acelor prunci da nici noi nu eram departe.
NOU
Era la ăla care-și parca S-Klasse în fața fabricii ca să vadă și muncitorii că dacă ești harnic și muncești poți să ajungi unde vrei? Cred că l-am cunoscut pe tip…
NOU
Scuze de off-topicul salbatic, am vazut Pierre Cardin mai sus si ma gandeam ca daca m-as face actor de filme xxx mi-as lua numele de scena Pier Cardan.
Atat, continuati, plec singur, Multumesc!
NOU
ahhahahahaha am ras genuin:)))))
NOU
Era o fabrică la Mangalia (s-a închis acum), care făcea aproape exclusiv pantaloni pentru Hugo Boss. Vindeau la poarta fabricii cu 30-35 lei perechea, la modul oficial, nu cu factura dar cu acordul directorului (neamț). Aceiași pantaloni se vindeau in Germania cu 50 – 150 euro. Aproape toate angajatele (vreo 400 la un moment dat) aveau salariul minim pe economie. Au închis într-un final acum vreo 3 ani pentru că nu au mai găsit croitorese sa pună botu’ la 1300 lei pe lună.
NOU
La ideea de copii pusi la munca, recunosc, bag capul in nisip adanc, adanc…
Dar mai acu un timp, poate chiar pe aici, nu mai stiu exact, am citit ca daca manualele de economie spuneau inainte ca pretul egal costul de productie plus profit, acum spun ca pretul este egal cu cat poti sa storci de la cumparator prin marketing sau oricum te duce capul…
NOU
Este vorba de costul de productie + cheltuielile de marketing + profit.
Tinand cont de faptul ca multe companii isi desfasoara activitatea la nivel mondial, marketing-ul devine din ce in ce mai important (indiferent de domeniu).
Inainte (acum 100 de ani) era foarte dificil sa cumperi haine/incaltaminte produse pe alt continent (sau chiar in alta tara). Majoritatea cumparau de la fabricuta din orasul in care locuiau si astfel nu era nevoie de investitii prea mari in marketing. Producatorul local nu prea avea concurenta si detaliile despre calitatea produselor se raspandeau prin “viu grai”.
NOU
Manualele de economie socialista/comunista spuneau ca pretul de vanzare este cost productie+ profit. Manualul de economie reala spune: pretul este stabilit de piata. Cat iti da piata pe el ala e pretul. Aberatia comunista facea ca 1 gram de aur produs in Romania sa coste 8 grame de aur, si in perioada comunista se vindea la pretul de 8 grame – vezi masina Dacia care costa cat un apartament, in perioada post comunista se vindea cu cat facea adica cu 1 gram de aur si de aici foarte multi bani bagati de statul roman in subventii.
Berceanu a zis la un moment dat: “minerul roman ia 8000 de lei de la stat, fuge cu ei in mina, munceste pana cade jos de oboseala si iese victorios la suprafata cu carbune in valoare de 1000 de lei”. Cea mai buna lectie de economie socialista.
La partea a 2-a nu conteaza costul, important e cat iti da piata pe el este cam 50% din crypto si 100% din shitcoins – doge, inu si alte stupizenii pentru care oamenii dau bani.
NOU
Am vazut Adidas si la 1000 euro perechea. Am fost cat pe ce sa mai fac rost de 950 si sa-i cumpar.
NOU
Castile Beats care se vand la $200+ costa in jur de $15 sa fie fabricate in China. O pereche de sneakers la $70 nu are cum sa aiba costuri mai mari de $5.
NOU
Nu stiu care e costul, dar eu parca eram mai fericit cand dadeam 6 lei pe ghetele alea cu crampoane din piata de la rusi. Chiar daca ma tineau o saptamana 🙂
NOU
Adidașii de brand au rămas cu aceleași preturi de când se fabricau în SUA, Germania, Franța, Italia etc (până prin 1995). După ce și-au mutat liniile de producție în Asia, prețurile au rămas nemodificate iar profiturile le-au crescut exponențial.
NOU
Lantul trofic e mai lung si mai gros la branduri.
Plus ca adidasii aia generici sunt copiati dupa aia brand, fara costurile de R&D asociate.
Justifica asta diferenta asa de mare? Nu. 🙂
NOU
Ceva e ciudat la articol. Ce schimbare de paradigma ! Sigur nu l-a scris Cristici ? Sau ar fi dorit cel putin.
NOU
Asa e-n tenis. Periuta de dinti de la raftul supermarketului, pret 20 lei, intra in tara cu 4-5 lei – importata fiind din UE. Care UE o ia din China, deci putem estima un “cost adevarat” aproximativ minuscul.
NOU
Undeva pe langa pucioasa, acu multi ani, o fabrica facea blugi. Unii ramaneau in tara, altii plecau la englezi. Aceiasi blugi. Acelasi cost de productie. Aia ptr englezi primeau in plus cateva etichete pe care scria numele unui mare brand. Totu legal. Fabrica avea contract cu firma respectiva. Aia “romanesti” costau 20 lei in magazin. Aia englezesti de 10 ori mai mult.
NOU
Am ramas nelamurit in privinta pucioasei. Si aia era pe categorii si se vindea mai scump la engleji? Ca ai zis ca fabrica aia facea si pucioasa pe langa blugi.
NOU
Si cum de niste adidasi la 200 euro tin muult mai putin decat unii la 60 lei din decathlon? daca ii iei si pentru drumetie te tin o viata.
NOU
Teoretic, in aceste conditii, ar trebui ca Decathlon sa depaseasca orice alt competitor de pe piaza. Dar, suprinzator, nu este chiar asa de simplu.
NOU
Absolut de acord cu toate cele observate si cele comentate, dar nu sunt toate brandurile asa. Cele de lux adevarat pastreaza niste standarde. Hermes, Dior, altele, nu produc decat in Franta si Italia. Prada da, face si in Romania (dar nu in Asia), dar altele au ramas traditional in Franta si Italia. Si nu e doar marketing. E desigur foarte mult marketing dar e si calitate: materiale, felul cusaturilor, broderii, etc.
NOU
Este un interviu pe yt cu ceva șef de la Luxotica care spune că prețul adevărat este “cât este dispus cumpărătorul să arunce din portofel de bunăvoie și nesilit (chooooggg) de nimeni”. De asta funcționează multe și de fapt pe nimeni nu-l interesează cât primesc cei din Asia (sau pe unde se mai fac). Dacă pe cineva l-ar interesa cu adevărat atelierele mici ar fi pline de comenzi, dar nu ar da faliment. Asta în timp ce ține un discurs patriotic despre cum ne invadează capitalismul.
p. s. brandurile cu adevărat de lux (pentru oameni cu bani) nu au etichetele cât China :))
NOU
Lasa-i mai sa fie cum e la ei. asta cu „cât este dispus cumpărătorul să arunce din portofel de bunăvoie și nesilit (chooooggg) de nimeni” e din primul curs de marketing la ASE. A zis si ala de la Luxotica cum si-a amintit citatul. De atunci urasc eu Marketingul, plus – e stiinta de a convinge pe cineva ca are nevoie de ceva de care nu are. Puff! Mk si vinzari. s-au dus pentru mine.
Dar a nu minti in felul asta sau a nu profita de prosti nu vine de la sine. Asta, pe linga oamenii cu un caracter atit de cacat incit sa se bage la asa ceva. Vine cu patroni educai in spiritul cisttigator american, sau cu companii care sunt listate. si aici e o alta discutie, lunga.
NOU
@Andi, da, practic vine de la psihopati/maniaci, pentru ca asta sunt in general aia de ajung in fruntea companiilor, musk, gates, zuck, sunt psihopati sau maniaci, uneori doar autisti.
NOU
Pe langa ce s-a zis, la astea de firma lantul trofic e si mult mai lung: PR, marketing, etc. Gandeste-te cati sportivi si sportive platesti tu cand cumperi un nike.
NOU
La ikea aveau perii ptr wc cu un euro made in india. 1 Euro = 119%, deci 84 cenți netto. Transportul și handlingul în Germania și India, costul produsului, câștigul IKEA. .. Cat rămânea la copilașul care le fabrica?
Cât de ipocrit să fi ca firmă? Vorbești desore mediu. Vorbești despre grija față de oameni. Vorbești despre viitor.
NOU
Am o mica banuiala ca acel copilas nu facea o singura perie o data, manual. Ca doar periile sunt din plastic, se toarna nu se cioplesc.
NOU
nu sunt economist si nici nu mi-a placut economia in scoala, chiar si acum fug de tot ce inseamna financiar-contabilitate, nu ma bag.
ascultand pe la alti oameni am inteles (poate nu e adevarat, dar acum asta cred) ca pretul cu care iese un produs pe piata (sau totalitatea produselor unui brand) este suma cheltuielilor unui brand impartita la numarul total de produse, eu inteleg ca nu are legatura cu costul de productie.
si daca extrapolam de la armani, hermes, nike (pe care le uram by default) la societatile romanesti cu capital de stat o sa vedem. parerea mea, acelasi comportament….sa zicem CFR, TAROM, TRANSELECTRICA, sau Spitalul de boli bolnavicioase din bucuresti…..e, cum e?