Postul acesta despre supracalificare al lui Tudor este un bun revelator pentru ce înseamnă viața și cum o privesc oamenii din jurul nostru. Nu știu de ce, deși conține o bună parte a româniei, internetul, în general și facebook, în special, prezintă un clivaj masiv între viața reală și aberațiile care se petrec online.

Citiți nu postarea lui Tudor, ci comentariile. Veți găsi oameni rupți, rupți complet de realitate, oameni care cred că lumea există doar pentru că ei învârt hârtii în pipera, oameni care cred că overqualified se referă la faptul că un senior din corporație se angajează pe post de junior și că echipa va fi invidioasă, lucrul va merge greu etc.

Gargamelilor, în viața reală, overqualified este atunci când un profesor nu are unde să se angajeze și muncește ca paznic. Atunci când absolvente de facultăți sau licee economice sunt puse pe liber și nu au ce face, așa că lucrează casiere. Când unui tânăr absolvent de IT i se cer 5 ani de experiență în muncă, eventual într-un soft care există de 3 ani. Atunci când magazinele sunt pline de vânzători care au o facultate sau, de ce nu, un master. Atunci când o mamă cu studii superioare este obligată să se angajeze croitoreasă, caz real, ca să aibă cu ce să își hrănească copiii.

ACOLO este vorba de overqualified, nu în grupurile voastre de sinistrați mental din corporații.

Și, în altă ordine de idei, mereu m-am întrebat.
Domnii ăștia de la HR, atunci când cheamă pe cineva la un interviu, ba chiar de vreo 2-3 ori, după care îl resping pe motiv de overqualified, nu au citit CV-ul acela la început? Nu știau studiile și aptitudinile omului? Trebuia ca atunci când omul e la pământ, financiar vorbind, să îl mai sărăcească puțin cu drumurile? Sau doar sperau că e mai prost decât în CV?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.