Când vrem să fim penibili și uităm de ce

Erau anii 80. Fiind băiet, străzi cutreieram și mă opream ades, lângă cișmea, unde apa curgea încetișor. Acum nu mai curge, că apa e pe bani, nu mai e moka, pentru orice sărac. Nici țâșnitorile din parc nu mai curg, decât dacă e maxim de cald afară și atunci apa e seacă, extrem de caldă și neapetisantă.

Pe vremea aia, nu prea aveam oferte variate de jocuri, în afară de cele ce le inventam noi. Pe lângă clasicele de-a v-ați ascunselea, rațele și vânătorii, lapte gros, șotron, elastic, portofele cu surprize, mai încercam să facem și alte chestii, că te plictiseai.

Așa, noi, băieții, aveam spade de alun, cu gardă de la capacele de borcane de bulion, de ne băteau mamele ca pe isuși, pentru că ele păstrau capacele pentru pus murături și alte. Luptam ca dartanieni, pardaieni, atoși, portoși și aramiși, nume care azi nu prea spun nimic nimănui, că nu sunt obligatorii la școală, ce citește majoritatea tineretului. Tot timpul aveam mâinile vinete de la spadele de alun ale celorlalți, plus înțepături diverse pe corp.

Fetele aveau gimnastică. Era vremea olimpiadelor de la los angeles și Seoul, unde gimnastica rupea. Toate fetițele erau Gabriela Szabo sau Daniela Silivas, mai erau unele care voiau să fie Camelia Voinea sau Lavinia Agache. Bătătorul de covoare din spatele blocului era locul de desfășurare a zilnicelor olimpiade și campionate mondiale, urmate de căzături și vânătăi cât cuprinde.

Trotuarul de lângă avea desenată o bârnă, iar restul de stradă era ocupată de un covor de sol, frumos desenat cu creta. Să ne înțelegem, pe vremea aia aglomerat era să treacă 2 mașini pe strada noastră, nu una.

Multe tumbe a văzut strada copilăriei mele, multe căzături fix în nas, cap și alte chestii destul de vitale, căzături de sus de pe bara de bătur covoare, alunecări din fugă, tumbe ratate și căzute pe spate, dar întotdeauna urmate de o ridicare demnă și o prezentare ca de final de exercițiu la gimnastică.

Mi-am adus aminte de asta după ce am văzut scandalul ULUITOR, NEMAIPOMENIT cu fetița de la gimnastică, fetiță care, doamne, a făcut tumba punând capul pe beton, nu pe o pernuță catifelată, umplută cu puf de gâscă de Lorena.

Serios, oamenii, în penibilitatea lor de a căuta scandal, uită de fapt ce este cu adevărat revoltător.

Cu adevărat revoltător este că, în 2017 2018, se organizează programe artistice dedicate țaței Viorica, numită prim ministru datorită faptului că au cunoscut-o intern organelelui Dragnea, alături de Bombonica și alte teleormănence cu nume inteligent, din blocul de renume mondial unde le caza mustață. Revoltător este că antrenoarea copiilor, probabil plătită de părinți, s-a apucat să transforme copiii în măscăricii personali ai PSD-ului. Revoltător este că inspectorul școlar, plătit din bani publici, declară:

Copilul meu a participat, nu anul acesta, pentru că a fost ușor răcit, ci anul trecut, fiind clasă pregătitoare, și acum 2 ani, fiind grupa mare de grădiniță. Copilul meu a participat și eu m-am simțit tare mândru. Am avut onoarea ca primul ministru să asiste la paradă.

Asta e revoltător, nu faptul că o fetiță a făcut o tumbă pe care, altfel, o face, probabil de câteva ori pe zi, cu de la sine putere.

În continuare asistăm la operațiunea Să ne transformă copiii în garoafe.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt