Contul meu
Scris de Liviu
Am avut pana recent o angajata, mileniala de felul ei. Adica niciun zambet, nici un gest de colegialitate, un zombie social. Dar fata serioasa, la primul ei job, a invatat incet ce i se cerea. Insa un zombie social, da? Saluta stingher, nu interactiona cu nimeni, etc.
In firmele pe care le conduc, m-am straduit intotdeauna sa pastrez, cat se mai poate, traditia de a spune la multi ani colegilor. Eu insumi vin la fiecare aniversare cu un cadou, pup mana sau dau mana, in fine, ideea e ca un colectiv are nevoie si de chestia asta, sa zicem la multi ani unui coleg, unei colege.
La fiecare aniversare, restul colegilor pune cate o suma mica de bani si sarbatoritului i se cumpara un cadou, nimic special, ne strangem la o pizza si o bere, dam cadoul si ne vedem de treaba.
Inca o data, nu da nimeni sume imense de bani. ce vreau sa va spun e ca am incheiat din motive obiective contractul cu fata, platit tot la zi, nicio zbatere, multumim, succes pe mai departe.
Azi dimineata, fata suna la una dintre firme si intreaba:
“Buna! Cand imi pot recupera banii de la zilele de nastere?”
Frate, in viata mea nu am mai auzit de asa ceva. Este incredibil. Daca asta e societatea spre care ne indreptam, daca astia vor fi viitorul tarii, io ma excuz din el si ma retrag in 10-15 ani sa citesc si sa profit de ultimele momente de clasicism: alea in care zici la multi ani, sarbatori fericite, multumesc.
Vine o generatie de asociali, frustrati emotional de absenta parintilor, e ok, inteleg, dar mai bine ma rog sa apara robotii. Macar de la ei nu voi avea asteptari.
Trista lume il asteapta pe baiatul meu.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Bun si se mai primesc banii inpoi de la zilele de nastere sau nu?
NOU
Banii de la zilele de naștere se recuperează la înmormântare.
NOU
de pe cardul de sanatate
NOU
proof or it didn’t happen… sry nu o cred pe asta e prea trasa de par!!!!
NOU
Nu știu câți ani are autorul, dar eu am 34. Mă jur că într-o bună zi, cât de curând am impresia, o să bat un alien d-asta de mă dă la ziar. Frațior, nu te mai poți căca de suflete plăpănde, vise moarte și tot felul de bălării, de îți stă mintea-n loc.
NOU
Mai bine le cauti parintii si ii bati pe ei. Copii nu mai au voie afara ca se murdaresc, toata ziua teme si activitati extrascolare, daca vorbesc cu alti copii online parintii trebuie sa vada ce vorbesc si in restul timpului sunt aruncati in carca unor bunici rautaciosi eventual si senili. La scoala nu au voie sa alerge, sa se joace fotbal/baschet/etc (nu ca ar avea voie cu mingii), eventual in pauze sunt incurajati sa isi citeasca pentru urmatoarea ora. Nici macar genii nu ies, se trage atat de mult de ei in toate partile incat nu au timp sa isi gaseasca si dezvolte abilitatile intr-un domeniu. Daca are cineva impresia ca o sa iasa niste indivizi normali (dupa standardele noastre caci “normalitatea” se schimba rapid) se inseala amarnic.
NOU
iti recomand mai multe fibre si mai putine substante.
NOU
pai teoretic tu esti unu din aia. practic moda adultilor plangaciosi si a barbatilor cu pasarica a prins la generatia 90-2000.
NOU
@gc
Scuze anticipat pentru sesizarea nazi-grammar, dar pe aici pe litoral, in sezonul estival, prea multi vinzatori de articole de plaja scriu “mingii” si zgirie tare pe retina, devine chiar obsesiv. Sau unii zarzavagii scriu “ridichii”… Scuzabil la cei cu citeva clase…
NOU
@marinel, nu prea ai cum sa fii nazi grammar in timp ce folosesti î din i. Nu mai e corecta aceasta practica de prin ’93. Sau dumneata esti genul ala de roman mandru, care stie ca e gresit, dar scrie pe fruntea sa “thug life”?
NOU
Doar mie mi se pare ciudat că la mai toate firmele se încearcă relația asta superficială de prietenie cu absolut oricine din grup? Că e Paște, Crăciun, 8 sau 1 martie , nu contează, cu e cadouri sau flori care în felul ăsta își pierd însemnătatea. Cât despre fată ce să zic? nu are experiența, a întrebat doar, nu a dat cu parul :)).
NOU
Subscriu. De obicei mă simt stingher și nu mă prinde flama heirupurilor aniversare. La o zi de naștere am primit un afiș cu Buñuel (Le Charme discret…), care până dimineață mi-a fost sustras. Știu și de cine, o bună prietenă, snoabă ca și mine. Așa că am uitat și eu să-i dau înapoi un DVD cu Madame Satã, deci suntem chit. Mai bine amiciții bizare și disfuncționale decât prieteșuguri corporatiste și confrerii de turmă.
www.youtube.com/watch?v=mLmpDKt_VRk
NOU
@Andrei, stai la birou minim 8 ore pe zi. Dacă faci socoteala orelor pe care oamenii le petrec în trafic (cel puțin în București), la cumpărături și dormind 8 ore la birou este mai mult decât petreci treaz, conștient alături de familie, prieteni, oameni pe care îi iubești, la care ții, de care îți pasă în mod real.
În același timp, luat per ansamblu omul este o ființă socială. Are nevoie de o minimă conexiune socială cu alți oameni ca să n-o ia razna cu căpuțul. Chiar și de relațiilor superficiale de la serviciu. Sunt oameni care pot funcționa și fără, dar sunt prea puțini. În plus, ca oriunde altundeva, conexiunile se crează în funcție de afinități. Poți fi oarecum prieten cu unul, și maxim în relație de politețe rece cu altul.
În plus, nimeni nu te obligă. Poți să nu participi la petrecerile de Crăciun, florile de 1,8 martie, cadourile de zilele de naștere. Nici măcar la team-buildinguri nu te ia nimeni cu forța. Dacă îți faci treaba, e ok.
NOU
Nici mie nu-mi plac parangheliile astea fortate. Decide sefu ca vrea sa “apropie” el oamenii din echipa. Lasa coae, ca daca vor se apropie ei, nu-i cazul sa-i strangi tu fortat, sa ceri sa dea bani de cadou, sa impui sa iasa in turma la o pizza.
NOU
@Ady-P: aia nu e încercare nereușită de socializare, o relație toxică cum o clasifică psihologii parcă. Socializare ar fi de exemplu când petreci timp cu colega ta veche sau grupul tău de colegi mai vechi. Nu cu ăla care a venit să zicem acum 2 luni și e cu 20 de ani mai bătrân sau mai tânăr decât tine și nici nu ai nimic în comun cu el.
NOU
@Andrei, păi fix asta fac. Socializez efectiv cu o singură colegă care era deja aici când am venit eu în firmă și cu care am lucrat de la început.
Dar nu poți fii în termeni de “ignore total” cu toată lumea.
NOU
@ady p: per ansamblu ai dreptate. Chestia cu ca-ti faci treaba e ok nu prea este asa. Cel mai tarziu la discutiile corporatiste de evaluare anuala cu sefi, sefuleti, hr se va gasi unul sa-ti reproșeze asta si nu primeati mult dorita marire de salariu, nu ajungi team leader, nu socializezi si nu ai inteles spiritul deosebit al corporatiei.
Mda, in fine chestii de corporatisti
NOU
@AlexF, de acord cu tine. Sunt și unele riscuri.
Totuși, ca idee dacă chiar ești genul introvertit și ușor asocial, etc , poate chiar n-ar trebui să fii team-leader. (Vorbesc la general)
NOU
s-a uitat la prea mult 50 shades of grey.. daca n-ai vrut sa sodomizezi saraca fata timida a zis ca iti mai da o incercare macar, daca te prinzi greu, csf n-ai csf
NOU
Eu mi-am recuperat banii respectivi prin cardul de sanatate.
NOU
Mie unuia mi se pare crud ce afirmă autorul că a făcut.
Nu-și pune nimeni problema că e posibil ca fata să fi fost stingheră și asocială din cauză că 1. așa era personalitatea ei sau 2. avea probleme în viața din afara firmei și era prea preocupată de ele ori încerca să le țină pentru ea? Ori că a întrebat de bani pentru că există unii care o duc de pe o zi pe alta și pentru care 10 lei înseamnă diferența dintre ”îmi pot plăti chiria” și ”mă trezesc în stradă”?
Să recapitulăm deci:
Prin ”niște firme” înțeleg și ”niște angajați”, ceea ce presupune că la fiecare zi de naștere a unuia din angajați se procedează la fel: că vrei, că nu vrei, pui banul în căciulă ”si sarbatoritului i se cumpara un cadou, nimic special, ne strangem la o pizza si o bere”. Văd că ești din Cluj așa că presupun că ”la o pizza și o bere” nu e la nivel de Vaslui ca preț; nu de alta dar cele mai mari chirii din țară sunt cele din Cluj așa că extrapolez.
Tu conduci ”niște firme”, fata e la primul ei job. Tu ai cultura de grup, ea nu. Fata își face treaba și n-ai ce-i reproșa căci scrii că ”fată serioasă […] a învățat încet ce i se cerea”. Cu alte cuvinte nu e nimic în neregulă cu performanța ei în câmpul muncii. La fel cum nu e nimic în neregulă cu a le impune ca șef unor oameni să dea bani de cadou și să iasă la bere pentru că tu, ca șef, vrei neapărat să socializeze pe banii lor.
Și – repet – fata, la primul ei job, asocială și stingheră, nu zâmbește niciodată (ca să îți strice ție ziua, desigur), sună și îndrăznește să pună o întrebare stupidă. De-aia de om necopt și tânăr despre care nu știm cum o duce acasă și cât mănâncă.
Și ce faci tu?
Păi o dai afară desigur.
Ai ”motive obiective”, o înveți o lecție. După care postezi pe Facebook chestia asta.
Mă înclin.
Ca notă adiacentă, am avut un coleg fix ca fata din poveste. Cu diferența că nu era din generația ”millenials” ci era Gen-X, ca mine. Tot asocial, tot tăcut, tot introvertit, tot bine își făcea treaba. Era singurul care refuza să contribuie la datina cu strânsul de bani pentru oameni despre care știi cum îi cheamă și atât. Și fix ca tine, colegii suduiau pe la spate că ”uite bă ce pârlit, nu dă și el de-o bere, de-o pizza”. Ani mai târziu eram fiecare împrăștiați prin alte firme când am aflat exact cât de greu o ducea tipul ăsta în viața de zi cu zi. Genul de om care e nevoit să se spele în lighean ca să facă economie la apă în timp ce noi ne stropeam prin firmă unul pe altul cu Pepsi.
NOU
din articol reiese ca mai intai a concediat-o, deci nu solicitarea returnarii a fost cauza.
NOU
Ce bine ar fi ca unele comentarii sa poata fi puse ca “sticky”.
NOU
Razvan, in mare parte de acord cu tine dar mai citeste o data textul: Au incheiat contractul, DUPA CARE fata a pus acea intrebare. Nu a fost data afara din acest motiv.
Iar iesitul la bere si pizza de obicei se plateste de catre sarbatorit, de obicei asa functioneaza lucrurile: ziua ta, primesti cadou, faci cinste.
NOU
În general sunt de acord cu tine. Îți respect foarte mult opiniile.
Dar totuși nimeni nu e obligat să participe la “cadourile de zilele de naștere”, petreceri la bere sau mai știu eu ce. Nimeni nu vine să-ți ia banii din portofel. Există bârfe, dar dacă n-ar fi motivul ăsta, cu siguranță ar fi altele. Și bârfele există oriunde. Cu toții învățăm de la grădiniță cum să le facem față.
În plus omul n-a zis că a dat-o pe fata aia afară. Eu am înțeles că ar fi fost demisie.
NOU
Mai exista posibilitatea ca tu sa fi imbatranit suficient de mult incat sa etichetezi o intreaga generatie pe baza unui singur reprezentant. Daca fata asta nu facea parte din generatia asta blamata (ca oricare alta generatie la timpul ei) articolul asta nu exista.
NOU
Asta cu cadoul între angajați e ca mersul la nunți. Toată lumea e un zâmbet însă nimănui nu-i place.
Să-i stea lu Alexa cadou’ în gât. Dacă chiar dorea să formeze un colectiv putea să facă o dată pe luna o pizza-party sau ceva, nu să impună angajaților să cotizeze pentru cadoul unuia de care îi doare-n paula.
NOU
Eu as vrea sa stiu cand se dau inapoi banii de la nunti.
NOU
Eu trebuie sa merg anul asta la nunta unui prieten care e la a 3-a incercare, primele 2 fiind cu nunti fastuoase. Sa ii cer oare banii pe alea sau sa ii spun ca la asta darul se reporteaza de la prima si inca imi e dator cu a doua?
NOU
La nunta ta. Așa mi s-a comunicat. 🙂
NOU
Alex, eu zic sa-i raspunzi ca vii direct la a patra
NOU
@ Alex, ba mai bine îi spui să vii direct la divorțuri că dacă cumva ratează vreunul înseamnă că a belit-o!
NOU
Se primesc banii la saptamana la videochat.
NOU
Haha, esti amuzant… de prost.
NOU
Da, s-a făcut și la noi la firmă așa ceva până s-au înmulțit oamenii și unii au tras concluzia că nu se pot lipsi de un salariu pe an pentru zilele de naștere a unora cu care nu prea au nimic în comun. S-a renunțat. Se zice un “la mulți ani” și atât. Toatã lumea fericită. Nu înțeleg socializarea asta cu de-a sila.
La muncă ai colegi, nu prieteni.
NOU
La munca se mai intampla sa faci click cu cineva si din coleg sa-ti devina un foarte bun prieten.
NOU
După ce îți devine foarte bun prieten îți permiți să îi zici să îți înapoieze banii pe care i-ai dat pe cadoul lui.
NOU
Nu mai bine ai liber de ziua ta? E cel mai frumos. Stiu ca in unele firme se practica.
NOU
Cand am preluat postul le-am zis de la inceput: minim socializare in timpul serviciului, fara cadouri glumite si traditii invechite, in timpul lor liber fac ce vor cu cine vor dar la servici suntem profi. Formalizare cat de mult se poate, asta e politica firmei. Fara intruziuni in viata personala! Ar trebui sa comand un poster exact asa scris, ceva retro model socialist cu oamenii muncii. Si inca unul cu:”discretia e scurtatura spre succes!” sau ceva gen. In fine, s-au uitat la mine fix, le-am zis ca e o poveste in spatele acestei dispozitii de serviciu, o poveste nu prea placuta iar in sediul firmei se vor desfasura doar activitatile ptr care au venit si nimic altceva. Nu suntem multi (max 13 de obicei 8-9, jumatate femei) dar nu am avut vreodata vreo problema pe tema asta iar treaba merge mai bine decat cu obligatii sociale ptr ca nu toata lumea place pe toata lumea si nu am chef de sincope si telenovele si atmosfera incarcata intre ei. Mbene, de Martisor femeile primesc cate un buchet de flori, asta e singura aroganta si e venita de sus, le sunt livrate direct din duba sa nu existe pupaturi intre colegi. Ca a adus cineva o tava de savarine sau ca i s-a nascut copilul asta a fost altceva dar nu se va mai intampla in viitor (prajituri, nu nasteri). Fara excursii si timbuildinguri la munte ca stau destul impreuna la munca, barem in vacanta sa nu se vada unii cu altii. Poate e ciudata abordarea dar e corecta si eficienta. In timpul liber stiu ca se intalnesc intre ei (nu toti), am fost chiar invitat dar am declinat respectuos, cum ar fi fost sa afle restul ca m-am intalnit doar cu unii? Daca nu v-am obosit puteti solicita de povestit povestea aia nu prea placuta (e scurta) sau cum am reactionat cand am gasit pe birou cadou de ziua mea (e si mai scurta).
NOU
Te rog povesteste. Multumesc.
NOU
oui
NOU
Pai pe scurt, cazul uno: a aparut ghertoiu la firma (si cand zic ghertoi stiti ce zic, 2pe2, freza bercea, tatuat, mai tarziu aflam ca facuse 2 ani facultate la Poarta Alba ptr viol “da’ aia vrut-o”). Show mare, scandal, aruncat scaun in geamul de la usa, rasturnat rezervorul de apa, “ba cine se da la nevasta-mea ca-l sparg, il omor ca stiu sigur ca si-o trage unu de aici ca de aia vine, nu ptr bani!” Habar n-aveam cine ce cum, adica chiar turbat animalu’ nu se intelegea nimeni cu el, de abia l-a linistit respectiva sa se aseze, sa vorbeasca cu sefu’ adica …je, gigi muschi juma’ de buletin dar cu burta. Imi zice “ba vezi ca nu-mi e frica, n-ai ce sa-mi faci, ia baga un uischi mare si repede!” Pe bune. In fine dupa vreo ora a plecat, eram preteni buni. Dupa ai a aparut poitia, itm,plm ca ce si cum, i-au luat pe toti la intreabari dar separati, ca de cand au contractul, normal ca nimeni nu a stiut data exacta, erau aia mai stresanti si mai enervanti decat elvis de dinainte. S-a lamurit in vreo sapt, exact cum a zis cineva, tanti respectiva era mai sociabila defel, adica vorbea si radea la toata lumea, de fapt se bucura ca mai iese din casa unde probabil era legata de piciorul patului…mai primea acasa smsuri dela colege, nimic obscen dar speriata fiind incerca sa le ascunda declansand criza isterica a garoiului, nici macar nu erau casatoriti, pur si simplu statea si primea la coaste ca a intrebat-o si politaiu ” de ce mai stai cu el femeio?” Colegii toti s-au jurat ca nici nu au atins-o si nu am vreun motiv sa nu-i cred…pai in concluzie ce facea duduia? Ajungea acasa la 10 pm (de la 4pm) si zicea ca a fost retinuta la munca, ea de fapt era fetita vesela si tzupa-lupa cine stie pe unde dadea cu sapa dar zicea ca a fost la munca…probabil fiind adevarat, dar in alta bransa munca aia.
Duo: gasesc pe biro o geanta foto smechera, stiau ca in perioada aia aveam hobby. “Stii ca din partea noastra blah blah”. Adica chiar a fost o surpriza ptr mine, nici nu stiam ca au facut ceva pe tema asta, nici nu stiam cum de au aflat ziua mea ( pe fb am invertate luna/zi). Deja ma intrebam si inca ma mai intreb ce altceva mi-a scapat in firma daca asta nici nu am simtit-o. Ma uit pe f64 cca 100 euro geanta, fac socotela 2 poli jumate de caciula au dat fiecare adica destul d mult ca nici unul nu sare de 500 euro salariu. Le multumesc frumos, fac pe surprinsul ( chiar eram dar putin neplacut) intreb cine a fost cu ideea, si intuiesc bine, grasa ecohippyvegetarianafeminazi, o chem in birou, ii multumesc ptr idee dar nu pot primi nimic, hai s-o dam retur si sa reimparta banii la fiecare. ” Vai, dar cum se poate asa ceva, ca e placerea noastra, nici gand, nu, nu, in nici un caz!” Ii zic clar pe un ton diplomatic: ” hai sa facem cum zic eu ca e mai bine, am bani la mine ii impart pe loc chiar acum si toata lumea, inclusiv eu, e fericita”. “Nu si nu, hai s-o lasam pe maine ca azi esti totusi sarbatorit!”…deja mi se parea ceva aiura dar in fine. Mbine zic, “da-mi bonu s-o trmit inapoi si ma reglez cu banii cand vine returul”. “Da, lasa maine nu-ti mai bate capu” zice dar uitandu-se pe geam la cer nu la mine…in fine zic sa comand la hut cate o supersuprema si o bautura ptr fiecare, cam asa sa fie 50 lei per persoana sa fim chit. Il chem pe paznic de la poarta (e o curte comuna cu mai multe firme si nea Sica e baiatu’ cu comisioanele la toate), sa il trmit sa aduca comanda, ma intreba “cum e geanta, iti place?” Ooou, toata lumea stie, mi-am pierdut simturile ce plm? Zice: “pai eu am preluat-o de la curier, trebuie sa-mi dea grasa 250 lei ca am platit-o din banii mei!”. Ce facuse tantaloaica, luase de pe okazii geanta cu 250 dar i-a incasat pe colegi cu 450 ca cica atat a costat, 200 lei i-a oprit ptr deranj, de aia nu a vrut sa-mi de bonul…nu exista. Lucreaza si acum la noi ( intampolarea e de vreo 3-4 ani) , e ok ca muncitor dar nu mai vorbeste nimeni cu ea, adica in afar de minimul necesar nimic altceva. Personajul din prima intamplare a plecat dupa cateva zile, nu mai stie nimeni nimic de ea, cica presteaza prin englezia, pcat , o viata irosita si rata din prostie. Geanta o am si acum, tin scule in ea. Scule si unelte electrice adica.
NOU
mișto povesti:)))
NOU
Pai si grasa a dat banii inapoi la colegi, sau ai rezolvat din buzunarul personal?
NOU
Bă, dă-on morții mă-sii că și io-s milenial cică, născut cu o lună jumate înainte de revoluție, da’ așa ceva n-am văzut la nimeni. Asta-i problemă la căpuț, nu problemă de generație.
NOU
1.Se stie ca generalizarea e apanajul oamenilor inteligenti si evoluati….
2. Se stie ca ce-mi place mie e obligatoriu sa placa si celorlalti.
Rinse and repeat. Ma duc sa borasc.
NOU
He-he, ma rog, asociali exista in toate generatiile, nu-s numa’ Millenials. Si eu aveam la un moment dat un sef caruia ii placea sa sa marcheze zilele de nastere ale angajatilor, dar dadea el pizza, berea si sucurile, nu facea cheta prin firma.
NOU
Mi se pare abordarea cea mai misto…
NOU
Pizza si bere? Pai eu credeam ca bea doar zer.
Oricum, millenial si eu fiind, am urat maxim treaba asta cu strans bani pentru ala care face cinste cu pizza. Nici prea multi bani nu sunt, nici cadourile foarte inspirate, deci e cam degeaba. La prima firma la care am lucrat nu se practica treaba asta. Era ziua ta, veneai cu prajituri, sucuri, snack-uri sau ce iti mai trecea prin cap, primeai un sincer la multi ani si aia era.
NOU
ca femeie, nu mai poți face “gesturi de colegialitate” sau să zâmbești pentru că nu știi cum pot fi interpretate, atât de bărbați cât și de alte femei din firmele pe care le conduci: “uite-o și pe asta cum se hlizește”. comportamentul acestor mileniali a fost modelat de “gesturile de colegialitate” ale șefilor și colegilor părinților lor, de care se plângeau după ce veneau acasă de la muncă. așa că nu vă mai plângeți de tineri, că n-au picat de pe altă planetă, tot de voi au fost făcuți și crescuți.
NOU
Printre cele mai mai tampenii importate de “trenderii” din Romania sunt:
1.) obligatiile sociale extra-contractuale precum cele scrise de autorul articolului
2.) team-building-urile
3.) munca de echipa, proiectele in birouri fitzoase in care toata lumea se invarte in jurul unei planse (preferabil digitale) si promoveaza acest spirit de echipa
Sa le discutam pe rand (nu neaparat in ordinea scrisa mai sus):
Punctul 3.) rezulta din inabilitatea unora de a duce obligatiile contractuale la capat si prin acest punctu reusesc sa “fructifice” capacitatea altora – capacitate care daca nu este impartita conform pct 3.) atunci rezulta in clasificarea persoanei respective drept anti-echipa.
Nu sunt absurd si inteleg complementaritatea dintre membrii echipei dar, haideti sa fim 2 nanosecunde realisti si sa intelegem ca punctul 3.) nu se refera (in 90% din cazuri) la aceasta complementaritate. Pot detalia daca e ceva neclar.
Urmatorul:
punctul 2.) – de ce este necesar ca un angajat sa-si sacrifice timpul propriu (neacoperit de contract) pentru a duce la beneficiul firmei? Ma refer aici la angajatii “standard”- fara actiuni in firma. Daca ai actiuni in firma iti asumi obligatiile suplimentare de a nivela “mersul” firmei (inclusiv lucru la 2 noaptea). Dar ca angajat standard tu ai obligatiile din contract si anume-> sa cedezi o parte din timpul zilei/noptii sub forma de “program de lucru” in care aplici competentele tale pentru a duce la realizarea obiectivelor din fisa postului. NU AI nici o alta obligatie! Orice altceva sunt prostii cu care “patronii” incearca sa va faca sa faceti mai mult pe aceeasi retributie. Daca nu s-a inteles… pot reveni.
Punctul 1.) – de ce trebuie sa fii automat prieten cu cei de la birou? Patronul e prieten cu toti colaboratorii si toti ceilalti patroni cu care interactioneaza? Eu traiesc cu impresia ca activitatile comerciale sunt in primul rand bazate pe interactiune comerciale si nu pe relatii de prietenie (nu discutam aici de contractele cu statul ale firmelor prietene… acolo prieteniile sunt subintelese 🙂 ).
Daca doriti performanta, daca doriti competenta, daca doriti specialisti atunci ar trebui sa incetati sa va comportati ca o mica “gashka cool”. O gashka cool NU garanteaza calitatea muncii prestate si nu garanteaza indeplinirea obiectivelor contractuale.
Limitati-va la indeplinirea activitatilor din contract- acele activitati/obligatii sunt cele care primeaza.
Ma indoiesc ca dl Liviu pasa invitatiile la zilele de nastere drept lucruri optionale.
NOU
Un sfat numeric: vad de multe ori expresii de tipul “nu da nimeni sume imense”, “pretul este mare”, “pretul este mic”.
In momentul in care doresti sa faci o comparatie si sa nu o lasi neterminata… trebuie sa mentionezi si sistemul de referinta!
Sume imense… in raport cu ce?
Pretul este mare… in comparatie cu ce?
Pretul este mic… in comparatie cu ce?
Daca tot conducem firme si daca tot realizam contracte atunci ar trebui sa fie a doua natura aceasta precizie a exprimarii… corect, n-asa?
NOU
la noi se strang banii si se dau cash sarbatoritului. Eu de ei am luat pizza colegilor. Unul s-a plans ca el n-a prins nici o felie. I-am zis: am luat pizza de toti banii primiti de la voi. Dati mai mult daca vreti mai multa pizza sau vorbeste cu aia de au mancat mai mult de o felie.
NOU
Pfff, nici eu nu-s cea mai socială persoană din lume, dar fie nu particip la cadoul și pizza aniversare, fie beau și mănânc “de toți banii”. 🙂
NOU
Si la mine la firma se organizeaza din astea. Probabil in memoria zilelor apuse cand strangeam fondul clasei si fondul scolii, acum se strang “fondul aniversar” si fondul de prezervativ spart. La fiecare zi de nastere, se strang bani. La fiecare fata ramasa insarcinata, se strang bani. Nu multi, desigur, ca suntem noi multi si se strange o suma.
Eh, nu. Am mers direct la administratorul firmei si am optat afara. Nu vreau sa dau bani pentru niste necunoscuti, pe care stiu cum ii cheama si stiu unde lucreaza. Si in schimb, nu vreau sa primesc nimic de la ei cand e randul meu. Am fost primul in firma care am spart traditia de strans bani aniversari.
Nu am fost ultimul.
NOU
Stai sa inteleg. Voi va futeti intre voi la munca si apoi dati bani pentru fiecare fata ramasa insarcinata, din fondul de prezervativ spart? Asta e ca bunicii care nu isi viziteaza nepotii, dar le trimit mereu bani…
NOU
Așa e și la noi. Eu cu câțiva colegi am optout. De ziua mea daca am chef pun de un grătar în curtea firmei, nu accept și nici nu dau bani pentru alții. Doar daca sunt necazuri gen boli accidente donez bonusul pe luna respectiva.
NOU
“La fiecare aniversare, restul colegilor pune cate o suma mica de bani si sarbatoritului i se cumpara un cadou, nimic special, ne strangem la o pizza si o bere, dam cadoul si ne vedem de treaba. Inca o data, nu da nimeni sume imense de bani.”
Sunt doua aspecte aici:
1. “la fiecare aniversare”
Nu toti au chef sa-si serbeze ziua si nu toti au chef sa-i spuna cuiva La multi ani! Asta este, sunt oameni si oameni. Nu poti forta pe cineva sa faca ceea ce faci tu. Asa ca, “la fiecare aniversare”, este de ajuns daca seful se duce si-i spune La multi ani! sarbatoritului si gata. Daca exista un fel de intranet unde toti angajatii pot sa vada ca “in data de” este ziua lui cutarescu este si mai bine … cine se uita acolo si stie ca in ziua respectiva este ziua lui cutarescu, daca vrea se duce si-i spune si el/ea La multi ani! That’s all.
2. “…. restul colegilor pune o suma mica de bani …. nu da nimeni sume imense de bani.”
Nu suma este problema, ci obligativitatea. Nu-i pui pe toti sa dea bani pentru ziua colegilor. Nu este normal. Poate pe cineva nu-l intereseaza, nu are treaba cu respectivul, etc.
Cand este o varsta rotunda atunci este frumos sa-i oferi ceva sarbatoritului. De ex. o felicitare si o mica atentie. Insa, la fel, doar cine doreste! Nu-i obligi pe toti sa faca asta. Un coleg da un mail tuturor (cu exceptia sarbatoritului, fireste) cu cateva zile inainte in care spne cu subiect si predicat: “…. cutarescu implineste xx ani, o felicitare este pregatita pentru semnat in biroul x, cine doreste sa semneze si sa participe cu o suma mica de bani …. pana la data de ….”. In ziua respectiva ii da cineva felicitarea si cadoul si gata. Ce vrea sa faca pe urma sarbatoritul, este fix treaba lui.
Si la fel se poate proceda pentru orice alta ocazie deosebita. Cu mail inainte, cine doreste, scurt si la obiect, fara nici o obligatie.
PS: Intr-o firma oricat de mica sau mare ar fi, nu toti se cunosc intre ei, poate unii n-au nici o treaba cu altii (lucreaza in departamente diferite), poate nu vor sa vorbeasca unii cu altii, nu conteaza, ideea este ca nu-i poti forta pe toti sa procedeze asa cum procedezi tu. Ofera-i celui de langa tine un exemplu si daca el decide ca este ok si vrea sa te urmeze, este decizia lui. Si toata lumea este fericita.
NOU
De câțiva ani îmi iau concediu de ziua mea. Am rezolvat problema. Și dacă se întâmplă să nu se poată și n-am chef sau bani să mă sărbătoresc la birou, fie lansez zvonul că nu am chef să mă sărbatoresc, fie fac eu o prăjitură (prăjitura care place teribil colegilor mei se face cu maxim 10 lei). Nu mă obligă nimeni să plătesc pizza și bere sau să mă sărbatoresc la birou.
NOU
eu cred c’a avut dreptate
de ce să dea bani pentru cineva pe care nu’l cunoaște
nimic nu’i gratis, totu’i pe bani
așa că de ce să nu’și recupereze banii?
NOU
Pfff, voi vorbiți de toată firma?! La noi se întâmplă în departament. Adică oamenii care lucrează în aceeași încăpere pe cu mine, pe care îi văd zilnic, știu cum îi cheamă, etc.
NOU
Lucrez intr-un birou in Germania, suntem aproximativ 24 de persoane, 60% barbati, 40% femei. De toate varstele. Iata cateva “obiceiuri de birou” de aici.
In luna mai au fost 4 zile de nastere, se da mail “e ziua lui cutarescu, se vor pune 2E de persoana in afara de sarbatoriti si in ultima zi din luna se face un mic dejun pentru toti”.
Vreo 3 au devenit parinti, fiecare a dat cat a vrut, unii 3 euro altii 100 de euro.
In ultima vineri din luna se face un mic dejun la comun, se pun cate 2-3E de persoana si mancam cu toii si stam la discutii.
Un coleg si-a luat masina noua, a adus prajituri si dulciuri.
Cand pleaca cineva sau vine din concediu aduce prajituri si dulciuri.
In rest..nimeni nu e “prieten” cu nimeni, in afara de romani cu romani :). Dar romani – nemti nu ai sa vezi discutand chestii foarte personale. Am incercat sa scot niste colegi nemti la bere in oras..am fost refuzat politicos.
Eu sunt nascut in 88, am lucrat prin santiere navale si birouri de la 21 de ani, mereu am participat la astfel de “obiceiuri”. Nu am judecat pe nimeni niciodata daca nu a participat.
NOU
Da boss (autorule) ai zis acolo “zicem la multi ani, ne strangem de mana”. Sunt deacord cu asta, feliciti pe unu ca s-a nascut .. plm.
Mi se pare insa ca tu ai mers mai departe si ai cam zis “da nu punem si noi bani pt colegu”.. ceea ce cam nu e ok. Fiind in pozitie de conducere ii cam constrangi pe oamenii aia.
Si fiindca ai dat-o afara, mi se pare corect ca la final sa isi ceara banii dati pt niste straini.
Eu nu dau bani la nici o zi de nastere a colegilor de la bioru, nu primesc nici un cadou la ziua mea de nastere. In primul an se uitau chioris la mine, primeam mailuri.. e ziua lui cutare se strang x lei. Veneau si cereau (fmm) si le ziceam ca NU.
DUpa un timp s-au obisnuit.
NOU
Prin natura meseriei pe care o practic, sint un solitar. Mai mult de atit, cu electricitatea nu poti lucra in echipa deoarece sint 1000 de sanse sa ia foc si numai una sa functioneze din prima, pentru ca : 1.depanarea se face numai dupa logica unui singur om, nu idei amestecate din grup 2.sint singurul din grup cu meseria asta si nu ma poate ajuta nimeni, ci doar sa ma incurce. De aceea urasc socializarea aia fortata, (impusa de unii sefi ca da bine mai sus) mai ales ca in timpul liber sintem tot impreuna, la bord…
NOU
Eu unul te invidiez, as vrea sa am un job in care sa nu depind de nimeni. Eventual nici de client 🙂
NOU
Am pățit.
Dat bani la fiecare aniversare, fiecare gravidă plecată în CIC, fiecare naștere. Nici mult, nici puțin.
Am rămas însărcinată cu bebe doi, am căzut pe la 3 luni și am stat la pat și prin spitale până am născut. Ce credeți? Exact nimic, nici măcar o vizită, nu mai zic de cadou de naștere sau altceva.
O sa schimb foaia peste 2 ani. Adio atenții. “La mulți ani, ura și la gara “. 🙂
NOU
Mah dar daca toti esti tu mare patron, de ce ai asteptari de la angajatii tai sa contribuie? de ce nu le cumperi tu pizza, daca ti se pare o activitate asa importanta fake-ul de interactiuni la serviciu?
NOU
dar putin context nu ar strica. De ce ar vrea banii inapoi?
NOU
Simplu, fiindcă a plecat înainte să-i vină și ei rândul la încasat. Hai, băi, ce naiba! N-ai auzit de “joc” sau c.a.r.?
NOU
“Jocul”: de fiecare data cand te gandesti la “joc”, pierzi. Tocmai am pierdut.
NOU
Nu ai curaj sa publici asta!!!
arhiblog.ro/liviu-alexa/
acum probabil atfel este “CONTEXTUL” !!!
NOU
mars ma si sugi pula, imi asum toate articolele si imi sustin prietenii pana la capat. ma-ta ce mai zice?
NOU
Om mișto Liviu Alexa ăsta. Am avut o discuție cu el pe Facebook. Care a decurs cam așa. Domnul primar e nu doar educat dar și cunoaște cum se face managementul situațiilor de scriză (a se citi ”a început să șteargă frenetic doar comentariile celor care care au început să-i bată obrazul că e bădăran”). După care m-a banat ca să se asigure că nu-l mai pot determina să se facă de râs. Așa – la modul silențios – poate trece. Noroc cu noua tehnologie inovatoare a screenshot-urilor că altfel s-ar fi întrebat comentatorii acestui articol cine e vrajnicul patron care a luat atitudine în fața noii generații.
De-aia-mi plac oamenii ca Liviu: că poți să râzi de ei de trei ori.
Prima oară râzi când o iau la goană spre tine. Și dau tot ce-au din ei ca să ajungă mai repede. Nici nu trebuie să le pui piedică pentru că se împiedică ei singuri; totul e să-i faci să alerge.
A doua oară râzi când se ridică din colb șifonați, sărind brusc și alert în picioare ca și cum asta ar fi intenționat tot timpul: să se trântească pe burtă. Era planul lor all along, te-au prostit (o întorc ei cumva).
A treia oară râzi când îi prinzi mituind cameramanul să șteargă din aparat întreaga scenă: ei alergând, ei împiedicându-se de șireturi, ei picând lați, ei ridicându-se triumfători și juliți la genunchi.
Cam asta a făcut și domnul primar. Repet ce-am scris în comentariul de pe Facebook: omul e 7% voturi și 93% coloană vertebrală. And I have the screenshots to prove it.
Din nou – mă înclin în fața domnului patron.
NOU
Babaeti.
Discutiile de mai sus constituie un tutorial perfect pentru aia de vor sa “reuseasca” in orice ar intreprinde: linsul in sus si scuipatul in jos.
Restul, toate rahaturile pe care le inveti, toate lucrurile care deblocheaza situatii si imping evolutia de cur in sus, zbaterile si fragmentele alea despre care ti-a spus onor ma-ta ca “o sa-ti foloseasca mai incolo” sunt irelevente in 99,(9)% din timp.
Asa ca va prezint mai jos unele concluzii, pentru “mileniali”
1. Nu conteaza ce stii, conteaza “atitudinea”
2. Ai grija sa nu stii mai mult ca sefu decat atunci cand il poti injunghia in spate cu asta.
3. Flateaza cele mai proaste fiinte pe care le intalensti. Sunt piz..aa… fetele de la HR (apar in discutiile lui Coloja de mai sus..si atata stiu, sa latre ascutit.
Acum audienta, se imparte in doua categorii:
a) aia care nu pot mai mult, si sunt redusi la a se conforma ca altfel dau in foame.
B) aia care pot mai mult si e musai sa se conformeze pentru ca asa au mai mult de castigat.
Sa crezi orice altceva peste varsta de 21 de ani e energie irosita degeaba….Folosind punctul b in cativa ani ii furi clientii patronului si f**ti fara obligatii sute de HR-izde. E ok, stiu si ele ca pentru asta sunt acolo, nu le dezamagi tocmai tu.
Acus, daca esti fata de mai sus, nu stiu ce sfaturi sa-ti dau in legatura cu f**tul, dar primul punct se aplica.
A bon entendeur, salut.
NOU
Just a side note…
Ce ne mai place sa ne mangaiem pe ego. Multi o ard ca nu dau bani dar decarteaza imediat. Zici ca e vorba despre fondul clasei, alta zona plina de revolutionari.
Eu dau. Imi si place.
Si nu ma luati cu lacrimogene ca mi se rupe. Am lucrat cu un caz din asta social care castiga la fel de bine ca noi. Nu dadea bani la zilele de nastere, dar era prima la bagat pe gat. Era fiarta de placere cand erau zile de nastere sau se cumpara ceva la gramada. Se imprumuta de la toti colegii. Cand a plecat ne sunau oameni de la care se imprumutase prin cladire. Nu statea cu chirie. Nu era intr-o relatie. Doar storcea lacrimi, bani si invoiri cu sentimentalisme ieftine.
Nu generalizez. E doar un caz si sunt sigur ca toti cei ce au lucrat cu ea si-o amintesc perfect
NOU
Un articol scris de un om sinistru. In locul aleia, ma duceam la ITM sa contest concedierea.
Cum sa ceri mabani de aniversare de la angajati? Si cum sa iti critici angajatii pentru personalitate?
Apoi i-am citit postarile pe facebook si mi-am pus mainile in cap. Un ghiolban de mana a zecea. Am facut cancer pe creier de la meschinariile pe care le debiteaza.
NOU
Dar cine va pune sa dati bani de cadou daca nu vreti asta?
Nu vrei sa participi, nu participi… e simplu. Nu vrei sa anunti cand e ziua ta, nu anunti (sau il rogi pe “responsabilul cu socializarea” ca nu vrei sa sarbatoresti). Nu te obliga nimeni sa participi la team buildinguri… etc.
pe de alta parte, izolarea asta sociala are si revers, cand intr-o zi ai nevoie de ajutor (profesional sau personal) nu te astepta sa fii ajutat cu inima deschisa de catre ceilalti.
Natura ne-a proiectat animale sociale, ca ne convine sau nu.