Nu ai un copil genial

Eu am facut meditatii la engleza cu copii din ciclul primar si pot sa spun ce am vazut eu. Au ajuns la mine cuoscuti pe care nu prea puteam sa-i refuz, si oricum, cand eram f tineri, salariile nu ne ajungeau pt mare lucru.
Cazul 1, fetita foarte timida, spusese o prostie si toata clasa rasese de ea. Acum nu mai indraznea sa spuna nimic. Parintii m-au chemat sa lucrez cu ea in avans. Rezolvam exercitiile, citeam textele, raspundeam la intrebari ca sa aiba la clasa siguranta ca raspunde bine si sa fie mai increzatoare. Singurul astfel de caz, o fetita minunata care e acum studenta.
Cazul 2, copii pe care parintii intentioneaza sa-i inscrie din gimnaziu in clase de bilingv, intensiv si cu care lucrez sporadic incepand cu clasa a 3-a. Mai mici nu am acceptat. Adica, meditatii cam la 2 saptamani cu pregatire mai intensa inainte de examenul pentru admitere la clasa respectiva.
Cazul 3, n copii pe care parintii ii indreapta din ciclul gimnazial spre clase de intensiv sau bilingv desi copilul nu are nici un fel de inclinatie, nu face nici un fel de conexiune, se chinuie, ma chinuie si-si chinuie parintii care nu inteleg. De obicei, testez putin copilul la inceput si avertizez parintii din start sa nu faca asta, ca nu i se potriveste si ca-l obliga la meditatii pe toata durata studiilor. Pana acum, nici unul din parinti nu a luat in seama sfatul meu. Nici unul. Am cunoscut o fetita in clasa a 3-a, isteata si frumoasa si vioaie, cu care m-am luptat pana in clasa a 7-a, cand pur si simplu am renuntat. Acum e a 9-a si mama-sa tot ma cheama, ca, zice ea, cu mine s-a inteles cel mai bine. Pur si simplu i se dadea delete la tot ce lucram anterior. Introduceam o notiune noua si uita una din urma.

Foarte bun punct de vedere si sunt de acord in cea mai mare parte cu ce prezinta el.
Pe langa pornirea de solidaritate cu acest articol imi dau totusi seama ca iIn realitate in schimb, nu am vazut prea multi copii “maltratati” de educatie in sine – deocamdata cel putin.
Sunt de acord ca abuzurile il afecteaza emotional pe copil si mai mult, nu mai asigura randament si risti sa nu “se prinda” nimic de copil. Si tocmai aici este problema – abuzurile si nu cursurile/meditatille in sine.
Sunt convins ca un curs de muzica la un instrument pe saptamana nu va face niciodata rau daca ii face placere si copilului.
Un curs de arte plastice poate fi la fel de util in conditiile de mai sus.
Chiar si matematica poate fi utila – conditia este sa faca placere si sa se asimileaza.
Chiar daca nu sunt genii din punctul de vedere strict al definitiei, sunt copii care asimileaza mult si le face placere.

Acum, ce sa spun, copilaria mea a fost fericita oricum si poate ca daca nu as fi fost obisnuit si cu notiunea de efort pentru beneficii – as fi fost in continuare depresie ca adult.

// sidetopic
Discutam mai de mult cu un ficior ce face cercetare in neurostiinte si-mi zicea un lucru interesant: până pe la 12 ani, copilul învață orice limbă străină ca pe o altă limbă maternă, făcând conexiuni pe care noi nu le mai întelegem și învățând mult mai repede.
După cam 12 ani se “rupe” ceva și o învățarea unei limbi străine e mult mai dificilă.

Altfel, atâta timp cât nu-și f.ut ochii la monitor peste 5 ore pe zi, lăsăm pruncii să învețe cum vor.

In liceu stateam in gazda la o invatatoare. Facea aia de la 14 la 20 in fiecare zi meditatii. Cu cate 4-5 copii odata.
Eu pe micut nu l-am lasat sa citeasca pana cand nu a fost scolar.
Am fost la sedinta cu parintii. Se pare ca 70% dintre ei i-au invatat sa citeasca inca de la gradinita. Suntem in clasa 1 si am aflat ca unii fac meditatii la greu.
Eu pana in clasa 8-a nu am facut pic de meditatie. Apoi da ca era admitere la liceu, treapta si faculta.
Sunt de principiu : Daca-i copil sa se joace, daca-i cal sa traga, daca-i popa sa ceteasca.
Si da, dupa parerea apropiatilor sunt un tata rau. Am refuzat sa dau copilul la scoala germana. In schimb il incurajez la cat mai mult sport.

Pe mine nu m-au obligat parintii sa fac nimic, cat timp invatam bine la scoala era suficient. Am fost din clasa I pana la facultate un elev bun, nu stralucit, dar undeva in primii 5, si asta fara eforturi prea mari. Meditatii nu am facut niciodata. Tin minte ca o colega, inainte de bac, platise 50 de lei pe o ora de meditatii la istorie in urma careia a invatat cum sta treaba cu secolele (anul 1856 – secolul XIX), ceea ce mi se pare strigator la cer din partea multor parti.