Cel mai bine este să nu oferi feedback prietenilor

Cetin, depinde de la caz la caz, dar pe scurt, nu sunt de acord cu ideea din articolul tau sau a lui Andrei. Bine, daca vorbim de chestii minore, de genul Joaca fifa in loc sa citeasca despre “mindfulness”, Ok, e borsul lui, daca vorbim de chestii care ii afecteaza viata, profesia, familia, sanatatea, dau feedback sacrificand prietenia noastra daca e nevoie. Pentru ca asta consider ca e o prietenie adevarata, inainte sa se arunce ala in cap de pe pod, sa-i dai in warning.

“Well, cu toată sinceritatea, țin mai mult la prietenii mei decât la dreptatea din feedback” daca tii cu adevarat la prieteni, daca ceea ce face, pe termen lung ii va afecta viata, eu ii dau feedback. E treaba lui cum o ia. Un exemplu din viata mea, de 2 ori am fost in prag de usoara depresie, odata prin 2016, alta data anul trecut. A fost in faza foarte usoara, mai mult anxietate medicala. Insa in 2016 am realizat in cazul unui feedback. Si am fost la medic, facut niste teste, rezultatele ok, si apoi gata, in 1 luna de la inceperea lui s-a rezolvat, m-am ocupat de altele. Binenteles, exista x factori in ecuatie, si dureaza diferit de la caz la caz. La final de 2018 a aparut iar o mini faza de genul (o sapt, doua) rezolvata cu patternul din 2016, nu a fost nevoie de feedback, pentru ca stiam cum sa rezolv. Asta m-a ajutat in urma unui feedback. Si am si exemple unde rezultatul nu a fost ok, am pierdut un prieten foarte bun, am rupt relatii cu rude, poate totusi problema e la mine.

Sigur,depinde de la caz la caz si cat de personal o ia persoana respectiva, insa pana la urma cred ca a da un feedback e mult mai important decat a tace malc. Ai vreau acum sa-ti zica toti cand tu vrei sa faci imprumut de 200k si sa amanetezi tot sa-i bagi in bitcoini “wow, da, e o idee excelenta” ? Intreaba-l pe Vali ca el mai de direct.

Pe langa asta, consider ca feedbackul se adapteaza la persoana si se construieste in functie de importanta lui si de persoana. Poate in loc sa zici “esti un bou” cand stii ca ala e mai sensibil, poti reformula “am vazut ca ultimele incercari n-au mers, tu ce parere ai? de ce crezi ca n-au mers?”. Nu vorbesc din carti, dar de multe ori feedbackul e mai eficient cand il faci pe ala sa-si puna niste intrebari care duc la ideea pe care vrei sa i-o dai. Apoi feedbackul e ideal sa contina si o parte pozitiva (unii zic incepi pozitiv, bagi critica, termini pozitiv, de genul “bravo boule bravo”), sa nu reiasa ca ala e un monstru. Pe de alta parte, cum am zis, depinde si de persoana, in mod normal, corect ar fi sa dai tu un warning, dar daca stii sigur ca nu merita, poti lasa pe altii care-s responsabili pentru asta sa o faca. Nici eu nu o fac in 100% dintre cazuri, mai ales cand persoana nu e importanta pentru mine, am un sef la munca pe care-l voi raporta la HR saptamana viitoare si pentru care voi avea grija sa fie responsabil sa isi revizuiasca comportamentul, pentru ca toata echipa e afecata si pentru ca daca-i dau aluia feedback direct nu functioneaza, orice “buna ziua” o ia personal, asa ca trebuie sa las pe altii sa o faca..

Dupa cum stii si dupa cum ti-am zis, rog pe oricine sa-mi dea feedback daca observa ca o iau pe campii, sunt deschis sa ascult cat timp feedbackul e argumentat. Il pot lua in considerare sau nu in functie de cat de important il consider pentru mine sau familie, dar sunt deschis sa-l ascult. Sigur, daca zici “esti un bou” si nu argumentezi logic, nu exemplifici, nu explici de ce consideri ca-s un bou, s-ar putea sa nu ma ajuti pentru ca nu ma convingi.

La fel și cu șefii : nu oferi feedback negativ EVER, chiar și când îți este cerut!!
Am pățit-o la o evaluare de sfârșit de an, după ce mi-a dat feedback-ul lui, mi l-a cerut și pe al meu. I l-am dat, intr-un mod cat se poate de profi și impersonal, lăsând emoțiile la o parte. Mare greșeală, am aflat apoi ca toate punctele pe care i le-am sugerat ca având nevoie de o (mica) îmbunătățire din partea lui erau, bineînțeles, din vina mea! 🙂