Bărbații și discută despre bere, nu doar o beau

Am fost săptămânile trecute la o întâlnire cu prietenul meu Adi Hădean și cu meșterul berar Zoli Borsos, la Curtea Berarilor. Și nu ne-am strâns în această selectă adunare doar ca să bem bere, mai ales că eu doar degust, fiind la dietă, ci mai mult ca să vorbim despre bere, despre valențele ei artistice, despre ce înseamnă berea în bucătărie sau în viața unui maestru berar.

Și am băut, am și discutat, am și aflat chestii interesante sau doar ne-am lăudat comesenilor cu chestiile pe care le știm. Am evitat să aduc în discuție cum se face berea în pădurile amazoniene și nici vouă nu o să vă spun. Aveți google.

Dar am vorbit 2 ore despre chestii foarte mișto.

De exemplu, știați că legea germană a purității berii, cea despre care fac caz toți hipsterii pe toate canalele de comunicare, este încălcată de absolut toți producătorii de bere din ziua de azi? Pentru că acea lege nu vorbea despre prezența drojdiilor în bere, pentru că, desigur, încă nu descoperiseră drojdia.

Berea a fost inventată acum vreo 6000 de ani pentru că, cu 1000 de ani înainte, se inventase hamburgerul și sumerienilor, inventatorii acestei mâncări, le-a luat 1000 de ani ca să își dea seama cu ce băutură merge mai bine cu acel fel de mâncare.
Tot ei pedepseau oarecum mortal berarii care stricau o șarjă de bere, atât de importantă era.

În evul mediu, berea era unele putinele surse de lichid curat, fără posibilitatea de a exista virușii caracteristici acelor vremi. Pentru că, în bere, datorită drojdiei, nu se dezvoltă microorganisme. Prin urmare, era băută de toată lumea.

O chestie pe care nu o știam, dar o remarcasem. De ce este mai amară berea englezească. Pentru că Anglia, fiind un imperiu vast, trebuia să trimită bere în toate colțurile lumii și atunci, puneau mai mult hamei în ea, pentru a se păstra proaspătă mai mult timp.

Și nu, nu poți găti mâncare bună cu orice tip de bere. Așa că ce maimuțăreli vedeți pe internet sunt mai mult maimuțăreli.

Ce este pasteurizarea? Pasteurizarea berii înseamnă tratamentul termic care distruge anumite substanțe și prelungește valabilitatea berii. Această tehnică a fost inventată de către francezul Louise Pasteur în anii 1800. Acesta a identificat rolul pe care îl au micro-organismele și drojdia în deteriorarea berii. Odată inclusă pasteurizarea în procesul de fabricare al berii, înseamnă prelungirea duratei de viață a acestui produs, prin expunerea berii la căldură. Înainte de pasteurizare, berea avea o durată de viață scurtă, așa că berile erau mereu distribuite în localitățile de lângă berării.

Berea nepasteurizată aduce în prim plan o modalitate veche de preparare a berii, unde se alătură puțină inovație și un strop de autenticitate. Astfel, berea nepasteurizată înseamnă o tehnologie de filtrare specială, realizată la rece. O tehnologie ce păstrează gustul proaspăt al berii direct de la fabrică pentru mai mult timp. Berea nepasteurizată, berea mai naturală care evită tratamentul termic regăsit la berea pasteurizată, a fost introdusă în lista barurilor în anii 1990 de către broducătorii mici de bere. O bere nepasteurizată este o bere vie – este răcită și microfiltrată pentru a păstra gustul proaspăt din fabrică. E ca și cum ai aduce berăria la tine.

Am făcut și un clip pe tema asta. Are și ceva fripturi în el, dar să știți că de-abia am gustat din ele. Tot pentru că sunt la dietă.

[fbvideo link=”https://www.facebook.com/zearhi/videos/1216688525115735/” width=”650″ height=”400″ onlyvideo=”1″]

Întâlnirea a fost organizată de către Timișoreana iar Maestrul Berar Zoli Borsos chiar este berar la fabrica Timișoreana și unul din cei mai mari berari ai României. Oamenii au făcut și propriul film al întâlnirii, film pe care îl puteți vedea mai jos.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt