Stătea Barna el așa,
Și adânc el se gândea,
Se gândea, se tot gândea,
să facă cu pensia.
Cumva.

Și a stat și s-a gândit,
Mări și s-a socotit
Și în barbă el și-a spus:
De ajuns, țăranii mei,
Voi, cei lei și paralei
Eu lege nouă voi da,
Și din gur’ așa zicea:

Ca să poată unii să iasă la pensie la 45 de ani, restul trebuie să iasă la 80. Ca să ne putem păstra privilegiile, ceilalți trebuie să muncească mai mult, eventual, până la moarte. Ca să putem da pensii uriașe judecătorilor care ne scot basma curată, cineva trebuie să și muncească. Și v-am ales pe voi, feții mei, să aveți grijă de veniturile noastre uriașe și să ne faceți să ne fie bine.

Hăăăăi, hăăăi!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.