În piaţă la Delfinul sunt de fapt 2 pieţe. Piaţa bişniţarilor, plină de oameni ai muncii care vând căpşuni de spania, caise de turcia şi piersici marocane şi aşa-zisa piaţă a ţăranilor, unde stau aşa-zişii ţărani, de fapt indieni de pantelimon, care cumpără marfa de la ţărani cu japca, după care o vând în piaţă.

Mie îmi plac căpşunile foarte mult, aşa că îmi cumpăr zilnic. Şi na, patriot fiind, am tot zis să îmi cumpăr căpşuni rromâneşti, că alea spaniole sunt fără gust, plus că aşa susţin industria rromânească de profil.

În ultimele 2 săptămâni am luat de 4 ori căpşuni de la ţărani. Un lot avea melci prin el şi l-am aruncat, de scârbă. Altul, la care scria maaaaaaaare CĂPȘUNI RROMÂNEȘTI FFFFF DULCI, erau acre de îţi săreau ochii din cap. Ultimele luate erau fleoşcăite şi pline de mucegai. Desigur, ascunse la fundul grămezii, deasupra fiind căpşunile mari şi roşii.

Concluzia? Mă @#$% pe industria rromânească de profil.
Prefer oricând o căpşună spaniolă, mare şi frumoasă şi de multe ori chiar gustoasă, decât mizeriile cu care ies pe interval ţeparii de la noi.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.