Cam ce înseamnă HIV

Mi-am permis să public un comentariu care e MULT mai valoros decât un articol. Sper ca autorul să nu se supere, dar am rămas impresionat, iar informațiile din el sunt mult prea valoroase pentru a se pierde într-un simplu comentariu.

Am stat foarte mult timp sa ma gindesc daca sa intervin sau nu….Sincer, cam la 40% dintre voi vad atitudinea pe care o vedeam frecvent in perioada 1995 – 2001. Aceea de a considera copii infectati cu HIV niste ciumati, ce merita izolati si tinuti cit mai departe de societate. E trist ca se intimpla asta in 2012, cind incomparabil, accesul la internet este mult mai larg.

Vorbesc despre perioada aceea pentru ca atunci, ca student si tinar medic, am lucrat la un spital de boli infectioase din Bucuresti, fix intr-o sectie pentru copii cu infectie HIV. Sectia avea adresabilitate si catre adulti, dar acestia veneau in numar mai mic si mai ales la camera de garda. Vedeam atit copii internati cit si in ambulator (adica stateau in familie si veneau la intervale regulate la consult). Unii dintre ei aveau chiar SIDA.

Pot spune chiar ca mi-au murit aproape in brate astfel de copii. Sa vezi cum se stinge un copil bolnav, mai ales un copil cu o astfel de boala, e ceva ce nu doresc nimanui. Si multi dintre ei, in afara de personalul medical si uneori o maicuta (catolica), nu aveau pe nimeni altcineva linga ei. Da, erau abandonati.
Ma bucura insa ca printre comentatori mai sunt si oameni cu capul pe umeri.

Deci hai sa ne intelegem:
HIV se transmite prin: – folosire de instrumentar medical (ace, bisturie, etc) contaminate, singe si produse din singe, administrate parenteral, adica prin perfuzie, intrauterin, peri si post natal – adica in timpul si dupa nastere, de la mama infectata la fat (copil). Aici dupa cum bine observa cineva mai sus, riscul datorita tratamentului a scazut foarte mult, iar in ceea ce priveste transmiterea imediat post natala, iar este o discutie foarte lunga.

Alte cai de transmitere – contact sexual neprotejat, vaginal sau anal (cu parere de rau, este demonstrat, riscul creste in cazul contactului anal neprotejat). Pe cei ce folosesc droguri cu administrare injectabila nu-i mai amintesc, pentru ca-i consider inclusi in categoria celor ce folosesc instrumentar medical contaminat (ace de seringa) contaminate – ei de obicei isi trec seringa cu drog de la unul la altul cind sunt in grupuri, si daca printre ei e unul infectat, atunci…

HIV NU se transmite prin: muscaturi de insecte (capuse, tintari), saliva, folosire in comun a paharelor, furculitelor, cutitelor de bucatarie, etc., sarut (chiar frantuzesc), tinut de mina, etc. Virusul se gaseste in saliva, dar este intr-o cantitate foarte mica, si inhibat de anumite substante din saliva. De asemenea, chiar daca accidental inghitim singe de la o persoana infectata, riscul de contaminare in lipsa unor ulcere sau alte leziuni ale mucoasei tractului digestiv este 0 (zero), pentru ca virusul nu rezista acidului clorhidric din sucul gastric secretat in stomac.

Chiar m-am bucurat ca cineva observa mai sus ca acest virus este extrem de sensibil in mediul extern, si poate fi distrus rapid. De aceea mai ales in comunitatiile unde se afla copii se impun a fi respectate cu strictete regulile elementare de igiena. Apa si sapunul sunt cle mai eficace mijloace de lupta antivirale, nu numai in cazul HIV, ci si a altor virusuri.

Ma lungesc si uit ce vroiam sa spun: cum bine sunea cineva mai sus (badabing parca – student la medicina?) exista boli ce se pot transimte mult mai usor, si pe termem mai scurt sau mai lung la fel sau chiar mai periculoase ce se pot transmite intre copii, chiar in prezenta unui copil infectat cu HIV.

M-a mai intristat ceva: nimeni nu si-a pus nicio clipa problema privind pericolul pe care il reprezinta copilul meu, sanatos, pentru cel infectat. HIV inseamna virusul imunodeficientei umane in traducere, adica, cei infectati au o imunitate mult mai scazuta decit restul “normalilor”. Altfel spus un copil sanatos poate fi purtator asimptomatic al unei boli, sau prin care el sa treaca facind o forma medie sau usoara, dar care pentru un copil cu HIV poate fi fatala.

Sa va dau un exemplu: pojarul. Sigur, este neplacut, inotit de febra, dar rata de mortalitate in rindul copiilor cu imunitate normala e destul de scazuta. La cei cu imunitate scazuta sau foarte scazuta (imunodeprimati) se poate complica de multe ori cu o infectie a plaminilor (pneumonie), cu un microb numit stafilococ, care poate fi fatala. Asa ca, in concluzie, copilul meu, sanatos, poate reprezenta un risc mult mai mare pentru copilul infectat decit reprezinta cel infectat pentru copilul meu.

Unii dintre voi spun ca nu ar lasa copii mici (4 – 5 ani) sa se joace cu un copil infectat de teama ca, vezi Doamne, s-ar juli, ar curge singe din nas, etc… Atita vreme cit pielea unui copil sanatos este integra, si atita timp cit contactul cu singele infectat nu este de lunga durata, riscul este 0. Cu alte cuvinte, prietenul tau s-a lovit, te-ai minjit cu singe (mie unul asta nu mi s-a intimplat nicio data, si am batut maidanele…), te duci imediat si te speli.

In afara de asta, domnii (si doamnele mele, nu neaparat in ordinea asta, nu vreau sa fiu acuzat de lipsa de politete) mei, cind un copil de 4-5 ani se loveste, si mai si singereaza, incepe sa plinga si fuge la mama, ca “a facut buba”. Nu sta el sa-si bage restul copiilor destele in sangele lui… Si nici ceilalti nu se reped sa faca asta. In schimb observ ca i-ar lasa sa se “joace” la virste ceva mai inaintate – 11,12,13 ani. Adica exact in perioada pubertatii, prin care am trecut cu totii, si stim exact despre ce e vorba. Perioada in care devenim extrem de constienti de sexualitatea noastra si suntem exrem de dornici sa ne-o exprimam.

Despre ce fel de “jocuri” vorbim atunci? In conditiile in care generatiile actuale se maturizeaza extrem de repede iar virsta la care se incepe viata sexuala scade din ce in ce mai mult? Cu alte cuvinte, daca la 4-5 ni nu te-ai infectat jucindu-te cu un bait sau fata infectat/a cu HIV, de la 11 ani incolo o vei face sigur, mai ales daca te simti atras/a de ea/el.

Ca sa inchei, nu doresc nimanui si nu este o fericire sa fii infectat cu HIV. Dar, spre deosebire de anii 80, chiar 90, exista tratament. Si este extrem de eficient. Nu vindeca boala, dar luat corect (este un tratament cronic, trebuie luat intreaga viata) – aici as spune ca si din timp – reduce mult inmultirea virusului in singe (replicarea in termeni de specialitate), de multe ori cantitatea acestuia in singe scazind sub limita aparatelor de detectie, iar acestea sunt din ce in ce mai sensibile. Putem vorbi chiar de o pseudo (as i-as spune eu) negativare. Iar cu cit cantitatea de virus din singe este mai mica, cu atit riscul de contaminare este mai redus.

De data asta chiar termin. Este un post lung, il cititi sau nu, treaba voastra, dar, ca unul care 7 ani am consultat, vazut si tratat copii dar si adulti cu infectie HIV, am simtit nevoia sa-mi spun parerea, dupa credinta mea, in cunostiinta de cauza.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt