mizerii cec bank

Ieri am avut de umblat pe la Enel, cea mai birocratică mizerie din românia, deși este, nu-i așa companie particulară, care ne vinde la suprapreț curent produs de români, pe bani care se duc în Italia. În paranteză fie spus, în clipa în care RDS devine furnizor de energie electrică și în București, am și mutat absolut toate contractele la ei, după care le trimit celor de la Enel o cerere de reziliere pictată de mâna, cu rahat.

Revenind. Una din chestiile pe care a trebuit să o fac a fost să mă duc la CEC să depun o sumă de bani drept garanție. ENEL în spatele fostului AGIP de la Muncii, CEC la Alba Iulia.

Intru în CEC ca o zambilă primăvăratecă, mă duc la casierie, scot țidula de la ENEL...aaaa, nu, nu, zâmbi superior doamna casieră cu salariu de 1200 lei plus bonuri de masă, mergeți acolo, la unul din colegii consultanți, după aceea veniți la mine.

Care colegi consultanți? Că nu era nimeni. După câteva minute de așteptare calmă, apare o distinsă doamnă mid thirties, ușor bronzată natural, îmi ia hârtia, după care mi-o dă înapoi.
– Sunteți titularul?
– Ce titular?
La care ea își dă ochii peste cap:

– Cel al cărui nume este aici.
– Nu, nu sunt.
– Mda, nu se poate, să vină titularul.
– De ce să vină titularul?
– Să plătească, desigur.
– Titularul e bolnav.
– Când se face bine, îl așteptăm cu drag.
– Doamnă, nu are cum să ajungă titularul.
– Aici deja nu mai este problema mea.

Moment în care am început să mă răstesc la ea, ridicând ușor vocea. E posibil să fi menționat cuvinte precum bancă de căcat, jeguri comuniste și alte epitete, dar nu sunt sigur, pentru că eram destul de nervos, venind deja încărcat de la Enel. La auzul gălăgiei, apare un domn bine îmbrăcat, care întreabă care e problema. Titulara bronzată îi explică, iar domnul decide:
– Să vină cu copie dupe buletin.

Și pleacă.
– L-ați auzit pe șefu, da?
Și a plecat și bronzata.

Well, iarăși în mașină, plecat după copie după buletin, întors în timp record, din păcate, aceeași consultantă bronzată, cu privirea plină de trimiteri drăgăstoase spre orificiile mamei.

Oameni buni, am stat 17 minute pe ceas, din momentul în care i-am dat hârtia aia nenorocită și copia dupe buletin, ca să pot să plătesc fizic niște bani. 17 minute în care a introdus date, mi-a luat datele mele, am completat declarație de unde am suma aia nenorocită de 500 de lei, am semnat 6 hârtii separate și am așteptat. 17 minute până când am putut să mă duc la casierie, unde am așteptat-o pe doamna consultantă să aducă fizic hârtiile de dinainte, să i le dea casierei, care să le verifice și să le…dracu știe ce să facă cu ele.

Sunt perfect conștient că distinsele doamne casieră și consultant nu au nicio vină, ele doar urmează niște protocoale stabilite de către alții. Singura lor vină e că sunt niște vaci cu cabină nesimțite, ca orice bugetară cu pretenții. Dar nu reușesc să înțeleg nici o secundă de ce, în 2015, eu nu pot să vin, să plătesc banii în contul x, să iau chitanță și să mă duc dracului unde am treabă.

Știu că mulți dintre voi nu mai țin minte, dar pe vremuri, la CEC, dacă voiai să depui bani pe un carnet CEC, totul manual, că nu existau computere, în nici un caz nu stăteai 17 minute. Și rețineți, totul se făcea și se scria de mână.

Într-atât de imbecil poate fi CEC Bankul acestor ani. Reguli cretine, comunistoide, făcute în așa fel încât să poată păstra pe posturi bine plătite, de stat, mii de hoaște băbăcioase, care dacă ar ajunge să concureze în mediul privat, ar muri de foame în fața oficiului de șomaj.

Dar nu, nu mor de foame, plimbă hârtii prin CEC, pe banii mei, sub denumirea de consultanți.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.